Ciupe Claudia

Un alt finalA doua moarte

n acele momente, de cumpn, de nehotrre, Hans se gndi la familia sa, la soia i copilul su care pieriser ntr-un mod mielesc. Hans se oprisesc brusc i le spuse, preoilor:

Am s v scutesc de pierire, dar nu c mi pare ru de voi, sau c am credin n Dumnezeu, dar vreu s mi explicai un lucru.

n acele clipe, tiind c viaa celorlali frai era n minile mele am ncuviinat c voi face tot posibilul s dau un rspuns. Nimeni nu mai negea ceea ce se ntmpla uitndu-se stingherii mprejur.

Hans ncepu, nainte mi se spunea Hans cel Frumos, aveam douazeci de primveri, eram serv pe moia Goriche, respectam toate ndatoririle cretine, mergeam la biseric, plteam drile, am chiar I luptat pentru senoirul meu, toate mergeau de la sine fr s ntmpin greuti. Venise vremea s m nsor i din acel moment pentru familia mea, iernile erau primveri i verile cu ari aijderea. Au trecut multe prin inutul asta dar nici un ru nu se abtea peste casa noastr. ntr-o zi am prins un iepure n capcan, iar cineva m-a prt la moie. Mncasem eu i familia mea penru prima dat un iepure, iar pentru asta m-au pus n lanuri i m-au biciuit. Pentru c nu m-am cit, m-au inut prizonier, n captivitate. ntr-o sear mi-a aprut n somn un uria care mi-a promis c m v-a elibera dac i voi deveni sclav. Acceptnd, dintr-o dat m-am gsit n mijlocul pdurii, alergnd spre casa mea, tiam c nevasta i copilul meu erau n pericol. Am ajuns pre trziu, nevasta i-a dat suflarea n braele mele, iar copiii earu deja mori, i-am pus pe amndoi cu minile la piept i de atunci tot plec i dau foc pe unde merg cluzit de uriaul cel rou i pros. Am o ntrebare pop, de ce Domnul a ngduit un asemenea lucru, pentru dou fiine nevinovate, nu ele au prins iepurele, ci eu, te ce au trebuit s piar, de ce? Fr ndoial c moierul va fi pedepsit de Domnul i nu v-a fi iertat cnd i va sosi ceasul.

Nu te cred, sunt vorbe goale, de ce au murit ei, cnd n fa li se prevestea o via linitit, fr riscuri?

n acele moment mi-am dat seama c Hans era doar un suflet rtcit, mai speriat dect eram eu, cu toate c spunea vorbe grele la adresa Domnului, nc n sufletul su se mai ntrezrea o raz de nelepciune. Am ncercat s-l nduplec pe Hans s ne crue, s aib mil de noi, s se ciasc, pentru c noi l iertm cu toate c ne-a chinuit i batjocorit. Dintr-o dat, printr-o minune, Hans se nduio i i ls n via, nici n acest moment nu stiu de ce. Care a fost lucrul a pricinuit asta?, stim doar c n acele momente ceva din vechiul Hans cel Frumos a reaprut, probabil amintirea soiei i a copilului. De data aceast binele a nvins rul.