Tulburarea de conduită (CD)

Copiii diagnosticați cu ADHD prezintă un risc crescut pentru dezvoltarea unei tulburări de conduită. Impulsivitatea lor impiedică adesea o bună judecată, iar din cauza aptitudinilor lor slabe sunt folosiți că și „tapi ispasitori” de către alți copii care se comportă deviant. Tulburarea de conduită este diferentiată de ADHD și este predicitiva pentru comportament antisocial. Mulți copii hiperactivi respectă drepturile și propriettea altora, sunt loiali în relațiile interpersonale, își mențin prieteniile și aderă la un sistem organizat de valori. Date clinice și epidemologice susțin următoarea conceptualizare: tulburarea de conuita și ADHD nu sunt tulburări similare, cu aceleași caracteristici, ci sindroame distincte care, în mod frecvent coexistă în același copil, fiind propusă de mai mulți autori ca Williams, Stewart și Holmes. Aceste cercetări arată că aproximativ 60% din copiii diagnosticați cu ADHD îndeplinesc criteriile pentru diagnosticul tulburării de conduită și invers. Incidența acesrtei tulburări pe continentul nord-american este de 20%, fiind puțin mai restrânsă în Australia. Prezența ei împreună cu ADHD are o influență dramatică asupra deznodământului. Comportamentele specifice CD sun: mințitul, înșelăciunea, furtul, amenințările, cruzimea, nerespectarea drepturilor celorlalți sau provocarea durerii. Factorii care cresc riscul de apariție a tulburărilor de conduită sunt disesiunile familiale, atitudine ostilă și critică a părinților probabil un tratament inadecvat al ADHD în perioada primei copilării. Însă există și un factor ereditar care influențează această afecțiune, copiii din asemenea relații frecvent fiind dați spre adopție.