ECONOMIA TURISMULUI Lect. univ. drd. Carmen Boghean

DISCIPLINA DE SPECIALITATE LA SPECIALIZAREA ECONOMIA COMERTULUI, TURISMULUI SI SERVICILOR

CUPRINS CAPITOLUL I TURISMUL DELIMITARI CONCEPTUALE..................................... ......3 1.1 Concepte si clasificari folosite n turism.................................... .........................................................................3 1.2 Forme ale activitatii turistice............................................. ................................................................................ .4 1.3 Evolutia turismului international si tendintele actuale..................... ...................................................................6 CAPITOLUL II IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA ECONOMIEI............................... 10 2.1 Impactul macroeconomic al turismului........................................ .....................................................................10 2.2 Efectul multiplicator al turismului......................................... ...........................................................................11 2.2.1 Turismul si ocuparea fortei de munca...................................... ..................................................................12 2.2.2 Turismul international si echilibrarea balantei de plati externe.......... ........................................................12 2.3 Impactul social al turismului............................................... .............................................................................14 CAPITOLUL III ORGANIZAREA SI CONDUCEREA TURISMULUI.............................1 5 3.1. Organisme internationale de turism......................................... ........................................................................15 3.2. Rolul statului n turism..................................................... ...............................................................................1 6 3.3. Organizarea si coordonarea activitatilor turistice......................... ....................................................................19 3.4. Agentiile de turism, veriga de baza a institutiilor care activeaza n industr ia calatoriilor si turismului...........22 3.5. nceputurile organizarii miscarii turistice n Romnia........................... ..........................................................27 CAPITOLUL IV RELATIILE MANAGER-SUBORDONATI N NTREPRINDERILE TURISTICE....................................................................... .........................................................31 4.1. Functiile manageriale de conducere operativa............................... ......................................................................31 4.2. Modele comportamentale ale personalului ntreprinderilor de turism........... ......................................................33 4.3.1. Necesitatea creativitatii n ntreprinderile turistice....................... ...................................................38 4.3.2. Procesul de creativitate................................................. ........................................................................38 4.3.3. Tehnici de stimulare a creativitatii..................................... .......................................................................39 4.3.4. Rolul managerului n monitorizarea creativitatii........................... ..........................................................41 4.3.5. Rolul managerului n armonizarea obiectivelor n relatiile conducatori-subord onati..................41 CAPITOLUL V TURISMUL N ROMNIA..................................................... .....................43 5.1. Succinta prezentare a ultimei jumatati de secol............................ ...................................................................43 5.2 Analiza macromediului....................................................... .............................................................................45

5.2.1 Mediul economic........................................................... ............................................................................45 5.2.2 Mediul socio-cultural..................................................... ...........................................................................45 5.2.3. Mediul politic........................................................... ...............................................................................4 6 5.2.4 Mediul tehnologic......................................................... .....................................................................49 5.2.5 Mediul ecologic........................................................... .......................................................................49 CAPITOLUL VI. ANALIZA PIETEI TURISTICE ROMNESTI.................................. .51 6.1. Cererea turistica.......................................................... ................................................................................ ....51 6.1.1. Tipologii de cerere turistica............................................ ..........................................................................53 6.1.2. Comportamente generatoare de cerere turistica............................ ............................................................55 6.2. Oferta turistica........................................................... ................................................................................ ......58 6.2.1. Caracterizare conceptuala................................................ ........................................................................58 6.2.2. Resursele turistice - naturale si antropice - ale Romniei................. ........................................................59 6.3. Capacitatea de cazare turistica............................................ ............................................................................60 6.3.1 Capacitatea de cazare pe forme de turism.................................. ................................................................61 6.3.2. Capacitatea si calitatea structurilor de cazare turistica................ ..............................................................63 6.4. Turismul si economia n tara noastra......................................... ......................................................................64 CAPITOLUL VII TURISMUL SI MEDIUL................................................ ..........................65 7.1. Protectia si conservarea mediului, necesitate obiectiva a dezvoltarii turis mului.............................................65 7.2. Aspecte ale degradarii mediului prin turism................................ ...................................................................66 7.3. Conceptul de dezvoltare durabila n turism................................... ...................................................................68 7.4. Indicatorii capacitatilor de suport pentru turism.......................... ....................................................................71 7.5. Principalele actiuni de protectie si conservare a mediului si a potentialul ui turistic..........................................72 CAPITOLULVIII ROMNIA CA DESTINATIE TURISTICA ANALIZA S.W.O.T....75 8.1 Puncte forte. Puncte slabe.................................................. ..............................................................................75 8.1.1 Puncte forte.............................................................. ................................................................................ .75 8.1.2 Puncte slabe.............................................................. ...............................................................................8 0 8.2 Oportunitatile si amenintarile.............................................. ............................................................................84 8.2.1 Oportunitati..............................................................

................................................................................ 84 8.2.2 Amenintari................................................................ ................................................................................ 86 Teste grila..................................................................... ..............................................................88 BIBLIOGRAFIE.................................................................... ....................................................92

CAPITOLUL I TURISMUL

DELIMITARI CONCEPTUALE

1.1 Concepte si clasificari folosite n turism Etimologic, cuvntul turism" provine din termenul englez tour" (calatorie), sau to tour", to make a tour" (a calatori, a face o calatorie), termen creat n Anglia, n j urul anilor 1700, pentru a desemna actiunea de voiaj n Europa - n general si n Franta - n specia l. La rndul sau, acest termen englez deriva din cuvntul francez tour" (calatorie, plimbar e, miscare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de calatorie de agrement. Termenul francez are radacini si mai adnci, el deriva din cuvntul grec tournos" si, respectiv, din cel latin turnus" si nseamna tot calatorie n circuit. Din termenul turism" a der ivat si cel de turist", adica persoana care efectueaza calatoria pentru placerea proprie. Se pune problema clarificarii unor aspecte legate de termenul turist". Profesorul englez F. W. Ogilvie, n 1933, considera ca fiind turisti ... toate persoanele care satisfac cel putin doua conditii, si anume sunt departate de casa pentru o perioada care nu depaseste un an si cheltuiesc bani n acele locuri fara ca sa-i cstige ". Asemanator se pronunta si compatriotul sau A. C. Norwal (1936), care considera ca turistul este acea persoana care intra ntr-o tara strain a pentru orice alt scop dect de a-si stabili o resedinta permanenta sau pentru afaceri si care c heltuieste, n tara unde se stabileste temporar, banii cstigati n alta parte". Cel care a elabora t o definitie a turismului - acceptata pe plan mondial, a fost profesorul elvetian dr. W. Hunzik er, acesta apreciind ca: Turismul este ansamblul de relatii si fenomene care rezulta din dep lasarea si sejurul persoanelor n afara domiciliului lor, atta timp ct sejurul si deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanenta si o activitate lucrativa oarecare'' (1940). Zece ani mai trziu The Shorter Oxford English Dictionary (Oxford, 1950) - defines te turismul ca fiind ...teoria si practica din sfera calatoriilor; calatoria fiind d e placere", iar turistul drept ...cel care face un tur sau mai multe tururi, n special cel ce face aceasta pentru recreere; cel care calatoreste de placere sau pentru motive culturale, vizitnd di verse locuri pentru obiectivele interesante ale acestora, pentru peisaj sau altele asemanatoa re". Dictionarul Enciclopedic Romn (1966, vol. IV) propune urmatoarea definitie a turismului: Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constnd din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distante, pentru vizitarea regiunilor pito resti, a localitatilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc."

Dictionnaire Touristique International (1969) contine si el o formulare:

Turismul

reprezinta ansamblul de masuri puse n aplicare pentru organizarea si desfasurarea unor calatorii de agrement sau n alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor org anizatii, societati sau agentii specializate, fie pe cont propriu, pe o durata limitata de timp, pre cum si industria care concura la satisfacerea nevoilor turistilor" si tot n Dictionarul turistic i nternational

(1980) se precizeaza ca turismul se distinge de calatorie prin aceea ca implica p entru persoana n cauza, pe de o parte, alegerea deliberata a tintei, pe de alta, preocuparea exc lusiva pentru satisfacerea placerii sale". Sintetiznd cele enuntate, prin turism se ntelege: n primul rnd, ansamblul de activitati prin care omul si petrece timpul liber calatorind n alta localitate sau tara, pentru a vizita oameni si locuri, mo numente si muzee, pentru a-si mbogati cunostintele generale, pentru a se distra si a face sp ort, pentru odihna sau tratament; n al doilea rnd, industria creata pentru satisfacerea tuturor bunurilor si serviciilor solicitate de turisti la locul de destinatie, la un nalt nivel calita tiv si n conditiile protectiei si conservarii resurselor turistice, n special, si a mediului nconjurat or, n general. Lund n considerare rapida schimbare pe care a suferit-o mediul economico-social n care se desfasoara turismul n perioada de la ultima Conferinta Internationala a O NU privind turismul (Roma 1963), Conferinta Internationala asupra turismului si statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri ale conceptelor de baza n turism: Turismul se refera la activitatile unei persoane care calatoreste n afara mediului sau obisnuit, pentru mai putin de o perioada specificata de timp si al carei sco p principal de calatorie este altul dect exercitarea unei activitati remunerate la locul de v izitare." Din perspectiva acestei definitii si a normelor elaborate recent de Organizatia Mondiala a Turismului este considerat turist orice persoana care se deplaseaza spre un loc s ituat n afara resedintei obisnuite pentru o perioada mai mica de 12 luni si ale carei motive p rincipale de calatorie sunt altele dect exercitarea unei activitati remunerate n locul vizitat. Astfel sunt considerati turisti persoanele care: efectueaza o calatorie de agrement (vacanta, concediu); se deplaseaza n statiunile baneo-climaterice n scopul tratamentului sau mbunatatiri i starii de sanatate; se deplaseaza n alte localitati n scopul de a participa la competitii sportive; calatoresc n scopuri profesionale, adica participa la conferinte internationale, reuniuni stiintifice sau misiuni religioase etc; se deplaseaza n scopuri culturale.

1.2 Forme ale activitatii turistice

In cadrul activitatilor turistice se pot identifica urmatoarele forme: turismul intern (domestic tourism) - rezidentii unei tari care calatoresc n propria tara;

turismul international receptor (inbound/international-receptor tourism) - vizit area unei tari date de catre non-rezidenti; turismul international emitent (outbound/outgoing tourism) - rezidentii unei tar i date care viziteaza alte tari. Aceste trei forme de baza se pot combina, rezultnd alte trei forme derivate de tu rism: turism interior - incluznd turismul intern si turismul receptor; turism national - incluznd turismul intern si turismul emitator; turism international - incluznd turismul receptor (incoming) si turismul emitator (outgoing). Evenimentele de dupa 1989 au reprezentat un nou punct de plecare pentru turismul romnesc. Managerii au fost obligati sa faca fata concurentei destinatiilor extern e, interzise pna atunci n Romnia. Marile orase din vest si statiunile de la Marea Neagra au fost principalele tinte. La nceput, majoritatea romnilor au preferat tot litoralul romne sc. n prezent, agentii de turism spun ca destinatiile externe se vnd foarte bine. Dupa ce a pierdut clar cursa cu Turcia si Grecia, iar destinatii precum Spania sau Egipt sunt din ce n c e mai solicitate, din acest an si litoralul bulgaresc pare sa fi luat o felie consistenta din piat a romneasca. n ultimii ani, turismul romnesc a suferit modificari semnificative. Importanta lito ralului a scazut, iar infrastructura nvechita i-a determinat pe multi turisti sa se orienteze catre alte locuri. Marii cstigatori par a fi agroturismul, zonele montane si Delta Dunarii. Specialistii s unt de parere ca ar putea aparea noi statiuni cu potential turistic. n tara noastra sunt prezente aceste forme de turism si sunt intrate de mai multe decenii att n teoria turismului, ct si n activitatile turistice desfasurate de catre unitati le prestatoare de servicii turistice. Activitatea turistica, datorita complexitatii si multiplelor abordari pe care le suporta, se mai poate clasifica si n functie de urmatoarele criterii: a) dupa motivele calatoriei. loisir, recreere si vacanta (odihna); vizite la rude si prieteni; afaceri si motive profesionale; tratament medical; religie/pelerinaje; alte motive. b) dupa gradul de mobilitate al turistului di stingem:

turismul de sejur (lung/rezidential; mediu; scurt). turismul itinerant (de circulatie); turismul de tranzit.

c) n functie de caracteristicile sociale si economice ale cererii: turismul particular; turismul social; turismul de masa. d) dupa modul de angajare al prestatiilor turistice distingem: turismul organizat; turismul neorganizat; turismul mixt. e) dupa vrsta participantilor: turismul turismul turismul turismul turismul pentru pentru pentru pentru pentru prescolari; elevi; tineret (18-31 ani); adulti (31-60 ani); vrsta a III-a.

Aceste forme de turism nu trebuie privite n mod izolat, ele suprapunndu-se prin anumite caracteristici comune. 1.3 Evolutia turismului international si tendintele actuale Evolutia, att a turismului, ct si a turismului international se caracterizeaza, la nivel mondial, printr-o tendinta de crestere datorita influentei factorilor economici, demografici, politici, sociali. Turismul international are, n aceasta situatie, cea mai import anta crestere datorita dorintei oamenilor de a vizita alte tari, de a cunoaste alte civilizati i, obiceiuri dar si datorita progresului tehnic nregistrat n domeniul transporturilor, progres care pe rmite calatorii mai rapide si mai confortabile pe distante din ce n ce mai lungi. Evolutia turismului international se poate aprecia prin actiunea a doi indicator i: sosirile/plecarile de turisti si ncasarile/cheltuielile din turismul internationa l. Tabel nr. 1: Sosirile si ncasarile din turismul international perioada 1950-1999

Anul Sososiri de turisti (mii) ncasari (mld) (USD) 1950 25.3

2.1 1960 69.3 6.9 1970 165.8 17.9 1980 287.8 102 1990 266.2 1995 1995 566.4 393.3 1999 664.4 455.5

Sursa: WTO, Compendium of Statistic

Din informatiile prezente n tabel se poate observa o crestere accentuata a turism ului international n anii '60 si '70, urmata de o ncetinire a ritmului de crestere. Indicatorul ncasari" prezinta o crestere mult mai accentuata, care se datoreaza si

fenomenului inflationist, pe lnga ceilalti factori de influenta (cresterea numaru lui de sosiri, a duratei sejurului, a cheltuielilor ocazionate de activitatea turistica, a distan tei de deplasare). Previziunile WTO se refera la o ncetinire a ritmului de crestere att a sosirilor, ct si a ncasarilor. Sunt luate n considerare ritmuri medii anuale de crestere situate n jur de 4% (echivalentul unei dublari la un interval de 18 ani) pentru ambii indicatori de masurare a circulatiei turistice internationale. WTO considera ca n anul 2020 numarul de sosiri din turismul international va ajun ge la 1,56 mld. Din acest numar, 1,2 mld vor reprezenta calatoriile n tarile nvecinate ( regionale) si 0.4 mld vor fi calatorii pe distante lungi (inter-regionale). In tabelul 2 se poate observa cresterea sustinuta a zonei Asia-Pacific care, n pe rioada 2010-2020 si va dubla numarul de sosiri internationale si va devansa n ceea ce pri veste cota de piata continentul american. Cea mai mare rata de crestere anuala o are zona O rientului Apropiat, aceasta dublndu-si numarul de sosiri internationale n acelasi interval. Repartizarea sosirilor internationale pe regiuni geografice confirma pozitia de lider a Europei (717 milioane), urmata de Asia de Est si Pacific (397 milioane) si de co ntinentul american (282 milioane). Urmeaza Africa, Orientul Apropiat si sudul Asiei. Tabel nr. 2: Previziunea sosirilor de turisti internationali pe regiuni

Anul de baza

Previziuni Cresterea anuala (%) Cote de piata

1995 2010 2020 1995-2020 1995 2020 Lumea 565.4 1006.4 1561.1 4.1 100 100 Africa 20.2 47.0 77.3 5.5 3.6 5.0 America 108.9 190.4 282.3 3.9 19.3 18.1 Asia de Est si Pacificul

81.4 195.2 397.2 6.5 14.4 25.4 Europa 338.4 527.3 717.0 3.0 59.8 45.9 Orientul Mijlociu 12.4 35.9 68.5 7.1 2.2 4.4 Asia de Sud 4.2 10.6 18.8 6.2 0.7 1.2 Intraregional 464.1

790.9 1183.3 3.8 82.1 75.8 Long-Haul (b) 101.3 215.5 377.9 5.4 19.9 24.2

Sursa: World Tourism Organization (a) Intraregional include sosirile din tari de origine nespecificate. (b) Long-Haul este definit ca restul, mai putin turismul intraregional. Calatoriile pe distante lungi vor avea o tendinta de crestere mai accentuata (5. 4%/an)

dect calatoriile pe distante scurte (3.8%/an). Astfel, de la o pondere de 82% a c alatoriilor pe distante scurte n anul 1995, se va ajunge n 2020 ca acestea sa detina aproape 76% din piata turismului international. In privinta ncasarilor din turismul international se apreciaza atingerea sumei de 2000 mld USD n anul 2020. Astfel se apreciaza ca se vor cheltui ~ 5 mld USD n fiec are zi n ntreaga lume. Pna n anul 2020, numarul turistilor, la nivel mondial, va ajunge la 1,6 miliarde, mai mult dect dublu fata de evidentele existente la nivelul anului 2005, aproximativ 700 milioane. Vicepresedintele Comisiei Europene, Gunter Verheugen, responsabil de politicile ntreprinderilor si industriei, a declarat: Sectorul european al turismului se afla n plina expansiune. Politica noastra vizeaza, n principal, ameliorarea si competitivitate a sectorului european al turismului, precum si crearea a noi locuri de munca, sustinnd dezvolt area durabila a sectorului", n turism lucreaza circa sapte milioane de persoane n doua milioane de unitati turistice - hoteluri, restaurante, baruri, agentii de turism. Contributi a la Produsul Intern Brut n UE este de 5%. Din sectoarele conexe, cum ar fi transportul, alte sectoare dezvoltate pe orizontala, contributia la PIB ajunge pna la 11%, si mai mult de 20 de milioane d e locuri de munca. La Forumul european de turism, gazduit de Malta, au fost abordate teme, c um ar fi: dezvoltarea n domeniul turismului, ameliorarea reglementarilor cu un mai mare acc ent pe directiva servicii", legatura dintre competitivitate si pregatirea profesionala. Comisia Europeana a lansat prima editie a forumului n anul 2002. Referitor la piata europeana din care face parte si Romnia, WTO identifica urmato arele tendinte macroeconomice care se vor manifesta n viitorul apropiat: Se previzioneaza ca sosirile internationale de turisti sa atinga 1,56 miliarde n 2020 cu o crestere medie anuala de 4,1%. Se estimeaza ca vor creste calatoriile pe distante lungi (de la 18% la 24% n 2020) n detrimentul calatoriilor inter-regionale. Pna n 2020 Europa Centrala si de Est va atrage mai multi turisti dect tarile din Europa de Vest. Sosirile internationale de turisti n Europa vor ajunge la 717 milioane n 2020, cu o crestere anuala de 3%, sub media mondiala de 4,1% fapt care va diminua cota de p iata a Europei. Franta va ramne cea mai importanta tara receptoare de turisti din Europa (pna n 2020 se va ajunge la aproape 106 milioane de turisti internationali). Cele 10 tari balcanice vor ajunge sa primeasca n 2020 pna la 79 milioane turisti, 92% dintre ei fiind atrasi de Grecia, Bulgaria, Romnia si Croatia. Acest lucru se datoreaza unei

cresteri anuale de 4,6% n perioada 1995-2020.

Pna n 2020, 346 milioane de turisti vor vizita zona Mediteranei (reprezentnd 22% din totalul mondial al sosirilor). Pe lnga aceste previziuni de natura pur economica sunt necesare si anumite previz iuni de natura social-psihologica pentru a putea ntelege nevoile / dorintele noilor tu risti si a veni n ntmpinarea lor cu produse si servicii care sa satisfaca ntocmai asteptarile acestor a. OMT identifica tendintele care se vor manifesta, n acest sens, pe piata europeana: Turismul este promovat de catre guverne mai mult pentru profiturile economice obtinute dect pentru beneficiile sociale si mbunatatirea calitatii vietii. Cresterea concurentei ntre destinatiile de vacanta si alte forme de petrecere a timpului liber. Cresterea importantei Internetului ca mijloc de promovare si vnzare. Parcurile de distractii tematice vor deveni din ce n ce mai populare prin oferirea unei game largi de atractii si facilitati ntr-o zona relativ compacta. Introducerea monedei unice EURO are ca principal rezultat cresterea numarului de calatorii intraregionale. Cresterea rapida a numarului de low cost airlines" va avea ca efect cresterea calatoriilor intraregionale. Consolidarea tour-operatorilor europeni va continua prin nghitirea" operatorilor d e dimensiuni medii lasnd marii operatori si micii operatori specializati sa deserve asca piata. In societatile vestice se manifesta o tendinta de crestere a numarului persoanelor n vrsta, a ratei divorturilor, a familiilor monoparentale si a casator iilor la vrste mai naintate si a respectului fata de natura. Cultura reprezinta o componenta a calatoriei la peste 60% dintre turistii europe ni. Aceste previziuni, att cele de natura economica, ct si cele psiho - sociologice su nt necesare pentru crearea unei oferte turistice corespunzatoare evolutiei si cerin telor pietei. Aceasta este o abordare la nivel macro-economic care va trebui aprofundata prin analize pe termen scurt ale pietei.

CAPITOLUL II IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA ECONOMIEI

n ansamblul unei economii nationale, turismul actioneaza ca un element dinamizato r al sistemului economic global, el presupunnd o cerere specifica de bunuri si servici i, cerere care antreneaza o crestere n sfera productiei acestora. De asemenea, cererea turistica determina o adaptare a ofertei, care se materializeaza n dezvoltarea structurilor turistice s i indirect n stimularea productiei ramurilor participante la: construirea si realizarea de noi mijloace de transport, instalatii de agrement pentru sporturi de iarna, nautice etc. Dezvoltarea turismului conduc e astfel, la un semnificativ spor de productie.

2.1 Impactul macroeconomic al turismului Cu toate ca are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are si o contrib utie aparte la realizarea valorii adaugate. Avnd ca specific consumul mare de munca vie, de inte ligenta si creativitate, turismul participa la crearea valorii adaugate ntr-o masura mai mar e dect alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare. De asemenea, turismul antreneaza si stimuleaza productia din alte domenii. Studi ile de specialitate au evidentiat faptul ca activitatea unor ramuri este determinata n m are parte de nevoile turismului. Turismul reprezinta totodata un mijloc de diversificare a structurii economiei u nei tari. Astfel, necesitatea de adaptare a activitatii turistice la nevoile tot mai diver sificate, mai complexe ale turistilor determina aparitia unor activitati specifice de agrement, transpo rt pe cablu. n primele patru luni ale anului, deficitul de cont curent al balantei de plati, c alculat ca suma ntre soldurile operatiunilor cu bunuri si servicii, veniturile nregistrate si transferurile curente de bani din strainatate, a nregistrat 1,39 miliarde de euro, cu 77% mai m ult dect anul trecut. Tendinta este totusi de descrestere a deficitului, cum dupa primele trei luni ale anului curent dezechilibrul era superior cu 85% fata de primul trimestru al anului 2004 . Schimburile comerciale n primele patru luni nregistreaza un dezechilibru n favoarea importurilo r de 1,8 miliarde de euro, cu aproape 70% mai mult dect n perioada similara din 2004. S ectorul Serviciilor a nregistrat, de asemenea, un deficit de 210 milioane de euro, un max im negativ

fiind atins pe segmentul transporturi, respectiv 108 milioane de euro. n domeniul serviciilor turistice a fost nregistrat un excedent de 20 milioane de euro. Potri vit datelor remise de BNR, datoria externa pe termen mediu si lung a crescut cu 14,2% fata d e finele anului trecut, pna la nivelul de 20,7 miliarde de euro. Din aceasta, peste jumata te, respectiv 10,6 miliarde de euro, a fost datoria externa publica si public garantata. n prim ele patru luni ale anului curent, romnii din strainatate au trimis n tara 897 milioane de euro, c u aproape o

treime mai mult dect n perioada corespunzatoare a anului trecut. (Adevarul, 28/06/ 2005). Pe lnga toate acestea, turismul reprezinta si o cale (n unele cazuri chiar singura ) de valorificare superioara a tuturor categoriilor de resurse si n special a celor na turale: frumusetea peisajelor, calitatile curative ale apelor minerale sau termale, cond itiile de clima. Exista tari care realizeaza pna la 80% din PIB (I-le Maldive) din activitatea tur istica, dar si tari cu o economie dezvoltata (Franta 7.3% PIB, Elvetia 7.7% PIB) care au pon deri ridicate ale activitatii turistice n PIB. Fata de aceasta situatie, n Romnia, turismul contribui e cu 2-3% la realizarea PIB. Pentru tara noastra - n etapa actuala, ca urmare a prezentei unor resurse turisti ce neexploatate si insuficient puse n valoare, turismul constituie o ramura cu posib ilitati nsemnate de crestere si deci ramne o sfera de activitate care poate absorbi o part e din forta de munca ramasa disponibila prin restructurarea economica. Trebuie mentionat si faptul ca turismul este capabil sa asigure prosperitatea un or zone defavorizate, putnd fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate. Aceasta pr in dezvoltarea unor zone mai putin bogate n resurse cu valoare economica mare, dar cu importante si atractive resurse turistice naturale si antropice. Datorita acestui fapt el este considera t o prghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale. O alta forma de manifestare a efectelor economice ale turismului o reprezinta c ontributia sa la asigurarea unei circulatii banesti echilibrate, realizata deopotriva pe se ama turismului intern si international.

2.2 Efectul multiplicator al turismului Este vorba, n primul rnd, despre un asa-numit efect direct care consta n cresterea veniturilor n sectorul turistic (salarii, profituri ale hotelurilor, restaurantel or, agentiilor touroperatoare), ca urmare a cheltuielilor diverse efectuate de turisti n decursul un ei anumite perioade de timp, de obicei un an. n al doilea rnd, avem n vedere efectul indirect care vizeaza impactul cresterii cheltuielilor pentru serviciile turistice asupra ramurilor pr oducatoare de bunuri de consum la care firmele turistice apeleaza n mod inevitabil pentru a-si sustine oferta turistica la parametri competitivi. In fine, n al treilea rnd, poate fi urmarit si

un efect indus asupra ntregii economii nationale, deoarece att veniturile celor ce lucreaza nemij locit n turism, ct si cele ce revin sectorului producator de bunuri de consum sunt reinvestite n v ederea procurarii altor marfuri si servicii de care au nevoie. Asistam astfel la un pro ces de multiplicare a cererii agregate la scara macroeconomica. Potrivit Organizatiei Mondiale a Turismului efectul multiplicator poate fi defi nit ca volumul suplimentar de venituri realizat de o unitate de cheltuieli a turistului , care va fi utilizat

n economie. Pornind de la modelul keynesian al multiplicatorului investitiilor, n literatura de specialitate se indica o formula de calcul a multiplicatorului turistic astfel: R=l/1 -c' R = multiplicatorul turistic care arata de cte ori se multiplica n economia natio nala fiecare unitate monetara cheltuita de turist. c' = nclinatia marginala spre consum turistic care arata cu ct creste cheltuiala pentru consumul turistic la cresterea cu o unitate monetara a veniturilor din tu rism. 2.2.1 Turismul si ocuparea fortei de munca Turismul, prin faptul ca este un mare consumator de munca vie, joaca un importa nt rol n economie. El creeaza noi locuri de munca, participnd astfel la atragerea exc edentului de forta de munca din alte sectoare, contribuind astfel la atenuarea somajului. Numarul mare al celor care lucreaza n domeniul turismului are ca explicatie faptul ca posibilitat ile de mecanizareautomatizare a operatiunilor turistice sunt limitate. De la jocul copiilor, la distractia adultilor, animatorul a nceput sa fie o pers oana din ce n ce mai cautata si n Romnia. Acum, n ofertele de joburi de vara se ntlnesc si anunturi de genul Animatori Grecia care vor lucra n hoteluri. Responsabilitati: buna desfasura re a programului de animatie, propunerea programului catre oaspetii hotelului, activi tati sportive n timpul zilei (polo de apa, volei, ping-pong, aerobic, sporturi de apa) , precum si evenimente culturale si sportive din cursul serii. Trebuie sa fie o persoana din amica, sa aiba spirit de echipa si capacitate de comunicare. " Din pacate, n toti acesti ani, n R omnia nu au debutat, dect sporadic, cursuri de specializare reala a animatorilor, nici pentru copii, nici pentru adulti. Chiar daca, aparent, jobul lui este distractia, responsabilitatea este e norma. De asemenea, ramnnd tot n sfera relatiei turism-forta de munca, trebuie amintit ef ectul indirect al cresterii numarului celor ocupati n acest sector. Studiile arata ca u n loc de munca direct din turism poate crea 1-3 locuri de munca indirecte si induse. Aceasta se explica prin aceea ca turismul, fiind un mare consumator de bunuri si servicii, influenteaza benefic utilizarea fortei de munca n ramurile furnizoare ale acestuia (agricultura, indus tria alimentara, constructii).

2.2.2 Turismul international si echilibrarea balantei de plati externe Una dintre trasaturile majore ale evolutiei economiei mondiale o reprezinta cre sterea si diversificarea schimburilor internationale. Astfel, turismul apare ca o componen ta importanta a relatiilor economice internationale. Turismul egiptean reprezinta o industrie care a adus n 2004 un profit de 6,6 mil iarde

de dolari, bani scosi de pe urma celor peste 8 milioane de turisti care au vizit at tara. Pentru multe alte natiuni, ntre care ne numaram si noi, aceste cifre ar reprezenta un ob iectiv fantezist, numai ca egiptenii au priceput de foarte mult timp ca turismul poate fi un colac de salvare pentru o tara saraca, dar care are ce arata, si au reusit sa transforme acest sector ntr -o veritabila masina de facut bani. Adevarata lectie egipteana nu este nsa felul n care au reusit locuitorii Tarii Fa raonilor sa scoata 6,6 miliarde de dolari de la nemti, americani, englezi, francezi sau rusi , ci faptul ca egiptenii n-au nici cea mai mica intentie sa se opreasca aici. Recent, presedint ele Hosni Mubarak a anuntat ca guvernul egiptean a realizat un program, n urma caruia numar ul de turisti care viziteaza statul ar trebui sa se majoreze, anual, cu circa un milion. n aces t fel, pna n 2015 numarul vizitatorilor ar urma sa depaseasca 18 milioane pe an, iar daca sum ele cstigate de pe urma fiecarui turist ramn constante, este de asteptat ca veniturile realizate anual de Egipt din turism sa sara" de 15 miliarde de dolari. Este binecunoscut faptul ca turismul face parte din structura comertului invizi bil mondial, reprezentnd una dintre principalele componente ale acestuia. Comertul invizibil este o forma a schimburilor economice internationale care nu au ca obi ect o marfa. Comertul invizibil se materializeaza si formeaza balanta invizibila" sau balanta s erviciilor", componenta importanta a balantei de plati externe a unei tari. In cadrul balante i serviciilor, ncasarile si cheltuielile provenite din activitatea turistica se nreg istreaza n contul balantier numit calatorii". Astfel, n creditul acestui cont se nscriu venitu rile rezultate din activitatea turistica, iar n debit cheltuielile ocazionate de desfasurarea ac tivitatii turistice. n legatura cu rolul turismului n echilibrarea balantei de plati externe a unei ta ri, n functie de marimea si semnul soldului contului calatorii", dar si de marimea si s emnul soldurilor celorlalte conturi balantiere, putem avea una din urmatoarele situati i: a) Contul calatorii" are un sold pozitiv, atunci acesta poate contribui, n functie si de soldul celorlalte conturi balantiere, dupa caz la: reducerea deficitului balantei de plati; echilibrarea balantei de plati; cresterea excedentului balantei de plati. b) Contul calatorii" are un sold negativ, atunci acesta poate contribui la:

cresterea deficitului balantei de plati; reducerea excedentului balantei de plati; dezechilibrarea balantei de plati. Pentru a ntelege si mai bine locul si rolul turismului n cadrul balantei de plati externe a unei tari, analizele economice trebuie completate si cu alte elemente care tin de

obiectivele majore ale politicii comerciale si chiar cu cele ale politicii exter ne, n general. 2.3 Impactul social al turismului Pe lnga consecintele economice, turismul are si o profunda semnificatie socio-um ana. El actioneaza, prin natura sa, att asupra turistilor n mod direct, ct si asupra pop ulatiei din zonele vizitate. De asemenea, efectele turismului se rasfrng si asupra calitatii mediului, a utilizarii timpului liber si nu n ultimul rnd asupra legaturilor dintre natiuni. Turismul este, dincolo de toate, un element care favorizeaza comunicarea, schim bul de idei, de informatii, stimulnd largirea orizontului cultural cu efect asupra forma rii intelectuale. Una dintre cele mai importante functii ale turismului consta n rolul sau reconfo rtant, n calitatea sa de a contribui la regenerarea capacitatii de munca a populatiei, att prin formele de odihna, ct si prin formele de tratamente balneo-medicale. Totodata, turismul r eprezinta un mijloc de educatie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultura si civiliza tie a oamenilor. Asadar, turismul contribuie nu doar la satisfacerea nevoilor materiale, ci si l a satisfacerea nevoilor spirituale ale oamenilor. Orice pas al unei calatorii devin e o aventura a cunoasterii; la fiecare pas mori si nvingi de bucurie, ineditul te face sa renast i, natura te renalta pe soclul fiecarei zile, martor la propriul miracol . Raspunznd unor cerinte de ordin social, turismul se afirma si ca un important mi jloc de utilizare a timpului liber. Evolutia contemporana a economiei mondiale este cara cterizata de tendinta de crestere a timpului liber, fapt ce ridica probleme privind organizar ea si utilizarea eficienta a acestuia. Daca privim activitatea turistica ca pe una de productie, cu intrari si iesiri, se observa ca aceasta presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale avnd un rol fundamental. n consecinta, turismul exercita influenta asupra mediului si compone ntelor sale. Tot n plan socio-economic, dar si politic, trebuie amintit rolul deosebit de impo rtant al turismului n intensificarea si diversificarea legaturilor ntre natiuni pe plan mondial. ntradevar, alaturi de comertul propriu-zis, turismul international tinde sa devina una din formele principale de legatura dintre oameni situati pe continente diferite.

CAPITOLUL III ORGANIZAREA SI CONDUCEREA TURISMULUI

Organizatiile internationale de turism au un caracter permanent, iar modul de functionare a lor este stabilit prin intermediul unor tratate multilaterale. Pri ncipalele obiective ale activitatii lor se refera la promovarea turismului, reglementarea unitara a rapo rturilor juridice si economice dintre organizatiile de turism, pregatirea personalului ce activeaza n acest sector, nlaturarea piedicilor ce stau n calea dezvoltarii turismului, facilitarea schimbul ui de experienta n oricare din domeniile de servire turistica mondiala etc.

3.1. Organisme internationale de turism Organizatiile internationale de turism au un caracter permanent, iar modul de functionare a lor este stabilit prin intermediul unor tratate multilaterale. Pri ncipalele obiective ale activitatii lor se refera la promovarea turismului, reglementarea unitara a rapo rturilor juridice si economice dintre organizatiile de turism, pregatirea personalului ce activeaza n acest sector, nlaturarea piedicilor ce stau n calea dezvoltarii turismului, facilitarea schimbul ui de experienta n oricare din domeniile de servire turistica mondiala etc. Una dintre cele mai mari organizatii internationale de turism cu caracter interguvernamental este Organizatia Mondiala a Turismului (O.M.T.), care a fost n fiintata n 1975 (prima adunare generala a avut loc n mai 1975, la Madrid). O.M.T. preia si c onfirma experienta pozitiva de colaborare internationala n domeniul turismului, dobndita d e Uniunea Internationala a Organismelor Oficiale de Turism (U.I.O.O.T.). Spre deosebire de fosta U.I.O.O.T., O.M.T. este o organizatie internationala guvernamentala, n sensul ca reprezentarea n cadrul ei se face n numele guvernelor tarilor membre. Obiectivele fundamentale a le O.M.T. sunt, conform statutului, "promovarea si dezvoltarea turismului, cu scopul de a contribui ia expansiunea economica, la ntelegerea internationala, la pace si la prosperitate, ca si la respectul universal, la respectarea drepturilor si libertatilor umane fundamenta le, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie". Pentru realizarea acestor obiective, O.M.T. trebuie sa acorde o atentie deosebita intereselor tarilor n curs de dezvoltare. O.M.T. are rolul de centru mondial al informatiilor turistice, prin schimbul de date asupra turismului national si international, n special sub forma de culegeri stat istice, prin schimbul de informatii privind legislatia si reglementarile n vigoare n domeniul t urismului n

statele membre sau n legatura cu evenimente din domeniul turismului. Organizatia este un instrument de initiativa n mna statelor membre pentru organizarea de cooperari n do meniul turismului, n special n domeniul formarii si perfectionarii cadrelor (O.M.T. dispu ne de un centru international specializat n acest domeniu), n sectorul conceptiei produsulu i turistic,

organizarii si promovarii ofertei turistice (prin cooperari cu P.N.U.D. sunt org anizate diverse misiuni de sprijin sectorial). Organizatia furnizeaza membrilor sai studii, rapo arte, analize, manuale si alte materiale de referinta n domeniul economiei, finantelor si turism ului. Tara noastra, ca membru fondator al O.M.T., a fost prezenta n toate fazele impuse de procesul de organizare si de delimitare programatica a noii organizatii, ncepnd di n 1979, Romnia a fost aleasa, pentru un mandat de patru ani, n Consiliul Executiv al O.M.T ., candidnd din partea grupului tarilor europene, iar n 1981 a fost aleasa vicepresed inte al acestui organ de conducere. Pe linia colaborarii multilaterale, tara noastra participa l a activitatea a 12 organisme si forme guvernamentale si neguvernamentale de cooperare turistica. n g rupa formelor de colaborare cu caracter interguvernamental, alaturi de O.M.T., se nscr ie Consfatuirea Organelor Guvernamentale de Turism din Tarile Balcanice - forma de consultare periodica n cadrul aplicarii Acordului de colaborare multilaterala bal canica din mai 1971. Dintre organizatiile cu caracter neguvernamental (la care participa si Romnia, pr in intermediul asociatiilor profesionale, mentionam: Federatia Universala a Asociat iilor Agentiilor de Voiaj (F.U.A.A.V. / U.F.T.A.A.), care este, n momentul de fata, cea mai reprezentativa organizatie internationala neguvernamentala cu profil turistic, A lianta Internationala de Turism (A.I.T.) si Federatia Automobilistica Internationala (F .I.A.), Federatia Internationala de Termalism si Climatologie (F.I.T.E.C.), Federatia Internationala a Scriitorilor si Ziaristilor din Turism (F.I.J.E.T.), Academia I nternationala de Turism, Federatia Mondiala a Bucatarilor si Cofetarilor, Organizatia Internat ionala a Transportatorilor pe Cablu (O.I.T.A.F.), Biroul International de Turism Social ( B.I.T.S.) etc.

3.2. Rolul statului n turism nca de la sfrsitul secolului trecut, dar mai ales n perioada interbelica si pna n zil ele noastre, dezvoltarea turismului a atras atentia cercurilor guvernamentale din di verse tari cu potential turistic, care au nceput sa traga importante foloase de pe urma acestei activitati. Cu toate acestea, problema promovarii turismului a fost lasata n ntregime n seama init iativei private, fara o coordonare pe plan central a eforturilor institutiilor si firmel or care participau la

dezvoltarea turismului (companii feroviare si de navigatie maritima, firme hotel iere, asociatii de propaganda, turing-cluburi etc). Degradarea activitatii economice n perioada primului razboi mondial a determinat guvernele sa adopte masuri speciale de redresare a economiilor lor nationale, in clusiv pe linia dezvoltarii turismului. n aceasta perioada au aparut primele ncercari de instituti onalizare a

turismului si primele organizatii semioficiale sau oficiale de turism. Interesele guvernelor pentru promovarea turismului si masurile de creare a unor organisme oficiale, prin care statul sa-si poata exercita rolul de organizare si coordonare a turismului, s-au concretizat si n diverse acorduri si conventii de colaborare int ernationala, semnate n perioada interbelica, precum si n legi menite sa contribuie la dezvoltar ea acestei activitati. n perioada de reconstructie de dupa cel de-al doilea razboi mondial o serie de gu verne europene au continuat eforturile pentru stimularea dezvoltarii, n continuare, a t urismului. n acest scop au fost alocate fonduri considerabile pentru dezvoltarea bazei materi ale si a infrastructurii turismului, finantate att din bugetele de stat, ct si prin contrib utia unor organizatii internationale, printre care un loc de frunte a revenit Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (P.N.U.D.). Progresul rapid a fost sustinut si de investitiile masive de capital ale ntreprin zatorilor privati, care necesitau si o ndrumare si coordonare pe linie de stat. n consecinta , guvernele au ajuns la concluzia ca singura cale de evitare a efectelor negative care rezultau din conflictele de interese de stat. semistatale, de grup sau private, consta n coordonarea dezvolta rii turismului sub directa ndrumare a organismelor guvernamentale. Pe de alta parte, importanta nationala crescnda a industriei turistice, privita s ub aspect economic, social, politic si cultural, precum si relatiile care s-au statornicit pe linie guvernamentala ntre tari, au determinat coordonarea treptata a politicii de organ izare si promovare a turismului de catre autoritatile statale. n afara rolului de coordonator (de exemplu n cazul ncheierii unor acorduri guvernamentale de colaborare turistica, a elaborarii unor proiecte de legi, decr ete etc. legate de reglementarea unitara pe plan national a activitatilor turistice etc), statele e xercita totodata o importanta functie de dezvoltare a turismului si n politica de investitii si amen ajari turistice. Este vorba de coordonarea eforturilor investitorilor pentru realizarea unor amenajari turistice de mari proportii, cum este cazul crearii unor noi zone si statiuni de interes turistic, - montane sau de litoral, - unde dezvoltarea infrastructurii turistice (dotarea retelei de cai fe rate, de autostrazi, sosele, canalizare, aeroporturi, asigurarea echilibrului ecologic etc.), depases te puterea financiara a agentilor economici investitori. Competitia pentru atragerea traficului turistic international spre tarile primit

oare creste considerabil o data cu intrarea n circuitul turistic a unor noi tari, cu noi atra ctii turistice, ceea ce impune n toate tarile - chiar si n cele cu un turism dezvoltat si cu o baza materi ala moderna elaborarea unor programe guvernamentale de dezvoltare si amenajare complexa a un or zone si statiuni de interes turistic, posibil a fi realizate numai cu sprijinul statelor .

n consecinta, se remarca o crestere accentuata a rolului coordonator al organisme lor guvernamentale si n ceea ce priveste exploatarea complexa si controlata a resurse lor naturale si antropice ale teritoriului national, pastrarea echilibrului ecologic al acestor zone destinate prioritar activitatilor turistice, n cadrul unor programe generale de dezvoltare. Amploarea rolului organismelor guvernamentale n aceste politici de dezvoltare tur istica variaza, fireste, n functie de conditiile politice, economice si sociale din fiec are tara si chiar din fiecare zona de interes turistic. Cooperarea economica si tehnico-stiintifica internationala a adaugat noi dimensi uni interventiei statului n domeniul turismului. O data cu recunoasterea turismului c a factor al dezvoltarii social-economice, pe plan international s-a trecut, n mod sistematic, la includerea sa n programele de asistenta si cooperare tehnica ale unor organisme internationale, precum si n programele bilaterale de asistenta. n scopul ridicarii productivitatii industriei turistice, statul are un rol import ant n procesul de pregatire si perfectionare profesionala, a personalului la toate niv elurile. Acest proces de pregatire si perfectionare este ntreprins n strnsa cooperare cu instituti ile private si departamentele direct interesate n formarea profesionala a cadrelor si n continua ridicare a calificarii profesionale a personalului din industria turistica. Eforturile depu se n acest proces trebuie apreciate, prin urmare, ca fiind la fel de importante ca si cele din inf rastructura sau promovare. Direct sau indirect, statul are un rol nsemnat si n procesul de orientare a cereri i turistice. Turismul modern este produsul direct al dezvoltarii social-economice a tarilor, respectiv al unui nivel determinat de venituri, al unui timp i liber sporit etc. Dezvoltarea turismului de masa a creat probleme serioase cu privire la sezonalitatea cererii turistice si la esalonarea concediilor si vacantelor; statele au facut si continua sa faca efort uri pentru rezolvarea acestor probleme. Statele participa la actiunile de promovare a turismului si prin procesul elabor arii diverselor reglementari legate de activitatea turistica. Importantele beneficii pe care le aduce turismul economiilor nationale au determinat majoritatea tarilor sa faciliteze d ezvoltarea circulatiei turistice internationale, prin desfiintarea sau simplificarea la max imum a formalitatilor

de trecere a frontierei nationale pentru turistii straini. Evident, legislatia turistica trebuie sa tina pasul permanent cu orientarea si d ezvoltarea n perspectiva a circulatiei turistice si cu noile circumstante n cadrul carora se deruleaza fluxurile turistice. Din cele prezentate rezulta ca, n conditiile unei economii moderne, politica de r ealizare a obiectivelor economice si sociale de interes major pentru economia nationala ( printre care

implicit si obiectivele turistice sau cele care servesc interesele turismului) s unt n competenta directa a organismelor de stat, singure n masura sa decida utilizarea fondurilor publice. Sintetiznd experienta internationala cu privire la modalitatile de actiune ale gu vernelor diferitelor tari, n vederea coordonarii eforturilor organismelor publice si priva te pentru promovarea turismului, rezulta urmatoarele posibilitati de sprijinire, pe linie de stat, a dezvoltarii turismului: - definirea coordonatelor strategiei generale, de dezvoltare a turismului (deter minarea prioritatilor si a formelor de turism posibil a fi promovate cu eficienta maxima , utilizarea prioritara a terenurilor si amenajarea turistica a teritoriului); - evaluarea, n cadrul dezvoltarii generale, a nevoilor probabile de mijloace de c azare si alte obiective de baza materiala turistica; - coordonarea cercetarilor n domeniul turismului, incluznd si sistemele informationale pentru culegerea datelor statistice indispensabile att cercetarilo r, ct si pentru fundamentarea strategiei de promovare a turismului intern si international; - punerea n aplicare, prin unitati de stat si private, a programelor de formare s i perfectionare profesionala a cadrelor necesare industriei turistice; - reglementarea si controlul functionarii diferitelor compartimente sau componen te ale industriei turistice, n vederea stimularii, protejarii si asigurarii cadrului leg al al activitatii, corespunzator intereselor industriei turistice, n general, si intereselor turisti lor nationali si internationali, n special; - furnizarea serviciilor cu caracter general, indispensabile expansiunii turisti ce; - desfasurarea campaniilor de promovare turistica generala si sprijinirea campan iilor de publicitate turistica comerciala ale agentilor economici din industria turist ica.

3.3. Organizarea si coordonarea activitatilor turistice Turismul este un sector de activitate cu profil complex, un agregat de servicii si activitati cu implicatii multiple n toate ramurile vietii nationale. Apare eviden t, n acest caz, ca turismul, ca sector de activitate social- economica, nu poate fi limitat exclusi v la activitatea unui singur departament sau organism guvernamental. De aceea, n turism, mai mult ca n a lte sectoare de activitate, trebuie sa se consolideze o strnsa coordonare ntre diverse le departamente guvernamentale si organizatii care se ocupa cu activitatea turistica. n consecint a, n afara

coordonarii centrale a activitatii turistice la nivelul economiei nationale, tre buie sa existe o coordonare si ntre reprezentantii organismelor guvernamentale de turism la nivel zonal si, respectiv, local. Functia de coordonare a ntregului ansamblu de masuri de promovare a turismului se

realizeaza prin intermediul organismelor nationale de turism. Organismele nationale de turism sunt menite sa coordoneze politica turistica nat ionala, constituind totodata si instrumentul de executare, ndrumare si control al activit atii turistice nationale. Organizatia Mondiala a Turismului (O.M.T.), a carei membra este si tara noastra, a elaborat urmatoarea tipologie a organismelor nationale de turism: - ministere de sine statatoare (ex: Ministerul Turismului); - ministere mixte sau combinate {ex., Ministerul Comertului si Turismului, Minis terul Turismului si Transporturilor Aeriene, Ministerul Turismului si Culturii sau Spe ctacolelor, Ministerul Turismului si Sporturilor etc); - secretariate de stat pentru turism, organisme de sine statatoare sau n cadrul u nor ministere mixte; - departamente n cadrul unor ministere mixte; - comitete de stat sau comisariate pentru turism; - oficii nationale de turism (guvernamentale); - autoritati nationale de turism; - directii generale de turism, n cadrul unor ministere mixte sau al unor departam ente etc. Dupa cum se observa n aceasta grupare, exista o multitudine de organisme national e de coordonare a activitatii de turism si o considerabila disproportie ntre natura si responsabilitatea organului nsarcinat cu coordonarea activitatii turistice. Responsabilitatile organismelor guvernamentale de turism, n afara actiunilor de publicitate, includ functiile vitale de coordonare a tuturor activitatilor de tu rism, elaborarea si punerea n aplicare a programelor nationale de dezvoltare turistica, reprezentarea pe plan intern si international nu numai a organizatiilor turistice, ci si a guvernelor tarilor respective. Mai trebuie mentionat si faptul ca industria turistica, prin legaturile ei cu ap roape toate sectoarele vietii economice, impune ca organismele de turism sa mentina o legatu ra continua cu toate departamentele, organismele, firmele si organizatiile interesate si implic ate n dezvoltarea turismului. n acest scop, n multe tari - printre care si Romnia - au fost create consilii interdepartamentale de turism, nfiintate pe baza unor acte normative, n care sunt reprezentate ministerele, departamentele, institutiile si alte organisme guvernamentale, a ca ror activitate are tangenta cu industria turistica. n aceste consilii sunt reprezentate si organizat iile

neguvernamentale si principalele firme prestatoare de servicii turistice. Pe plan teritorial, functiile de conducere ale statelor pentru dezvoltarea si pr omovarea

turismului sunt exercitate de o multitudine de institutii, uniuni, federatii, pa tronate, societati, agentii, filiale etc, ale caror competente, atributii, structuri organizatorice etc. sunt adaptate cerintelor specifice locale ale turismului receptor si emitent din raza administ rativa a unui teritoriu (regiune, zona, centru turistic, statiune etc). Organismele turistice care functioneaza ca intermediare ntre firmele economice angrenate n industria turismului, sau care ndeplinesc pe plan teritorial un rol de coordonare a activitatii turistice desfasurate n aceste firme, pot fi clasificate, n sens orizo ntal si vertical, n urmatorul mod: 1. Organizatii orizontale (organizatii profesionale): 1.1. Organizatii nationale: - organizatii private (de transport, de hotelarie, agentii de voiaj etc); - organizatii publice. 1.2. Organizatii internationale: - organizatii private; - organizatii publice. 2. Organizatii verticale: 2.1. Organizatii nationale: 2.1.1. Organizatii private - cu caracter local ( societati de dezvoltare, sindicate de initiativa, asociati i de interes); - cu caracter regional (oficii si asociatii regionale); - cu caracter national (asociatii si oficii nationale) 2.1.2. organizatii publice: - cu caracter national (directii, Oficii Nationale de Turism, Comisariate, Minis tere ale Turismului); - cu caracter regional (oficii si administratii regionale de turism); - cu caracter local (oficii si administratii turistice) 2.2. Organizatii internationale: - organizatii private (de exemplu: F.I.T.E.C., B.I.T.S.)5. - organizatii publice (de exemplu: O.M.T., O.C.D.E.)6. Mai trebuie mentionat rolul organismelor consultative private care activeaza n

zonele, statiunile sau localitatile de interes turistic (societatile de dezvolta re, asociatiile de interese, comitetele si centrele de initiativa, sindicatele de initiativa etc), create cu scopul de a sprijini actiunile colective de promovare a activitatilor desfasurate de firmele turistice si agentiile private de voiaj, societatile comerciale prestatoare de servicii hoteliere, unit atile de agrement, societatile de transport etc.

Cele mai reprezentative organisme de acest fel sunt sindicatele de initiativa, c are constituie celula de baza a ntregii activitati organizatorice si promotionale a i ndustriei turistice n majoritatea tarilor cu o industrie turistica dezvoltata. Sindicatele de initiativa sunt organisme de interes local, constituite de cele m ai multe ori sub forma unor asociatii sau comitete fara scop lucrativ, avnd ca obiect de a ctivitate promovarea turismului pe plan local, propaganda turistica colectiva si furnizare a de informatii pentru turisti, apararea intereselor prestatorilor de servicii si asigurarea cel or mai favorabile conditii de primire a turistilor.

3.4. Agentiile de turism, veriga de baza a institutiilor care activeaza n industr ia calatoriilor si turismului Diversitatea formelor de turism care pot fi practicate pe un teritoriu receptor, precum si complexitatea elementelor componente ale unui produs turistic, n care serviciile oferite de prestatori se regasesc n cele mai diferite proportii, au creat o multitudine de o rganizatii si firme care mijlocesc sau presteaza direct serviciile solicitate de turisti. Aceste firme turistice pot mbraca, dupa caz, cele mai diverse forme organizatoric e, purtnd n consecinta, variate denumiri. Tinnd seama de profilul si volumul de activi tate, de sfera lor de interese (n functie de raza lor de activitate, de conditiile specifi ce n care-si desfasoara activitatea, de formele de proprietate etc)', de legislatia existenta n aceasta materie n diverse tari, categorisirea lor riguros stiintifica nu este posibila, mai ales d aca se are n vedere si faptul ca unele firme pot avea functii turistice exclusive, iar altele numai fun ctii turistice ocazionale sau tangentiale. Agentiile de turism private formeaza veriga de baza a institutiilor care activea za n industria turismului. Pot fi considerate ca agentii de turism unitatile economic e care dispun de mijloace de productie si fonduri circulante adecvate pentru conceperea si presta rea de servicii n vederea satisfacerii cererii turistice. Una din clasificarile mai des ntlnite n literatura turistica de specialitate mparte ntreprinderile economice care activeaza n turism, n functie de prestatiile oferite, n doua categorii principale: - firme turistice primare, care se consacra exclusiv sau preponderent activitati i de

turism si, n consecinta, existenta lor este direct dependenta de rezultatele econ omice ale acestei activitati. Printre firmele turistice primare pot fi amintite: stabilimentele care ofera ser vicii de cazare, alimentatie si servicii speciale (ghizi, instructori de sport, interpret i etc), sanatoriile si clinicile din statiunile turistice care ofera servicii de tratament balneomedica l, societatile

comerciale specializate n transporturi turistice (carreers), firmele producatoare de marfuri pentru necesitatile turistilor (cadouri, amintiri etc), firmele prestatoare de servicii de agrement etc. - firmele secundare sau indirecte, a caror activitate principala de prestari de servicii are un caracter general, subordonata intereselor si cerintelor populatiei locale , dar care ntr-o anumita masura presteaza si servicii turistice. Practic, n aceasta categorie pot fi inclusi deci toti prestatorii de servicii gen erale, care dintr-un considerent sau altul nu au fost cuprinsi ca firme turistice primare. G ama de servicii prestate de aceste firme fiind foarte diversa, delimitarea functiilor lor turist ice nu este posibila n toate cazurile. n cadrul ntreprinderilor turistice primare, o pozitie deosebita o ocupa ntreprinder ile profesionale de mijlocire a serviciilor turistice, al caror prototip clasic l con stituie agentiile de voiaj, birourile de turism, operatorii de tururi - ntr-un cuvnt, agentiile de turi sm. Agentiile de turism au fost create ca rezultat al dezvoltarii si intensificarii circulatiei turistice, avnd rolul unor societati comerciale de distributie pentru facilitarea contactelor organizate ntre clientela turistica potentiala din tara (zona, localitatea etc.) de resedinta a turistilor si firmele prestatoare de servicii turistice (hoteluri si restaurante , de transport, de agrement etc.) din tara (zona, localitatea etc.) receptoare, aleasa de turisti c a destinatie pentru vizitare si petrecerea concediilor. n consecinta, agentiile de turism organizeaza, ofera si deruleaza o gama diversif icata de aranjamente turistice, care includ deplasarea, sejurul si agrementul acestora n cadrul calatoriilor ntreprinse. Astfel, n final, n produsul turistic oferit se materialize aza nu numai serviciile prestatorilor, ci si logistica de combinare a serviciilor preluate cu serviciile proprii ale agentiilor, ceea ce contribuie la conferirea unui grad mai ridicat de originalit ate produselor turistice si a unei mai mari satisfactii pentru consumatorii serviciilor cumpara te. Spre deosebire de retelele clasice de distributie a marfurilor si produselor, n c onditiile specifice ale activitatii turistice se comercializeaza de fapt doar "imaginea" u nui produs turistic si nu produsul nsusi, dat fiind ca ntre momentul achizitionarii printr-un aranjament al produsului turistic si momentul consumului efectiv al pachetului de servicii programate exi sta un decalaj

considerabil de timp si spatiu. n consecinta, agentiile de turism ndeplinesc, pe ln ga functiile comerciale de intermediere si functii de informare-promovare a actiunilor turist ice, care devin o faza deosebit de importanta a valorificarii produselor respective. n evolutia ascendenta a circulatiei turistice s-a format, n fiecare tara, o retea vasta de agentii de voiaj si de birouri de turism, dintre care majoritatea s-au specializ at pe comercializarea unor aranjamente specifice pentru turismul intern si pentru turismul internation al. n acest scop, agentiile de voiaj stabilesc contacte permanente, pe baze contractuale cu presta torii de servicii

din tara si din strainatate. De exemplu, n conditiile unei activitati turistice pronuntat sezoniere, unitatile de alimentatie, comerciale, de transporturi generale, de asigurari etc. vor servi, n vrf de sezon, cu preponderenta interesele turismului, restrngndu-si activitatea la satisfacerea apr oape exclusiva a cerintelor populatiei locale n perioadele de extrasezon. n procesul de dezvoltare a retelei agentiilor de voiaj au aparut, treptat, o seri e de organizatii turistice puternice care, n paralel cu activitatea traditionala de in termediere pentru vnzarea pe baza de licente a biletelor de calatorie (de tren, de avion etc), au p reluat organizarea de calatorii forfetare cu diferite mijloace de transport ("AIRTOUR", "CARTOUR", "RAILTOUR", "NAVITOUR"), pe care le revnd agentiilor mici de voiaj si birourilor de turism; acestea, la rndul lor, devin subagenti pentru vnzarea aranjamentelor respective. Ca rezultat al intensificarii competitiei, n ultimii ani, organizarea calatoriilo r externe se concentreaza tot mai mult n minile unui numar relativ restrns de organizatii sau ag entii puternice de voiaj, unele dintre acestea detinnd practic pozitii monopoliste pe p iata turistica din tarile lor n aceste conditii, o serie de firme turistice mici nu au putut rezista presiunilo r monopoliste; unele au fost nevoite sa-si nceteze activitatea, iar altele au fuzio nat cu organizatiile turistice mai puternice, respectiv actioneaza exclusiv ca subagenti ai acestor f irme. Din cete de mai sus se poate desprinde urmatoarea situatie ierarhica a organizat iilor turistice, a agentiilor de voiaj si a birourilor de turism care actioneaza pe pi etele turistice din tarile economic dezvoltate: - marile concerne turistice, care s-au transformat n organizatii monopoliste, dispunnd de o retea foarte larga de birouri si puncte de valorificare; acestea oc upa cea mai mare pondere n turismul organizat de trimitere si de primire pe piata turistica intern ationala din tarile respective; - agentiile de voiaj de marime mijlocie, care-si vnd aranjamentele proprii, contractate cu partenerii externi, si preiau partial aranja mente de la alti org anizatori de turism mai puternici, raza lor de actiune este mai mica dect a marilor concerne turistic e, limitndu-se n general la nivel regional; - agentiile si birourile de turism mici, cele mai numeroase, dar de cele mai mul te ori fara programe turistice externe proprii, ele activnd n turismul international, n pr incipal, ca vnzatori ai programelor marilor concerne organizatoare de voiaje. Spre a face fat

a competitiei marilor concerne si a agentiilor de voiaj mai puternice, aceste agentii si birou ri de turism si concentreaza activitatea pe formele turismului intern sau ofera programe de cala torii externe care ocolesc turismul de masa (calatorii de studii si profesionale, programe pentru t ineret, turism

cultural, turism balneomedical, croaziere maritime etc). Cu tot numarul lor mare , agentiile si birourile de turism mici ocupa o pondere modesta n volumul de activitate turistic a din tarile respective. Sintetiznd cele prezentate anterior, agentiile de voiaj ndeplinesc, indiferent de formele lor de proprietate si de volumul tor de activitate, urmatoarele functii de coord onare a activitatii turistice; - de creatie: agentiile de voiaj promoveaza si organizeaza pentru public noi exc ursii catre noi destinatii; unele din aceste actiuni pot fi comandate de firmele turis tice specializate, fiind doar executate de agentia de voiaj; - de promovare: agentiile de voiaj trezesc interesul publicului pentru vizitarea unor tari, zone, statiuni etc, prin intermediul diferitelor forme de propaganda, publ icitate si informare turistica; - de informare; agentiile de voiaj acorda toate informatiile turistice solicitat e de clientii potentiali la sediul acestora; - de distribuire; agentiile de voiaj vnd calatorii si servicii ale prestatorilor: bilete de transport, de spectacole culturale, sportive etc; - de realizare; agentiile de voiaj organizeaza aranjamente (programe) special comandate pentru turisti individuali si pentru grupuri organizate. Unele agentii de voiaj dispun de un parc propriu de autocare, microbuze etc, cu care executa excursiile oferit e (de exemplu: tururi de oras sau n circuit); n acest caz, devin organizatori si realizatori ai a ctivitatii comerciale proprii. Complexitatea acestei profesiuni face foarte dificila elaborarea unei d efinitii a agentiilor de voiaj. n literatura de specialitate sunt cunoscute mai multe definitii: de exe mplu, F.U.A.A.V. (Federatia Universala a Agentiilor de Voiaj) defineste esenta profesiunii de age nt de voiaj, n timp ce alte definitii enumera numai esenta activitatii (statutul profesional) n virtutea legilor nationale de organizare a agentiilor de voiaj. O definitie mai cuprinzatoare, ce pare a fi tot mai larg acceptata, este urmatoa rea: "Agentia de voiaj este un organism complex, ce cuprinde misiuni intelectuale, co merciale, industriale, care constau n procurarea directa sau indirecta - o parte prin el nsu si, o parte prin terti (contra unui comision) - de programe turistice (transportul, cazarea, hran a etc) solicitate-de turisti." Activitatea complexa a agentiilor de voiaj ridica multiple probleme juridice si economice, rezultate din rolul de intermediar ntre turistii care solicita servici

i turistice si prestatorii de servicii turistice. Trebuie precizat ca agentiile de voiaj si asigura beneficiile si acoperirea costu rilor din comisionul acordat de prestatorii de servicii turistice n numele carora actioneaz a, turistii

achitnd practic tarifele stabilite de acesti prestatori, fara a plati comisioane suplimentare pentru serviciile agentiilor de voiaj. Pornind de la specificul activitatii turistice desfasurate, responsabilitatea ag entiilor de voiaj poate fi: - limitata la atributiile unui simplu intermediar (mandatar), n cazul n care toate serviciile sunt oferite n numele prestatorilor de servicii turistice; - sporita, pentru activitatea desfasurata, n situatia n care creste rolul de organ izator (de antreprenor) al agentiilor de voiaj pentru serviciile contractate, ca de exe mplu n cazul voiajelor forfetare practicate la un pret global (n cazul "I.T'-urilor si al "Pac kage-Tour"-urilor) si n cazul activitatii desfasurate direct (pentru mijloacele de transport sau unitat ile de cazare nchiriate de agentiile de voiaj n sistemul pausal). n functie de volumul si specificul activitatii desfasurate, agentiile ele voiaj p ot organiza filiale proprii sau birouri de vnzare, de asemenea cu functii de organizatori sau numai de intermediari. n majoritatea tarilor s-au adoptat reglementari legale privind statutul juridic p rofesional al agentiilor de voiaj, asigurnd conditiile de practicare a profesiunii de agent de voiaj pe baza unor licente speciale. n ceea ce priveste tara noastra, agentii economici cu activitate de turism sunt p ersoane fizice sau juridice care realizeaza serviciile turistice, de agrement-divertisme nt, servicii balneare, organizarea si prestarea serviciilor turistice si alte actiuni cu caracter turis tic. Serviciile turistice pot fi prestate si comercializate numai pe baza licentei si a brevetului eliberate de Autoritatea Nationala pentru Turism si dupa nscrierea agentiilor de turism n "Registrul National al Turismului." Agentul economic cu activitate de turism are urmatoarele drepturi: a) sa presteze si sa comercializeze servicii turistice, n conditiile legii; b) sa primeasca asistenta de specialitate si informatii generale privind strateg ia si programele de dezvoltare a turismului, din partea Ministerului Turismului si a i nstitutiilor din subordinea sa; c) sa fie inclus, la cerere, n programele ele pregatire profesionala initiate de Ministerul Turismului; d) sa participe la actiunile de promovare nationala si internationala si sa fie

inclus n cataloage, ghiduri si alte mijloace de lansare a ofertei nationale de servicii t uristice; e) sa beneficieze de facilitatile acordate de stat si de alte organisme si organ izatii, conform prevederilor legale, n scopul stimularii activitatii de turism; f) sa obtina certificatul de clasificare pentru fiecare unitate proprie n care pr esteaza

servicii turistice, corespunzator criteriilor ndeplinite de unitatea respectiva; g) sa obtina reclasificarea unitatilor proprii, ca urmare a mbunatatirilor aduse nivelului de dotare si calitatii serviciilor. Agentul economic din turism are urmatoarele obligatii: a) sa realizeze servicii turistice la nivelul si n limitele prevederilor licentei prin care a fost abilitat ca prestator sau comercializator n turism; b) sa se nscrie n Registrul National al Turismului; c) sa presteze servicii turistice la nivelul unitatii respective; d) sa practice tarife si preturi corespunzatoare categoriei de ncadrare, potrivit certificatului de clasificare acordat si normelor Ministerului Turismului; e) sa functioneze cu personal brevetat si calificat, dupa caz, n conformitate cu Nomenclatorul de profesiuni si functii elaborat de Ministerul Turismului n colabo rare cu Ministerul Muncii si Protectiei Sociale; f) sa afiseze, n forma vizibila si clara, lista serviciilor si tarifelor practica te; g) sa apere interesele si sa asigure securitatea turistilor, informarea lor adec vata, precum si despagubirea acestora n cazul aparitiei unor prejudicii, conform prevederilor legale; h) sa asigure, potrivit legii, exploatarea rationala a patrimoniului turistic, a sigurnd totodata protectia si conservarea acestuia si a mediului; i) sa transmita datele statistice conform sistemului informational al turismului si reglementarilor Comisiei Nationale pentru Statistica. Profesiunile specifice turismului sunt cuprinse n Nomenclatorul de profesiuni al turismului. Aceste profesiuni pot fi exercitate numai de persoane a caror capaci tate profesionala este atestata conform reglementarilor de specialitate. Asociatiile si organizatiile nfiintate n scopuri culturale, stiintifice, profesion ale, religioase sau sociale, pot fi autorizate sa exercite si servicii turistice, exc lusiv prin mijloace proprii, fara scop lucrativ, cu respectarea reglementarilor n vigoare.

3.5. nceputurile organizarii miscarii turistice n Romnia Primele ncercari de a organiza activitatea turistica n tara noastra dateaza nca din secolul XIX. Din initiativa privata au aparut o serie de asociatii, organizatii sau societati, cluburi etc. care desfasurau o activitate turistica pe arealele geografice posibil de ab ordat, cautnd sa atraga n miscarea turistica si paturile sociale cu posibilitati de a sponsoriza a menajarea unor

obiective de baza materiala turistica. Asociatiile si organizatiile de turism din Romnia si-au desfasurat activitatea nai nte de primul razboi mondial si n perioada dintre cele doua razboaie. Preocuparea acesto r asociatii s-a

ndreptat n special spre construirea de cabane si case de adapost n munti, spre amen ajari de drumuri, poteci, marcaje, precum si spre organizarea de cursuri de schi, publica rea de monografii turistice, de almanahuri, ghiduri, harti etc. Printre primele societati care au urmarit dezvoltarea turismului n zonele montane pot fi citate: Societatea Romna de Geografie (1875), care se remarca prin numeroase excu rsii geografice sau de placere si Societatea Carpatina din Sinaia (1895), avndu-i ca nt emeietori pe Tache lonescu si scriitoarea Bucura Dumbrava. n programul acestei societati se nscriu deschiderea si amenajarea Pesterii Ialomitei, amenajarea de poteci n Muntii Buceg i, construirea primelor cabane pe Caraiman si Omu, organizarea de excursii colective. Societatea Turistilor Romni (1903-1916) a avut ca membri figuri de intelectuali a i vremii: S. Mehedinti, Al. Tzigara-Samurcas, Munteanu-Murgoci, L Mrazec etc. Real izari: constructia casei "Grindu" din Piatra Craiului, a unei cabane pe Muntele Negoiu si publicarea unui anuar. Aceasta societate a constituit prima pepiniera de turisti iubitori a i muntelui: N. Bogdan, dr. A. Ureche, Mihai Haret si altii, care au devenit apoi ctitorii viito arei asociatii de dupa razboi - Hanul Drumetilor, cu scopul de a organiza si dezvolta "turismul pe jos" sau "drumetia" - singura n masura sa fie accesibila tuturor paturilor sociale. n Transilvania, printre organizatiile turistice private, o activitate remarcabila a desfasurat Asociatia Carpatina Transilvania, fondata n 1880, cu sediul la Sibiu (Siebenburgische Karpathen Verein - S.K.V.). Asociatia si propunea ca obiectiv cu ltivarea spiritului turistic, facnd cunoscute si accesibile populatiei orasenesti frumuset ile naturale ale Carpatilor. Activitatea Asociatiei s-a orientat spre Muntii Fagarasului, Cibinul ui, Sebesului, largindu-se treptat si spre Piatra Craiului, Bucegi, Parng, Caliman si Rodna. n anul 1920 asociatia numara 4.456 de membri cotizanti, care au contribuit la dezvoltarea turismului montan prin organizarea de excursii, scoli de ca lauze, p osturi de primajutor, amenajarea cailor de acces si marcarea potecilor, totaliznd circa 700 km. S.K.V. a construit case de adapost n zonele montane. Pe linie de propaganda turistica, aso ciatia a editat brosuri, harti, carti postale ilustrate si un anuar - "Jahrbuch fur Sibenburgisc he Karpathen Verein", n care s-au publicat descrieri de excursii, fotografii inedite, dari de seama ale asociatiei. nca dinainte de nfiintarea S.K.V., n 1873 se forma la Brasov Asociatia Alpina a Transilvaniei (Siebenburgische Alpen Verein in Kronstadt), avnd ca scop cercetare a Carpatilor, ameliorarea cailor de comunicatie si de acces, organizarea de excursii n zonele m

ontane. Aceasta asociatie a fuzionat ulterior cu S.K.V. n anul 1921 a luat fiinta societatea Turing-Clubul Romniei (T.C.R.) adoptnd, nca de la constituire, sloganul "Prin turism la cunoasterea si iubirea Romniei". T.C. R. a cunoscut o dezvoltare intensa, mai ales dupa anul 1925, cnd a nglobat asociatia Hanul Drumeti lor. Prin

nglobarea treptata si a altor asociatii de turism din Muntenia si prin aderarea d e numerosi membri, Turing-Clubul Romniei a devenit cea mai puternica asociatie de turism din tara. Activitatea ei s-a extins si n Transilvania, unde activa cunoscuta asociatie de t urism Fratia Munteana, ntemeiata la Cluj, n 1921, de Emil Racovita, cu scopul de a cultiva drag ostea pentru natura salbatica a muntilor si de a organiza excursii n masivele muntoase. Asociatia Fratia Munteana a fost nglobata n anul 1935 n Turing-Clubul Romniei, n cadrul caruia au luat fiinta o serie de sectiuni: Muntii Apuseni, Retezatul (193 3) cu sediul la Deva, Maramures (1934) cu sediul la Sighet, Arad (1936) cu sediul la Arad, Satu Mare (1936), Muntii Fagaras (1938) cu sediul la Sibiu, Sectiunea Alpina a Bucegilor (1938) cu sediul la Sinaia. n preocuparile T.C.R. intrau organizarea de excursii colective, cursuri si compet itii de schi, conferinte de propaganda turistica, serbari, amenajari de drumuri si potec i turistice - dintre care doua treimi n Muntii Transilvaniei -constructia de case de adapost cu precad ere n zonele muntoase izolate (Bucegi-2; Grbova-1; Cristianu Mare -1; Retezat si Vlcan - 4; Mun tii Apuseni -5; Tara Oasului -1; Maramures - 1;Rarau - 1). n aceasta perioada, la Iasi, a activat o sectie de turism a Societatii de Gimnast ica, Sport si Muzica, care a amenajat o casa de adapost pe Ceahlau. n Moldova, S.K.V. a colaborat cu o sectie organizata de C. Matasa, intitulata Cercul Turistic de la Piatra Nea mt. Cu trecerea timpului au aparut si alte asociatii: - Prietenii Naturii, nfiintata n 1919, a avut 15 filiale pe tot cuprinsul tarii. D esi asociatia a desfasurat o activitate prodigioasa pentru promovarea turismului n rnd ul populatiei, s-a dizolvat n 1924; activitatea ei, mpreuna cu a filialelor sale a fost preluata de Asociatia sportiva "Staruinta"; - Asociatia Drumetilor din Muntii Iubiti ai Romniei (A.D.M.I.R.), fondata n 1929, si-a desfasurat activitatea n Muntii Bucegi, Piatra Craiului, Fagarasului, Iezer-Papusa, avnd patru sectii cu sediile la Ploiesti, Pitesti, Cmpulung-Muscel si Fagaras. A.D .M.I.R. a construit cinci case de adapost n Muntii Bucegi, Piatra Craiului, Iezer-Papusa si pe versantul sudic al Fagarasului; totodata a fost una din continuatoarele initiativei S.K.V. pentru marcajul potecilor si drumurilor de acces de pe masivul Piatra Craiului; - Asociatia Turistica "Romnia Pitoreasca" (A.T.R.P.), constituita n 1930, a realizat marcajele pe numeroase poteci n Muntii Ciucas si Penteleu, a construit o casa de

adapost pe Muntele Ciucas si a editat un Buletin Turistic; - Clubul Carpatin Romn (C.C.R.) a activat n masivele Bucegi si Piatra Mare si a construit o casa de adapost n Bucegi (Jepii); - Asociatia "Muntii nostri", cu sediul n Poiana Sibiului, si-a desfasurat activit atea n

Muntii Lotrului si Sebesului, construind trei case de adapost n aceste masive; - Clubul Alpin Romn (C.A.R.) s-a ocupat cu precadere de ascensiunile grele n munti si a realizat marcajele pe o serie de ,poteci pe versantul sudic al Bucegi lor; de asemenea, a editat "Buletinul Alpin". Printre preocuparile de valorificare a potentialului turistic a! tarii noastre s e remarca si eforturile pentru dezvoltarea turismului n zona litoralului Marii Negre. n anul 19 26, din initiativa prof. dr. Valeriu Tebeica, s-a constituit Asociatia de Camping si Tur ism, n cadrul careia, n anul urmator, a fost creat, la Eforie Nord, Oficiul de Camping, Sport s i Turism "Prietenii Marii. Urmarind asigurarea unor conditii adecvate pentru petrecerea a greabila a vacantelor, O.C.S.T. "Prietenii Marii" a amenajat o tabara moderna de corturi, o ferind membrilor asociatiei programe de competitii sportive amicale, programe cultural-distractiv e etc. O reusita a eforturilor constante de promovare a turismului pe litoral, a O.C.S. T. "Prietenii Marii", a fost amenajarea, n anul 1935, la Eforie Nord, a primului ter en de campare din tara noastra, avnd o capacitate de 300 de locuri, care a primit nca din acel a n si oaspeti de peste hotare.

CAPITOLUL IV RELATIILE MANAGER-SUBORDONATI N NTREPRINDERILE TURISTICE 4.1. Functiile manageriale de conducere operativa Managerul ntreprinderii de turism exercita si alte functii esentiale, cum sunt ce le privind: - stabilirea obiectivelor ce deriva din misiunea pentru care a fost creata ntrepr inderea; - elaborarea planurilor strategice de marketing pentru ndeplinirea obiectivelor s tabilite; conceperea unei structuri organizationale corespunzatoare; - completarea, cu atentie, a organigramei cu personal apreciat ca necesar si ct m ai competent posibil; - coordonarea activitatii personalului angajat; - exercitarea controlului operativ al performantelor salariatilor n toate compart imentele de prestatii de servicii turistice. ndeplinirea functiilor manageriale nu va oferi nsa rezultatele sperate daca manage rul ntreprinderii turistice nu va ntelege si rolul factorului uman n obtinerea performa ntelor economice dorite. Sarcina managerului este deci sa stimuleze ntregul colectiv de salariati sa contribuie efectiv, n limitele atributiilor lor de serviciu, la realizarea obiectivelor ntreprinderii t uristice, fara a uita nsa preocuparile personalului pentru satisfacerea propriilor dorinte si nevoi. n ndeplinirea acestor sarcini, functia manageriala de conducere este definita ca ansamblul proceselor de influentare si dirijare a personalului angajat, ntr-o man iera abila, astfel nct salariatii sa contribuie, cu entuziasm si fara masuri coercitive, la realizare a obiectivelor ntreprinderii de turism. Tot asa cum obiectivele urmarite de manageri difera de la o ntreprindere de turis m la alta, n aceeasi masura difera si nevoile, aspiratiile si ambitiile salariatilor, apreciate ca importante pentru ei. De aici rezulta ca managerii, prin functia lor de conducer e, pot sprijini propriii salariati n satisfacerea aspiratiilor personale ale acestora, urmnd, ca l a rndul lor, satisfactiile obtinute sa se transforme n stimulente pentru realizarea scopurilor si obiectivelor urmarite de agentiile de turism. Astfel se explica importanta ntelegerii de catre manageri a manifestarilor de individualitate si personalitate ale salariatilor. n posturile pe care le ocupa, salariatii si asuma diferite roluri profesionale, da r n acelasi timp ei traiesc nu numai n mediul intern al ntreprinderii, ci si n mediul i ncomparabil mai larg al sistemului economico-social extern. Ca urmare, ei apar si n rolul de consumatori de

bunuri si servicii, traiesc n mediul lor familial si se comporta n mediul lor exte rn ca simpli cetateni. Prin urmare, managerii si personalul condus de ei constituie componente ale unor colective mai mari sau mai mici, corespunzatoare dimensiunilor ntreprinderilor de turism n care

s-au integrat si si asuma roluri diferite n sistemul economico-social al mediului. Or, daca oamenii au roluri diferite, sunt si ei diferiti, si ar fi o eroare de conceptie manageriala daca toti ar tratati n acelasi fel. n agentiile de turism (ca, de altfel, n multe alte tipuri de organizatii prestatoa re de servicii turistice, ca de exemplu pentru transport, cazare, alimentatie, tratame nt, agrementdivertisment etc.) mai persista conceptia ca ntregul personal trebuie subordonat acelorasi proceduri. Firmele elaboreaza pentru ntregul personal subordonat regulamente inte rne comune, stabilesc normele procedurale pentru respectarea regulamentelor aprobate, ntocmes c programe rigide de venire la munca si standarde de securitate a muncii, pe care le reunes c tot ntr-o forma generala n fisa posturilor, toate bazate pe prezumtia ca toti salariatii sunt ide ntici si deci sunt obligati sa aiba si comportamente identice. Desigur, la nivel de ansamblu, aceste prezumtii sunt necesare pentru ordonarea eforturilor unei ntreprinderi turistice, dar tot att de necesara este si recunoast erea faptului ca persoanele angajate si integrate n colectivul unei deprinderi nu sunt identice n f elul lor de a fi. Ele manifesta atitudini diferite, au acumulat diferite niveluri de experienta pr ofesionala, au potentiale diferite de dezvoltare si perfectionare si, ca atare, aplicarea unei conceptii manageriale atotgeneralizatoare va provoca erori n munca de conducere, va genera restrictii d iferite n procesele de comunicare si, ceea ce este tot esential, va putea conduce la grese li dificil de remediat n motivarea personalului. ntreprinderile de turism sunt organizatii economice create cu scopul de a produce profit si, n consecinta, activitatile de conducere sunt subordonate eforturilor de reali zare a obiectivelor lor. Obtinerea profiturilor este cea importanta sarcina a managerilor, dar stilu l de conducere orientat rezultate economice profitabile nu trebuie sa lezeze demnitatea subordo natilor. Aceasta nseamna ca oamenii trebuie sa fie tratati cu respectul cuvenit indiferent care ar fi pozitia ocupata de ei n organigrama unei firme turistice. n consecinta, managerul trebuie sa ia n considerare nu numai trasaturile distincti ve ale unei persoane din ntreprinderea pe care o conduce, cum ar fi abilitatea profesion ala sau nivelul de cunostinte, ci totalitatea naturii umane a salariatului respectiv. Orice sala riat dispune, ntr-o masura sau alta, de anumite caracteristici distinctive (atitudine fata de sarcin i si fata de clienti, ndemnarea si perfectionarea prestatiilor etc), dar aceste caracteristici personale sunt

interrelationate, se influenteaza reciproc, iar n anumite situatii specifice se p ot schimba rapid si, de cele mai multe ori, imprevizibil. Fiinta umana este foarte complexa si influentata de factorii mediului extern, cu m sunt familia, anturajul, scoala, biserica, asociatiile profesionale sau organizatiile sindicale, formatiunile politice si grupurile de apartenenta. Omul nu se poate debarasa de impactul acestor

forte ale mediului sau extern nici dupa ce s-a integrat, n calitate de salariat, n colectivul unei agentii de turism sau n colectivul unor structuri organizationale cu functii de p rimire ce activeaza n sfera serviciilor turistice. Prin urmare, managerii trebuie sa accept e existenta acestor caracteristici umane, nu rareori contradictorii, si trebuie sa fie pregatiti sa opereze cu ele.

4.2. Modele comportamentale ale personalului ntreprinderilor de turism Pentru a ntelege mai bine complexitatea oamenilor, analistii au elaborat numeroas e modele privind comportamentul uman. La rndul lor, managerii firmelor de turism si -au formulat si ei, constient sau nu, propriile aprecieri privind comportamentele individuale sa u organizationale. Toate modelele comportamentale elaborate de analisti se bazeaza pe premisele sau conceptele privind manifestarile fiintei umane si, ca atare, se regasesc ntr-o forma sau alta si n ac tivitatile ntreprinderilor de turism. Analistul Edgar H. Schein, de exemplu, a elaborat urmatoarele patru iele ce reflecta comportamentul oamenilor1: .. Modelul premiselor rational-economice se bazeaza pe ideea ca oamenii sunt motivati, nainte de toate, prin "incentive" (stimulente) economice. Daca ace ste "incentive" sunt administrate de o ntreprindere turistica, oamenii sunt pasivi, p utnd fi manipulati, motivati si controlati de organizatia respectiva. .. Cel de-a! doilea model se bazeaza pe concepte sociale si pleaca de la premisa ca oamenii sunt motivati n fond prin nevoile lor sociale. Dupa acest concept, for tele sociale ale grupului de referinta de care apartine o persoana exercita asupra ei o influenta mai puternica dect controlul exercitat de manageri. .. Al treilea model se refera la conceptul autoactualizarii si sugereaza ideea c a motivatia se divide n cinci trepte ierarhizate, ncepnd cu nevoile primare pentru supravietuire si terminnd cu autoactualizarea, utiliznd n acest scop potentialul ma xim de care este capabila o persoana. Conform acestui concept oamenii sunt automotiv ati daca doresc sa se maturizeze profesional ntr-o ntreprindere turistica. .. Cel de-al patrulea model reflecta punctul de vedere personal al lui Schein si se bazeaza pe conceptul complexitatii. Dupa acest concept oamenii au firi complexe si oscilante si ca atare cauta diverse motivatii ce se combina ntr-o mot ivatie complexa. Oamenii doresc sa asume si motivatii noi, cautnd sa corespunda, n acest fel, la cerintele impuse pentru ocuparea unor posturi la diversele nivelu