57266518 alt-model

69
Cuprins Introducere....................................................................................... Capitolul.I1.1.Scurt istoric............................................................. 12Definirea şi obiectivele balisticii judiciare................................. 1.3.Notiuni tehnice despre armele cu teava ghintuita...................... Capitolul II Etapele efectuarii expertize balistice........................ 2.1.Identificarea armei si a muniţiei folosite ................................ 2.2Examinarea starii de functionare a armei................................. 2.4.Examinarea armei defecte şi stabilirea dacă arma cercetată se putea declanşa fară apasare.. 25Stabilirea intervalului de timp scurs de la ultima targere.. Capitolul III Stabilirea distantei si directiei de tragere in cadrul expertizei 3.1.Determinarea locului in care s-a aflat tragatorul..................... 3.2.Determinarea locului in care s-a aflat persoana in care s-a tras.. Capitolul IV Metode de fixare şi ridicarea armelor ................ 4.1.Cercetarea armei de la locul faptei......................................... 4.2.Căutarea,fixarea,ridicarea tuburilor de cartuşe trase............... 4.3Căautarea ,fixarea ,ridicarea gloantelor de la locul faptei........... Capitolul V Cercetarea criminalistica a urmelor produse prin folosirea armelor cu ţeava ghintuită şi mecanismul de producere a acestora. 5.1.Expertiza urmelor principale............................................... 5.2.Expertiza urmelor secundare 5.3.Urmele create pe obiectele de la locul faptei........................... 5.4.Urmele create pe corpul victimei.......................................... Capitolul VI.Concluzii.................................................................................................Bibliog rafie..................................................................................................................... 1

description

Criminalistică

Transcript of 57266518 alt-model

Page 1: 57266518 alt-model

Cuprins

Introducere.......................................................................................

Capitolul.I1.1.Scurt istoric.............................................................

12Definirea şi obiectivele balisticii judiciare.................................

1.3.Notiuni tehnice despre armele cu teava ghintuita......................

Capitolul II Etapele efectuarii expertize balistice........................

2.1.Identificarea armei si a muniţiei folosite ................................

2.2Examinarea starii de functionare a armei.................................

2.4.Examinarea armei defecte şi stabilirea dacă arma cercetată se putea

declanşa fară apasare..

25Stabilirea intervalului de timp scurs de la ultima targere..

Capitolul III Stabilirea distantei si directiei de tragere in cadrul expertizei

3.1.Determinarea locului in care s-a aflat tragatorul.....................

3.2.Determinarea locului in care s-a aflat persoana in care s-a tras.. Capitolul IV

Metode de fixare şi ridicarea armelor ................

4.1.Cercetarea armei de la locul faptei.........................................

4.2.Căutarea,fixarea,ridicarea tuburilor de cartuşe trase...............

4.3Căautarea ,fixarea ,ridicarea gloantelor de la locul faptei...........

Capitolul V Cercetarea criminalistica a urmelor produse prin folosirea armelor

cu ţeava ghintuită şi mecanismul de producere a acestora.

5.1.Expertiza urmelor principale...............................................

5.2.Expertiza urmelor secundare

5.3.Urmele create pe obiectele de la locul faptei...........................

5.4.Urmele create pe corpul victimei..........................................

Capitolul

VI.Concluzii.................................................................................................Bibliog

rafie.....................................................................................................................

1

Page 2: 57266518 alt-model

Introducere

Balistica judiciara repzintă o ramura distinctă a tehnicii criminalistice,destinată

examinarii armelor şi urmelor acestora,prin metode si mijloace tehnico-stiintifice

specializate,în scopul determinării împrejurărilor în care a fost folosită o arma la

comiterea unei infracţiuni si al identificării sale.

Balistica judiciară işi propune să identifice arma dupa urmele lăsate pe tub ,să

determine distanţa de la care s-a tras după urmele secundare,să stabilească

vechimea aproximativă a împuscaturii.Aceasta ramura oferă date necesare

cercetării infracţiunilor de violenţă.identificarea armei folosite si a

făptuitorului,contribuind la aflarea adevarului în cauza cercetată.Balistica

judiciară se sprijină pe datele balisticii generale privind construcţia si funţionarea

armelor de foc portabile si a muniţiei folosite de acetea,preluând in acelaşi timp

o serie de metode de examinare din alte ştiinţe,cum sunt:fizica,chimia,medicina

legală pe care le adaptează obiectului său de studiu.

Din punt de vedere etimologic,rădăcinele cuvântului “balistică” se regăsesc in

termenul latin “balista ”si in grecescul “ballo”,care inseamnă “a

arunca”.Termenul provine din antichitate si evidenţia un atac cu ajutorul

catapultelor,care,printr-un sistem mecanic,aruncau bolovani sau alt gen de

proiectile asupra cetăţilor asaltate.

Cristalizarea si modernizaea balisticii judiciare a continuat cu mult succes ,iar

procesul continuă la înălţimea sarcinilor impuse de dezvoltarea producţiei de

armament modern ,a mijloacelor si metodelor moderne de descoperire a

infracţiunilor comise cu arme de foc.Ceea ce a stat la baza acestei ramuri a

ştiinţei criminalistice a fost experimentul stiinţific privit la modul general si

experimentul judiciar raportat la fiecare cauza instrumentală.

2

Page 3: 57266518 alt-model

Metodele elaborate de balistica judiciară se împart în două mari grupe:cele

aplicate de către organele de urmărire penale pentru

descoperirea,ridicarea,fixarea si examinarea armelor si urmelor acestora la locul

săvârşirii faptei şi cele necesare în munca desfăşurării în laborator .Problemele

ridicate in cadrul balisticii judiciare sînt urmatoarele:Descoperirea urmelor lăsate

de folosirea armelor;Descoperirea armelor şi a muniţiei folosite sau

disponibile;Stabilirea direcţiei şi a distanţei de la care s-a tras si a locului

faptei;Stabilirea vechimii împuşcăturii precum şi cît timp nu a fost folosită

arma;Identificarea armei folosite,după urmele create de aceasta;Identificarea

tipului de muniţie folosită;Stabilirea faptului dacă arma este în stare de

funcţionare;Stabilirea faptului daca arma se putea declanşa fără apăsarea

trăgaciului,prin cădere sau izbitură;Examinarea elementelor armei daca aceasta

cuprinde elemente străine de prima formă de fabricaţie;Refacerea seriei

înlăturate a unei arme;Aprecierea condiţiilor tehnice de efectuare a

tragerii;Stabilirea primei împuşcături din mai multe trase asupra aceleiaşi

victime;

Organul de urmarire penală trebuie să distingă care sînt problemele pe care le

poate rezolva cu mijloacele de teren şi care sînt problemele care pot fi rezolvate

în mai bune condiţii sau in exclusivitate de către expertiza balistico-judiciară.

Expertiza balistică nu studiază în mod absolut toate tipurile de arma existente ,ci

numai tipurile folosite mai frecvent de către infractori,dar metodele de elaborare

se vor extinde la orice formă de armă folosită în infracţiune.

Identificarea unei arme se bazează pe reproducerea unor părţi din construcţia sa

,asupra muniţiei folosite sau asupra altor obiecte.Prin identificarea directă a

armei se urmareşte identificarea indirectă a trăgătorului.

3

Page 4: 57266518 alt-model

Capitolul 1.1.Scurt istoric

Balistica judiciară a devenit un domeniu de sine stătător în deceniul al XX-lea

al secolului nostru,prin elaborarea şi perfecţionarea unor metode proprii de

examinare,îndeosebi de identificare a armelor dupa urmele formate pe tub si pe

proiectil.Până atunci problematica cercetării era abordată separat în diverse

lucrări, în funcţie de profilul acestora (medicină legală,balistică militară).

Apariţia armamentului portativ şi utilizarea acestuia în comiterea unor

infracţiuni,a impus cu necesitate descoperirea unor metode de identificare a

armelor folosite,metode care s-au dezvoltat de-a lungul timpului.

În anul 1935 Henry Goddard a identificat autorul unei infracţiuni de

omor,comisă cu armă de foc după o urmă descoperită pe proiectilul în

litigiu,urmă care avea corespondenţa în tiparul pentru gloanţe descoperit la

domiciliul persoanei bănuite.

În anul 1889 a fost evidenţiată valoarea criminalistică a striaţiilor create pe

gloanţe atunci când parcurg canalul ţevii,dar nu de către criminalişti,dar de

medicii legişti,care au descoperit că profilul interior al ţevii armelor de foc lasă

pe glonţ anumite trasee ce pot contribui la identificarea armei cu ţeavă ghintuită.

Alexandre Lacassagne profesor de medicină legală la Lyon a descoperit pentru

prima dată importanţa stiaţiilor lăsate de ghinturile ţevei pe proiectil în procesul

identificării armei de foc în 1989.1

Chimistul Paul Ieserich a efectuat în 1988, la Berlin o tragere experimentală cu

o armă in litigiu,obţinând un proiectil model de comparaţie.Acesta a efectuat o

examinare comparativă a proiectilului în litigiu cu cel tras experimental,la

microscop,constatând că striaţiilor celor doua proiectile sunt identice.

În 1905 Richard Kokel-şeful Institutului Medico Legal din Leipzing a

evidenţiat profilul urmelor lăsate de ghinturi,prin rularea proiectilelor pe plăcuţe

1Nicolae Buzatu,D.Cornean,C.Carpinean,Criminalistica,editura Dacia Europa,Nova-Lugoj,2003; pp.164-165

4

Page 5: 57266518 alt-model

de ceară şi oxid de zinc,după care a examinat negativele proiectilelor în litigiu

comparându-le cu negativul proiectilelor model de comparaţie.

O altă descoperire importantă a fost realizată în 1913 de profesorul Baltazard

din Paris,care a demonstrat posibilitatea identificării unei arme de foc,după

urmele lăsate pe tubul de cartuş şi pe capsa acestuia.2

O contribuţie majoră la îmbunătăţirea acestui domeniu l-a avut americanul

CharlesE.Waite.Acesta în perioada 1919-1923 a realizat prima colecţie de

armament conţinând peste 1500 de modele de arme,menită a fi utilizată in

procesul identificării de grup.Charles E.Waite împreună cu fi zicianul John

Fisher şi chimistul Phillipp O.Gravelle au efectuat demersuri ştiiţifice importante

în microscopie şi fotografie.Acest fapt a ajutat la punerea bazei în descoperirea

microscopului comparator,instrument care a permis examinarea comparativă

simultană a doua proiectile.Cercetarile lui Charles E.Waite au fost continuate de

către Calvin Goddard din Stetele Unite ale Americii care a pus bazele balisticii

judiciare ca ramură distinctă a ştiinţei criminalisticii.

În Europa,o contribuţie îndestulatoare in dezvoltarea balisticii judiciare a avut-o

Otto Mezger,directorul Biroului de Cercetare Chimică a oraşului Stuttgard ,care

împreună cu Robert Bosch au realizat un sistem eficient de examinare a

proiectilelor,au descoperit cele mai bune metode de recuperare a

gloanţelor,efectuând trageri în cutii cu vată,în ceară,lemn de esenţă moale,tuburi

cu apă,cărţi groase,etc.Dânşii au contribuit la dezvoltarea sistemului de ilustrare

fotografică a uremlor comparate.

Din perioada primului război mondial a cresut producţia în masă a

armamantului şi în cosecinţă a numărului de infracţiuni comise cu armele de foc.

Acest fapt a dus la creşterea şi a numărului de specialişti interesaţi de

descoperirea unor metode eficiente de identificare a armelor de foc utilizate la

comiterea unor infracţiuni.Pierre Mediger a reluat urmele lăsate pe tubul de

2Ilie Botos,Criminalistica,editura Risoprint ,Cluj-Napoca,2002,pp.4-5

5

Page 6: 57266518 alt-model

cartuş şi pe capsă de către mecanismul de percuţie şi cel de extracţie,în 1919 la

Luxemburg.

În Belgia,Dr. G.D.Rocher a preluat conducerea şcolii de criminologie şi poliţie

ştiinţifică şi împreună cu It.col.Mage,profesor la şcoala de război au efectuat

cercetări în acest domeniu.

Criminalistul si totodată chimist, Hulst împreună cu Von Leden Hulseboschi au

făcut o serie de experimente şi comunicări ştiinţifice în domeniu .

Au fost editate o serie de lucrări ştiinţifice :Georgiades în Grecia iar în

Rusia,Matvojev şi Sususkin,ceea ce a îmbogaţit domeniul balisticii judiciare.

Deja în 1930 infracţiunile comise cu arme de foc erau investigate pe criterii

ştiinţifice,astefl că în Europa în acea perioadă se utilizau mai multe microscoape

de comparare decât în Statele Unite ale Americii unde a fost facută aceasta

descoperire.

Cristalizarea si moderernizarea balisticii judiciare a continuat şi încă mai

continuă în zilele noastre cu mult succes.Ceea ce a stat la baza acestei ramuri a

ştinţei criminalisticii a fost experimetul ştiinţific privit la modul general şi

experimentul judiciar raportat la fiecare cauză instrumentată.

Astfel s-a creat un sistem apreciativ în ceea ce priveşte urmele lăsate de armele

de foc pe elementele de muniţie,urmele împuşcăturii şi valoarea acestora în

identificarea armei cu care s-a tras şi a autorului infracţiunii.Datorită acestor

descoperiri, balistica judiciară devine o ramură distinctă a tehnicii criminalistice. 3

Cristalizarea balisticii a continuat cu mult succes până in zilele noastre,fiind la

inălţimea sarcinilor impuse de dezvoltarea armamentului modern şi a mijloacelor

şi metodelor moderne de descoperire a infracţiunilor comise cu arme de foc.

3

6

Page 7: 57266518 alt-model

În aceste condiţii s-a creat in timp un sistem apreciativ în ceea ce priveşte urmele

lăsate de arme pe elementele de muniţie,urmele împuşcăturii şi valoarea acestora

în indetificarea armei cu care s-a tras şi a autorului infracţiunii.

Astfel,experienţa acumulată de specialişti precum şi utilizarea principiilor şi a

legităţilor puse la dispoziţie de ştiinţe exacte au făcut posibil ca balistica

judiciară să devină o ramură distinctă a tehnicii criminalistice.

1.2.Definirea si obiectivele balisticii judiciare

La nivel judeţean funcţionează laboratoare de criminalistică încadrate cu

experţi criminalişti care desfăşoară activităţi în domeniul constatării tehnico-

ştiinţifice,efectuând prima experiză în domeniul balisticii judiciare.4

Exertizele criminalistice se efectuează de experţi oficiali în institutele şi laboratoarele de expertiză

criminalistică, înfiinţate potrivit dispoziţiilor legale.5Balistica generală are două ramuri:balistica

interioară şi balistica exterioară. Balistica internă este stiinţa, care studiază procesele care se produc în

momentul tragerii în deosebi la miscarea glontului în canalul ţevii. Prin fenomenul tragerii înţelegem

aruncarea glonţului din canalul tevii armei sub presiunea energiei gazelor, create la arderea încarcaturii de

pulbere.La efectuarea tragerii din arma de foc provin urmatoarele fenomene:percutoriil lovind cartusul

face ca substanţa explozivă din capsă să detune dând naştere la flacară, care prin orificiile din fundul

tubului aprinde încărcătura de pulbere. La arderea pulberii se formează о cantitate mare de gaze încalzite,

creând în canalul ţevii о presiune înaltă ce acţionează cu aceeaşi forţă în toate direcţiile şi anume asupra

fundului si pereţilor tubului cartuşului, închizator si fundul glontului.În rezultat glonţul începe să se mişte

în interiorul ţevii, imprimindu-şi о mişcare accelerată, obligandu-l să intre forţat cu camaşa în ghinturi,

rotindu-se în ele înainteaza în canalul ţevii cu о vitează crescândă, după care este aruncat afară pe direcţiile

axului ţevii, din altă parte presiunea gazelor asupra fundului tubului provoacă mişcarea înapoi a

armei.Concomitent la tragere se produce vibraţia ţevii şi încălzirea ei.6 Tragerea etse un proces

4 Nelu Viorel Cătuna,Criminalistică,edit.C.H.Beck,Bucureşti,2008,pp.87-885 Ord.nr.75din 24 august 200,privind autorizarea experţilor criminalişti,art.16 Regie live

7

Page 8: 57266518 alt-model

termodinamic şi gazodinamic complex şi rapid.Sursa de energie utilizată sunt combustibilii chimici sub

formă de pulberi balistice,caracterizaţi de o mare cantitate de energie chimică.

Balistica exterioară este o ramură a mecanicii,care studiază legile miţşcării unui

corp greu,aruncat sub un anumit unghi faţă de orizont.7Exista şi a treia etapă

balistica terminală studiază comportamentul proiectilului care a atins ţinta,

precum şi reacţiile fiziologice şi biologice pe care le provoacă în corpul

victimei.8

În cadrul expertizei balistice,organul de urmărire penală care dispune lucrare îi

este interzis să creieze modele de comparat,cunoscut fiind că armele bănuite că

au fost folosite la tragerile inriminate trebuie să fie prezentate pentru examinare

fără nicio intervenţie asupra lor,tocmai datorită multitudinii de probleme ce se

cer a fi rezolvate,pe lângă identitatea propriu-zisă a armei cu care s-a tras.9 În

studierea fenomenelor împuşcăturii,a proprietăţii unei arme şi a muniţiilor

acesteia,baliszica judiciara se bazează pe datele ştiinţelor tehnice-

militare.Problema identificării armei după gloanţe şi tuburi de cartuş,a creării

urmelor în obstacole,a stabilirii distanţei de la care s-a tras,precum şi a stabilirii

altor date sînt specifice si elaborate de sine stătător de balistica judiciară,în acest

scop utilizându-se şi informaţiile altor ramuri ale criminalistcii,având intâietate

datele traseologiei,care elaborează problemele ale mecanismului creării urmelor .

În cadrul acestei ştiinţe se aplică pe scară largă diferite procedeie de

examinare,care se utilizeaza şi în cadrul altor ramuri ale criminalisticii,cum ar

fi:microspcopia comarativă,fotografia,examinarea cu raze infraroşii si

ultravioletele,etc.Se mai aplică şi metode de examinare chimice si electro-

chimice.10 Balistica judiciară studiaza armele,muniţia,şi urmele acestora,create

pe corpul sau îmbrăcămintea unei persoane ori pe alte obiecte.Armele sunt foarte

7 Ilie Botoş,op.cit,pp.3-68 www.igpr.ro9 Ion Vochescu,Criminalistica,Edit. Academia,Bucureşti,2000,p.114-11510 S.A.Golunski,Criminalistica,editura Stiintifica,Bucuresti,1961 pp.142

8

Page 9: 57266518 alt-model

variate în ceea ce priveşte construcţia şi funcţionarea acestora.Balistica studiază

armamentul folosit de infanterie,a cărui manipulare este mai comodă. Problema

care-şi propune să stabilească dacă studierea urmelor armei şi a împuşcăturii

întâlnite pe corpul victimei aparţine criminalisticii sau medicinei legale.Situtaţie

care ne demonstează că,deşi criminalistica are un obiect de studiu propriu,nu se

poate dezvolta fară o colaborare cu alte ştiinţe,dintre care un rol important îl

joacă medicina legală,chimia,fizica. În prezent balistcica judiciară este tratată în

mod unitar de fiecare dintre autorii de specialitate.Deşi a preluat o serie de

informaţii din balistica generală,cum sunt datele referitoare la balistică exterioară

sau balistica ţintei,balistcica judiciară se distanţeaza de aceasta prin obiectivele

urmărite şi prin metodele la care se apelează.Spre deosebire de balistica

generală,balistica judiciară are ca obiectivsă identifice o armă după urmele lăsate

pe tub,să determine distanţa de la care s-a tras după urmele secundare.să

stabilească vechimea aproximativă a împuşcăturii.11 Una din cele mai importante

sarcini ce îi revine balisticii judiciare este identificarea generală şi individuală a

armelor cu ţeavă ghintuită. Expertiza balistica fiind un proces complex,în

obiectivul său privind identificarea armei cu care s-a comis infracţiunea,precum

şi stabilirea condiţiilor în care au avut loc fapta dată ,specialistul este chemat să

răsăundă la o serie de întrebări:dacă arma este în stare de funcţionare,dacă

aceasta ar putea declanşa un foc fără acţionarea trăgaciului;dacă un glonţ sau un

tub au fost trase cu o anumită armă identificată;stabilirea tipului de armă du care

a fost tras un glonţ cu anumite caracteristici;stabilirea distanţei de la care s-a

tras;stabilirea poziţiei victimei şi a trăgătorului;dacă glonţul care a lovit victima

şi-a schimbat traiectoria iniţială în urma unui ricoşat;stabilirea seriei şi

numărului armei în cazul în care acestea sunt slab vizibile;12determinarea

faptului daca seria armei a fost modificată;descoperirea urmelor lăsate de

11 Emilian StancuTrata de Criminalistică,Universul Juridic,Bucureşti,2007,pp..233-23412Adrian Fratila,Andreea-DianaVasilescu,Criminalistica,editura Continent XXI,Bucuresti,2001,pp.74-75

9

Page 10: 57266518 alt-model

întrebuinţarea armei ;stabilirea vechimii împuşcăturii;dacă arma cuprinde

elemente străine de prima formă de fabricaţie.

În sfera balistcii judiciare intra o serie de probleme care îşi găsesc rezolvarea în

activitatea de teren a organelor de urmărire penală,cea mai mare parte însă nu

poate fi rezolvată decât în condiţiile de laborator .Organul e urmarire penală

trebuie să cunoască ce probleme poate rezolva cu mijloace de teren şi care sunt

problemele ce nu pot fi rezolvate decât prin expertiza balistică în laborator.

1.3.Noţiuni tehnice despre armele cu ţeavă ghintuită.

Stabilirea împrejurarilor în care a fost săvârşită o faptă penală,cu folosirea unei

arme,obligă pe orice magistrat sa posede noţiuni minime de balistică. Pncipalele

elemente ale unei arme sînt:ţeava,mecaniscul de închidere,cel de dare a

focului,sau percuţia şi de scoatere a tubului tras,patul sau crosa armei şi sitemul

de ochire.Aşa cum remarca literatura de specialitate, ţeava serveşte la dirijarea

glonţului, imprimând acestuia o mişcare de rotaţie în jurul axei, necesară

stabilirii traiectoriei.După cum este cunoscut, în limbaj tehnic, prin ţeava se

înţelege acea piesă din metal, sticlă sau alte materiale de forma cilindrică şi

goală în interior, cu lungimea mai mare în raport cu diametrul ei exterior. La

armele de foc, ţeava este confecţionată din oţel. Partea interioară a ţevii poartă

denumirea de canalul ţevii. Axa canalului ţevii desemnează linia dreaptă

imaginară care trece prin mijlocul canalului ţevii. Partea din faţă a ţevii se

termină cu o retezătură. La fel, partea din spate a ţevii – denumită culată – se

termină cu retezătura culatei.

Ţeava oricărei arme de foc prezintă şi alte elemente componente, respectiv –

camera cartuşului, care are rolul de a introduce cartuşul.Canalul de racordare ,de

forţare , reprezintă locaşul de intrare al glonţului şi e destinat pătrunderii

progresive a glonţului în ultima zonă a ţevii, adică în zona ghintuită a

acesteia.Ghinturile ţevii, servesc, aşa cum am precizat, la imprimarea unei

10

Page 11: 57266518 alt-model

mişcări de rotaţie a glonţului. Prin ghinturi se înţeleg acele canale longitudinale

practicate pe suprafaţa interioară a ţevii unei arme de foc care forţează

proiectilul, în timpul parcurgerii ţevii, să capete o mişcare de rotaţie în jurul axei

sale. Prin mişcarea de rotaţie se asigură stabilitatea proiectilului pe traiectorie.

Pereţii laterali ai ghinturilor se numesc flancuri, iar intervalele dintre ghinturi

poartă denumirea de plinuri. Flancul ghintului care obligă glonţul este denumit şi

flanc de atac, în timp ce flancul opus se numeşte flanc liber.Diametrul canalului

ţevii poartă numele de calibru. Cele mai întâlnite arme de foc au următoarele

calibre: la revolvere , între 7.62 mm şi 11.43 mm; la pistoale , între 4.55 mm şi

11.50 mm;la armele cu ţeava lunga între 7.92 mm şi 8 mm. Numărul ghinturilor

variază în funcţie de tipul şi modelul armei.

La marea majoritate a armelor de foc sensul ghinturilor este spre dreapta, sensul

ghinturilor spre stânga întâlnindu-se mai rar, de regula în cazul armelor mai

vechi.Ghinturile sunt mai largi decât plinurile, lăţimea unui ghint fiind de două

ori mai mare decât cea a unui plin. Lăţimea ghinturilor şi înclinaţia – în grade – a

acestora formează aşa numitul câmp al ghinturilor.13

La ţevile ghintuite, calibrul ţevii se determină prin măsurarea distanţei dintre

doua plinuri opuse, în timp ce la ţevile lise, aceasta se stabileşte prin diametrul

nominalizat măsurat între pereţii ţevii. Astfel calibrul la armele cu ţeava lisă (de

regula la armele de vânătoare cu alice) a fost calculat în felul următor: s-au

fabricat sfere din oţel cu diametrul egal cu diametrul interior al diferitelor ţevi de

arme de vânătoare. Apoi s-au numărat câte bucăţi, sfere din oţel, de o anumită

mărime sunt intr-un pfund (unitate de măsură a greutăţii egala cu aproximativ

0.5 Kg). Astfel sferele mici erau 12 la un pfund, cele mici erau 16 bucăţi şi aşa

mai departe. Deci calibrul armelor de vânătoare cu alice este egal cu numărul

sferelor din oţel, având diametrul egal cu cel al ţevii armei, ce intră într-o unitate

de măsură a greutăţii.Prin urmare, ţevile armelor de foc se diferenţiază între ele

13 http://www.criminalistic.ro/partile-componente-ale-armelor-de-foc/

11

Page 12: 57266518 alt-model

printr-o serie de criterii, acestea constituindu-se în tot atâtea elemente de

identificare, astfel:ţeava armei este formată din camera cartuşului,sau camera de

detonare,corpul de forţare,clonul de forţare sau de racordare,care asigură

patrunderea glonţului în ultima zonă a ţevii,zona ghintuită.Ţevile ghintuite

imprimă o mişcare de rotaţie proiectilului care este necesară stabilitaţii

traiectoriei proiectilului.Acestea se deosebesc dupa calibru,după numărul,sensul

de rotaţie al ghinturilor,lăţimea şi pasul acestora.La ghinturi se disting flancurile

ghintului,câmpul ghinturilor care delimitează spaţiul dintre două ghinturi şi

fundul ghintului .Flancurile ghintului,care imprimă proiectilului mişcarea de

rotaţie se numeşte flanc de atac , spre deosebire de flancul liber ,care supotă un

şoc mult mai mic.14

Din punct de vedere balistico-judiciar,cele mai importante elemente componente

ale armelor de foc portative sunt:ţeava şi anexele ei,mecanismul de dare a

focului,mecanismul de azvârlire a tuburilor trase,închizătorul şi mecanismul de

alimentare cu muniţie.Elementele acestea creează pe gloanţele şi tuburile trase o

mulţime de urme cu caracter dinamic sau static,cunoscute sb denumirea

“amprenta armei”,care ajuta la identificarea de gen şi individuală a

acesteia.Arma mai cuprinde o parte de asamblare şi o serie de accesorii,pe care

pot fi descoperite urme papilare,biologice,fire şi fibre textile.Un alt component

al armei este ţeava,care este un tub de oţel special proiectat să reziste unor

presiuni şi temperaturi foarte ridicate,care are rolul de a asigura arderea

încărcăturii explozive şi de a imprima glonţului o mişcare de rotaţie în jurul axiei

sale,necesară menţinerii stabilităţii pe parcursul traiectoriei.Ţeava este compusă

din camera de explozie,conul de racordare şi canalul ţevii.Armele cu ţeavă

ghintuzită crează pe glonţ o serie de dungi longitudinale cu caracter

dinamic,cunoscute sub denumirea de striaţiia.Striaţiile au o importanţă prioritară

în identificarea de gen şi indiviuală a armelor de foc.

14 Emilian Stancu,Tratat de Criminalistica,editura Universul Juridic,Bucuresti,2002, pp.220

12

Page 13: 57266518 alt-model

Ghinturile sunt şanţuri longitudinale elicoidale practicate în canalul ţevii,în

scopul de a imprima glonţului mişcarea de rotaţie în jurul axiei sale.15

Pereţii laterali ai ghinturilor se numesc flancuri,iar spaţiile libere dintre ghinturi

se numesc plinuri.Ghinturile pot fi dextorgire-când se răsucesc spre dreapta,sau

sinistrogire-când se rasucesc spre stânga,iar numarul lor diferă în funcţie de tipul

şi modelul armei.Pentru obtinerea ghinturilor se folosesc diferite procedee,cum

ar fi:alezarea,ghintuirea cu tub de oţel dur care se introduce forţat în ţeavă,şi

forjarea liberă.16Ghinturile sunt nişte canale dispuse în spirală de-a lungul

canalului ţevii,pe suprafaţa interioară a acesteia.La majoritatea sistemelor de

arme ele sunt destrogire ,iar la unele sinistrogire.Spaţiile dintre ghinturi se

numesc câmpurile ghinturilor.Ghinturile imprimă proiectilului în timpul

împuşcăturii o rotaţie puternică,în urma careia acesta capată inerţie în zbor.

Diametrul canalului ţevii se numeşte calibru,iar la o armă cu ghinturi calibrul se

măsoară între câmpurile ghinturilor opuse şi se indică în milimetri,iar în unele

ţări în zecimi de toli.Calibrul,numărul ghinturilor,lăţimea şi înclinarea acestora

se deosebesc de diferite sisteme de arme şi constituie ,alături de direcţia

ghinturilorl caracteristicile principale ale sistemului armei cu ghinturi.

Stabilirea numărului ghinturilor se poate face fie prin observare şi numărare

directă,fie pe baza mulajului realizat pentru studiul calibrului armei.

Sfera cercetărilor poate fi restrânsă foarte mult şi pe baza sensului de rotaţie şi a

unghiului de rotaţie a ghinturilor.Majoritatea armelor au sensul de rotaţie al

ghinturilor spre dreapta;ghinturi cu sens de rotaţie spre stânga au mai puţine

arme,provenienţa lor fiind americană.

La stabilirea sensului de rotaţie se ia întodeauna ca reper camera

cartuşului.Unghiul de rotaţie al ghinturilor,calculat faţă de axa ţevii constituie un

element important,doar ca valoare de indiciu,deoarece doi factori vin să

îngreuneze exactitatea determinării prin acest element:diferite arme care au 15Florin Ionescu,Criminalistica,editura Universitara,Bucuresti,2008 ,pp.325-32616 Ibidem,p.326

13

Page 14: 57266518 alt-model

acelaşi grad de rotaţie;imposibilitatea determinării precise a unghiului de

rotaţie,de la o parte datorită erorilor de măsurare subiective,iar pe de altă parte

din cauza erorilor obiective ale instrumentului.

Unghiul de rotaţie a ghinturilor este cuprins între 3 şi 6 grade.Lăţimea

ghinturilor este un element de slabă valoare pentru stabilirea tipului şi modelului

armei deoarece ,în procesul de fabricaţie a aceluiaşi tip de armă din cadrul

aceluiaşi lot,nu se constată diferenţe de dimensiune.Structura ghinturilor se

modifică datorită întrebuinţării armei de foc.17Însă o dată cu trecerea timpului,o

serie de agenţi distructivi cum ar fi calamina.modifică laţimea

ghinturilor,determinând în unele porţiuni distrugerea lor integrală.18

Armamentul portabil este aclcătuit din mai multe piese în fucţie de

destonatie,rolul său fiind de a diminua zgomotul împuşcăturii pentru a permite

celor care executa focul să actioneze conspirat.Principiul de funcţionare este

similar cu cel de la tobă de eşapament a autoturismelor pentru amortizarea

zgomotului produs de motor.Toate amortizoarele de sunet sunt de formă

cilindrică şi se montează în partea din faţă a ţevii armei.Inetriorul acestora se

găsesc mai multe compartimente şi partea din faţă este obţinută printr-o

membrană formată din cauciuc.

În urma împuşcăturii,gazele,funiginea şi mulţi alţi factori suplimentari care

preced sau succed proiectilul sunt dirijaţi pe canalele laterale în compartimentele

amortizorului,ceea ce diminuiază cu mult zgomotul împuşcăturii.19

Capitolul II Etapele efectuarii expertize balistice

2.1.Identificarea armei si a munitiei folosite.

17 Ilie Botoş,Cercetarea faptelor comise cu arme de foc,editura Risoprint,Cluj-Napoca,2002,p.211-21218 Ibidem pp.8-919 Ioan Iacobuta,G.Sorin Apetrei,Criminalistica,Casa de editura Venus,Iasi,2008,pp.92-93

14

Page 15: 57266518 alt-model

Examinarea armei se face în scopul stabilirii tipului şi moduli stării de

funcţionare,lipsei unor piese,etc.În acest caz se cercetează modul de funcţionare

al trăgaciului,a închizătorului şi a ghearei extractoare,dacă are piese defecte sau

înlocuite.Se mai examinează resturile de funigine din canalul ţevii,în vederea

stabilirii compoziţiei sale chimice şi a duratei de timp scurse de la ultima

împuşcătură.

Gloanţele şi tuburile arse găsite la locul faptei se examinează în două etape:se

stabileşte marimea,forma,greutatea,numărul,lăţimea şi direcţia răsucirii

ghinturilor imprimate pe ele;examinarea gloanţelor şi a tuburilor de la locul

faptei se face prin compararea lor cu cele trase experimental;20Determinarea

tipului,modelului şi calibrului armei este posibilă în multe situaţii prin simpla

studiere a inscripţiilor existente pe piesele armei.În unele cazuri inscripţiile

lipsesc,fie datorită vechimii ,fie datorită inlăturării acestora de către infractor.În

aceasta situaţie se studiază caracteristicile de construcţie ale

armei,precum:greutatea,lungimea ţevii,lungimea totală a armei,sistemele de

funţionare,cele de blocare,de montare a mecanismelor de tragere,etc.Informaţiile

obţinute sunt confruntate cu tabele sau cataloage în care sunt înregistrate

caracteristicile tuturor armelor. În cazul în care nu a fost găsită,stabilirea

tipului,modelului şi calibrului armei se face pe baza datelor desprinse din

examinarea tuburilor şi proiectilelor.Astfel,urmele formate pe tub de

mecanismele de tragere reflectă clar particularităţile de construcţie,după cum

urmele ghinturilor reflectă caracteristicile ţevii armei şi prin urmare a modelului

armei.21

În momentul producerii împuşcăturii,precutorul loveşste în capsa cartuşului,în

urma loviturii compoziţia capsei se descompune prin explozie,producându-se o

flamă care pătrunde în încarcătura de pulbere,aceasta din urmă se

20Ion Mircea,Criminalistica,editura Didactica si Pedagogica ,Bucuresti,1978, pp.113-11421Emilian Stancu,op.cit,pp.247

15

Page 16: 57266518 alt-model

aprinde.Arderea pulberei este însoţită de formarea unei mari cantităţi de gaze a

cărore presiune împinge proiectilul din tubul cartuşului pe canalul ţevii.

La armele cu ţeavă ghintuită trecrea glonţului prin canalul ţevii este însoţită şi de

frecarea părţilor lui laterale de pereţii acesteia,fapt ce cauzează imprimarea

urmelor relicfului canalului ţevii pe cămaşa glonţului.În urmele acestea se

imprima cîmpurile şi ghinturile înseşi,iar în al doilea rînd toate celelalte

asperităţi marunte.Acestea din urmă sînt deosebit de numeroase ori de cîte ori

arma a fost păstrată în condiţii necorespunzătoare,şi se datoresc coroziunii ţevii.

Deoarece numarul,direcţia,înclinaţia şi lăţimea ghinturilor sînt de obicei diferite

la modele de armă deosebite după urmele de pe glonţ.asociate cu datele

referitoare la calibrul,foema şi materialul glonţului,se poate determina modelul

armei cu care s-a tras glonţul respectiv.

Urmele de pe glonţ sunt un alt reper pentru identificarea armei,stabilindu-se cu

exactitate ca glonţul a fost tras dintr.un anumit exemplar de armă cu ţeavă

ghintuită,deoarece pe glonţ se imprimă în afară de ghinturi şi câmpuri,şi

microrelieful pereţilor canalului ţevii,a căror totalitate individualizează ţeava

respectivă.Stabilirea modelului,precum şi a identităţii armei din care s-a tras sînt

posibele şi pe baza urmelor formate în cursul încărcării,împuşcării şi descărcării

pe tuburile de catuş şi pe piesele armei.22Dintre cele mai importante urme

menţionăm:

urma închizătorului pe suprafaţa capsei tubului de cartuş,care se formează în

momentul împuşcăturii cînd tubul de cartuş împins de gaze este presat pe

suprafaţa închizătorului;urma percutorului pe capsă,care se formează în

momentul cînd percurtorul loveşte capsa,care la rândul său este presată prin

apăsarea gazelor pe percurtor;urma ghearei extractoare pe tubul de cartuş, care

se formează în momentul introducerii cartuşului în detunător şi în momentul

extragerii tubului de cartuş tras din detunător,după ce s-a produs

22S.A. Golunski,op.cit,p.154

16

Page 17: 57266518 alt-model

împuşcătura;urma ejectorului,situată de obicei la marginea rozetei tubului de

cartuş,care se formează în momentul îndepărtării tubului de cartuş de armă;urma

detunătorului pe corpul tubului de cartuş,lăsate sub forma unor haşuri

longitudinale,corespunzatoare asperităţilor detunătorului.

Cercetarea întreprinsă în stabilirea tipului şi modelului armei din care s-a tras

glonţul ori tubul de cartuş,se incepe de obicei cu stabilirea sistemului de cartuş

folosit şi pe baza particularităţilor construcţiei gloanţelor şi a tuburilor de

cartuş.studiindu-se apoi urmele de pe glonţ şi de pe tuburile de cartuş.

Apartenenţa tubului la un anumit tip de cartuş se stabileşte după diamentrul

interior al gîtului tubului de cartuş,după lungimea,forma,materialul,semnele de

marcaţie şi după alte caracteristici ale acestuia. Apartenenţa glonţului se

stabileşte se determină după :construcţie,calibru,lungime,forma vârfului,după

materialul din care este confecţionat,etc.Stabilind tipul cartuşului după

particularităţile construcţiei glonţului şi ale tubului de cartuş ridicat se poate

trage concluzia numai cu privire la la felul de armă întrebuinţată,dar nu şi asupra

tipului acesteia.În acest caz,stabilirea tipului de armă se face pe baza studierii

urmelor lăsate de armă pe glonţ şi pe tubul de cartuş.

După urmele lăsate pe glonţ se poate stabili numarul ghinturilor,a lăţimii şi al

înclinării acestora,iar după urmele de pe tuburile de cartuş,se poate conchide

asupra poziţiei reciproce a extractorului şi a ejectorului,asupra formei şi a

dimensiunilor acestor forme.În stabilirea construcţiei cartuşului se recurge

uneori şi la metoda de folosire a „cartuşelor de înlocuire”,adică cartuşe care nu

sînt destinate pentru respectivul tip de armă,precum şi cartuşe de fabricaţie

meşteşugărească.

În procesul de indentificare a tipului de armă este necesar ca în urmele lăsate de

piesele armei pe tubul de cartuş să se găsească particularităţile individuale ale

acelui model de armă.Este vorba de particularităţi aşe microreliefului

suprafeţelor acestor piese. Identificarea armei după glonţul cu care s-a tras se

17

Page 18: 57266518 alt-model

face pe baza analizării urmelor imprimate pe particularităţile individuale ale

reliefului pereţilor canalului ţevii.Aceasta operaţiune se face de obicei prin

compararea urmelor de la locul faptei cu urmele de pe gloanţe şi tuburi de

cartuş(experimentale) trase în mod special cu arma găsită la locul faptei.

Gloanţele experimentale se obţin prin trageri efectuate cu arma care se

examinează,în ţinte speciale cum ar fi:de vată,parafină,apă,care fac posibilă

menţinerea detaliilor microscopice din urmele de pe gloanţe.

În momentul de faţă există mai multe metode de examinare a gloanţelor şi

tuburilor de cartuş,cea mai utilizată fiind metoda microscopiei comparate.

Aceasta metoda presupune compararea gloanţelor şi tuburilor de cartuş care sînt

examinate într-un singur câmp vizual,acestea pot fi deplasate în vederea

descoperirii coincidenţelor sau a deosebirelor şi fotografiate în acelaşi timp.Altă

metoda ar mai fi compararea gloanţelor şi tuburilde de cartuş fotografiate la

început în aceleaşi condiţii cu urmele de pe acestea în fotografiile

obţinute.Pentru aceasta se folosesc aparate de fotografiat speciale,care permit sa

se obţină imaginea desfăşurată a cămaşilor acestora. În cadrul examinării

gloanţelor se aplica şi rocedeul desfăşurării cămăşii glonţului în placi.Vârfurile

gloanţelor sunt tăiate iar inima lor se topeşte,după care sînt examinate direct sau

comparate pe baza fotografiilor executate în prealabil. La examinarea gloanţelor

se mai foloseşte metoda comparaţiei copiilor urmelor,copiile obţinându-se prin

rularea glonţului pe o placă confecţionată dintr-o masă specială,cum ar fi un

metal care se topeşte uşor,prin înfăşurarea glonţului într-o peliculă de celuloid

sau prin galvanoplastie.Compararea se face iarăşi după fotografii.

Un pas important în cadrul acestei etape de identificare cît mai bună armei este

trimiterea acesteia la expertiză imediat ce a fost găsită,deoarece în canalul ţevii

se produc transformări. Dacă arma nu poate fi trimisă la expertiză la timp,este

necesar să se şteargă canalul ţevii cu un tampon de tifon curat,ţinându-se ţeava în

jos deasupra unei coli de hîrtie curată.Rezidurile granulelor de pulbere şi

18

Page 19: 57266518 alt-model

tampoanelor cu reziduri de ardere care cad pe hârtie pot fi folosite la stabilirea

faptului împuşcăturii şi a felului pulberei.Canalul curaţat se unge cu unsoare de

armă.23

Un exemplu pentru a stabli provenienţa glonţului tras cu pistolul

Parabelum,model 1933,terbuie să se ştie datele următoare:calibrul este de

7,62mm,suprafeţele dintre ghinturi în număr de patru ,lăţimea ghinturilor între

1,91-1,98mm,unghiul de răsucire dextrogin de 6,14 grade,glonţul cântăreşte

5,5g.Aceste date sunt mai uşor de stabilit atunci când a fost găsită arma la locul

faptei ori în cursul cercetărilor ulterioare.Dacă nu a fost gasită arma,putem

stabili tipul şi modelul armei doar prin examinarea urmelor găsite pe glonţ sau

pe tuburile trase.24Stabilirea tipului,modelului,şi calibrului unei arme este

posibilă şi în ipoteza în care arma lipseşte,operaţiune care se face pe baza datelor

care se desprind din examinarea tuburilor şi proiectilelor.Astfel,urmele formate

pe tub de mecanismele de tragere,închizător,ghiară extractoare care reflectă

particularităţile de construcţie,precum şi urmele ghinturilor ajuta la stabilirea

tipului de armă utilizat.25

Greutăţi deosebite survin când arma a cărei tip şi model puţin răspândit sau

dimpotrivă,este foarte răspândit.Examinarea unei arme,în vederea satbilirii

tipului şi modelului acesteia,trebuie efectuată cu minuţiozitate şi cu consultarea

cataloagelor de armament.Diversitatea tipurilor şi modelelor armelor nu prezintă

o piedică în ordonarea operaţiiilor cu privire la stabilirea tipului armei.26Pentru

cercetarea comparativă a striaţiilor se folosesc mai multe metode:Examinarea la

microscopul comparator permite cercetarea concomitentă a striaţiilor de pe

gloanţe în litigiu şi gloanţe trase experimental.Microscopul este prevăzut cu

doua sisteme optice idependente,care transmit imaginile gloanţelor comparate

23S.A. Golunski,op.cit,pp.156-15724 Aurel ciopraga si Iacobuta 1998 pag 17925 Emilian Stancu,op.cit,pp. 24726Ilie Botoş,op.cit,pp.209-210

19

Page 20: 57266518 alt-model

întru-n sigur ocular.Continuitatea perfectă dintre striaţiile longitudinale

demonstrează în mod indubitabil că glonţul în litigiu a fost tras cu arma de la

care s-au obţinut gloanţele experimentale;

Metoda rulărilor constă în răsucirea gloanţelor pe suporturi plastice,capabile să

preia în mod fidel toate caracteristicile de microrelief de pe cămaşa

glonţului.Prin rulare se obţine o imagine o imagine desfăşurată a suprafeţei

exterioare a glonţului,care permite examinarea poziţiei reciproce a câmpurilor cu

striaţii precum şi studierea continuităţii liniare a striaţiilor.Sunt folosite diverse

materiale precum:ceara,tuşul tipografic întins pe o coală de celuloid sau pe o

coală de hârtie;

Metoda mulajelor constă în realizarea unor mulaje din diverse soluţii

gelantinoase,polimeri sau prin galvanplastie.Mulajele se analizează la

microscopul comparator sau la steriomicroscop,analizându-se striaţiile ,lăţimea

şi distanţa dintre ele.Constatările făcute se fixează fotografic.Fotografia

panoramică,constă în înregistrarea succesivă a câmpurilor cu striaţii prin rotirea

treptată a glonţului,pană acesta descrie 360 grade.Fotografia circulară,care

fixează imaginea integrală a circumferinţei glonţului dintr-o singură fotografiere

cu ajutorul unui aparat special care sincronizează mişcarea obiectivului cu

rotirea glonţului.Profilografia –prin reproducerea grafică a diferenţelor de relief

ale striaţiilor cu ajutorul unu palpator prevăzut cu ac foarte fin de diamant,ale

cărui oscilaţii sunt transmise la dispozitivul de înregistrare.27

Identificarea armelor cu ţeavă ghintuită după urmele lăsate pe proiectil

În practica laboratoarelor de criminalistică se pune accent pe urmele create de

ghinturi,exceptându-se traseele şi zgâriturile foarte fine,acestea fiind considerate

insuficiente şi neconcludente pentru identificare. Urmele lăsate pe ghinturi vor

indica datele următoare:numarul,lăţimea,adâncimea ghinturilor,gradurile de

uzura a armei,dilatarea ţevii,modul de sertizare a glonţului în gâtul tubului

27 Florin Ionescu,op.cit,pp332-333.

20

Page 21: 57266518 alt-model

cartuşului poate indica originea muniţiei,de unde se poate determina arma

utilizată.la altul. Numărul ghinturilor diferă de la un tip şi model de armă la

altul.Folosindu-se în acest sens tabelele întocmite în urma cercetărilor efectuate

de experţii criminalişti. În privinţa sensului de rotaţie este de observat că

diferenţa sensurilor de rotaţie pe două gloanţe găsite la locul faptei permite

concluzia că cele două gloanţe nu au fost trase cu aceeaşi armă.Există unele

situaţii când deosebirile pot duce la concluzii greşite.De exemplu,dacă laţimea

şi profunzimea urmelor de ghint diferă. Identificarea pe bază de glonţ nu va fi

periclitată decât dacă tragerea experimentală se efectuiază la un interval de timp

mare iar arma cu care s-a tras un număr de proiectile care au adus la modificări

de microrelief a interiorului ţevii.Prima etapă a cercetărilor efectuate în vederea

identificării este măsurarea calibrului glonţului şi a greutăţii,lungimea şi forma

acestuia.Glonţul tras,datorită dilatării metalului,are întodeauna un calibru mai

mare decât al ţevii armei,cu 2 pâna la 5 zecimi de milimetru.Acesta este motivul

ca nu mai poate pătrunde în ţeava din care a fost tras.În cea de-a doua etapă se

face examenul ambelor gloanţe(corp delict şi experiment)sub o lupă care măreşte

de două până la patru ori,pentru a stabili punctele de reper de la care se va porni

în examinarea amănunţită.Cea de a treia etapă este dedicată examinării

minuţioase şi comparative a gloanţelor,folosind în acest sens microscopul

comparator,căutându-se asemănările de pe corpul delict şi gloanţele trase

experimental.Găsirea punctelor de coincidenţă atât pe corpul delict cât şi pe cel

experimental,coroborate cu întrunirea datelor privind calibrul,greutatea,unghiul

de rotaţie,ne permit emiterea unor concluzii de identitificare.28 După cum am

menţionat,tipul şi modelul armei se poate stabili după gloanţele sau tuburile

descoperite la locul faptei,pe care se imprimă urme caracteristice privitoare la

detaliile capului închizătorului şi ale percurtorului,lăţimea ghinturilor,etc.Unele

28Ilie Botoş,op.cit.pag .234,apud D.Sandu,Metode de comparare a proiectilelor în scopul identificării armei cu care s-a tras,Edit.Medicală,Bucureşti,pp.100-103

21

Page 22: 57266518 alt-model

arme au imprimate din procesul de fabricaţie,elemente de identificare privind

denumirea armei,firma producătoare,calibrul,etc. Dacă nu există niciun element

de identificare imprimat pe armă,se examinează construcţia ţevii,mecanismul de

dare a focului,direcţia de aruncare a cataloagelor aflate în dotarea laboratoarelor

de expertiză.Spre exemplu,pentru a stabili povenienţa glonţului tras cu pistolul

Parabelum,modelul 1933,trebuie să se ştie următoarele date despre acest tip de

armă calibrul 7,62 mm,suprafeţele dintre ghinturi în număr de 4,lăţimea

ghinturilor între 1,91-1,98mm,unghiul de răsucire dextrogin de de 6°14",glonţul

căntăreşte 5,5g.Aceste date sunt mai uşor de stabilit atunci când a fost găsită

arma la locul faptei sau în cursul cercetărilor ulterioare.Dacă arma nu a fost

găsită,stabilirea modelului,tipului şi a celorlalte caracteristici din examinarea

urmelor găsite de pe glonţ sau tuburile trase.29

2.3.Examinarea stării de funcţionare a armei

Satrea de funcţionare a unei arme se stabileşte atât prin examinarea

acesteia,cât şi prin

efectuarea unor trageri experimentale,cu respectarea împrejurărilor specifice

locului faptei.

Practica organelor judiciare este confruntată cu situaţii din ce în ce mai

controverstate,atunci când persoana cercetată invocă declanşarea focului din

cauza unor defecţiuni tehnice ale armei.Expertul are de rezolvat probleme foarte

dificile,examinând arma şi fiecare dintre componente pentru a depista anumite

imperfecţiuni în funţionarea lor.30În cazul descoperirii armei la locul faptei,mai

întâi se fixează în procesul verbal de cercetare aşezarea acesteia faţă de obiectele

înconjuratoare.Arma se fotografiază.Pentru a se evita un posibil accident este

necesar ca atunci când arma este ridicată aceasta să nu fie îndreptată cu arma

spre sine sau înspre persoanele care sînt la faţa efectuării cercetarilor.Nu este 29Aurel Ciopraga,Ioan Iacobuţă,op,cit,p.15230 Ioan Iacobuta,G.Sorin Apetrei,op.cit,p.106

22

Page 23: 57266518 alt-model

admis ca arma să se ridice prin introducerea unei tije în caanlul ţevii sau în garda

declanşatorului.În primul caz se pot distruge urme preţioase,iar în cel de al

doilea se poate produce o îmăpuşcătură spontană,dacă arma este încărcată.

Arma gasită se ia în mână pentru examinare în aşa fel încât sa fie prinsă de acele

piese pe care nu pot exista urme digitale.31 Stabilirea stării de funcţionare a armei

mai ales în cazul în care trebuie sa se stabilească două lucruri esenţiale:dacă

arma se putea declanşa accidental ,fără apăsarea trăgaciului şi dacă o armă

deteriorată,cu piese lipsă putea fi folosită pentru tragere.

Acest procedeu presupune trei etape:verificarea staii arme de către expert fără

ca aceasta să se demonteze;a doua etapa constă în demontarea armei şi

cercetarea minuţioasă a tuturor componentelor acesteia;cea din urmă etapă

constă în efectuarea de trageri experimentale,mai întâi cu cartuşe de exerciţiu şi

apoi cu cartuşe cu gloanţe sau alice.32În privnţa ridicării şi ambalării armelor şi a

muniţiei de la locul faptei,trebuie sa se respecte o serie de reguli:

Resturile de pulbere arsă şi nearsă,descoperite şi identificate,vaselină,picături de

ulei,se recoltează cu atenţie şi se introduc separat în eprubete curate şi bine

uscate;

Pentru evitarea pierderii unor microurme de pe şuruburi,fragmente de arcuri,ori

alte piese de dimensiuni mici,acestea se ambalează separat,folosindu-se cutii

căptuşite cu vată;

Arma se ambalează separat într-o cutie potrivită ca marime ,pentru evitarea

şocurilor,iar ţeava sau ţevile se obturează cu peliculă adezivă;

Proiectilele se extrag cu multă grijă din suporturile în care au pătruns,pentru a

evita crearea de urme suplimentare ori pierderea de microparticule;

Nu se fac menţiuni pe corpurile delicte,ci numai pe etichete şi ambalaje;

Armarea ori percutarea armei este interzisă cu desăvârşire,chiar şi atunci când

arma este descărcată,deoarece există posibilitatea plesnirii arcului,ori a ruperii 31S.A. Golunski,op.cit,p.4532 Florin ionescu,op.cit,pp355-356

23

Page 24: 57266518 alt-model

cuiului percutor,iar catuşele care se găsesc în culata ţevii(camera cartuşului) nu

se scot.

Cartuşele descoperite cu ocazia cercetării la locul faptei nu se introduc în

armă,acestea se ambalează separat.33Examinarea se face potrivit particularităţilor

de construcţie ale fiecărui tip sau model de armă.Înainte de toate se determină

starea tehnică a armei şi modul de funcţionare a pieselor componente.Se studiază

fiecare piesă în parte,interesând gradul său de degradare care pot constitui

principalele cauze ale declanşării accidentale.La piese se analizează dacă sunt

originale sau improvizate.34Această problemă se rezolvă prin trageri

experimentale.Examinarea pieselor armei se face după descărcarea şi

demontarea acesteia.Se verifică dacă există rugină pe suprafaţa

armei,zgârâieturi,existenţa unor fisuri ale componentelor,dacă toate operaţiile de

încărcare,percuţie şi asigurare se pot efectua în bune condiţii.35Una dintre

metodele tehnico-ştiinţifice de investigare o constituie cercetarea în radiaţii de

tip gama,denumită şi examinarea defectoscopică radiaţii roenntgen.

Examinarea prin metode specifice defectoscopiei devine necesară la armele

aflate într-o stare de degradare avansată,a căror manipulare reprezintă un pericol

pentru expertul balistic.Prin grannagrafie se stabileşte dacă arma este sau nu

încărcată,care este starea elementelor componente şi dacă lipseşte vreunul dintre

ele.

Examinarea comparativă a clişeelor radiografice ale armei,în cauză a armelor de

referinţă este posibilă stabilirea modelului armei folosite în comiterea unei fapte

prevazute de legea penală.O altă metodă o constituie şi cea sonoră,care

presupune analiza parametrilor acustici,caracteristici împuşcăturii,precum şi a

celorlalte zgomote produse de mecanismele de tragere.36

33 Nicolai Buzatu,op.cit,p.19134Emilian Stancu,op.cit,pp.247-24835Gheorghe Alecu ,Criminalistica,editura Ex Ponto,Constanta,2008,p.20336 Constatin Draghici,Adrian Iacob,Tratat de Tehnica Crmiminalistica,editura Stech,Craiova,2007, pp.297-298

24

Page 25: 57266518 alt-model

2.3.Examinarea armei defecte si stabilirea daca arma cercetata se putea

declansa fara apasare

Stabilirea posibilităţilor de tragere cu o armă defectă se efectuiază de regulă

asupra armelor uzate,pentru a stabili dacă pot fi declanşate fără acţionarea

trăgaciului.Pentru aceasta se cercetează starea pieselor care compun mecanismul

de dare a focului.

Printre cauzele care pot avea ca efect declanşarea fară acţionarea trăgaciului,mai

frecvent sînt întâlnite:uzura accentuată a pieselor care menţin percutorul în

pozoţia “armat”,decalibrarea ori deformarea arcului trăgaciului şi cuiului

percutor,uzura circumferinţei peretelui frontal al închizătorului şi lărgirea

locaşului acestuia;montarea greşită a închizătorului.În cazul stabilirii

împuşcăturii accidentale,verificarea se face asupra tuturor categoriilor de

arme,inclusiv a celor care sînt în stare bună de funţionare.Ele vizează stabilirea

cauzelor care pot duce la producerea tragerilor întâmplătoare.Cauzele sînt

diverse şi pot consta în:agăţarea accidentală a trăgaciului de diverse obiecte ca

urmare a manevrării neatente a armei;lovirea cocoşului la unele tipuri de

pistoale,iar la altele dezasigurarea şi eliberarea percutorului în urma unor loviri

puternice datorate manevrării imprudente a armei;lovirea de pamânt sau de

diferite obiecte,a patului armelor automate care nu sunt asigurate;acţionarea

intenţionată a trăgaciului de către persoane care în mod greşit sunt convinse că

arma este asigurată sau că nu este încărcată.

Cauzele pot genera împuţcături accidentale se stabilesc prin trageri

experimentale,în timpul cărora se reproduc condiţiile tragerii din momentul

accidentului.La stabilirea acestora se au în vedere atât constatările făcute cu

ocazia cercetării la faţa locului cât şi datele rezultate din audirea victimei şi

martorilor oculari.37

2.4.Stabilirea intervalului de timp scurs de la ultima targere

37 Florin Inescu,op.cit,p.356

25

Page 26: 57266518 alt-model

Această problemă este strâns problema dacă respectiva armă a fost folosită.

O dată cu producerea îmăuşcăturii,precum şi sub acţiunea diferitorilor factori,pe

canalul ţevii se depun o serie de substanţe şi reziduri.Astfel,pe canalul ţevii

armei se vor putea găsi:unsoare de armă,particule de pulbere,particule de

praf,sau alte corpuri străine organice cum sunt sângele,bulgări de pământ sau

nisip sau altele.

Infomaţiile cele mai importante în vederea stabilirii timpului scurs de la ultima

împuşcătură sunt date de substanţele ce se află în canalul ţevii.Înainte de

examibarea reziduurilor de pe canalul ţevii, se cecetează gura ţevii armei pentru

a descoperi evetualele depuneri de praf.Pe gura ţevii armei se pot forma straturi

diferite de praf de compozitii diferite după caracterele locului unde au fost

depozitate ,ceea ce demonstrează acest fapt este că locul iniţial de depozitare al

armei a fost ulterior schimbat.Pe suprafaţa armei precum şi pe partea sa

exterioară a ţevii se pot găsi diverse substanţe aderente.Cantitatea ,precum natura

acestor substanţe pot indica mediul în care a fost păstrată arma.Stratul de

unsoare aflat pe armă,poate indica în funcţie de gradul de alterare,timpul scurs

de la tragerea ultimului foc până la momentul cercetării.Mai putem găsi pe

supraţa armei diferite substanţe organice,cum ar fi sângele ori substanţa

cerebrală.Prezenţa acestor substanţe sprijină expertul în rezolvarea acestei

probleme.Sângele o dată cu scurgerea timpului îşi schimbă culoarea,pe

suprafeţele metalice culoarea modificându-se mai rapid.Astfel,în cazul

constatării unor pete brun-roşcate timpul scurs de la ultima tragere este relativ

scurt.Luciul,consistenţa culorii petei de sânge scade în funcţie de ambianţa

mediului.Expertul va ţine cont de-a lungul cercetării şi de celelalte informaţii

avute la îndemână.Pentru examinarea rezidurilor aflate pe canalul ţevii armei se

folosesc mijloace optice,termice şi chimice.Reziduurile existente în interiorul

canalului ţevii sunt extrase cu ajutorul unor tampoane de vată,pânză de in sau de

26

Page 27: 57266518 alt-model

bumbac,tratate în prealabil cu o soluţie de difenil amină în acid sulfuric

concentrat sau cu o soluţie brucină în acid sulfuric.

Arma folosită în mod curent presupune întreţinerea acesteia.Stratul de usnoare

proaspătă,sau chiar mai veche nu ne indică cu ceritudine faptul că cu arma

respetcivă nu s-au efectuat trageri în intervalul cuprins de la săvârşirea faptei

până la cercetarea armei.Făptuitorul poate în mod intenţionat să cureţe arma şi să

o ungă tocmai pentru a ascunde faptul că o folosise.

În cazul în care pe gura ţevei armei care este cercetată se găsesc fire de

paianjen,se poate afirma cu certitudine ca aceasta armă nu a fost întrebuinţată un

mai îndelungat.

Prezenţa urmelor de oxizi,ne indică scurgerea unei perioade de timp destul de

mare,variind între 1-3 luni.Această afirmaţie se întemeiază pe faptul că stratul

superficial de oxizi apare numai după scurgerea unei perioade de timp

îndelungate.Formarea stratului de oxizi depinde şi de condiţiile păstrării armei

precum şi ale mediului.Într-un mediu uscat,cu temperatură normală şi

constantă,formarea stratului de oxizi va fi îngreunată,în schimb într-un mediu

umed,cu modificări intense de temperatură va grabi formarea acestuia.Dacă pe

canalul ţevii se vor găsi resturi de pulbere sau funigine,se poate pronunţa cu

exactitate timpul scurs de la ultima tragere.38

Prezenţa mirosului specific de tragere va indica de asemenea o tragere

recentă.Referitor la consistenţa acestui miros,este de remarcat că acesta diferă în

funcţie de timpul scurs şi de mediul de păstrare.nu cât momentul tragerii este

mai îndepărtat consistenţa acestui miros scade,limita maxima de percepere prin

simţurile umane este de 4-5 săptămâni.Oxidarea puternică indică

neîntrebuinţarea armei de foarte mult timp,interval care diferă de la caz la caz,în

funcţie de mediul de păstrare.

38Ilie Botoş,op.cit,pp.250-252

27

Page 28: 57266518 alt-model

Un mediu umed cu variaţii intense de temperatură va scurta perioada de

oxidare.În cazul oxidării ghinturilor,aceasta va duce la degradarea

ghinturilor,fapt ce ne indică neutilizarea respectivei arme într-un timp

îndelungat.Stratul de rugină nu ne poate indica cu exactitate timpul scurs de la

ultima tragere.Se poate stabili în acest caz daca s-a tras cu această armă în

funcţie de răzuirea stratului de rugină care a fost provocată de glonţ.Ducând cu

sine particulele de oxizi,glonţul razuieşte canalul ţevii,îl curăţă de rugină,dar

totodată lasă din masa sa particule infime peste stratul de rugină.Trecerea unei

alte perioade de timp se va solda cu suprapunerea a doua straturi de

oxidare,având la mijloc un strat superficial format din particule lăsate de glonţ

din masa sau învelişul său,care poate fi din fier,cupru,plumb.Când reactivii

chimici nu sunt în măsură să evidenţieze reziduurile existente pe canalul ţevii se

vor folosi metodele termice.Stabilirea cu exactitate a timpului când s-a produs

împuşcatura este imposibilă,exxepţie fiind în cazul în care sunt martori oculari

cu privire asupra faptei.Apreciind intervalul de timp ca fiind mai extins decât

realitatea,poate avea la bază eroarea sau omisiunea de a ţine seama de mediul în

care a fost păstrată sau gasită arma.Pentru o justa apreciere a împrejurărilor,este

raportul mediu-coroziune.39

2.5.Refacerea seriei pilite sau inscripţiilor ştanţate de pe arme

Refacerea inscripţiilor înlăturate de pe arme este necesară pentru stabilirea

locului de provenienţă a armei,a modelului armei şi a anului de fabricaţie.

Infractorii îndepărtează,prin răzuire,inscripţiile ştanţate de pe arme pentru ca

acestea sa nu fie identificate în caz că a fost sustrasă dintr-un depozit de

armament.Potrivit art. 137 Legea nr. 295 din 28 iunie 2004 privind regimul

armelor si al munitiilor :”ştergerea sau modificarea, fara drept, a marcajelor de

39 Ibidem,pp.253-254

28

Page 29: 57266518 alt-model

pe arme letale,ştergerea sau modificarea, fără drept, a marcajelor de pe arme

letale constituie infractiune si sepedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani”.40

Restabilirea inscripţiilor ştanţate se poate face prin următoarele

metode:chimică,electrochimică şi ferogmaghentică.Această refacere este

posibilă datorită modificărilor structurale de adâncime,suferite de metal pe

locurile ştanţate şi comportării diferite a acestor locuri de faţă de acţiunile

chimice,electrolitice sau magnetice. Dintre metodele folosite menţionăm:

a)Metoda chimică,în care porţiunea de metal unde urmează să se refacă

inscripţia răzuită,se netezeşte până la luciul de oglindă,apoi se degresează cu eter

sau amoniac,se îngrădeşte cu un pachet de plastilină şi se toarnă reactivul.Penru

obiectele de fier sau oţel,reactivul este format din acid azotic 25 ml,acid acetic

glacial 25ml,alcool etilic 50ml.

Reactivul se depunde într-un strat de 2-3 mm,se lasă două ore,apoi se

înlocuieşte proaspăt,operaţia repetându-se până la apariţia imaginii. Imaginea

apare în întregime sau parţial,în mod succesiv,ea trebuind fotografiată

imediat,deoarece nu poate fi refăcută a doua oară.

b)Metoda electrochimică sau electrolitică,care se bazează pe faptul că părţile

care au suferit o deformare plastică,prin ştanţare se dizolvă mai uşor în procesul

de coroziune electrochimică.Suprafaţa respectivă este lustruită şi degresată.Baia

electrolitică este formată dintr-o soluţie apoasă de de 2% clorură de sodiu,iar

sursa de energie electrică este o baterie de buzunar.Arma se acoperă cu un strat

de plexiglas în partea ce urmează a fi introdusă în electroit,tăindu-se o

ferestruică în dreptul locului unde urmează a se reface inscripţia înşăturată.Arma

se leagă la anod,iar la catod se pune o placă de plumb,imaginea formată

rezistând mai mult timp. Dintre variantele acestei metode,cea mai viabilă este

considerată varianta bazată pe aparatul denumit “Electronoserpil”,care

40 Legea nr. 295 din 28 iunie 2004,Privind Regimul Armelor si al munitiilor,publicată în M.Of. al Rom.nr.583 din 30 iunie 2004

29

Page 30: 57266518 alt-model

funcţionează la o tensiune reţea de 120 Vsau 220 V,precum şi la o tensiune de 6

volţi.Este prevăzut cu un palpator în cavitatea căruia este un tampon cu vată

îmbibată cu o soluţie electrolitică. Suprafaţa metalică se şlefuieşte bine şi se

carăţă de cu alcool.Cu ajutorul electrolizei,cuprul se depune pe urmele seriilor

sau inscripţiilor bătute în metal.Seriile astfel relevate rămân stabile putând fi

fotografiate,însă timpul de evidenţiere este în general scurt de câteva minute.

c)Metoda feromagnetică,se bazează pe proprietatea părţilor care au fost ştanţate

de a reţine diferit magnetizarea,faţă de restul metalului obiectului

cercetat.Relevarea inscripţiilor îndepărtate se face prin sedimentarea unor

microparticule magnetice pe suprafaţa care,în prealabil a fost magnetizată.Se

foloseşte o suspensie magnetică,formată din particule feromagnetice în suspensie

în alcool,benzină sau apă.Oxizii de fier se majorează împreună cu alcoolul

metilic,apoi se sedimentează până se obţine o pulbere foarte fină.Metoda

ferogmagnetică se poate repeta fără să dăuneze calităţilor metalului în ceea ce

priveşte reconstituirea inscripţiilor înlăturate de pe armă.Toate aceste metode pot

fi folosite în cazul refacerii seriilor sau inscripţiilor înlăturate de pe orice obiect

metalic

2.6.Trageri la intamplare cu arma in stare buna de functionare

Petru obţinerea modelelor tip de comparaţie se efectuiază trageri experimentale

cu armele examinate.Tragerile se efectuiază după prealabila verificare a stării

armei,se curăţă de rugină,praf,sau alte reziduri de tragere,iar dacă este nevoie se

recurge la gamma-grafiere.Pentru trageri se apelează la muniţii cu caracteristici

asemănătoare celei descoperite la faţa locului.De exemplu,dacă proiectilul are un

calibru diferit de cel al armei bănuite,la tragerile experimentale se folosesc

cartuşe de calibru şi de calitatea celui descoperit,ceea ce nu exclude şi folosirea

de muniţie normală.Tragerile se efectuiază în dispozitive speciale,denumite

captatoare de proiectile,care pot fi de mai multe tipuri:cutii sau lăzi lungi

dreptunghiulare,umplute cu vată oro câlţi şi împărţite pe compartimente;tuburi

30

Page 31: 57266518 alt-model

de circa 4 m cu apă şi închise cu membrană de cauciuc,cutii cu compartimente

umplute cu metreiale plastice,important fiind să se obţină proiectile de

comparaţie de bună calitateCaptatorul de proiectile,folosit la noi în ţară este

format dintr-o cutie lungă de circa 3 m,cu o latură de 40 cm,împărţită în mai

multe compartimente,umplute cu vată.Numărul tragerilor experimetale este

limitat la aproximativ 3-5 focuri,fiecare proiectil fiind analizat

separat,indicându-se numărul tragerii,data şi expertul care a efectuat această

tragere.Dintre tehnicile comparative,mai semnificative sunt:examinarea la

microscopul comparator ,ce permite observarea directă a continuităţii liniare sau

discontinuităţii liniare a striaţiilor formate pe glonţ de partcicularităţile

microreliefului ţevii;compararea mulajelor onţinute de pe proiectilul în litigiu şi

cel tras experimental.Acest mulaj se realizează cu materiale plastice transparente

sau prin galvanoplastie.Se mai pot realiza examene comparative pe diagrame

realizate la striagrafe,care descriu grafic relieful proiectilului.Procedeul rulării

proiectilului pe suporturi plastice este şi el des întâlnit.Începând din 1989,Poloţia

tehnico-ştiinţifică franceză studiază un sistem de măsurare profilmetrică şi

analiză a imaginii,apelându-se la un palpator ,un convertitor analogic digital şi la

un calculator care reconstituie imaginea tridimensional.41

Capitolul III Stabilirea distantei si directiei de tragere in cadrul

expertizei

Expertu criminalist este dator să răspundă cu celeritate la o serie de întrebări ce

intervin în aflarea adevărului în situaţia în care au fost implicate persoane ce au

făcut uz de armă.Unul dintre cele mai importante probleme de soluţionat este de

a stabili poziţia- trăgător ţintă în momentul îmăuşcătirii,petru a se stabili

vinovăţia şi gradul acesteia al autorul tragerii.Pentru aceasta este necesar ca pe

lângă datele topografice ale locului infracţiunii corelate cu urmele lăsate şi

41 Constantin Drăghici ,Adrian Iacob,op.cit,pp.301-302,apud C.Roques-Carmens,Profilmetrie şi balistică,Revista Police Tehnique et scientifique,nr.4,1990,Paris

31

Page 32: 57266518 alt-model

declaraţiile obţinute,expertul trebuie sa fie capabil să demonstreze în plan

ştiinţific cum s-au petrecut anumite evenimente.42

Această etapă presupune desfăşoară unei activităţi complexe de către expertul

criminalist,implicând şi cunoştinţe de dinamică,mecanică şi matematică.43

Stabilirea locului de tragere se poate face dupa mai multe elemente.În cazurile

când într-un anumit obiect sunt descoperite orificiul de intrare şi cel de ieşire

după poziţia unuia faţă de celălalt se determină unghiul de targere.44

Distanţa de targere reprezintă distanţa în centimetri sau metri,măsurată în linie

dreaptă,de la retezătură dinaintea ţevii armei din care s-a tras,până la suprafaţa

obiectului lovit de glonţ.Nu întodeauna distanţa de tragere corespunde cu

traiectoria,care este o linie curbă.Există trei categorii de distanţe:distanţă

nulă,distanţă mică şi distanţă mare.45

Prin noţiunea de distanţă de tragere înţelegem intervalul spaţial parcurs de

proiectil de la gura ţevii pâna la obstacol.Referitor la distaţa,împuşcăturile se

împart în trei categorii:împuşcături fără distanţă,fiind executate prin lipirea ţevii

armei de obiectul asupra căruia s-a tras .În acest caz întâlnim urme

suplimentare,ca:imprimarea gura ţevii armei sau afumări şi arsuri aproape

suprapuse;Împuşcături de la mica distanţă,analizate după acţiunea urmelor

suplimentare ale împuşcăturii,care vor depinde nu numai de distanţă,ci şi de

ceilalţi factori balistici;Împuşcături de la distanţă mare(peste un metru),când

factorii suplimentari ai împuşcăturii nu mai acţionează,excepând urmele depuse

pe proiectil;Distanţa de la care s-a tras se mai poate aprecia şi în raport cu efectul

perforant al proiectilului,care pe cale experimentală se apreciază trăgând în

42

Cristian Neghină,Contribuţii privind Eficientizarea Metodelor şi Tehnicilor din Activităţile Criminalistice inclusiv privind utilizarea Termomecanici în Balistică,edit.Politehnică,Timişoara,2009,p.9943 Aurel Ciopraga,Ioan Iacobuţă,op.cit,p.15744 Ion Mircea,op.cit,p.11345 Constatin Draghici,Adrian Iacob,Tratat de Tehnica Crmiminalistica,editura Stech,Craiova,2007,p.292

32

Page 33: 57266518 alt-model

dispozitove captatoare de vată sau scânduri de brad(2,5 cm grosime),distanţate

care între ele cu un interval egal cu grosimea lor.46

Distanţa se stabileşte analizând în sens invers traseul proiectilului de la orificiul

de ieşire la cel de intrare şi apoi spre locul de unde proiectilul a părăsit gura

ţevii.Se iau în calcul şi condiţiile de vizibilitate 47Distanţa de tragere este nulă

(cu ţeava lipită),dacă pe suprafaţa ţintei s-au descoperit toate categoriile de urme

secundare,inclusiv cele ale acţiunii flăcării,presiunii gazelor şi urmele gurii

ţevii.Distanţa de tragere este mică dacă tragerea s-a efectuat de la 1-2cm până la

1,5m.Valorile aproximative ale acestei distanţe se apreciază după deteriorările de

la suprafaţa ţintei,provocate de acţiunea presiunii gazelor,şi după întinderea

suprafeţei pe care s-a depus urme de ulei,funigine şi particule de pulbere nearsă

sau arsă incomplet.

Pentru distanţe se foloseşte metoda vizării directe prin intermediul unui tub de

hârtie introdus prin ambele orificii.Privind prin tub,se va determina cu precizie

distanţa de la care s-a tras 48

În cazul în care pe suprafaţa ţintei nu se descoperă urme secundare ,tragerea s-a

efectuat de la o distanţă mare,de peste 1,5m.Lipsa urmelor secundare nu trebuie

interpretată doar ca rezultat al efectuării tragerii de la mare distanţă,deoarece este

posibil ca între arma de foc şi ţintă să se fi interpus un obstacol care a împiedicat

depunerea lor pe ţintă.Prin urmare,în timpul cercetării la faţa locului trebuie să

se descopere şi eventualele obiecte care poartă urmele secundare ale

împuşcăturii,aceste luandu-se în considerare la stabilirea distanţei de

tragere.Astfel:

Existenţa unor canale înfundate,cu profunzime mică,în obiecte de duritate

scazută denotă o distanţă mare de tragere.Iar apariţia unor canale oarbe de mare

profunzime ,în obstacole dure,indică o distanţă de tragere mică;Perforarea mai

46Camil Suciu,Criminalistica,Edit.Didactică şi Pedagică,Bucureşti,p.36147 Constatin Draghici,Adrian Iacob,op.cit,p.29248Lazar Carjan,Compediu de Criminalistica,Universitatea Spiru Haret,Bucuresti,2004,p.160

33

Page 34: 57266518 alt-model

multor obiecte înainte ca glonţul să atingă ţinta,este specifică tregerilor de la

distanţă mare;

Împraştierea alicelor în cazul armelor de vânătoare,permite uneori stabilirea

destul de exactă a distanţei de tragere.Întinderea acestei suprafeţe depinde de

tipul,modelul,calibrul şi uzura armei,precum şi de tipul şi starea încărcăturii

explozive.Dacă s-a tras cu o armă de calibru 16,de la distanţe mici(1,25-

1m),alicele acţionează ca un proiectil unic,creând un orificiu de intrare cu un

diametru de 1,5cm-4m.Pe măsură ce distanţa creşte,diametrul suprafeţei pe care

se împrăştie alicele este mai mare,având valori de 5-6cm la tragere de 2m,de 6-

8cm la tragere de 3m,etc.

Direcţia de la care s-a tras se stabileşste cu ajutorul unui dispozitiv optic cu raze

compacte de lumină .Fascicolul luminos este dirijat dinspre orificiul de ieşire

spre orificiul de intrare,astfel încât razele de lumină să se situieze în prelungirea

canalului perforării.Determinarea unghiului de tragere se efectuiază prin

examinarea atentă a formei pe care o are orificiul de intrare.Acesta este circular

în cazul tragerilor efectuate perpendicular pe ţintă,sau oval lat sus,jos,stânga ori

dreapta,dacă tragerea s-a efectuat sub un unghi mai mare sau mai mic de 90

grade.Date orientative sunt date indicate inclusiv de forma pe care o au petele de

funigine ori alte urme secundare aflate în jurul orificiului de intrare.

Dacă obiectul perforat are grosime mai mare,se stailesc direct pe ţintă centrele

orifiiciilor de intrare şi deieşire a glonţului.Unghiul de tragere este indicat de

intersecţia dintre linia care uneşte centrele celor două orificii şi linia orizintală de

la baza solului,unghi,care indică totodată distanţa maximă de la care se putea

efectua tragerea,precum şi direcţia pe care trebuie căutate locurile posibile în

care a stat trăgătorul.49 În aprecierea direcţiei din care s-a tras,se socoteşte ca

distanţa mica de 50 m pentru un pistol şi revolvere,100m pentru arme automate

şi 200m pentru arme militare.În limitele acestor distanţe,aprecierea se poate face

49 Florin Ionescu,op.cit,pp.353-354

34

Page 35: 57266518 alt-model

în linie dreaptă fără să ţinem seama de efectele traiectoriei sau ale diferitor

deviaţii la care sunt supuse proiectilele în timpul tragerii.Stabilirea direcţiei de

targere dincolo de aceste limite se face numai cu aproximaţie,iar organul de

urmărire penală este nevoit să apeleze la specialişti de balistică judicară.În cursul

traiectoriei sale,sub influienţa rezistenţei aerului şi a gravitaţiei

pământului,proiectilul descrie o curbă inegală orientată mai joc decât lini de

aruncare şi care în partea finală accentuiază coborârea.Pe lângă devierea de la

linia de aruncare datorită rezistenţei aerului şi a forţei gravitaţiei,proiectilele mai

suferă o deviere laterală în sensul mişcării lor de rotaţie.Această deviere trebuie

luată în considerare numai la tragerile pe distanţe mari,adică în cazul folosirei

carabinelor şi a armelor militare.Devierea datorită sensului de rotaţie se face spre

dreapta sau spre stânga,după cum ghinturile în canalul ţevii armei sunt orientate

spre stânga sau spre dreapta.Aceasta deviere ajunge până la 0,62m la o distanţă

de 1000 m şi până la 6,6m,la o distanţă de 2000m.Deviere la tragerile cu arma

automată este şi mai mare,ajungând până la un metru,la o distanţă de numai

500m.Proiectilele mai suferă devieri datorită acţiunii factorilor

atmosferici:vântul,presiunea atmosferică,temperatura.Îndeosebi vântul determină

devierile cele mai pronunţate:la o viteză de4m/s suflând perpendicular pe

traiectorie,poate determina o abatere de 3-6 mla o distanţă mai mare de 1000m şi

de circa 17m,la o distanţă de 2000m.La distanţa de 4000-5000m,un vânt puternic

determină deviaţii considerabile.50

3.1.Determinarea locului in care s-a aflat tragatorul

Stabilirea locului la care s-a aflat persoana care a tras cu arma se face după

următoarele elemente:aspectul general al locului faptei,urmele împuşcăturii

descoperite pe corpul victimei,sau pe diferite obiecte,urmele de altă natură şi

chiar declara persoanelor care au fost la faţa locului.51

50 Ilie Botoş,Criminalistică,Edit.Risoprint,Cluj-Napoca,2002,pp.106-10951 Gheorghe Alecu,op.cit,pag 202

35

Page 36: 57266518 alt-model

Mijloacele tehnice din actualul stadiu de dezvoltare a ştiinţei permit să se

determine locul probabil în care se afla trăgătorul în momentul declanşării

focului.Aceasta presupune ,stabilirea pe baza calculelor matematice,a punctului

de spaţiu,situat pe linia traiectoriei glonţului,reprezentând umărul,considerat ca

aflându-se întru-na din cele trei poziţii clasice de tragere. Determinarea locului

se efectuiază numai după ce s-a stabilit direcţia de tragere pe baza unghiurilor de

impact ale glonţului cu planul ţintei.Probabilitatea de determinare a locului este

influienţată de posibilităţile trăgătorului de a avea poziţii intermdediare celor

clasice luate în considerare şi de a ţine arma în aşa fel încât ţeava sa nu mai fie în

prelungirea axului membrului superior.Metoda enunţată presupune efectuarea

unor măsurători directe,calcularea distanţelor la care s-a aflat umărul în raport cu

ţinta şi fixarea locului probabil în care s-a aflat tragatorul.52 Pe mâna persoanei

care a tras cu arma de la o distanţă mică ori cu ţeava lipită se pot găsi urme de

funigine şi granule de pulbere nearsă refulate la atingerea suprafeţei corpului în

care s-a tras.Informaţii utile la stabilirea modelului armei53Trebuie să se ia în

considerare faptul că persoana trăgătorului este cunoscută sau necunoscută şi

dacă în momentul tragerii a fost încălţată sau descălţată toate acestea

influienţând stabilirea valorii înălţimii umărului faţă de sol.

Când persoana trăgatorului este cunoscută se procedează la măsurarea directă a

înălţimii umărului acestuia faţă de sol pentru poziţia de tragere în picioare şi de

la umăr la sol,pentru poziţiile de tragere în genunchi şi culcat pe burtă,iar când

persoana este necunoscută se iau în calcul valorile medii de 145cm reprezentând

înălţimea de la umăr la sol pentru poziţia de tragere în genunchi şi înălţimea de

30 cm pentru cea culcat pe burtă,toate fiind valabile pentru o persoană de talie

mijlocie.

52Ioan Iacobuţă,op.cit,p.109,apud M.Constantinescu,GH.Păşescu,Tratat practic în criminalistică,vol.III,IGM,Bucureşti,1980,p.33353 Nicolae Buzatu,D.Cornean,C.Carpinean,op.cit,pp.188-189

36

Page 37: 57266518 alt-model

După situarea în spaţiu a umărului trăgătorului,în raport cu linia traiectoriei şi

ţinta se procedează la fixarea corespunzătoare a persoanei acesteia în contextul

de la faţa locului.54

3.2.Determinarea locului in care s-a aflat persoana in care s-a tras

De cele mai multe ori ţinta este reprezentată de persoana asupra căreia s-a

tras,iar stabilirea locului în care s-a aflat ea se face tot cu un anumit grad de

probabilitate.Pe baza unor calcule matematice,se determină punctul de spaţiu

situat pe linia traiectoriei glonţului,reprezentând orificiu de ieşire a glonţului pe

corpul victimei,luându-se în considerare faptul că aceasta s-a aflat în poziţia în

picioare şi că glonţul în continuarea deplasării pe traiectorie,a lovit a doua

ţintă.Se ia în calcul orificiul de ieşire a glonţului(nu cel de ieşire)deoarece este

punctul cert în scris pe linia traiectoriei glonţului, stabilită pe baza unghiurilor de

impact cu ţinta,după ieşirea din corp.55

Dacă înainte de a lovi victima,glonţul a perforat unul sau mai multe

obiecte,poziţia acesteia se stabileşte relativ uşor.Linia obţinută prin prelungirea

axului perforării intersectează în mod obligatoriu corpul victimei.Atunci când

glonţul nu a creat perforări sau când a fost deviat de la traiectoria iniţială,poziţia

victimei se stabileşte prin cercetarea deteriorărilor produse de glonţ după ieşirea

din corpul acesteia,în obiectele situate pe direcţia sa de înaintare.Orificiul de

ieşire din corpul victimei se situează cu certitudine pe linia de deplasare

ulterioară a glonţului,linie pe care se află în mod obligatoriu şi obiectele care

prezintă urme ale impactului cu acesta.Mai întâi se determină înălţimea la care

se afla orificiul de ieşire din corpul victimei.Acesta constituind un punct de reper

pentru construirea şi calcularea unghiului pe care îl formează cu punctele de la

suprafaţa obiectelor care prezintă urme ale impactului cu glonţul.56

54Ilie Botoş,op.cit, pp..268-27055 Ibidem,p.10956 Ibidem,p.355

37

Page 38: 57266518 alt-model

Mijloacele moderne de care dispune expertul îi permit acestuia să determine

poziţia victimei în funcţie pe baza urmelor de sânge constatate la faţa

locului.Pentru aceasta expertul foloseşte funcţiile trigonometrice,cu ajutorul

cărora se poate calcula traiectoria urmată de picăturile de sânge,aruncate în afara

corpului uman de presiunea arterială.

În cursul examinării,expertul va determina direcţia de stropire,unghiul de impact

al picăturii de sânge cu planul suportului şi va calcula coordonatele locului în

care era situată plaga.57

Capitolul IV Metode de fixare si ridicarea armelor

4.1 Cercetarea armei de la locul faptei

Descoperirea armei este foarte importantă,ea fiind necesară ca mijloc material

de probă,dar în acelaşi timp ea trebuie identificată cu ajutorul gloanţelor şi

tuburilor trase ce au fost descoperite la faţa locului.

Când arma se descoperă la loul faptei,se ficează prin fotografiere,schiţă şi

descriere în procesul verbal.58 Ridicarea şi transportarea armei de la locul faptei

se realizează în condiţii impuse de necesitatea protejării urmelor tragerii,a

urmelor de mâini ori alte urme de natură biologică Mnevrarea armei se face în

aşa fel încât să nu se şteargă urmele de pe ea.În acest sens se lucrează cu mâna

înmănuşată sau cu un cleşte având buzele protejate în manşoane de

cauciuc.Prudenţa în manipulare este necesară şi pentru prevenirea unei

declanşări accidentale.Pentru decarcarea armei,aceasta se apucă de părţile pe

care nu se pot păstra urme59.Această activitate presupune dterminarea exactă a

locului în care a fost găsită arma,poziţia şi satrea acesteia;verificarea cartuşelor

rămase în încărcător;stabilirea cu precizie a faptului că locul şi poziţia armei nu

au fost modificate de cineva până la sosirea echipei de cercetare;examinarea

57 Aurel Ciopraga,Ioan Iacobuţă,op.cit,p.15858 Emilian stancu,op.cit,p.28959 Ibidem,pp.243-244

38

Page 39: 57266518 alt-model

preliminară a armei în vederea descoperirii eventualelor urme biologice sau a

semnelor recente de tragere:miros,reziduri de fum,temperatura ridicată,însoţite

de luarea măsurilor necesării protejării şi conservării acestor urme pe parcursul

transportării la laboratorul de criminalistică.60Descoperirea armei este una din

sarcinile importante ce se impun în cazul comiterii de infracţiuni cu ajutorul

acesteia.Arma poate fi găsită la locul faptei,lăsată de autor în scopul de creeării

versiunii sinuciderii,dar de cele mai multe ori acunsă.Dacă persoana a fost

victima unei agresiuni,sau a unei împuşcături din imprudenţă,nu trebuie exclusă

posibilitatea descoperirii armei.Arma este necesară ca probă materială pentru a

se stabili cu ajutorul gloanţelor şi a tuburilor de cartuşe arse descoperite la locul

faptei,dacă a fost folosită în activitatea infracţională.Descoperirea la timp a

armelor aruncate în acest fel,previne posibilitatea ca unele elemente

infractoare ,găsind întâmplător arma sa o poată folosi.Arma cu care s-a înfăptuit

infracţiunea se poate găsi fie la locul faptei sau la domiciliul bănuitului,ori în alte

locuri în care a fost ascunsă de făptuitor.

În descoperirea armelor se vor folosi detectorul de metale care va indica prin

perturbarea câmpului magnetic prezenţa oricărui obiect de metal.În ape

curgătoare şi în fântâni căutarea se face cu ajutorul unui electrogmagnet,iar când

se presupune ca arma a fost ascunsă în zăpadă sau în aratură se vor cerceta cu

atenţie urmele de paşi,utilizându-se o aparatură specială pentru detectarea

metalelor.Când arma se descoperă la locul faptei,primul pas va fi fixarea acesteia

prin fotografiere,descrierea în procesul verbal,completat cu schiţe,în care se va

preciza dostanţa arme faţă de obiectele înconjuratoare,precum şi faţă de

cadavru.Se va preciza direcţia în care se orienta ţeava,poziţia cocoşului şi a

închizătorului,dacă arma este asigurată sau nu.În cazul în care arma nu se găseşte

lo locul faptei,se va depune toate eforturile pentru ca ca aceatsa să fie

găsită.După fixarea armei descoperită la faţa locului urmează examinarea 60 Ilie Botoş,op.cit,pp.84-85, apud GH.Păsescu,Interpretarea criminalistica a urmelor la locul faptei ,Edit.National,2000,p.313

39

Page 40: 57266518 alt-model

preliminară a acesteia.Arma se verifică daca este încarcată,ridicarea ei se face cu

prudenţă pentru nu a distruge eventualele urme digitale existente pe ea.În acest

scop arma se priveşte sub diferite unghiuri de lumină pentru a se constata dacă

pe ea a rămas urme digitale sau de altă natură.Urmele digitale pot fi descoperite

pe patul lustruit al puştilor,pe trăgaci şi garda trăgaciului la pistoale,la încărcător

pe cartuşele existente,pe ţeava sau mansonul închizătorului.Cartuşele aflate în

încărcător se trimit la laboratorfără a fi scoase din el pentru descoperirea

evetualelor urme.Cartuşul aflat în camera cartuşului se scoate şi se ambalează

separat.În continuare se va cerceta arma determinând momentul tragerii.Indicii

importante în acest sens sunt date de depunerea pe pereţii ţevii a unui strat de

materie solidă din arderea pulberei.Stratul de materie diferă în funcţie de faptul

că s-a folosit la încărcarea cartuşului pulbere albă sau neagră.Un factor care

indică folosirea unei arme este mirosul specific al pulberei care persistă 5-6 ore

în cazul păstrării armei într-o încăpere,iar în aer liber până la o ora.În cecetarea

ţevii reziduul are o culoare brun-închisă,puţin strălucitor şi umed care

murdăreşte în negru unsuros degetul sau tamponul de vată care s-a introdus în

interiorul ţevii.Aspectul nu se modifică timp de 24 de ore.După 48 ore reziduul

ramâne negru dar mai puţin gras şi apos.Vremea umedă şi apoasă modifică acest

aspect mai repede decât vremea uscată şi călduroasă.Până la a treia zi după

tragere,reziduul trece prin uşoare transformări dar îşi păstrează aspectul său

proaspăt-perfect negru.După a patra zi reziduul nu mai este negru perfect,ci

începe sa aibă culoarea cenuşie-albicioasă,datorită oxidării sulfurilor care se

transformă în sulfaţi.După 6 zile de la tragere,reziduul devine maron-roşiatic

prin formarea oxidului feric(rugina).Cu cât rugina este mai accentuată cu atât

perioada de când s-a tras este mai lungă.După examinarea armei caraceasta se

împachetează şi este transportată la laborator pentru examinare.Încărcătorul şi

cătuşele descoperite în armă sau în jurul ei se împachetează separat în

hârtie,indicându-se locul unde au fost găsite şi data ridicării lor.Pachetele

40

Page 41: 57266518 alt-model

conţinând arma şi celelate piese se sigilează,pentru a nu se schimba

conţinutul,fapt care se menţionează în procesul verbal.61

4.2.Cutarea,fixarea,ridicarea gloantelor de la locul faptei

Această operaţiune presupune marcarea locurilor în care au fost găsite tuburile

prin tăbliţe vizibile,fixarea lor prin schiţe şi fotografii în care sa indice cât mai

clar poziţionarea faţă de victimă şi de alte obiecte principale de la locul

faptei.Acţiunile menţionate ajută la realizarea reconstituirii locului faptei şi a

experimentelor ulterioare ce urmăresc stabilirea poziţiei trăgătorului şi a victimei

în momentul declanşării focului.Tuburile descoperite pot oferi informaţii cu

privire la caracteristicile armei folosite.La locul faptei se pot descoperi şi

tuburile cartuşelor trase.Tuburile trebuie căutate cu multă atenţie.Posibilitatea

descoperirii unor tuburi arse la locul faptei,atunci când tragerea s-a făcut automat

este deosebit de mare,deoarece automatul arunca după fiecare tub ars.Mai rar se

va descoperi la locul faptei tubul ars,atunci când s-a tras cu arme care după

fiecare foc trebuie reîncărcate.În cazul tragerii cu revolverul,tuburile arse rămân

în urmă,doar în cazuri rare tuburile arse se aruncă de către trăgător,fie pentru a

elibera butoiul fie pentru a reîncărca arma.

Căutarea proiectilelor şi a tuburilor se face cu ajutorul detectorului de metale.În

cazul în care se găseşte zăpadă la locul faptei,pentru o mai bună căutare aceasta

se va topi,iar dacă se presupune că proiectilul a intrat în pământ,atunci se vor

efectua săpături,pămăntul respectiv se cerne minuţios prin sită.La locul faptei se

vor face fotografii cu proiectilele şi tuburile în poziţia în care au fost găsite.Este

important să se confrunte diametrul deschizăturii tubului ars cu dimensiunea

orificiului creat în obstacol de gloanţe,sau cu calibrul glonţului dacă acesta a fost

descoperit.La armele de vânătoare în interiorul tunului în afara pulberei şi

alicelor există bura formată din rondele de carton,pâslă sau hârtie.Aceste bure nu

61 Ilie Botoş,op.cit,pp.87-88

41

Page 42: 57266518 alt-model

ard în timpul exploziei,ci sunt aruncate din ţeavă,în urma alicelor la distanţă de

circa 10-15cm în direcţia tragerii.Descoperirea burei la locul faptei,va dovedi că

împuşcătura s-a executat din apropiere,bura fiind descoperită în apropierea

ţintei.Expertiza medico-legală în cazurile de omoruri prin împuşcare cu arme de

vânătoare,arată că în cazul în care s-a tras de la o distanţă de3-4m,bura sau o

parte din ea pătrunde în hainele victimei sau uneori chiar şi în corpul ei.Pe tuburi

nu se pot descoperi urme digitale,deoarece din cauza temperaturii mari

substanţele ce compun urma se evaporă.Însă se pot descoperi alte urme pe

tuburi,urme care se vor conserva pentru aucerea lor spre analiză la laborator.Nu

se recomandă conservarea tuburilor în eprunetă,deoarece acestea se pot sparge în

timpul transoprtării,iar cioburile produc anumite semne suplimentare,care

îngreunează munca expertului.Tuburile şi burele vor fi apucate cu o batistă sau

cu mâna înmănuşată şi se vor înfăşura în vată,introducându-se în cutii mici de

carton care se sigilează şi se trimit la laborator.

4.3Căutarea ,fixarea ,ridicarea gloantelor de la locul faptei

Descoperirea gloanţelor şi a tuburilor trase reprezintă una din sarcinele cele mai

importante ale cercetării la faţa locului,deoarece ele sunt singurele elemente

materiale prin a căror examinare se poate realiza identificarea de gen şi

individuală a armei cu care s-a tras.62În cadrul acestei etape se va ţine cont şi de

numărul orificiilor de intrare şi de ieşire descoperite pe corpul şi îmbrăcămintea

victimei,corelate cu poziţia acestora în locul faptei.Sunt cazuri în care

proiectilele după ce au străbătut corpul victimei îşi continuă mişcarea lovindu-se

şi de alte obstacole,cum ar fi portiera maşinii şi rămân agăţate de aceasta ,iar la

deschidere pot cădea în exterior lângă autovehicul,dând impresia că au fost

aşezate acolo în mod intenţionat.Problemele deosebite ridică găsirea proiectilelor

care au ricoşat şi şi-au schimat direcţia,cele care s-au turtit în urma contactului

62 Florin Ionescu,op.cit,pag.350-351

42

Page 43: 57266518 alt-model

cu obiecte dure în care nu au putut pătrunde şi au căzut pe sol în apropierea

lor,dar mai ales cele care au rămas în canalele pe care le-au creat în diferote

ţinte,fără a reuşi perforarea acestora.Aceste canale se fotografiază după care se

trece la lărgirea lor,fără a se atinge proiectilele.

La examinarea îmbrăcămintei victimei,se va avea în vedere că urmele

proiectilelor pot pătrunde în cutele acestora,înainte de a pătrunde în corp sau la

ieşire din corp.Gloanţele din corpul victimei se retrag de medicul legist,iar

pentru o cercetare mai bună a faptei se va fotografia în cel mai mic detaliu zona

care s-a tras cu arma. Glonţul părăsind ţeava armnei poartă imprimate pe

camaşa,microurmele provenite din din frecarea acestuia de pereţii ţevii.Lipsa

acestor urme de pe cămaşa glonţului va demonstra că el nu a fost tras dintr-o

armă de foc.Urmele lăsate de ţeava armei pe cămaşa glonţului prezintă aspetce

de urme mai vechi,ceea ce indică faptul că proiectilul a fost tras înainte de

săvârşirea infracţiunii.Fenomenul de învechire a urmelor de pe cămaşa de

proiectil poate să se descifreze după urmatoarele indicii:lipsa luciului specific al

metalului în locurile de frecare a cămaşii glonţului cu ţeava armei,se observă o

coronare a întregii suprafaţei proiectilului.În asemenea cazuri sunt posibile doau

versiuni:fie că glonţul a nimerit din întâmplare la locul infracţiunii,prin urmare

trebuie căutat altul decât cel găsit;fie că nu a avut loc împuşcătura şi glonţul a

fost aruncat acolo.Pentru a descoperi glonţul în obstacolul în care acesta a intrat

se examinează succesiv fiecare sector din traiectoria parcursă de

proiectil.Obstacolul în care glonţul a rămas blocat are doar un orificiu cu o

singură deschidere pe unde a intrat glonţul.După ce se fixează coordonatele

orificiului de intrare se poate trece la extragerea glonţului.La descoperirea

acetsuia se utilizează detector de metale,care va semnala prezenţa metalului,de

asemenea se poate utiliza şi un aparat roentgen,atunci când glonţul aflat în

corpul victimei în viaţă nu poate fi descoperit cu uşurinţă.Exista posibilitatea ca

privind prin orificiul creat de glonţ într-un obiect,se poate observa ca în partea

43

Page 44: 57266518 alt-model

opusă glonţul să fi ricoşat izbindu-se de un obstacol,iar pe obstacol să rămână

imprimate urmele ricoşării.Se poate întâmpla ca glonţul izbizându-se de un

obiect dur,să se spargă în schije,de aceea în decursul cercetării trebuie să se ia

măsuri în vederea descoperirea acestora. Fenomenul se numeşte ricoşare ,iar

condiţia principală a apariţiei acestuia este unghiul prea mic sub care se face

contactul dintre proiectil şi suprafaţa unghiului întâlnit,la aceasta mai contribuie

viteza şi volumul proiectilului.Ricoşarea se produce la unghiuri de întâlnire între

0 şi 35 grade,iar unghiul de respingere va fi în funcţie şi de densitatea

materialului.Devierile unghiului sunt cu atât mai mari cu cît densitatea

obstacolului este mai mică.Când obstacolul are o densitate mare,unghiul de

respingere în ricoşare va fi aproape egal cu unghiul de incidenţă.Distanţa de zbor

a proiectilului este cu atât mai mare după ricoşare cu cît viteza proiectilului a

fost mai mare şi unghiul de ricoşare mai mic.63Descoperirea glonţelor de la locul

faptei are o deosebită importanţă nu numai în explicarea mecanismului de

formarea a urmelor îmăuşcăturii,ci ajută şi la identificarea armei cu care s-a

tras.După descoperirea gloanţelor se va face fixarea lor prin

fotografiere,descriere în procesul verbal la care se vor anexa şi schiţe.Gloanţele

se vor ridica cu ajutorul unor batiste,sau cu mâna înmănuşată.se înfăşoară fiecare

separat în hârtie curată sau vată şi se introduc în cutii mici care se

sigilează..Dacă proiectilul a pătruns într-un obiect mic,nu se mai extrage la locul

faptei ci se trimite obiectul întreg la laborator pentru efectuarea expertizei

balistice.

Extragerea proiectilelor la locul săvârşirii faptei din obiectele mari se procedează

în felul următor:prin centrul orificiului de oătrundere se duc(imaginar) două

drepte perpendiculare ale căror capete se unesc apoi în format pătrat,astfel ca

diagonalele acestuia să trecă prin centrul orificiului,dând posibilitatea ca oricând

să se poată reconstitui locul exact al pătrunderii proiectilului.Dacă proiectilul a

63 Camil Suciu,op.cit,pp.351-352

44

Page 45: 57266518 alt-model

pătruns într-un obiect de lemn,se va scobi cu o daltă de în prejurul orificiului

format în aşa fel încât să nu se producă nicio zgârâietura acestuia.Atunci când

proiectilul a pătruns în zid,se scobeşte în jurul lui cu o daltă sau cu un tub

metalic,extragerea proiectilului din orificiul lărgit se face prin cu ajutorul unei

pensete sau al unui patent acoperit cu cauciuc.Proiectilele găsite la locul faptei se

împachetează în vată şi în hârtie,pe care este notat felul proiectilului,locul unde a

fost descoperit,data,cauza cercetată,purtând semnătura şi sigiliul organului de

urmărire penală.Toate aceste aspecte sunt trecute şi în procesul verbal.64

Capitolul V Cercetarea criminalistica a urmelor produse prin folosirea

armelor cu teava ghintuita si mecanismul de producere a acestora

5.1.Expertiza urmelor principale

Urmele sunt acele modificări ce apar pe diferite obiecte,inclusiv pe corpul

omenesc ,în urma folosirii acestora,ca rezultat al fenomenelor dinamice,termice

şi chimice care însoţesc împuşcătura. Aceste urme pot fi găsite pe

cartuş,glonţ,tubul cartuşului.corpul şi îmbrăcămintea victimei,la nivelul

orificiilor de intrare şi ieşire a glonţului,sau pe alte obiecte ce au fost obstacole

în calea glonţului.Urmele principale sunt rezulattul fenomenelor dinamice care

însoţesc împuşcătura şi se regăsesc pe gloanţe ,tuburi şi la nivelul obiectului

lovit.65

Expertiza criminalistică a urmelor principale ale unei trageri constă în

examinarea orificiilor de intrare şi ieşire a canalelor formate atât pe corpul

uman,cât şi pe obiectele cu care glonţul a venit în contact.În situaţia existenţei

mai multor orificii de intrare şi ieşire se cer a fi clarificate mai multe

aspecte,cum ar fi de exemplu:daca aceste orificii au fost create de acelaşi tip de

gloanţe,dacă au fost trase de una sau mai multe arme,dintr-o singură direcţie sau 64Ilie Botoş,op.cit,pp.84-9465 Gheorghe Alecu,op.cit,p.199

45

Page 46: 57266518 alt-model

din direcţii diferite şi dacă distanţa de tragere a rămas neschimbată.Toate aceste

aspecte se clarifică pe baza examenului comparativ dintre urmele din litigiu şi

urmele împuşcăturilor efectuate experimental,cu arme şi suporturi asemănătoare

celor descoperite la faţa locului.66

Urmele principale se clasifică în trei mari categorii:urme de perforare,de

pătrundere şi cele de ricoşare.Urmele de perforare sunt compuse la rândul lor

dinorifiicul de intrare,canalul şi orificiul de ieşire.Orifiicile de intrare permit

determinarea direcţiei din care s-a tras şi a unghiului sub care proiectilul a

pătruns în obstacol.La orificiile de intrare se întâlneşte inelul de frecare,format

din produsele de ardere ale pulberei,din particule de metal ale proiectilului şi din

depuneri de unsoare.

Canalele oarbe sau urmele de pătrundere se formează atunci când proiectilul se

opreşte în obstacol,formând doar un orificiu de intrare şi canalul.Urmele de

ricoşare apar când glonţul este deviat de obiect.Forma orificiilor de intrare este

determinată de forţa cinetică,de unghiul de lovire a obstacolului şi de densitatea

obstacolului precum şi de densitatea materialului pătruns. Canalul de pătrundere

indică drumul parcurs de proiectil în interiorul obiectului perforat.Orientarea lui

depinde de energia cinetică a proiectilului şi de forma acestuia.În obiectele

subţiri,cum ar fi de exemplu tabla subţire de metal,canalul lipseşte.67 Urmele

principale sunt reprezentate de modificările mecanice pe care le suportă glonţul

şi tubul în interiorul canalului ţevii în timpul arderii încărcăturii explozive şi de

detiorările care se produc şa suprafaţa ţintei în timpul impactului cu glonţul.Din

această categorie intră:arma şi muniţia,gloanţele şi tuburile

trase,perforările,canalele oarbe şi urmele de suprafaţă a ricoşeurilor.În categoria

urmelor principale sunt incluse şi urmele sonore ale armării,percuţiei şi

detunării.

Urmle create de glonţ66 Emilian Stancu,op.cit,p.24967 Lazar Carjan,op.cit,pp.157-158

46

Page 47: 57266518 alt-model

În cadrul acestei etape se analizează:calibrul,greutatea,forma vârfului,modelul

amprentei pulberei,etc.În funcţie de compoziţia chimică a pulberei

folosite,temperatura precum şi presiunea creată de aceasta se disting mai multe

forme ale amprentării arderii pulberilor.Anume după acest fapt se poate stabili

producătorul glonţului.68

Rprezintă urme de sine stătătoare,dar în acelaşi timp sunt purtătoare ale unor

striaţii cu caracter dinamic,deosebit de valoroase pentru identificarea armei cu

care s-a tras.Diametrul glonţului măsurat în partea superioară a sa,corespunde de

obicei cu diametrul interior al canalului ţevii,ceea ce face posibilă stabilirea

calibrului armei.După tragere,cămaşa glonţului prezintă o serie de câmpuri cu

dungi regulate,care se formează în momentul în care glonţul este împins cu

putere de presiunea gazelor înspre partea dinaintea a ţevii armei.Având un

diametru mai mare decât canalul ţevii,dar fiind construit dintr-un material mai

moale,glonţul se comprimă şi se angajează aproape perfect între pereţii

ţevii.Datorită frecării de ghinturile şi plinurile ţevii,cămaşa glonţului se zgârâie

şi preia sub forma unor striaţii longitudinale şi paralele,toate caracteristicele de

microrelief ale canalului ţevii ,oglindind construcţia interioară a

acesteia.Plinurile formează striaţii sub formă de adâncituri,iar ghinturile sub

formă de prorminenţe.Numărul plinurilor şi a ghinturilor din câmpurile cu striaţii

de pe cămaşa glonţului,lăţimea,direcţia,unghiul de răsucire şi pasul

lor,coroborate cu forma,diametrul,greutatea şi materialul din care este

confecţionat glonţul oferă date importante pentru identificarea

modelului,calibrului,tipului armei.Pentru stabilirea numărului ghinturilor şi a

direcţiei acestora de răsucire,se determină numărul câmpurilor cu striaţii de pe

circumferinţa glonţului.La faţa locului pot fi descoperite gloanţe deteriorate din

diferite motive,care nu se conservă decât parţial urmele ghinturilor şi

68 Cristian Neghină,Contribuţii privind Eficientizarea Metodelor şi Tehnicilor din Activităţile Criminalistice inclusiv privind utilizarea Termomecanici în Balistică,edit.Politehnică,Timişoara,2009,pp.47-49

47

Page 48: 57266518 alt-model

plinurile.Uneori este posibil ca glonţul să oglindească un singur câmp cu striaţii

oblice,ceea ce denotă faptul că s-a folosit fie o armă cu ţeava ruginită care nu a

putut asigura înşurubarea glonţului între ghinturi,fie o muniţie atipică,cu un

calibru neadecvat.Armele de foc care au acelaşi număr de ghinturi dar care sunt

diferite ca model sau tip,pot fi diferenţiate după laţimea ghinturilor.69

Altă caracteristică importantă a ghinturilor,care serveşte la identificarea

armei,este lungimea pasului,care este egală cu distanţa pe care o parcurge un

glonţ la o rotaţie completă şi depinde de unghiul de răsucire a glonţului faţă de

axa longitudinală a ţevii armei.

În cazul în care se descoperă gloanţe deformate sau sfărâmate ,anchetatorul şi

mai ales expertl criminalist terbuie să aibă în vedere că apariţia lor poate fi şi

rezultatul poate fi şi rezultatul folosirii unor arme cu ţeava retezată.Datorită

scurtării ţevii prin taiere ,la ieşirea din aceasta glonţul se poate defoma sau

sfărâma,tingând ţinta în aceasta formă.Nu întodeauna gloanţele deformate pot

proveni de la trageri cu o armă retezată.Deformarea se poate produnce şi ca

urmare lovirii glonţului de un obiect dur,care după ricoşare pătrund în corpul

victimei.Deformaea se produce chiar în momentul în care glonţul atinge un ţesut

dur sau dens,cum ar fi ţesutul osos sau ficatul.70Urmele de pe glonţ au prin

excelenţă un caracter dinamic şi reflectă caracteristicile construcţiei interioare a

ţevii ghintuite.La armele cu ţeavă ghintuită,acestea se intâlnesc sub formă de

striaţii,urme ale plinurilor,ale flancurilor ghintuite,precum şi ale spaţiilor dintre

ghinturi. În cazul acestor ţevi,urmele de pe proiectil reflectă atât caracteristicile

generale ale ţevii,,determinate de numărul şi lăţimea ghinturilor,microrelieful

ţevii,pe baza cărora se identifică arma.71 Toate armele moderne au ţeava

ghintuită,în interiorul canalului sunt gravate sau forate şanţuri în formă de

69Florin Ionescu,op.cit,pp.331-33270 Ibidem,pp.330-33271 Ioan Doltu,Criminalistica,Edit.Fundaţiei “Andrei Şagună”,Constanţa,2003,p.196

48

Page 49: 57266518 alt-model

spirală,care iniţiază o mişcare de rotaţie elicoidală a proiectilului în jurul axei

sale longitudinale şi asigură astfel stabilitatea girostatică a traiectoriei.72

La armele u ţeavă ghintuită glonţul are diametrul mai mic decât diametrul

ţevii.De aceea este forţat să iasă din ţevă,şi astfel se imrpimă pe pereţii săi

urmele ghinturilor sub forma unor striţii paralele.Aceste urme sunt mai bine

conturate la arma nouă şi devin aproape imperceptibile la o armă uzată sau

întreţinută necorespunzător.În cazul folosirii unui cartuş de un calibru mai mic

decât calibrul armei,urmele ghinturilor nu se imprimă pe glonţ.Examibarea

acestor urme va folosi la identificarea din armei cu care s-a tras.73

Urmele create pe tuburile de cartuş

Tubul cartuşului păstrează urme caracteristice,fiind construit din metale sau

aliaje mai moi decât pereţii din oţel ai ţevii va fi împins de presiunea gazelor

spre pereţii camerei de explozie,care îşi vor imprima microrelieful pe tub.Cele

mai utile urme pentru identificarea armei cu care s-a tras,sunt formate de

atingerea tubului cu celelalte piese ale mecanismului de tragere. Gheara

exctractoare,alcătuită dintr-un oţel dur îşi va imprima microrelieful pe inelul

rozetei cartuşului,alcătuit dintr-un material sau aliaj mai maleabil.La fel se

întâmplă şi când arcul percutor al închizătorului loveşte capsa de bază a

rozetei.Ejectorul lasă urme pe partea posterioară a inelului rozetei.Examinarea

acestor urme în laborator,cu ajutorul microscopului comparator sau al altor

instrumente optice moderne de cercetare,va contribui la identificarea armei cu

care s-a tras.74 Aceste urme sunt formate sum mecanismul de încărcare,tragere şi

extragere a cartuşului tras şi constau în urmele formate pe rozeta tuburilor de

către percutor,peretele frontal al închizătorului,gheara extractoare,pragul

72 Dan Voinea, Gheorghe Popa,Urmele Obiectului de Studiu al Criminalisticii,editura Era,Bucuresti,2005,p.8773 Ioan Iacobuta,G.Sorin Apetrei,op.cit,p.96,apud Ştefan Lungan,Examinarea urmelor lăsate de armă pe glonţ,Tratat în Criminalistică,vol.III,I.G.M.,Bucureşti,1980,p.2574Ibidem,apud M.Tomescu,Tratat practic de criminalistică,vol.III,I.G.M.,Bucureşti,1980,p.25

49

Page 50: 57266518 alt-model

aruncător,pereţii camerei cartuşului.75Sunt urme de sine stătătoare,care oglindesc

totodată caracteristicile de ordin geneal şi individual,utile pentru identificarea

armei şi munişiei utilizate. Pentru a stabili identitatea cu exactitate se cercetează

fixarea glonţului în tub.Procesul se mai numeşte sertizare,şi se face prin presare

şi uneori prin cherneruire.Chernuirea dă naştere unui număr de adâncituri

semisferice pe gâtul tubului şi pe partea inferioară a glonţului.Examinarea

acestor urme perminte să stabilească dacă glonţul şi tubul au format un corp

comun,adică acelaşi cartuş.Modul de sertizare oferă organului de urmărire

penală date importante despre locul de fabricaţie a munoiţiei,precum şi despre

persoana făptuitorului atunci când la percheziţia domiciliară se descoperă cartuşe

de acelaşi calibru,sertizate în acelaşi fel. Diametrul tubului şi gâtul său ofere

date orientative cu privire la calibrul ei.Aprecierea calibrului trebuie făcută cu

prudenţă,deoarece datorită presiunii gazelor atât tubul cât şi gâtul se dilată puţin

şi astfel îşi măreşte diametrul.Dacă dilatarea tubului ste pronunţată,sau gâtul este

crăpat,înseamnă că la tragere s-a folosit un cartuş de calibru mai mic decât cel al

armei. .Inscripţiile de pe fundul tubului conţin informaţii despre provenienţa şi

locul de fabricaţie a muniţiei.Pe fundul tubului este înscrisă denumirea dată de

producător şi un număr care indică diametrul aproximativ al glonţului.Atunci

când se modofică lungimea,pe fundul tubului se află menţiuni cum ar fi de

exemplu:”Scurt”,”Lung”sau “Magnum”.Cartuşele făcute pentru pistoalele

automate conţin inscripţia „Auto”.Unele cartuşe au inscripţionat semnul

<+P>,care indică faptul că au o putere mărită.Chiar dacă sub aspect fizic nu

diferă de celelalte,încărcătura lor exloză este capabilă să imprime glonţul cu o

viteză şi putere distructivă mai mari.Deşi majoritatea armelor sunt proiectate să

tragă cu un anumit tip de muniţie,există arme care folosesc mai multe tipuri de

cartuşe,cum sunt de exemplu revolverele concepute pentru a trage cu cartuşe de

9mm Magnum,care pot folosi cartuşe speciale de 9,65mm.

75 Lazăr Cârjan,Compediu de Criminalistică,Edit.Fundaţiei Române de Mâine,Bucureşti,2004,p.162

50

Page 51: 57266518 alt-model

În categoria urmelor principale intră şi reziduurile tragerii,care reprezintă

produşii formaţi prin arderea a încărcăturii de azvârlire.Urmele create de cuiul

percutor apar prin acţionarea trăgaciului,cuiul lovindu-se de capsa cartuşului.La

cercetarea microscopică,pe fundul acestei urme se observă o serie de

caracteristici cu un caractar individual bine pronunţat,imprimate de

neregularităţile de la suprafaţa vârfului cuiului percutor.De cele mai multe ori

urmele cuiului percutor pot conduce singure la identificarea armei. Urmele

peretelui frontal al închizătorului şi ale pereţilor camerei explozive se imprimă

pe tubul tras datorită forţei de expansiune a gazelor rezultate din arderea

încărcăturii explozive.Sub presiunea mare a gazelor tubul se dilată,fiind totodată

împins înapoi.Datorită acestor împrejurări capsa şi fundul tubului sunt presate

puternic de peretele frontal al închizătorului,iar suprafeţele laterale,de pereţii

camerei explozive,neregularităţile acestora fiind preluate de tub sub forma unor

urme statice de imprimare.

Urmele ghearei extraxtoare şi ale pragului aruncător iau naştere în timpul

extragerii tubului din camera de ardere,imprimându-se pe şanţul inelar al

acestuia,pe marginea anterioară a rozetei,sau pe fundul său.Urmele cuiului

percutor,peretelui frontal al închizătorului,camerei de explozie ghearei

extractoare şi pragul aruncător oglindesc numeroase caracteristici dobândite în

cursul procesului de fabricaţie a armei,sau ca urmare a uzurii specifice.

c) Perforările sunt urme care fac parte din categoria modificărilor mecanice

apărute la suprafaţa ţintei în momentul impactului cu proiectilul.Acestea iau

naştere atunci când proiectilul reuşeşte să învingă rezistenţa pe care o opune

ţinta,străbătând-o sub forma unui canal care prezintă un orificiu de intrare şi unul

de ieşire.Apariţia perforărilor este condiţionată de distanţa,unghiul de

tragere,viteza iniţială şi forţa de penetraţie a proiectilului şi de grosimea şi

duritatea materialului ţintei.Dacă grosimea ţintei este foarte mică,perforarea

conţine doar două elemente,respectiv orificiul de intare şi ieşire.Specific pentru

51

Page 52: 57266518 alt-model

perforări este faptul că datorită forţei mari de penetraţie a glonţului,materialul

ţintei se îndoaie,iar particulile din acesta sunt proiectate pe direcţia de înaintare a

glonţului.Această împrejurare generează o serie de deosebiri între orificiul de

intrare şi cel de ieşire,pe baza cărora se poate determina direcţia din care s-a tras.

În marea majoritate a cazurilor orificiul de intrare este de dimensiuni mai

mici,având marginile regulate,circulare sau ovale.În cazuri particulare,când s-a

tras cu ţeava lipită ori de la o distanţă foarte mică,orificiul de intrare are

marginile neregulate.Orificiul de ieşire este de dimensiuni mai mari,spre

deosebire de orificiul de intrare,marginile fiind neregulate,zdrenţuite,iar de jur-

împrejurul său se pot observa rupturi de material.Forma şi dimensiunile

orificiilor de intrare şi ieşire depind în mare măsură de proprietăţile fizico-

chimice ale materialului ţintei.Atunci când glonţul loveşte ţinta sub un unghi de

incidenţă mic,orificiul de intrare capătă formă alungită,iar când tragerea s-a

efectuat perpendicular pe ţintă acesta capătă o formă rotundă.

d)Canalele oarbe se formează atunci când glonţul a pierdut o parte din forţa de

penetraţie datorită distanţei mari de tragere,când a străbătut unul sau mai multe

obstacole,ori când ţinta are grosime şi densitate foarte mari.Canalele oarbe sunt

formate dintr-un orificiu de intrare şi un canal înfundat,la capaătul căruia se

găseşte întodeauna glonţul.Recuperarea glonţului este obligatorie,întrucât el

oglindeşte numeroase urme care folosesc la identificarea armei.Canalele oarbe

mai servesc la determinarea direcţiei de tragere,însă pentru aceasta este nevoie să

se stabilească mai întâi poziţia pe care a avut-o ţinta în momentul în care a fost

lovită.Capătul canalului va indica direcţia de înaintare a glonţului,care este

diametral opusă direcţiei din care s-a tras.

e)Urmele ricoşeurilor sunt urme de adâncime cu caracter dinamic create la

suprafaţa obiectelor lovite de glonţ,care se prezintă sub formă de striaţii sau

crăpături.De obicei au aspectul unor şănţuleţe deschise şi puţin adânci,întoarse

spre dreapta sau spre stânga,în funcţie de direcţia de răsucire a ghinturilor

52

Page 53: 57266518 alt-model

armei.Ele apar atunci când tragerea s-a efectuat de la o distanţă mare sau sub un

unghi de incidenţă mic,sau când ţinta are duritate şi densitate foarte mari..Cu cât

unghiul de incidenţă este şi duritatea obiectului sunt mai mici,lungimea urmei de

ricoşeu este mai mare. Dacă obiectul lovit are duritate mare iar lumgimea lui este

mică,înseamnă că s-a tras sub un unghi de incidenţă mare,iar glonţul trebuie să

fie găsit chiar la baza obiectului,sau în imediata sa apropiere.Datorită

ricoşeurilor glonţul îşi modifică direcţia de zbor şi poate lovi obiecte sau

persoane care nu care nu se aflau pe traiectoria sa iniţială.De asemenea este

posibil ca în momentul în care loveşte ţinta,glonţul să se deformeze sau să se

spargă,formând una sau mai multe schije,care se găsesc la diferite distanţe de

obiectul din care a ricoşat.Dacă s-a deformat datorită mişcării

dezordonate,glonţul creează ulterior un orificiu de pătrundere atipic,iar dacă s-a

spart,formează una sau mai multe urme de suprafaţă.În urmele de ricoşare există

posibilitatea să se descopere microparticule metalice provenite din cămaşa

glonţului,sau alte microparticule caracteristice obiectelor pe care le-a

străpuns,ori din care a mai ricoşat.În cazul ricoşeurilor multiple produse în spaţii

închise,prin cercetarea atentă a tuturor obiectelor atinse de glonţ,este posibilă

determinarea direcţiei din care s-a tras,pornind de la locul în care a fost

descoperit glonţul.Examiarea de laborator a urmelor de ricoşeuri,oferă totodată

răspuns la întrebarea dacă ele au fost sau nu create de glonţ.Striaţiile urmelor de

ricoşeu nu pot fi comparate cu modele create experimetal,deoarece asemenea

experimente,pe lângă faptul că sunt foarte greu de realizat sunt şi foarte

periculoase,glonţul putând lua traiectorii imposibil de prevăzut.76

f)Urmele sonore ale armării,percuţiei şi detunării servesc la identificarea de gen

şi indiciduală a armei,pe baza caracteristicilor acustice din timpul operaţiunilor

de încărcare,percutare şi ardere a încărcăturii explozive.Examinarea se face cu

ajutorul unui aparat de tip sonograf,care înregistrează grafic caracteristicele 76Florin Ionescu,op.cit,p.338,apud V.Manea,Tratat practic de Crminalistică,vol.III,Edit.M.I.Bucureşti,1980,p.200

53

Page 54: 57266518 alt-model

generale şi particulare ale zgomotelor produse de manevrare a armei.Examinarea

comparativă se face între sonogramele urmelor în litigiu şi sonogramele model

de comparaţie obţinute cu armele ridicate de la iculpat. În cadrul stabilirii acestor

urme se foloseşte examinările acustice.Aceste investigaţii presupun examinarea

urmelor sonore ale îmăuşcăturii armării şi percuţiei,servind atât la stabilirea

tipului şi modelului de armă cât şi la identificarea propriu-zisă,pe baza

examenului comparativ al sonogramei în cauza cu sonogramele obţinute prin

tragerile experimentale.77Identificarea ar fi posibilă teoretic,numai prin existenţa

unei imprimări a urmelor sonore ale împuşcăturii,imprimare ce trebuie să se

îndeplinească,obligatoriu anumite condiţii de ordin calitativ.Controversa

privitoare la ceea ce s-a denumit expertiza fonobalistică nu este lipsită de

temei;zgomotele produse de o anumită armă fiind realmente greu de diferenţiat

fonic de zgomotele unei alte arme similare care folosesc aceeaşi muniţie.78

5.2.Expertiza urmelor secundare

Cercetarea criminalistică a acestor categorii de urme este destinată descoperirii

şi examinării urmelor aparţinând factorilor secundari ai tragerii cu arma,formaţi

în jurul sau în interiorul orificiului de intrare a proiectilului.Prima etapă este

dedicată examinării cu microscopul optic iar în cazul în care nu se ajunge la

rezultate concludente se apelează la alte metode specializate.

Examinarea chimică este des utilizată,prin care sunt puse în evidenţă urmele

secundare.De exemplu se caută identificarea nitraţilor cu ajutorul reactivilor

speciali,cum ar fi cei pe bază de brucină,impregnaţi pe o hârtie fotografică.Hârtia

se introduce sub materialul presupus purtător de urmă,după care se calcă cu un

fier cald,prezenţa nitraţilor conducând la apariţia unor puncte roşii.Pentru

77 Constatin Draghici,Adrian Iacob,op.cit,p.304,apud I.Angelescu,Expertiza fonobalistică judiciară,Edit. M.I.,Bucureşti,1980,pp.256-25978 Ibidem,p.304

54

Page 55: 57266518 alt-model

identificarea nitriţilor de pe mâna trăgătorului se mai apelează şi la numitul „test

cu parafină”,care este mai curând spectaculos decât concludent.

Examinările spectrale,îndeosebi microanaliza spectrală şi spectrofotometria de

absorbţie atomică servesc la punerea în evidenţă a particulelor de cupru,plumb

existente în aceste urme.79Urmele se mai numesc şi factorii suplimentari ai

tragerii,reprezentând o categorie distinctă de urme care se formează ca rezultatul

arderii încărcăturii explozive,al acţiunii reziduurilor tragerii asupra obiectelor

situate pe diracţia de înaintare a glonţului şi al antrenării de către cămaşa

glonţului a unei anumite cantităţi de substanţe sau impurităţi din canalul ţevii şi

din mediile pe care le străbate. Acestea se formează întodeauna,însă pe suprafaţa

ţintei,apariţia,cantitatea şi intesitatea depunerilor depind de distanţa de

tragere.Atunci când sunt prezente pe suprafaţa ţintei,însoţesc urmele de

pătrundere ale proiectilului,contribuid la clarificarea împrejurărilor în care s-a

efectuat tragerea. Urmele secundare sunt reprezentate de :urme ale acţiunii

flăcării şi presiunii gazelor,urme de funigine,particule de pulbere nearsă sau arsă

icomplet,particule de unsoare,urme formate de gura ţevii,inelul de ştergere şi cel

de metalizare apar indiferent de distanţa de tragere,iar celelalte numai atunci

când tragerea s-a efectuat cu ţeava lipită sau de la distanţe mici.

a)Urmele acţiunii flăcării

Ele formează la tragerile cu ţeava lipită,sau la tragerile de la distanţe mici.La

ieşirea din canalul ţevii ,gazele supraîncălzite,provenite din arderea încărcăturii

explozive se autoaprind la contactul cu oxigenul din aer dând naştere unei flăcări

care provoacă arsuri împrejurul orificiului de intrare.Intensitatea arsurilor şi

întinderea lor depind de tipul şi vechimea pulberei explozive,precum şi de

calibrul şi lungimea ţevii armei.Uneori acţiunea modifică forma şi dimensiunile

orificiului de intrare,care devine mai mare,cu marginile arse şi neregulate.

79 Emilian Stancu,op.cit,pp.249-250

55

Page 56: 57266518 alt-model

b)Urmele acţiunii gazelor Constau din deteriorări mecanice şi chiar dislocări de

material provocate la suprafaţa ţintei de forţa de expansiune a gazelor,care la

ieşirea din ţeava armei ,continuă să aibă o presiune foarte ridicată.Limita de

acţiune a presiunii gazelor depinde de categoria de armament folosită la

tragere.Astfel,puştile mitralieră şi carabinele provoacpă rupturi până la o distanţă

de 10-12 cm,pistoalele mitralieră până la 3-7 cm,iar armele de putere mică până

la 1-3 cm.Forma deteriorărilor depinde de natura materialului asupra căruia a

acţionează gazele.În cazul ţesăturilor textile,dacă tragerea s-a efectuat cu ţeava

lipită ori de la distanţe mici,ele dobândesc aspectul unor rupturi stelare sau

unghiulare.Atunci când tragerea s-a efectuat cu ţeava lipită,canalu creat de glonţ

se prezintă ca o prelungire a canalului ţevii şi primeşte pe pereţi presiunea unei

mari cantităţi de gaze,care acţionează pâna la orificiul de ieşire.Presiunea gazelor

este iniţial foarte ridicată,iar pe măsură ce glonţul ce glonţul se deplasează către

gura ţevii aceasta scade treptat.Odată cu ieşirea glonţului din armă,resiunea

scade aproape brusc,însă din cauza vitezei mari de deplasare a glonţului ea

continuă să acţioneze la mică distanţă.Ţesuturile corpului omenesc nu suportă o

asemenea presiune şi se rup,din care cauză canalul format se dilată,iar orificiul

de intrare se desface şi ia o formă neregulată.Când împuşcătura s-a executat de la

o distanţă mică pe o regiune a corpului acoperită de îmbrăcăminte,gazele pătrund

sub haine,le ridică şi le rup,formând pe ţesuturi rupturi de dimensiuni şi forme

variate(cruce,unghi).80

C)urmele de funigine sunt rezultatul arderei pulberei explozive ,a celei de

iniţiere şi a substanţelor grase folosite la întreţinerea armei.Majoritatea acestora

sunt transformate în microparticole de funigine care sunt antrenate de gaze şi

depuse radial pe suprafaţa obiectelor,sub forma unui strat fin care înconjoară

orificiul de intrare.Acestea rămân în interiorul canalului ţevii,în interirorul

80 Nicolae Buzatu,op.cit,p.183-184

56

Page 57: 57266518 alt-model

tubului,precum şi pe mâna trăgătorului.Distanţa pâna la care pot fi evidenţiate

urmele de funigine depinde de tipul şi modelul armei,lungimea ţevii,cantitatea şi

calitatea încărcăturii explozive,gradul de uzură a canalului ţevii şi cantitatea

unsoare pe care o conţine.Întinderea suprafeţei pe care se depune funiginea

,dispunerea ,intensitatea depunerilor şi culoarea lor oferă date preţioase pentru

stabilirea distanţei de la care s-a tras ,a vechimei relative a împuşcăturii,tipului

de muniţie folosită şi calibrului armei.81Cantitatatea şi intensitatea depunerilor de

funigine depinde de distanţa de tragere.Dacă se trage cu ţeava lipită,urmele se

depun uneori sub forma unui inel care înconjoară orificiul de intrare a

glonţului ,intensitatea depunerilor fiind foarte mare.Este posibil ca inelul să se

lipească,în acest caz,funiginea se găseşte în cantitate mare în interiorul canalului

creat de glonţ.Pe măsură ce ţeava armei se depărtează de ţintă,funiginea se

depune pe o suprafaţă mai mare,însă într-o cantitate din ce în ce mai mică,până

când dispare complet.Funiginea capătă forma unei pete alungite,ovale,neregulate

sau cu aspect de evnatai şi are o concentraţie mai mare în zona centrală şi mai

scăzută spre margini.Intensitatea urmelor de funigine scade după executarea

fiecărui foc,odată cu curăţirea canalului ţevii de reziduuria.Acest aspect

contribuie la stabilirea ordinii în care au fost trase gloanţele.Culoarea şi gradul

de solubilitate a particolelor de funigine furnizează date importante pentru

stabilirea tipului de încărcătură explozivă a muniţiei.Pulberea fără fum creează

urme de culoare cenuşie,greu solubile în apă,în timp ce pulberea cu fum creează

urme de culoare neagră,uşor solubile în apă.În unele cazuri urmele de funigine

conţin pete maron,care apar datorită resturilor din încărcătura de iniţiere a

capsei,sau datorităn ruginei de pe ţeavă.În cazul în care s-a tras cu cartuşe de

calibru mai mare,urmele de funigine pot conţine microparticule metalice

desprinse din cămaşa glonţului sau din canalul ţevii.Cercearea acestor urme se

impune în toate cazurile,îndeosebi atunci când glonţul nu a fost descoperit la

81 Florin Ionescu,op.cit ,pp.340-341,apud I.Vasiliniuc,Tratat practic de criminalistică vol.III,p.196

57

Page 58: 57266518 alt-model

locul faptei.Evidenţierea urmelor de funigine nu creează dficultăţi,cu excepţia

cazurilor în care sunt depuse pe suporturi de culoare închisă.Pentru relevarea lor

se folosesc fotografierea în radiaţii infraroşii,tratarea chimică,examinarea

micrpscopică,roetgenografia.Unele din aceste procedee permit nu numai

evidenţierea urmelor de funigine ci şi descoperirea altor urme prezente în stratul

de funigine,cum sunt cele de plumb,cupru,nichel,etc.

d)Particule de pulbere nearsă sau arsă incomplet

Această catergorie de urme se formează datorită arderii incomplete a unei

anumite cantităţi de încărcătură explozivă.Arderea incompletă se produce atunci

când cantitatea de pulbere explozivă este prea mică,veche sau umedă,când capsa

nu poate aprinde întreaga cantitate de încărcătură sau când ţeava armei este prea

scurtă.Particulele de pulbere nearsă sunt antrenate de jetul de gaze pe direcţia de

zbor a proiectilului şi se depun atât pe obiectele întâlnite în cale,cât şi pe mâna

trăgătorului. Aceste particole acţionează ca nişte microproiectile,având viteza

iniţială mare,merg cel mai departe în raport cu celelalte urme suplimentare ale

împuşcăturii82Distanţa maximăn până la care se depun fragmente de pulbere

nearsă depinde de tipul de încărcătură explozivă,marimea,forma şi greutatea

granulelor,distanţa de tragere,precum şi lungimea ţevii.Datorită greutăţii

sporite,acestea înving mai uşor forţa de rezistenţă a aerului şi se depun la

distanţe mai mari comparativ cu celelalte categorii de urme secundare.Dacă

tragerea se efectuiază de la distanţe până la care se situiază.

Sunt unele urme secundare care se formează indiferent de distanţa de

tragere,este vorrba de inelul de frecare,care se formează la orificiul de intrare a

proiectilului şi uneori pe o mică porţiune,chiar şi de-a lungul canalului de

pătrundere;şi inelul de metalizare se întâlneşte atât la gura orificiului de intrare a

proiectilului,făcând corp comun cu inelul de frecare,cât şi independent de

82 Nicolae Buzatu,op.cit,p.184

58

Page 59: 57266518 alt-model

acesta.Analiza inelelor de metalizare se face cu activare cu

neutroni,rontgenografie şi analiză spectrală.83

e)Alte urme secundare

În categoria urmelor secundare mai inlcudem:inelul de metalizare,urmele de

unsoare şi inelul de ştergere. Impactul glonţului cu ţinta duce la formarea în jurul

orificiului de intrare a unui inel de culoare închisă,numit inel de metalizare sau

guleraş de ştergere.Acesta se creează ca rezultat atât al ştergerii substanţelor

unsuroase ,a particulelor de funigine şi de praf antrenate de glonţ la ieşirea din

ţeavă,cât şi al dislocării şi depunerii unor particule din materialul glonţului.Dacă

acesta a lovit mai întâi un mediu mai puţin dens,pe acesta vor rămâne urmele de

ştergere,iar pe primul mediu dur întâlnit urmele de metalizare.Dacă primul

mediu întâlnit este dens,atunci cele două categorii de urme se suprapun. Urmele

de unsoare se formează în cazul tragerii apropiate,în jurul orificiului de intrare şi

au forma unor picături,care conţin elemente caracteristice compoziţiei uleiului

folosit la conservarea armei şi muniţiei.Aceste urme pot fi prezente la tragerile

de la distanţă mică şi numai după primul sau al doilea foc,deoarece după mai

multe focuri uleiul se arde datorită temperaturii ridicate existente în camera de

explozie şi în interiorul ţevii.Inelul de ştergere este urma care analizată cu atenţie

evidenţiază că deteriorarea de pe ţintă,ori suprafaţa de pe care s-a ridicat a fost

creată de un glonţ tras cu o armă de foc chiar de la distanţă mareAcesta se

formează atunci când glonţul iese din ţeavă,antrenând praf,ulei,funigine,iar când

trece prin ţintă substanţele se şterg de pe acesta şi se depun pe suprafaţa cu care

intră în contact.Pentru indentificarea lui de ia în considerare faptul că are o

culoare închisă şi se găseşte în jurul orificiului de intrare.Specialistul analizând

substanţele care compun inelul de ştergere poate stabili:felul pulberei cu care a

fost încărcat cartuşul,gradul de uzură a armei ,orificiul de intrare a

glonţului,precum şi calibrul acesteia.84 Urmele secundare ale îmăuşcăturii pot fi 83 Lazăr Cârjan,op.cit,p.15984 Nicolae Buzatu,op.cit,p.185

59

Page 60: 57266518 alt-model

evidenţiate în anumite situaţii şi pe mâna trăgătorului,pe alte regiuni ale corpului

sau pe îmbrăcăminte.În acest sens pe mâna trăgătorului în cazul tragerilor cu

ţeava lipită sau de la mică distanţă se pot găsi urme de funigine şi particule de

pulbere nearsă,datorită refulării gazelor la atingerea suprafeţei corpului în care s-

a tras.Urmele respective se depun şi datorită reculului ,când o parte din gaze şi

granule sunt împinse înapoi şi se depun pe mâna trăgătorului.Recoltarea acestor

urme de pe mâna trăgătorului,analizarea lor şi stabilirea faptului că provin din

arderea unei pulberi duc la identificarea persoanei care a tras.

Urmele de funigine şi de pulbere nearsă se caută şi pe hainele şi pielea victimei.

Recoltarea particulelor de pulbere de pe corpul sau îmbrăcămintea victimei sau

făptuitorului se poate face prin:simpla scuturare a îmbrăcămintei sau prin testul

de parafină;pe cale chimică prin reacţii cu alfa-naftalină,difenilamină sau brucină

în acid sulfuric;prin metode fizice,utilizând izotropi radioactivi sau examinările

în radiaţii infraroşii,ultraviolete.

Urmele secundare pot inidca cazurile de trageri cu ţeava lipită sau de mică

distanţă,lucru de mare importanţă atunci când se invocă sinuciderea sau

accidentul.La sinucideri au mare importanţă urmele secundare descoperite pe

mâna sinucigaşului,ele fiind o probă puternică în delimitarea sinuciderii sau

accidentului de omor.85

Pe mâna trăgătorului care a efectua tragerea cu ţeava lipită sau la distanţă mică

se pot găsi urme de funigine şi granule de pulbere nearsă,refulate la atingerea

suprafeţei corpului în care s-a tras.Pentru identificarea armei care a fost folosită

la comiterea unei infracţiuni,trebuie obţinute modele de comparaţie ale tuburilor

şi gloanţelor trase de cu aceasta.În acsest scop sunt folosite captatoare de tuburi

cu apă sau câlţi.86

5.3.Urmele create pe obiectele de la locul faptei

85 Constatin Draghici,Adrian Iacob,op.cit,pp.290-29186Nicolae Buzatu,op.cit,p.189

60

Page 61: 57266518 alt-model

Urmele produse de glonţ în diferite obiecte prezintă trăsături caracteristice în

raport de rezistenţa pe care o opun obiectele la pătrunderea glonţului,distanţa de

la care s-a tras,ughiul sub care a fost atins obiectului,calibrul armei,etc.

Obiectele în care pătrunde glonţul pot fi clasificate după natura lor

în:solide,semisolide,lichide şi semilichide.87 Expertul criminalist,care este

prezent la faţa locului examinează la faţa locului obiectele purtătoare de

urme,continuând apoi mult mai amănunţit studiul acestora la laborator.Dacă

expertul nu a fost la faţa locului,va trebui să examineze urmele sau obiectele

purtătoare de urme trimise de cei care le-au ridicat şi să răspundă obiectivelor

stabilite de organele judiciare.88În sticlă ,se va distinge un orificiu de intrare ,un

canal şi un orificiu de ieşire,în raport cu grosimea sticlei,se întâlnesc de

asemenea ,urme la trecerea glonţului prin sticlă,oglindă,geam.În sticlă groasă,se

disting toate cele trei elemente:orificiul de intrare,un canal foarte scurt şi un

orifiicu de ieşire având diametrul mult mai mare decât al celui de intrare şi o

formă conică,cu baza mare spre direcţia în care a plecat glonţul.În jurul

orificiului dr creesză fisuri radiale,întretăiate de fisuri concentrice,ce capătă

aspect de pânză de păianjen.

Examinarea orificiilor în sticla ferestrelor se face de către criminalişti stabilind

următoarele:dacă orificiile au fost create prin împuşcare cu o armă sau prin

lovire cu un alt obiect;care este direcţia din care s-a acţionat asupra

geamului.Răspunsul la aceste întrebări poate fi obţinut numai după efectuarea

unor examinări tehnico-criminalistice specializate a caracteristicilor pe care le

prezintă spărturile de pe sticlă.În urma examinărilor criminalistice se pot observa

o serie de caracteristici care permit diferenţierea orificiilor create prin împuşcare

de cele create prin lovire cu alte obiecte.Orificiile produse de gloanţe care lovesc

geamul cu viteza şi forţă mare au o formă specifică caracterizată prin aspectul

87 Aurel Ciopraga,Ioan Iacobuţă,op.cit,p.14588 Aurel Ciopraga,Ioan Iacobuţă,op.cit,p.156,apud Victoria Livinschi,Tratat practic de Criminalistică,vol.III,I.G.M.,Bucureşti,1980,pp.175-182

61

Page 62: 57266518 alt-model

relativ circular al găurii,al cărui diametru depăşeşte cu puţin calibrul glonţului.Pe

o porţiune de 5-10 cm în jurul găurii,se observă numeroase figuri radiale în

formă de linii ce converg spre centrul orificiului.Din această zonă densă pornesc

uneori câteva fisuri radiale,lungi,având formă neregulată.Pe partea opusă a

sticlei,gaura va căpăta forma unui crater vulcanic,determinată de desprinderea a

numeroase aşchii de sticlă,iar pe partea prin care a intrat glonţul ,suprafaţa

geamului va fi întreagă,cu excepţia materialului din interiorul găurii care a fost

pulverizat de forţa glonţului. Orificiile produse de alte obiecte se deoseosebesc

de cele produse de gloanţe,întrucât gaura are de obicei,margini şi dimensiuni

neregulate,iar fisurile sunt drepte şi continue. Când spargerea geamului s-a

produs prin lovire cu un obiect,cioburile din jurul punctului de impact cad,iar

orificiul se poate determina prin reconstituirea geamului cu ajutorul bucăţilor

găsite pe jos. Însă gloanţele care lovesc geamurile de la distanţe mici,produc

puncte asemănătoare cu cele create de lovitura cu alte obiecte.Acelaşi efect îl

produc şi gloanţele a căror forţă de lovire a scăzut ,cum ar fi de exemplu trecerea

glonţului printr-un geam dublu.Determinarea direcţiei din care a fost lovit un

geam este o problemă uşoară în cazul folosirii armelor de foc.Întodeauna glonţul

a intrat în partea opusă craterului format pe sticlă la ieşire. Problema devine mai

dificilă în cazul lovirii geamului cu alte obiecte,având în vedere faptul că

orificiul nu se poate constitui întodeauna şi nici nu are forma clară.În asemenea

cazuriatenţia va fi îndreptată asupra secţiunilor radiale şi concentrice ale

cioburilor provenite din spărtură. Orificiile produse de gloanţe în parbrizele şi

geamurile portierelor autoturismelor prezintă aceleaşi caracteristici cu cele

constatate la sticla obişnuită,adică fisuri radiale şi crater deschis spre sensul de

ieşire a proiectilului.89

În lemn,glonţul poate trece prin scândură de diferite grosimi,lăsând urme

caracteristice,ce diferă în raport de viteza glonţului,construcţia acestuia,oarecum

89 Constatin Draghici,Adrian Iacob,op.cit,pp.278-280

62

Page 63: 57266518 alt-model

şi de rezistenţa opusă de lemn.În funcţie de aceste elemente,orificiul de intrare

este mai mic decât calibrul glonţului,iar orificiul de ieşire este mult mai mare şi

prezintă în jur rupturi şi distrugeri sub forma de aşchii,orientate în sensul de

deplasare a glonţului.În metal,glonţul poate trece prin foi de tablă de diferite

grosimi,iar când este special construit poate străbate şi blindaje de oţel.Glonţul

lasă în tablă urme sub forma unei pâlnii,cu deschiderea spre direcţia de

deplasare. Diametrul pâlniei depinde de grosimea tablei,viteza şi diametrul

glonţului.Orificiul de intrare este mai mic ,canalul este abia perceptibil ,iar

orificiul de ieşire prezintă rupturi spre direcţia de deplasare a glonţului.La tabla

foarte subţire,orificiul de intrare şi cel de ieşire se confundă înt-unul singur.Dacă

glonţul nu străpunge tabla ,urma are aspect de înfundătură.90

5.4.Urmele create pe corpul victimei

Expperiza balistică în cadrul acestei etape este în strânsă legatură cu medicina

legală,astfel că stabilirea morţii prin împuşcare se face numai în baza expertizei

medico-legale,efectuate de medicii legişti,criteriile diagnosticului morţii

fiind:locul împuşcăturii,distanţa de îmăuşcare,coexistenţa sau absenţa urmelor de

pulbere pe mână,etc.91

Modificările care apar pe corpul omenesc,pe componente ale mediului sau pe

suprafaţa unor obiecte,ca urmare a contactului lor cu îmbrăcămintea purtată de o

persoană în procesul săvârşirii unei infracţiuni sunt denumite urme ale obiectelor

de îmbrăcăminte,implicit ale legaturilor şi nodurilor. Atât obiecte de

îmbrăcăminte cât şi fragmente din acestea de diferite mărimi,pot fi găsite cu

ocazia săvârşirii unor fapte penale,care la rândul lor,pot fi purtătoare de diverse

urme(fire de păr,praf,de sol) cât şi de urme olfactive.În situaţia identificării

urmelor de asemenea natură,vizibile,se fixează prin procedee criminalistice

consacrate,se ambalează în funcţie de starea în care acestea au fost găsite.Este

necesară uscarea la temperatura mediului ambiant fără curenţi de aer.Pentru 90 Ioan Iacobuta,G.Sorin Apetrei,op.cit,pp.99-100 91GH.Scripcaru,T.Ciornea,N.Ianovici,Medicină şi Drept,Ed.Junimea,Iaşi,1979,p.

63

Page 64: 57266518 alt-model

descoperirea urmelor latente sau microurmelor se vor folosi mijloace de

iluminare puternică şi cu diverse spectre de lumină în cazul microfibrelor textile

şi diverse procedee de relevare în cazul urmelor latente de ţesături. Aceste urme

se caută la locul faptei,pe suporturi pretabile a le conţine,în funcţie de genul

lor.Obiectele de vestimentaţie ale autorului sau care au legătură cu faptă se caută

în exteriorul şi interiorul încăperii,pe traseul parcurs de autor şi pe toată

circumferinţa locului faptei.Urmele de microfibre textile se caută pe

scânduri,geamuri sparte,obiecte lipicioase de contact,pe obiectele de

vestimentaţie ale victimei,în depozitele subunghiale.Nodurile şi legăturile se pot

găsi în investigarea criminalistică a infracţiunilor cu violenţă,prin legarea

victimei,în fapte contra patrimoniului sau în sinucideri. Ridicarea obiectelor de

vestimentaţie care aparţin autorilor unor fapte antisociale,vor fi ambalate în

recipienţi din polietilenă sau sticlă curaţi pentru păstrarea urmelor de miros.O

atenţie deosebită trebuie să se acorde căutării şi descoperirii obiectelor de

îmbrăcăminte,care au creat urmele.Cercetarea urmelor de îmbrăcăminte rămase

în câmpul infracţiunilor,atât de la faptuitor cât şi de la victimă,poate furniza o

seamă de date cu privire la modul de săvârşire a faptei,sau la clarificarea situaţiei

de fapt.Pe obiectele de vestimentaţie pot fi găsite diverse urme,cum ar fi de

exemplu cele de natură biologică.92

Pe corpul omului şi uneori în corpul omului,se pot forma doua categorii de

urme:ale glonţului şi ale factorilor secundari ai împuşcăturii. Când glonţul trece

prin corpul victimei,la descrierea urmelor se vor întâlni trei elemente:orificiul de

intrere,canalul de trecere şi orificiul de ieşire.Dacă glonţul s-a oprit în corpul

victimei,rămân numai orificiul de intrare şi canalul orb sau înfundat.

Orificiul de intrare prezintă trăsături caracteristice ,după cum loveşte partea

acoperită a corpului sau pe cea descoperită.În jurul orificiului de intrare rămân

urme caracteristice sub forma unor inele.Forma,dimensiunea şi culoarea lor

92 Dan Voinea,Gh.Popa,op.cit,pp.90-91

64

Page 65: 57266518 alt-model

diferă după cum glonţul a atins mai întâi partea acoperită de îmbrăcăminte sau

zone descoperite. Inelul de ştergere se poate observa pe îmbrăcăminte dacă

glonţul atinge partea acoperită a corpului.Se formează prin depunerea în jurul

orificiului de intrare a unor substanţe străine,cum ar fi unsoarea de pe glonţ sau

rugina de pe ţeavă şi funiginea rezultată din ardere.Acest inel nu va fi întâlnit pe

corpul victimei dacă glonţul a străbătut mai multe straturi de îmbrăcăminte ori

este foarte puţin perceptibil.Dacă glonţul a atins partea neacoperită de

îmbrăcăminte a corpului,inelul de ştergere este bine conturat. Inelul de

metalizare se formează în jurul orificiului de intrare atunci când glonţul pătrunde

în oasele capului,omoplatului,etc.Duritatea osului permite ca, la trecere,glonţul

să reţină de pe suprafaţa lui microparticule de metal,rezultate de frecarea cămăşii

glonţului cu ghinturile armei sau din pereţii metalici ai capsei explodate.Aceste

urme rămân numai dacă glonţul nu a lovit mai întâi prin partea acoperită se

îmbrăcămintea corpului. Canalul de trecere,poate fi complet ,atunci când glonţul

a trecut prin corpul omului,sau înfundat ,atunci când glonţul a rămas în corpul

victimei. Direcţia,dimensiunile şi conşinutul canalului prezintă interes deoosebit

pentru determinarea poziţiei în care se aflau trăgătorul şi victima în momentul

înăuşcării,a calibrului armei,a microparticolelor de pe îmbrăcămintea sau de pe

glonţ depuse în timpul trecerii glonţului. Direcţia canalului nu este întodeauna

uniformă,dacă glonţul întâlneşte ţesuturi de consisteţă diferită sau cavităţi

naturale,putându-se produce ricoşeuri.Dacă victima şi trăgătorul stau faţă în

faţă,canalul va avea o direcţie apropiată de orizontală.Când trăgătorul se află pe

un plan mai înalt decât victima,canalul va avea o direcţie de sus în jos,după

cum,dacă trăgătorul este culcat,iar victima în picioare,canalul va avea o direcţie

de jos în sus. Orificiul de ieşire are trăsături proprii,date de forţa cu care glonţul

străbate corpul omului.Glonţul are tendinţa de a lua totul după el.De

aceea,orificiul de ieşire are deseori un diametru mai mare decât diametrul

glonţului,din cauza distrugerii masive de ţesutului. La ieşirea din oasele

65

Page 66: 57266518 alt-model

capului,glonţul poate produce distrugeri mari sub forma de aşchii.În părţile moi

ale organismului,orificiul de ieşire are margini neregulate,cu sau fără

fisuri,răsfirate în afară.Pielea din jurul orificiului de ieşire poate prezenta un inel

de contuzie,dacă înainte de ieşire proiectilul s-a lovit de un plan,cum ar fi

centura,portţigaretul.93

Urmele proiectilului în corpul omului au următoarele caracteristici generale:

În toate tragerile,indiferent de distanţă,glonţul creiază orificiul de intrare cu

minus ţesut,deoarece rupe ţesutul lovit şi îl antrenează cu el în interiorul

corpului;

Pe margirnile orificiilor de intrare poate fi descoperit inelul de ştergere,care

constă din resturi de vaselină,firicele de funigine din canalul ţevii armei,precum

şi din alte elemente aduse de glonţ din corpurile prin care a trecut anterior;

Inelul de metalizare se poate găsi pe bordurile oficiului de intrare a glonţului în

ţesutul osos,dacă nu a trecut în prealabil prin obiecte dure,care reţin firicelele

metalice de pe cămaşa sa.Aceste firicele metalice,ce compun inelul de

metalizare,provin din cămaşa glonţului sfîşiate de către ghinturile armei,din

capsa exploadată;Orificiile de ieşire nu au lipsă de ţesut În tragerile de la distanţe

mici,în jurul orificiului de intrare se imprimă factorii suplimentari ai

împuşcăturii,dintre care menţionăm:rezidurile împuşcăturii,funiginea,flacăra şi

acţiunea gazelor.Reziduurile împuşcării,care se compun din pulbere nearsă şi

semiarsă.Distanţa lor de acţiune este pînă la 2,5 m de la gura ţevii şi au forma de

con cu baza în direcţia de tragere,mai des la vârf şi mai rarefiat spre bază.

Funiginea este pulberea arsă,ce se dispersează la gura ţevii ca un nor de fum.În

tragerile pâna la 30 cm se depune în jurul orificiului de pătrundere sub forma de

manşon. Flacăra constă din firicelile de pulbere în stare incandescentă.Are efect

pe o distanţă de maximum 30 cm.Sub acţiunea ei pielea se pergamentează,iar

perii ard,devenind fragili şi de culoare brună.Acţiunea gazelor se face 93 Ioan Iacobuţă,Giorgică Sorin Apetrei,op.cit,pp.97-98,apud M.Terbancea ,V.Vasilniuc,Tratat pratic de criminalistică,vol.III,I.G.M.,Bucureşti,1980,p.182

66

Page 67: 57266518 alt-model

simţită,termic şi fizic,arzînd pilea şi părul când se trage la o distanţă mai mică

de 10 cm.În funcţie de distanţa de tragere,urmele lăsate de glonţ pe corpul

omului,afară de caracteristicele generale,mai au şi unele particularităţi,care ajută

la stabilirea distanţei şi direcţiei de tragere. În tragerile cu gura ţevii lipită de

corp,orificiile de intrare sunt de obicei mai mari decât calibrul calibrul glonţului

şi au margenile sfârtecate.Acest aspect se datorează acţiunii gazelor,care distrug

ţesuturile musculare şi ale pielii.În asemenea trageri,în jurul orificiului de intrare

poate apărea inelul de contuzie creat de ţeava armei datorită recurului.La

tragerile efectuate de la 5-10 cm,orificiile de intrare pot fi mai mari decât

calibrul glonţului şi cu margenile zdrenţuite datorită presiunii gazelor.În aceste

trageri nu apare inelul de contuzie,în schimb apare inelul de ştergere,iar la

intrarea glonţului în oase şi cel de metalizare.De asemenea,funiginea şi

reziduurile sunt sedimentate în jurul orificiului de intrare,pe o rază mică şi într-

un strat dens.Uneori,reziduurile sunt intrate în epidermă,dând naştere aşa-

numitului tatuajal împuşcăturii.În tragerile de la distanţe ce depăşesc acţiunea

gazelor şi a flăcării,dar în limitele acţiunii reziduurilor,orificiile de intrare sunt

aproape egale ca formă şi ca mărime cu cele de ieşire.Au bordurile netede şi

mărimea lor se apropie de calibrul glonţului.Orificiile de ieşire au margile

împinse puţin în afară.În jurul orificiului de intrare sînt imprimate pe o rază mai

mare decât în tragerile anterior amintite,firicele de pulbere nearsă.

Pe corpul omului,în tragerile de la distanţe mari,glonţul creează orificii de

intrare aproape egale cu diametrul său,cu bordurile netede şi fără urmele

factorilor suplimentari.Orificiile de ieşire sunt de cele mai multe ori ,mai mari

decât cele de intrare,cu marginile neregulate,în formă de stea,fantă sau cruce. În

asemenea trageri se creează leziunile oarbe,adică se întîlnesc numai orificiul de

intrare şi canalul format de glonţ în corp.94

94 Ion Mircea,op.cit,pp.108-11

67

Page 68: 57266518 alt-model

Din punct de vedere medico-legal şi criminalistic, leziunile ce pot fi produse de

armele de focsunt:a)leziuni primare, determinate de factorii primari ai

impuscarii: proiectil sau fragmente deproiectil;b) leziuni secundare, generate de

factorii secundari ai impuscarii: flacara,gazele,pulberea arsa sau arzanda,

pulberea nearsă.

Urmele terţiare sau reziduale, induse de factorii reziduali care se găsesc în

interiorul ţevii şi care sunt antrenate şi transportate de proiectil:unsoare, rugina,

pulberi din tragerile anterioare, fragmente metalice etc.

c)leziuni cuaternare sau conexe, datorate factorilor preluaţi de proiectil în

trecerea sa prin diverse medii (nisip, faina, fulgi de perna etc.) sau prin ricoşare.

Leziunile secundare, terţiare şi cuaternare mai sunt denumite generic si leziuni

sau urme suplimentare sau complementare.

Glonţul, ca proiectil unic, poate produce aşa numita plagă prin împuşcare

formată din:orificiul de intrare, canal si orificiul de ieşire ce se formează,în

situaţia în care glonţul părăseşte corpul victimei.95

Concluzii

Efectuarea expertizei criminlalistice reprezintă o activitate ce reclamă din partea

organelor judiciare nu numai cunosştinţe de specialitate în domeniul respectiv,ci

şi cunoştinţe generale din domeniile ştiinţei şi tehnicii.Atunci când organul de

urmărire penală,constată la cerere sau din oficiu că expertiza nu este completă

dispune efectuarea unui supliment de expertiză,fie de către acelaşi expert fie de

către altul.96

95 http://www.scritube.com/medicina/NOTIUNI-DESPRE-LEZIUNILE-SI-MO53919.php96 Elena Ana Nechita,Criminalistica,Tehnica şi Tactica Criminalistica,ed.Pro Universitaria,Bucureşti,2009,p.220

68

Page 69: 57266518 alt-model

Expertiza balistică-judiciară se înscrie printre cele mai complexe examinări la

care sunt supuse armele,muniţia şi urmele acestora.În ipoteza săvârşirii de

infracţiuni cu arme,prin care se aduce atingere vieţii şi sănătăţii unei persoane

69