Moldova

Se spune că bucătăria moldovenească este cea mai rafinată dintre toate. Întotdeauna gospodinele

moldovene, indiferent în ce oraş locuiesc, îşi primesc întotdeauna oaspeţii cu delicioasa ciorbă de pui, cu

omleta cu jumări şi brânză, sau cu faimoasele plăcinte „poale-n brâu”. Şi legumele sunt transformate în

mâncăruri apetisante în bucătăria moldovenească. Ciorba de fasole, varza călită sau iahnia sunt

mâncărurile preferate ale moldovenilor. Se spune că această ciorbă specifică Moldovei este remediul

contra mahmurelii.

Muntenia

Bucătăria acestei zone este influenţată de gastronomia franceză. Astfel, în afară de felurile tradiţionale

bazate pe legume şi carne, foarte cunoscut şi apreciat este şi borşul de leuştean, urzici, fasole, ciuperci

sau pui. În Muntenia se mănâncă de asemenea friptura cu prune uscate şi plăcinta cu brânză sau

dovleac, mai ales iarna. Friptura de pui cu gutui sau cu caise ori raţa cu măsline pot concura onorabil

pentru un loc printre favorite.

Oltenia

Mâncarea oltenească, de obicei simplă, este întotdeauna asezonată cu ridichi şi ardei iute. Cârnaţii

olteneşti sunt faimoşi. Oltenia este cunoscută prin oamenii ei cinstiţi, harnici. Aceşti oameni de obicei

foarte grăbiţi ţin foarte mult la mâncărurile lor specifice şi le plac mai ales felurile condimentate.

Banat

Bucătăria bănăţeană a fost influenţată de bucătăria sârbă, dar are de asemenea şi o personalitate

proprie. Mâncărurile preferate de bănăţeni sunt foarte picante, iar combinaţiile lor sunt chiar rafinate. În

Banat, aperitivele sunt la loc de cinste, aşa că termenul a intrat în dialectul bănăţean.

Transilvania

Oamenii care trăiesc în Transilvania, sunt adevăraţi gurmanzi. Pentru ca un străin să înţeleagă ce îi place

unui transilvănean să mănânce, ar trebui să-şi închipuie gustul unei bucăţi de untură afumată sau de

şuncă, cu ceapă şi pâine proaspăt scoasă din cuptor, împreună cu un pahar de pălincă.

Supa transilvăneană, faimoasă în toată România, este de două ori mai gustoasă dacă este mâncată cu o

lingură de lemn. Aici oamenii preferă ciorbele de porc, vită sau miel, uneori asezonate cu oţet şi

condimentele cu tarhon, sau şuncă afumată şi cârnaţi. Varza a la Cluj este un fel de mâncare la fel de

faimos ca şi sarmalele moldoveneşti sau cârnaţii olteneşti.

Dobrogea

Aici gurmanzii sunt ispitiţi de o multitudine de arome şi gusturi aparţinând bucătăriei româneşti, cu

influenţe greceşti, turceşti, tătare şi bulgare. Turiştii care vizitează această regiune şi mai ales cei care

petrec ceva timp pe coasta Mării Negre îşi vor aminti mult timp de delicioasa ciorbă de burtă, apreciată

atât pentru valoarea ei nutritivă, cât şi pentru faptul că este un remediu împotriva mahmurelii. Cafeaua

turcească este de mult timp apreciată aici pentru aroma ei, iar locuitorii Dobrogei se pricep foarte bine

să o prepare, aşa cum se pricep la prăjituri cu alune şi sirop numite baclavale şi sarailii.

Delta Dunării

Delta Dunării este faimoasă nu numai pentru frumuseţea ei unică în Europa şi în lume, ci şi pentru

mâncărurile pe bază de peşte care se prepară aici. Mulţi străini care au vizitat Delta Dunării au fost uimiţi

de multitudinea de specii de peşte de aici, cât şi de meşteşugul pescarilor şi ambarcaţiunilor lor exotice,

dar mai ales de mărimea sturionilor de aici ( care uneori cântăresc chiar şi 300 de kilograme) şi de

caviarul românesc, care este mai mare decât cel rusesc şi care se găseşte din belşug. Renumită este şi

ciorba de peşte, saramura preparată din bucăţi de crap fierte se serveşte cu mămăligă şi sos de usturoi.

Turismul vini-viticol (oenologic)

România este de veacuri, una dintre principalele ţări viticole ale lumii, ea situându-se între

primele zece „împărăţii” ale lui Bachus. Farmecul aparte al podgoriilor noastre îl dau soiurile autohtone:

Grasa de Cotnari, Busuioaca de Bohotin, Zghihara de Huşi, Braghina, Tămâioasa românească, Galbena de

Odobeşti. România este al nouălea mare producător mondial de vinuri, iar recent piaţa de export a

început să crească. România este al doilea mare producător mondial de prune şi aproape întreaga

producţie de prune este folosită pentru a produce ţuică ( un rachiu obţinut prin distilare). România

dispune şi de muzee „inchinate” vinului: Muzeul Viei şi Vinului, Miniş, judeţul Arad; Muzeul Viticulturii şi

Pomiculturii din România, Goleşti, judeţul Argeş; Muzeul Viticol din Odobeşti, judetul Vrancea. Pentru

educarea gustului consumatorilor în consumul de vinuri la masă, lucrătorii din procesul servirii au un rol

deosebit de important în cunoaşterea calităţii vinului şi, în funcţie de împrejurare, să recomande pe cel

mai potrivit vin. Suntem încă o ţară în care consumul de vinuri demiseci şi demidulci predomină. Este

interesant din punctul acesta de vedere faptul că nu mai există nici o ţară din Europa care să aibă un

consum atât de ridicat de vinuri demidulci, demiseci şi chiar dulci. Dar probabil că este legat şi de

gastronomia românească, de modul de preparare a hranei.

Având în vedere condiţiile care determină consumul unui anumit sortiment de vin, acesta se

recomandă, în principal, în funcţie de trei factori:

ocazia care generează consumul de vin la masă;

preparatele culinare structurate în meniu;

orele de consum în etapele zilei şi servirea vinului la masă;

Vinurile albe ( galben pai) se aduc răcite de la secţia bar, iar vinurile roşii se aduc nerăcite,

păstrate la temperatura camerei, la 16-18˚. Cu ocazia meselor obişnuite sau între mesele principale se

recomandă vinuri uşoare cu o concentraţie de alcool de 9-10 ۠ º, albe sau roşii in funcţie de preparatele

culinare servite la masă. Cu ocazia meselor festive, oficiale şi de familie, se recomandă vinuri uşoare, seci

şi demiseci cu o concentraţie în alcool de cca 10-10,5º iar vinurile dulci vor fi recomandate la aceste

mese, sexului feminin. În ceea ce priveşte modalităţile de alegere a destinaţiei turistice, este important

de ştiut că vinul poate avea influenţă asupra alegerii destinaţiei, existând factori care îndeamnă la acea

alegere (diverse motive) şi factori care atrag ( atracţia propriu-zisă a destinaţiei). Modelul de alegere,

descris de Ryan este folositor pentru că permite să facem legătura între factorul de calitate a vinului şi

ceilalţi factori generici care influenţează alegerea, respectiv variabilele turistice ( nevoi, motive,

personalitate, stilul de viaţă şi experienţa).

Referitor la turismul legat de vinuri, aceste motivaţii se traduc prin activităţi de genul: vizitarea

viilor şi a vinăriilor, dobândirea mai multor cunoştinţe despre vin, etc. Dorinţa de evadare şi relaxare

sunt şi ele asociate cu regiunile vini-viticole, peisajul acestor regiuni contribuind la ideea unei experienţe

idilice rurale şi culturale sau la un alt stil de viaţă. Ca rezultat, consumatorii de vin cred că regiunile vini-

viticole merită să fie vizitate. Mai mult, aceste regiuni se dezvoltă adeseori în staţiuni balneo-climaterice,

aproape de terenurile de golf sau de alte evenimente speciale.

Dimensiunea socială ar trebui să fie importantă pentru „turismul vinului” şi nu doar călătoria sau

întâlnirea oamenilor cărora le place să practice această formă de turism. „Turismul vinului” („wine

tourism”) este cunoscut acum ca o formă de turism de interes special în lume cu un rol în continuă

creştere, ca o componentă importantă a turismului pentru multe regiuni din lume producătoare de vin.

În consecinţă, sprijinirea şi investirea în sectorul numit „turismul vinului” este acum privită ca o strategie

de dezvoltare regional-economică esenţială de către guvern şi de către industriile de vin şi de turism. Un

aspect important îl reprezintă serviciul primit la uşa „pivniţei” vinăriei şi efectul acestui serviciu asupra a

ceea ce aşteaptă consumatorul, loialitatea mărcii şi intenţia de cooperare pe termen lung. Atenţia

acordată acestui aspect a creat o responsabilitate mare producătorilor şi consumatorilor interesaţi de

calitatea serviciilor de acest fel oferite. Dacă succesul unei vinării era cândva determinat doar de

calitatea vinului, dezvoltarea şi importanţa conceptului de „uşa pivniţei” se referă acum şi la ce

înseamnă calitatea serviciului primit în timpul unei vizite la vinăria respectivă, lucru la fel de important

ca vinul însuşi altădată pentru viitoarele vânzări.

A vizita festivalurile de vinuri reprezintă o componentă importantă pentru promovarea

„turismului vinului”. Ceea ce i-ar putea motiva pe participanţi să viziteze asemenea evenimente a

devenit de importanţă majoră pentru destinaţiile unde se face vinul, căci aceştia din urmă încearcă să

folosească festivalurile de vinuri pentru a-şi promova vinăriile şi regiunile proprii. Studii referitoare la

modul cum oamenii îşi petrec timpul liber şi se recreează, sugerează prin extensie, că cei care sunt

implicaţi în aspecte privind vinul să aprecieze că vinul chiar ocupă o parte centrală în modul lor de viaţă

şi atunci se comportă pe măsură: se alătură cluburilor de specialitate, fabrică vinul (ca hobby), citesc

despre el, colectează şi depozitează vinurile preferate. Conform acestor cercetări, puţini consumatori

rămân legaţi de o singură marcă de vin, dar le place să încerce vinuri necunoscute lor dar din regiuni

cunoscute. Principalele festivaluri şi evenimente cu temă gastronomică din România sunt următoarele:

Festivalul Sarmalelor de la Praid care s-a organizat în perioada 22-24 septembrie 2006, Festivalul Vinului

organizat la Timişoara unde producători de marcă au prezentat în standurile organizate la stadionul

„Dan Păltinişanu” roadele unui an de excepţie ( 20-22 octombrie 2006) concretizate în licori ameţitoare

şi aromate.

Consiliul pe produs: „ Struguri, Must, Vin, Produse pe Bază de Vin şi Produse Procesate” şi

Organizaţia Naţională Interprofesională Vitivinicolă (O.N.I.V.) şi-a propus să promoveze imaginea

vinurilor produse din soiuri autentice româneşti, organizând în perioada 6-12 noiembrie 2006,

manifestarea: „Vinuri româneşti din podgoriile strămoşeşti, parte a civilizaţiei şi culturii”. În ce priveşte

recunoaşterea internaţională a vinurilor româneşti, au fost obţinute medalii de diferite vinuri astfel: la

Bruxelles în 2005, vinarsul Mioriţa de la Vincon Vrancea a fost medaliat cu argint, singura distincţie

internaţională acordată vreodată unui vinars românesc. Vincon Vrancea are o experienţă în domeniul

vini-viniculturii de peste 55 de ani şi exploatează în prezent peste 2.150 de hectare de viţă de vie,

amplasate în mai multe podgorii: Panciu, Odobeşti, Coteşti, Oltina, Pietroasa şi regiunea Huşi. Grasa de

Cotnari a fost sortimentul cel mai căutat la Festivinium 2005, prima acţiune de promovare a vinului

românesc desfăşurată la nivel naţional, pe parcursul a patru săptămâni. În oraşele prin care a trecut

caravana vinului a strâns peste 90.000 de vizitatori care au putut degusta produsele Murfatlar, Cotnari,

Vin Club Odobeşti, Bucium, Metro Cash& Carry, Carl Reh Winery şi Biborţeni.