TURISMUL IN ECONOMIA NATIONALA

1.1 LOCUL SI ROLUL TURISMULUI IN ECONOMIE

In noianul de transformari produse in viata social-economica dupa al II-lea razboi mondial –

introducerea automatizarii, folosirea ciberneticii si tehnicii de calcul in diverse sectoare de

activitate, industrializarea agriculturii, conturarea stiintei ca ramura de productie, modernizarea

mijloacelor de transport, – societatea omeneasca, indiferent de forma relatiilor de productie, de

sistemul social-politic existent, s-a industrializat la scara planetara. Societatile industrializate, mai

mult sau mai putin dezvoltate, au ca trasatura definitorie o importanta concentrare a populatiei in

centre urbane, in cadrul carora, pe suprafete restranse, se inregistreaza aglomerari ale locuitorilor

de scolarizare si de munca, ale cailor si mijloacelor de transport, ale familiilor in blocuri de

locuinte. Societatea industrializata ofera, prin organizarea stiintifica a productiei si a muncii, prin

tehnologia moderna si concentrarea intreprinderilor producatoare, posibilitati nelimitate de crestere

a productivitatii muncii, cu multiple efecte pozitive asupra membrilor societatii, intre care :

cresterea veniturilor si a puterii de cumparare, sporirea duratei timpului liber, prin reducerea zilei

si a saptamanii de lucru, prin marirea concediilor, cresterea sperantei de viata, dezvoltarea si

modernizarea mijloacelor de informare.

Insa, in acelasi timp, societatea industrializata are si efecte negative asupra membrilor ei,

acestea manifestandu-se sub forma agresivitatilor biologice (poluare, lipsa de miscare), precum si a

celor de ordin nervos (stresul psihic, constrangerile din viata sociala si profesionala).

De aici, si nu numai, dorinta si tendinta oamenilor societatii contemporane de a-si petrece

timpul liber calatorind, cautand sau visand la colturi linistite din natura, vizitand orase si sate

pentru a cunoaste oameni si locuri, sau pentru a-si ingrijii sanatatea. Si cum numarul populatiei a

crescut considerabil in majoritatea tarilor, iar influenta factorilor distanta-timp a fost diminuata

simtitor prin modernizarea mijloacelor de transport, turismul – ca modalitate de petrecere placuta

si utila a timpului liber – a cunoscut o "explozie" fara precedent, constituind una din cele mai

remarcabile trasaturi ale epocii contemporane.

Turismul reprezinta un fenomen economico-social specific civilizatiei moderne, puternic

ancorat in viata societatii, si ca atare, influentat de evolutia ei. Prin caracterul sau de masa si

continutul complet, turismul antreneaza un vast potential material si uman, cu implicvatii

importante asupra evolutiei economiei si societatii, asupra relatiilor internationale.

Turismul prezinta trasaturile unui domeniu distinct de activitate constituindu-se, asa cum

apreciaza unii autori* , intr-o ramura a economiei nationale, ramura care, prin specificul sau, se

integreaza in sectorul tertiar.

Referitor la rolul turismului in cadrul economiei nationale, literatura de specialitate

evidentiaza faptul ca el are "un impact considerabil asupra economiilor, societatilor si culturilor

diferitelor tari de referinta".**

Turismul joaca un rol important in viata economica si sociala, actioneaza ca un element

dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii economice, ca

o parghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale sau un mijloc activ de educare, de ridicare a

nivelului de instruire, cultura si civilizatie al oamenilor. Turismul prezinta o complexitate in

continua crestere, in plan economic sintetizeaza rezultatele unui mare numar de activitati, in plan

psiho-social, se constituie ca o modalitate superioara de organizare a timpului liber.

Importanta sociala a turismului poate fi evidentiata sub urmatoarele aspecte:

Turismul contribuie la mentinerea echilibrului biologic si fiziologic al omului contemporan,

pentru care turismul ofera solutii la constrangerile de tot felul la care acesta este supus.

Turismul apare ca un mijloc de educare, de ridicare a nivelului de cultura, de instruire si

civilizatie al oamenilor in calitate de turisti, dar si a populatiei locale aflata in zonele receptoare de

turisti.

Turismul contribuie la mentinerea sanatatii omului contemporan prin faptul ca-i ofera acesuia

destinderea, refacerea fortei de munca prin odihna, miscare, tratamente balneo-medical.

Turismul influenteaza calitatea vietii ata in mod direct (determina cresterea calitatii vietii) cat

si in mod indirect (determina cresterea altor ramuri economice care pot influenta pozitiv nivelul

calitatii vietii).

Turismul impune noi relatii interumane, faciliteaza schimbul de idei si consultarea de opinii

ceea ce conduce la desavarsirea formarii intelectuale, la largirea orizontului cultural, iar pe de alta

parte, la mai buna intelegere intre popoare, la apararea pacii in lume.

* Gheorghe Barbu (coordonator) – "Turismul in economia nationala", Ed. Sport-

Turism, Bucuresti 1998** Pierre Py – "Le tourisme. Un phénomène économique", La documentation

française, Paris, 1986

Turismul international se afirma cat mai mult ca factor de intensificare a legaturii dintre

natiuni, contribuie la promovarea unei mai bune intelegeri intre popoare.

Rolul turismului nu trebuie privit numai prin consecintele de ordin social, ci si economic, putand fi

subliniate cu urmatoarele:

Turismul indeplineste o functie economica importanata intrucat contribuie la creearea si

utilizarea venitului national.

Turismul contribuie la ridicarea social-economica a unor zone, asigurand eliminarea

decalajelor interregionale.

Activitatea turistica face posibila preluarea unei parti a consumului intern casnic si antrenarea

circulatiei banesti, determinand atenuarea fenomenului inflationist.

Turismul valorifica zonele bogate in resurse turistice naturale si antropice neepuizand

"materia prima", valorifica acele elemente care n-ar fi putut fi puse in valoare in cadrul altei

activitati.

Turismul prezinta si vocatie ecologica intrucat, in strategia dezvoltarii turistice, se impun

masuri de protejare mediului, a valorilor fundamentale a existentei umane, a peisajului, a apei, a

aerului, florei, faunei.

Turismul se constituie intr-o importanta sursa de valuta fara a necesita eforturi deosebite pe

plan extern, o sursa de valorificare in conditii mai avantajoase a resurselor interne cheltuite pentru

producerea unor mijloace destinate exportului; turismul se manifesta ca un important capitol al

exporturilor denumit export intern* , oferind piata de desfacere unei game variate de produse si

servicii care, in alte conditii nu se pot exporta sau se exporta in cantitati mai mici, cu eforturi si

riscuri mai mari. Aceasta forma de export, caracterizata prin consum la locul de productie si

eterogenitatea produselor si serviciilor solicitate este si foarte eficienta: ea presupune costuri mai

reduse prin eliminarea cheltuielilor de transport, promovare, a taxelor vamale, comosioanelor.

Turismul international influenteaza balanta de plati prin intermediul balantei valutare a turismului

care, in functie de natura sa, poate compensa, reduce sau agrava o balanta de plati deficitare.

Pe langa efectele economice si sociale directe, turismul determina obtinerea unor efecte

indirecte, prin impulsionarea celorlalte ramuri si sectoare ale economiei (industriei, agricultura,

transporturi, etc.), in asa numitul efect mutiplicator.

* R. Minciu, P. Baron, N. Neacsu – "Economia turismului", Ed. Ec., Buc. 1991

1.2 FACTORII CARE INFLUENTEAZA EVOLUTIA TURISMULUI

Cresterea spectaculoasa a circulatiei turistice, diversitatea implicatiilor sale, evidentiaza

evolutia turismului sub incidenta unui complex de factori. Cunoasterea acestor factori care

determina si favorizeaza turismul este tot mai necesara in conditiile economiei concurentiale, in

planificarea dezvoltarii turistice zonale sau nationale, in promovarea produselor turistice, in

cercetarea de marketing. Acesti factori sunt diferiti si participa in proportii diferite la determinarea

fenomenului turistic, si de aceea este dificila stabilirea si cuantificarea influentei fiecaruia.

In teoria turistica exista numeroase criterii de clasificare a acestor factori, si anume:

a) Dupa natura social-economica; avem factori:

Economici: nivel de dezvoltare economica, veniturile populatiei, preturile si tarifele, oferta

turistica.

Tehnici: infrastructura generala si turistica.

Sociali: timpul liber, urbanizarea, somajul.

Demografici: populatia in dinamica, structura si durata de viata.

Psihologici: nivelul de instruire, dorinta de cunoastere, motivatia.

Organizatorici si politici: formalitatile vamale, facilitati in turismul organizat, regimul

vizelor, diversitatea aranjamentelor, acorduri intre state cu privire la libera trecere a turistilor.

b) Dupa durata actiunii lor in timp, factorii pot fi:

Permanenti: cresterea timpului liber, cresterea veniturilor, diversificarea ofertei turistice,

perfectionarea sistemului de protectie sociala, imbunatatirea raportului calitate-pret, modernizarea

infrastructurii si a bazei tehnico-materiale.

Conjuncturali: crize economice, calamitati naturale, conditii meteo precare, confruntari

armate.

c) Dupa importanta lor in determinarea fenomenului turistic, factorii pot fi clasificati in:

Primari: oferta, veniturile, timpul liber, migratia populatiei.

Secundari: cooperarea internationala, facilitati de viza, varietatea serviciilor suplimentare.

d) Dupa influenta asupra laturilor corelative ale pietei, avem:

Factorii cererii: urbanizarea, veniturile, timpul liber, dinamica populatiei.

Factorii ofertei: diversitatea si calitatea serviciilor, preturile, calitatea personalului,

diversificarea agrementului, dotarea bazei tehnico-materiale.

e) Dupa gradul de atractivitate, exista:

Factori de atractie: peisaje inedite, factori naturali de cura, ospitatlitatea, atractii antropice,

manifestari cultural-artistice si sportive de amploare.

Factori relativi restrictivi: artere rutiere aglomerate, zone poluate.

1.3 STUDIUL MOTIVATIEI TURISTICE

Consumatorul de produse turistice este o fiinta umana, iar comportamentul lui este rezultatul

unor comunicatii de natura speciala dintre el si mediul inconjurator. Pentru a intelege deci

comportamentul consumatorului de produse turistice va trebuii sa tinem seama de natura sa umana,

sa intelegem si sa cunoastem psihicul uman si functiile lui. Intelegerea mecanismului de

transformare a stimulilor in reactii, respectiv in motivatie si comportament (decizii), reprezinta

elementul fundamental al intelegerii mecanismului pietei turistice insasi. Acest lucru apare foarte

clar daca privim piata turistica drept o insumare globala a comportamentelor de cumparare ale

membrilor unei colectivitati demografice delimitata spatial si temporal. Deciziile de cumparare a

produselor turistice nu sunt in fapt altceva decat concretizarea cerintelor de consum turistic ale

membrilor acelei colectivitati, cerinte exprimand motivatiile individuale ale acestora.

Iar motivatiile turistice sunt la randul lor, legate de stimulii interiori ai individului, precum si

de incitatiile mediului inconjurator.

Din multitudinea de nevoi carora omul trebuie sa le faca fata, cea de turist este de ordin

superior manifestanduse evident numai dupa ce au fost deja acoperite nevoile de pe treptele

inferioare ale piramidei lui Maslow.

La baza activitatii de deplasare de la locul de resedinta spre alte locuri stau o serie de

motivatii. Motivatia turistica cuprinde, in esenta, trebuinte, impulsuri, intensitati, valente si

tendinte specifice avand carcter personal, influentate de o multime de factori dintre care nu lipsesc

aspecte ale mediului, atitudinile fata de acestea si fata de propria persoana, scopul constient ca

raspuns pragmatic la trebuinte.*

In cercetarea stiintifica turistica, diferitele neveluri ale piramidei motivatiilor umane propuse

de A. Maslow (1970) se regasesc astfel:

* R. Minciu, P. Baron, N. Neacsu – Op. citata

a) motivatia sociala (de adeziune, de apartenenta la grup, comunitate culturala) se identifica in

nevoia omului de a cauta grupul de excursionisti, de a se integra in acest grup.

b) motivatia cognitiva : se identifica cu nevoia de cunoastere a traditiilor, obiceiurilor,

mestesugurilor, istoriei culturii altor centre de civilizatie.

c) motivatia de concordanta intre cunostere, simtire si actiune : contribuie la integrarea

personalitatii si se regaseste in actiunile turistice cu caracter coparticipativ in nevoia de a gasi

locuri linistite in mijlocul naturii.

d) motivatia de repaos si de reconfortare ca principala motivatie turistica este satisfacuta printr-

un complex de conditii si de mijloace in afara resedintei indivizilor.

e) motivatia estetica : exprima tendinta omului spre frumos, spre arta, cultura si civilizatie, spre

peisaj indit.

Motivatia turistica se regaseste in unul din urmatoarele scopuri: destindere, divertisment,

dezvoltare, si niciodata nu este pura.

In literatura de specialitate** au aparut si alte forme de manifestare a motivatie turistice:

motivatia de evadare din mediul cotidian care, de obicei este un mediu stresant, obositor

motivatia de recuperare ca necesitate biologica

motivatia etnica – oportunitatea de intoarcere la radacini, de intarire a legaturilor familiale

motivatia ludica – dorinta de intoarcere in copilarie

motivatia de oportunitatea obtinerii sau pastrarii a prestigiului pentru alinierea la standardul

de viata care asigura un anumit prestigiu social

motivatia legata de oportunitatea de autoregasire, necesitatea spirituale a individului care

doreste sa se apropie de natura, de o anumita cultura (de exemplu: oferta de turism rural)

motivatia de activare onirica: foarte mult timp turismul a reprezentat un vis pentru multi

consumatori de turism. Astazi, turismul intra tot mai mult in sfera serviciilor necesare devenind

"un bun de larg consum"

motivatia educationala

motivatia de shopping

** C. Cristureanu – "Note de curs". ASE, Buc., 1997

1.4 PIATA INTREPRINDERII TURISTICE SI DINAMICA EI

Intreprindere turistica apare in carul pietei in calitate de ofertant, adresandu-se cu serviciile

sale atat clientilorproveniti din alte zone cat si celor domiciliati in zona de amplasare a unitatilor.

Pe aceasta baza se poate aprecia ca piata intreprinderii turistice przinta, din punct de vedere

geografic, doua componente:

- una locala, in cadrul careia are loc confruntarea unei parti a ofertei cu cererea din perimetrul

in care este amplasata intreprinderea

- una nationala si internationala in cadrul careia se confrunta oferta de servicii cu cererea

provenita din alte zone.

Piata turistica este o componenta de baza a mediului economica-social, un element important

al pietei serviciilor de consum, alaturi de servicii personale, de sanatate, de invatamant.

Piata turistica este sfera de interferenta a ofertei turistice materializata prin productia turistica

si cererea turistica materializata prin consum. Intrucat loul ofertei coincide cu locul consumului,

dar nu si cu locul de formare a cererii, interferenta se va transforma in suprapunere in timp si

spatiu a celor doi factori, prin intermediul consumului turistic.

In raport cu piata totala, piata turistica prezinta o serie de particularitati determinate de

actiunea a diversi factori, cat si de modul concret de manifestare a elementelor deifinitorii ale

pietei, respectiv oferta si cerere.

Dintre particularitatile pietei turistice, cele mai importante sunt*:

piata cu finalitate specifica. Consumatorul de produse turistice doreste sa-si procure

satisfactiile pe care le genereaza actiunile respective, fara a avea ca scop final achizitionarea si

consumul produsului turistic.

piata puternic segmentata. Staisfactiile procurate sunt individualizate prin oferta, iar

preferintele consumatorilor de produse turistice sunt individualizate prin cerere. Atat oferta cat si

cererea conduc la segmentarea pietei in grupuri foarte mici mergandu-se pana la individualizare.

piata cu o complexitate aparte in timp si spatiu. Dorinta de cumparare incepe odata cu

perceperea ofertei turistice de catre consumator, sub forma unei imagini construite prin sintetizarea

tuturor informatiilor primite. Decizia de cumparare este luata de catre consumator pe baza acestor

imagini, iar livrarea propriu-zisa are loc mai tarziu, odata cu consumul

piata multidimensionala. Nu totdeauna consumatorul este cel care decide asupra unui

produs (serviciu) turistic, pe piata turistica existand persoane care initiaza, influenteaza, decid,

cumpara si utilizeaza, care se numesc participanti la cumparare.

piata cu risc mai accentuat. Riscul porneste de la crearea imaginii, de la perceperea ei si

formarea cererii si continua pana la consumul produsului turistic.

Piata turistica in ansamblu, precum si partile sale componente evolueaza sub influenta a numerosi

factori. Acestia determina modificari atat in volumul cat si in structura pietei.

Principalii factori ai dinamicii pietei turistice sunt:

Volumul structura si calitatea resurselor turistice : exprima potentialul turistic al unui anumit

teritoriu. Un potential turistic ridicat determina o capacitate a pietei turistice ridicata. Aceasta

capacitate poate fi numai potentiala, ea trebuind sa fie pusa in valoar prin lucrari de amenajare

turistica. Posibilitatile de amenajare depind, la randul lor, de gradul de accesibilitate a resurselor,

de investitiile alocate pentru lucrari de amenajare, de posibilitatile tehnice existente la un moment

dat.

Gradul de amenajare turistica determina, la randul lui, piata turistica. Un teritoriu valorificat

suficient ofera posibilitati mai mari de extindere a pietei pe cale extensiva, in timp ce un teritoriu

valorificat integral ofera posibilitati de extindere a pietei exclusive pe cale intensiva.

Nivelul de dezvoltare a infrastructurii ofera posibilitati mai mari sau mai reduse de

valorificare a unor resurse turistice. Astfel, un teritoriu cu o oferta potentiala va fi mai usor

valorificat in consecinta, si posibilitatile de extindere a pietei sunt mai ridicate.

Factorii enumerati se coreleaza, in general, cu oferta de servicii turistice, pe langa acestia, o

serie de factori actioneaza asupra cererii, iar prin intermediul acesteia asupra pietei. De exemplu

factorii geografici imprima pietei turistice o sezonalitate pronuntata, caracterizata prin unul sau

doua puncte de maxim si minim in cursul unui an calendaristic.

Intre factorii cu actiune specifica, o mare importanta prezinta durata concediilor, dimensiunile

timpului liber, volumul cererii satisfacute precum si programarea vacantelor. Exista si o serie de

factori care determina exclusiv piata externa: factorii politici, climatul internationali, legislatia si in

special cea referitoare la trecerea frontierei, gradul de cunoastere a ofertei turistice.

Factorii conjunturali au de regula o actiune de scurta durata, dar determina in anumite

perioade reorientari ale fluxurilor turistice.

1.4.1 CEREREA TURISTICA

Cererea turistica este formata din ansamblul persoanelor care isi manifesta dorinta de ase

deplasa periodic si temporar "in afara resedintei proprii pentru alte motive decat prestarea unei

activitati remunerate la locul de destinatie". Materializarea cererii este consumul turistic. Cererea

turistica se formeaza la locul de resedinta al turistului, sau bazinul cererii, caracterizat prin diverse

trasaturi economice, etnice, sociale, politice, iar consumul turistic se realizeaza in bazinul ofertei

turistice, implicand deplasarea, si se deruleaza inainte de deplasarea spre bazinul ofertei, in timpul

deplasarii si la locul de destinatie.

Factorii determinanti ai cererii turistice si ai evolutiei acesteia sunt foarte diversi, literatura de

specialitate sugerand o multitudine de posibilitati de clasificare a acestora. Daca se ia in calcul

orientarea spre consum a fenomenului turistic se poate concluziona ca factorii cererii pot fi grupati

in doua categorii: economico-sociali si motivationali.

Factori economico-sociali:

Factorul demografic: are un rol primordial in stimularea activitatii turistice, intrucat acesta

este purtatorul cererii. Factorul demografic isi manifesta incidenta asupra turismului, stimulandu-l

in acele regiuni in care exista conditiile materiale sociale si culturale care decurg din dezvoltarea

economica.

Gradul de urbanizare: impune o anumita structura si dezvoltare economica generatoare de

impulsuri motivationale si disponibilitati materiale reflectate in cerea turistica. Cu cat gradul de

urbanizare este mai ridicat cu atat creste cererea de turisti care vor sa evadeze din mediul urban.

Timpul liber: este un factor determinant al cererii turistice intrucat cea mai mare parte a

deplasarilor in scop turistic se realizeaza in perioada timpului liber: concedii, vacante, week-end.

Venitul reprezinta componenta materiala, baza participarii la circulatia turistica. Veniturile

individuale sunt determinante pentru a include cererea turistica in cadrul cererii de consum a

populatiei unei tari. Venitul destinat activitatii turistice reprezinta ceea ce ramane din venitul

individual dupa satisfacerea necesitatilor vitale, asa numitul "consum obligatoriu" care nu poate fi

redus.

Turismul se incadreaza in categoria necesitatilor create, determinat de cresterea gradului de

dezvoltare economica, de mentalitatea oamenilor, obiceiuri, traditii, cultura.

Factori motivationali

Psihologii considera ca cererea turistica este generata de necesitati biologice si psihologice,

turismul asigurand obtinerea echilibrului ca factor compensator al existentei cotidiene. Acest lucru

este posibil ca urmare a celor trei functii pe care le indeplineste turismul:

- Destindere-odihna, eliberare de stresul rezultat din conditiile de munca si de viata.

- Divertisment: da continut dinamic destinderii, presupunand cautarea unor satisfactii, placeri,

confort, agrement.

- Dezvoltare determinata de posibilitatea pe care o ofera turismul de largire a orizontului de

cunostinte si preocupari.

Cererea turistica poate fi impartita in mai multe grupe pe baza unor criterii psihologice

respectiv din punct de vedere al atractiei turistice generate de categoria psihologica a individului:

Cererea psihocentrica : prefera zonele turistice cu amenajari ce au un grad ridicat de confort,

cu servicii de calitate care, in general, reproduc conditiile de viata de la locul de formare a cererii.

Este specifica populatiei cu venituri medii si ridicate, de varsta mijlocie sau inaintata, din regiuni

dezvoltate economic.

Cererea alocentrica : prefera regiuni turistice putin cunoscute cu dotari materiale minime dar

cu atractii naturale sau culturale deosebite. Este specifica populatiei tinere, cu venituri medii sau

scazute, care prefera o dora de risc pentru a obtine satisfacerea motivatiei. Turistii respectivi sunt

cunoscuti ca turisti exploratori.

Cererea quasipsihocentrica : prefera oferta turismului de calitate ridicata care sa reproduca

conditiile de viata de la locul de resedinta, dar care ofera satisfactia de consum prin specificul pe

care-l prezinta din punct de vedere material sau natural. Purtatorii acestui tip de cerere calatoresc

la distante mari in tari cu acelasi grade de dezvoltare economica, populeaza statiunile la moda,

fiind exigenti cu calitatea si platind preturi corespunzatoare.

Cererea quasialocentrica cauta satisfactia consumului turistic in marile contraste existente

intre civilizatii, culturi, natura de la locul de destinatie si cele de la locul de resedinta. Pretentiile

sunt legate de motivatia principala a calatoriei si mai putin de elementele functionale ale ofertei.

Cererea mezocentrica este o categorie intermediara ce echivaleaza cu marea masa a turistilor

care calatoresc pentru odihna in vacanta in varianta turismului organizat.

Cererea turistica se manifesta intr-un numar infinit de variante, nuantate de la un client la altul

in functie de tipologia socio-profesionala, familiala si forma de turism de caracteristicile tehnice

ale voiajului efectuat, de sursele financiare disponibile si motivatiile de consum turistic. Cererea

turistica are un grad de spontaneitate mai mare decat cererea de marfuri. Ea este generat de

motivatia turistica aceasta fiind totdeauna profund personala si subiectiva.

Cererea turistica, exprimand un cerc de nevoi de ordin superior este extrem de elastica fata

actiunea factorilor de influenta.

Factorii psihologici conjuncturali si geografici, de exemplu, pot determina modificari

importante in orientarea fluxurilor de turisti. Datorita factorilor geografici, cererea pentru anumite

produse turistice prezinta un pronuntat caracter sezonier. Aceasta se manifesta printr-o presiune

puternica asupra ofertei in perioada de sezon "plin", cand cererea depaseste semnificativ oferta, si

printr-o depresiune in perioada de extrasezon, cand cererea coboara mult sub nivelul ofertei.

Caracterul rigid al ofertei impune satisfacerea cererii prin "migrarea" turistului pana in zona de

existenta a produsului turistic, ceeace face ca cererea sa aiba un mare grad de mobilitate.

Deplasarea unor categorii de purtatori ai cererii turistice de o mare diversitate in ceeace priveste

nevoile exprimate, imprima si cererii un caracter extrem de eterogen. Aceasta eterogenitate a

purtatorilor cererii implica utilizarea in cadrul cercetarilor de marketing a unui instrumentar de

mare finete si rigurozitate.

Cererea turistica se manifesta diferentiat ca volum si structura, atat in timp cat si in spatiu, in

functie de formele de turism practicate, de diversitatea produselor turistice din cadrul fiecarei

forme de turism, de destinatiile calatorilor, de scopul lor, de durata sejurului.

In cadrul planificarii de marketing in turism sunt importante cunoasterea si evaluarea

diferitelor forme de manifestare a cererii turistice si anume:

Cererea turistica potentiala: cuprinde numarul persoanelor care, desi nu cumpara sau

utilizeaza in mod curent un anumit produs sau serviciu, dintr-un motiv oarecare, in viitor o pot

face. Cumpararea se va realiza atunci cand anumite circumstante se vor schimba (venituri

disponibile, acces, probleme de sanatate); in acest caz, cererea potentiala se va transforma in cerere

efectiva.

Cererea turistica efectiva: cuprinde numarul de turisti care cumpara sau utilizeaza un produs

sau serviciu.

Cererea suprimata: cuprinde numarul de persoane care nu utilizeaza sau nu cumpara un

anumit produs sau serviciu din cauza unor probleme impuse de oferta. Aceata cerere, care se mai

numeste si "cerere latenta", se poate transforma in viitor in cerere efectiva.

1.4.2 OFERTA TURISTICA

Oferta turistica poate fi definita prin:

"Cadrul si potentialul natural si antropic, echipamentul de productie a serviciilor turistice,

sursa de bunuri materiale destinate consumului turistic, forta de munca specializata in activitati

specifice, infrastructura turistica si conditiile de comercializare: pret, facilitati, etc."*

"Totalitea elementelor turistice (atractiilor) care pot motiva deplasarea turistilor si a

elementelor destinate sa le valorifice placerea".**

"Ansamblul atractiilor naturale, istorice, care pot determina vizitarea anumitor zone de catre

turisti, impreuna cu capacitatea organizatorica a retelei (baza tehnico-materiala, infrastructura) de a

satisface in anumite conditii cererea populatiei".***

Oferta turistica este formata din doua grupuri de elemente:

Elemente de atractivitate, existente la un moment dat numai potential (resurse naturale,

socio-culturale, umane, tehnologice). Ele nu au aceiasi valoare turistica in tot timpul anului, ci au

variabilitate in timp, determinand sezonalitatea ofertei

Elemente functionale compuse din echipament si servicii, care fac posibila productia si pun

in valoare atractivitatea. Acestea contin o parte variabila (personalul turistic, desfacerile din

alimentatia publica), si o alta parte fixa, rigida, care nu poate fi deplasata in spatiu pentru a intalnii

* C. Cristureanu, Op. cit., pag. 120.

** V. Olteanu, I. Cetina, "Marketingul serviciilor", Ed. Marketing &

Expert, Bucuresti, 1994, pag. 119.*** V. Olteanu, "Sezonalitatea activitatii turistice si caile atenuarii ei", teza de

doctorat, ASE, 1984, pag. 20.

cererea (baza tehnico-materiala, infrastructura). Aceasta componenta confera ofertei o anumita

rigiditate si din acest motiv, consumul ofertei se realizeaza pe loc, numai anumite elemente ale

acesteia fiind destinate consumului in zonele de origine ale turistilor (amintiri, produse specifice

zonelor vizitate).

Componentele ofertei turistice mai pot fi clasificate si in:

Elemente naturale: relief, peisaj, hidrografie, clima, flora, fauna, izvoare termale si minerale.

Elemente antropice: vestigii si monumente istorice, de arta, mestesuguri, religii, folclor,

obiective economice.

Oferta turistica mai poate fi clasificata in functie de motivatia dominanta a consumatorului in

patru mari grupe:

Oferta turismului de vacanta: turism balnear, sportiv, recreativ, familial.

Oferta turismului cultural: turism de studii, stagii de initiere tehnica, artistica, festivaluri,

turism religios

Oferta turismului de afaceri: turism itinerant, de congrese, cu titlu stimulator.

Oferta turismului pentru ingrijirea sanatatii: turism de tratament, profilactic, etc.

Industria turistica este cea care foloseste componentele ofertei turistice la care se adoga forta

de munca pentru a obtine o productie formata dintr-o multitudine de produse finale.

Principalii determinanti ai ofertei turistice sunt:

Teritoriul : reprezinta elementul indispensabil al ofertei, intrucat spatiul se constituie in suport

al acesteia. In turism, teritoriul este definit atat sub aspect cantitativ prin capacitatea de primire a

teritoriului dar si sub aspect calitativ prin atractivitatea sau valoarea turistica a acestuia, care poate

fi naturala sau creata.

Capacitatea optima de primire exprima numarul maxim de turisti ce pot fi primiti de un

teritoriu fara a prejudicia mediul geografic si social. Atractivitatea teritoriului creste o data cu

distanta, insa apare un punct de la care atractivitatea scade ca urmare a costului ridicat al

transportului si oboselii determinate de parcurgerea distantei.

Atractivitatea teritoriului turistic poate fi evaluata luand in cosiderare urmatoarele elemente:

- Accesibilitatea: asezare geografica, cai de acces, mijloace de transport.

- Conditii de relief: trepte de relief, rauri, lacuri, monumente ale naturii, rezervatii si parcuri

- Conditii meteorologice: climatul si sezonalitatea, precipitatii, vanturi, puritatea aerului,

frecventa zilelor insorite, durata si grosimea stratului de zapada.

- Frumusetea peisajului natural.

- Valoarea terapeutica si volumul unor elemente naturale – izvoare de ape minerale si termale,

namoluri terapeutice, microclimat si topoclimat.

- Patrimoniul cultural-istoric: vestigii si locuri istorice, monumente istorice, de arta, etnografie

si folclor, traditii si obiceiuri.

- Conditii demografice: numarul, structura si dinamica populatiei, forta de munca, migratia.

Sectorul tertiar : se constituie in elementul determinant al ofertei turistice intrucat grupeaza

activitati de prestare de servicii care reprezinta premize si factori pentru dezvoltarea ofertei

turistice. Diversitatea ofertei turistice este data de proportia in care se combina cele cinci categorii

de servicii cuprinse in prestatia turistica:

activitatea de organizare si comercializare a ofertei turistice

activitatea de transport

activitatea de cazare si restaurare

activitati producatoare si distribuitoare de bunuri de consum turistic

activitatea de agrement, tratament.

Baza tehnico materiala : cuprinde echipamentul turistic sau capacitatea de productie a ofertei

turistice care, impreuna cu forta de munca, creeaza premizele necesare desfasurarii activitatii

turistice. Baza tehnico-materiala a cazarii este importanta pentru ca nu este de conceput un consum

turistic fara utilizarea unuia dintre elementele materiale ale capacitatii de cazare. De dimensiunea

si structura bazei tehnico-materiale a cazarii depind si celelalte elemente functionale ale ofertei

turistice.

Dimensiunile bazei tehnico-materiale a cazarii se apreciaza in numar de locuri, paturi sau

camere folosite pentru "innoptare".

Structurile de cazare turistica cuprind structuri hoteliere, extrahoteliere si nepermanente.

Cazarea extrahoteliera include resedintele secundare, apartamentele mobilate, unitati sociale de

cazare. Structurile de cazare nepermanente includ campingul. vasele de agrement.

Oferta turistica este formata dintr-un grup de elemente existente la un moment dat numai

potential (oferta potentiala), si dintr-un grup de elemte prin intermediul carora aceasta este pusa in

valoarea (oferta reala).

Unele elemente sunt create de activitatea umana, altele sunt naturale. Unele isi sporesc

valoarea in timp (in special cele istorice), devenind tot mai atractive, interventia omului fiind de

conservare si ameliorare a valorii lor, altele se uzeaza fizic si moral, trebuind sa fie produse si

reproduse in permanenta.

Modul acesta propriu de existenta al ofertei ii conferta o serie de trasaturi care particularizeaza

insasi produsul turistic si determina in mare masura modul concret in care se realizeaza

concordanta cu cererea de servicii turistice. Elementele constitutive ale ofertei turistice satisfac un

mare numar de nevoi, fiind foarte diferite ca mod de prezentare, fiecare element constituidu-se de

fapt intr-o oferta separata. Aceasta imprima ofertei un caracter eterogen si complex.

Oferta turistica este rigida intrucat pentru a putea fi consumata este necesara deplasarea

consumatorului si nu a produsului, ia nu se poate stoca, iar oferta potentiala de servicii

nevalorificata intr-o perioada echivaleaza cu diminuarea coeficientului de utilizare a bazei tehnico

materiale.

Rigiditatea ofertei decurge si din imposibilitatea adaptarii sale permanente la variatiile

cantitative de tip sezonier ale cererii turistice si la variatiile calitative ale cererii determinate de

diversificarea motivatiilor. Acest lucru are consecinte importante asupra eficientei si riscurilor

investitiilor in oferta turistica.

1.5 ACTIVITATEA TURISTICA SI SEZONALITATEA

Sezonalitatea reprezinta trasatura dominanta a activitatii turistice si trebuie luata in

considerare in formularea politicii de marketing respectiv in procesul de creeare a produsului

turistic si de concretizare a lui, prin prestarea serviciilor propriuzise.

Sezonalitatea cererii turistice este o realitate obiectiva care marcheaza profund intreaga

activitate a agentilor implicati in turism. Ea se regaseste practic la toate nivelurile decizionale si

intereseaza toti prestaoriii de servicii turistice.

Masurile adaptate pentru ameliorarea sezonalitatii poarta amprenta modului de actiune

traditional, caracterizate in special prin eforturi publicitare facute in directia vanzarii unui produs

turistic insuficient adaptat cererii din extrasezon.

Si in turism, ca si in alte sectoare economice, se impune abordarea activitatii intr-o optica

noua de marketing.

Luarea in considerare a sezonalitatii in cadrul studiilor de amenajare turistica presupune

proiectarea elementelor de functionalitate cu respectarea cerintelor de eliminare sau atenuare a

efectelor generate de concentrarea sezoniera a cererii.

Aspectele avute in vedere privesc dimensionarea optima a statiunilor in raport cu limitele

fizice ale elementelor de atractivitate si cu volumul cererii, inzestrarea acestora cu instalatii

(constructii si dotari) care sa permita practicarea unor forme complementare si diverse de turism,

destinate sa asigure compensarea calitatii mai reduse a unor elemente naturale in perioade de

extrasezon.

Satisfacerea la un nivel cat mai inalt a cererii presupune existenta unei oferte care sa

corespunda cantitativ, calitativ, structural si spatial modului in care se manifesta cererea turistica.

O asemenea cerinta este realizata numai atunci cand oferta turistica este profilata corespunzator,

dimensiunile sale sunt corect stabilite iar diversitatea componentelor structurale concorda cu

particularitatile zonei.

Profilarea ofertei impune ca functionalitatea sa fie adoptata particularitatilor sezonalitatii in

cadrul fiecarei forme de turism. Aceasta presupune de pilda ca baza tehnico-materiala a turismului

de litoral sa includa dotari care sa corespunda cererii si in perioadele de la capetele de sezon; oferta

montana sa fie in concordanta atat cu cererea de iarna, cat si cu cea de vara.

Dimensiunile ofertei determina gradul de acoperire a cererii. Satisfacerea sa in totalitate este

realizata numai atunci cand oferta este stabilita in concordanta cu volumul maxim din cadrul

ciclului de sezonalitate turistica. Reducerea efectelor sezonalitatii impune ca unitatile de cazare sa

fie proiectate de asa maniera incat sa contribuie la satisfacerea cererii turistice si in perioadele cu

conditiile de clima mai putin favorabile.

Rationalizarea investitiilor pentru capacitatile de cazare, reclama, difernetierea unitatilor inca

din faza de proiectare a lor, in unitati permanente si sezoniere. Cele permanente vor dispune de

dotari care sa le permita functionarea atat in sezon plin, cat si in extrasezon, iar dimensiunile lor

vor fi stabilite in concordanta cu maximul cererii din oscilatia iarna (in cazul ofertei montane) sau

cu cel din extrasezon, in celelalte cazuri.

Diversitatea elementelor structurale ale ofertei implica abordarea diferentiata a problemelor de

baza tehnico-materiale. In cele mai multe cazuri dimensiunile ofertei se reduc la spatiile de cazare

si masa, elemente comune tuturor categoriilor de unitati.