A n u l x w i i i . N . . io . 5 BANI Ш TOATA ŢABA S ° M a i a , s , t

T R Ă I A S C Ă R E G E L E !. — (Vezî explicaţia).

2. — No. 19. IMYEBSÖL LîTEOAll Lunî, 9 Maiu 1S1Î.

TRÂuSÇÀjy&ELË ! Sunt astăzi trei decenii de când

vrednicele de slavă birumfi ele mûndfil&r тщігі oşteni au aşezat coroana de otel pe fruntea slivi-tuhfi nostru Щдс-

Ţara întreagă prăzxaesţe astăzi amintirea sfântă л acelei zile su­blime şi care pentru neamul ro­mânesc ia strălucirea unui simbol.

In această zi măreatq, unim şi noi urările noastre de Ъгпе Cgroà-пег ín strigătul atât Ше scump tu­turor românilor :

Trăiască Begele /..

FIGUE! DISPĂROTE

T H . C O R N E L fa z iua de 21 Februarie o n grup

'de prie.li:ш dezolaţi au condus la lă­caşul de ved pe unul dintre* cel mai iubit! şi aprec iau dintre acriilor! : publicistul Th . Cornel.

O boala nâprazaică Um. răpus t n floarea vieţii, fără sa-! tagădue mă-car a-ş'I lua un ultim adio delà acel ear.e erau mai aproape de suflete? său.

Moartea 1-a secerat atunci, când,, după ani de üistreiaare, revenise lângă al sal , « a l o t e l H ' l a munc i , susţ inut de dragostea prietenller s i dc màngûcrile. familie! sala.

Л zugrăvi viaţa acestui scriitor, Înseninează а sagrăvi un colţ de imun necăjită pentru car* soarele • de ghiaţă iar oricontul tatuaeeat.

Fin: da artist, caractar tus-jia, o inteligenţă vie, tânărul жхШвгъ fost u n a din acele fi inţe harăstte- de na­tură să răscumpere ca preţul uoor cumplite înfrângeri «wftetoŢhT, fta* care clipă din existenta sa.

Chemat din vârsta cea mal frage­dă să îndeplinească uaa din acele în­datoriri de profesiune ca re re t lamä individului un surplus 4 a activitate intelectuală pentru conservarea s a . Cornel a făcut parte dia pieaAde a-celor scriitor! cărora trtearifai exis­tentei de mâine n a le Л p a s sa-si închege într'o opera duraoau carac­terul personalitate! tox. Lwsăr i l e lu l scrise din fuga, pa d ram. te geana •vieţei. iu răstimpul unu! <aapas pe care foarte rar Întâmplarea H dă­ruia complect, nu pot să zugrăveas­că decât fragmentar caracterul ade­vărat al persnnaMlllei lui.

La Paria, Ia timpui expatriere! sale, deşi h a r ţ a » de gri ja жОеІ de mâine, totuşi găsea timaol necesar să se aplice îndinaţitmilor s a l e lă­untrice, făcând par ie dya mal multe cercuri artistice si literare, ei cola­borând împreună cu d-ra Văcărescu, Ştefan Croceanu, Stauerman, dr. Florea Suaionescu s i alţi, l a ,,Re­vista Albă", publicaţi une apărută tn Franţa îr l imba franceză şi română.

Tot în acest t imp articolele sa le de critică l i ;erai* apăreau d in când in când în d a s a l , .La Roumanie" şi ziarul .,.Ade«an»l".

Reîntors i a t a r i . a făcut parte din redacţia ziarului „ L a R o u m a n i e " ; în 1903 a scris te . ,La Roumanie Lit­téraire", iar fa t s s p u ! «hin urmă toată activitatea sa era absorbită in alcă­tuirea unei lucrări de aMre ' tesemnă-tate : „Figuri Contimporani d i r Ro­mânia" scrisă in t u n s a roatânâ ş t franceză, lucrare menUâ s £ s e r * « ă S " că ca docuaienl istoric щ іиіцЩІмІіНііі \\ viitoare.

Moartea n u i-a d a t p a s з&&',шаШ, înfăptuirea operei ftiî.

Viaţa şi moartea acestui: serii îmi rcde.şteaptă ammtime> unui # t ë scriiţor — £ i t #en Vmian, sciiitör-tJa^ \

•lentăí, a căru! v iaţă furtuneasuţ ase-! mănătoare mult cu ar?ia< ea-luT Cer-nel, s'a încheiat în împrejurări si m a l triste pe pământ strein.

E locul aci să citez numele u n u ! alt publicist Al, Anlemireanu, scrii­tor de talent, ziarist de valoare, mort n u de mult timp, ale cărui scrieri •"•ăspândite prin reviste şi ziare au a-

t r a s Încă de là început atenţiunea iu­bitorilor de artă ş i literatură sănă­toasă,

Deplâng moartea prematură a a-cestor vlăstare tinere ale lUeratureî, precum depláhg s i tuaţ ia penibilă în viaţă a totulor acelor proletari aï condei ului Cărora, încătuşa i ! de o prea istovitoare m u n c ă pentru ziua dc mâine , nu le e îngădu i t să at ingă realizarea unu! ideal artistic în exis>-4

tentă lor. . Cornel s'a st ins m a l înainte de Vreme, căci a şa sa st ing toţi ace! pe care natura Ü dărueşte cu o simţire m a ! Intensă, artmcâmtu-! totuşi te voia unul hazard răpunător.

Numele lui va rămâne adânc să­pat în inimele acelora care au avut pri lejul s ă cunoască mat de aproape caracterul său blajin, sufletul Iul a-l£s, ş i s ă admire m u n c a ur iaşă şi ab-nogaţ iunea s u b l i m ă de care a dät dovadă p a n ă l a sfârşit .

Sa erate G e o r g e s c u

C O Z O N A C I I de

EM. GÄRLKANU *

L a noî Pastei* s e asltiaasi cu •o> z e n e d si onă roşii. Aşa a » a p u c a t din părinţi» s i p a r i a t ă msf 'am pă­rinţii lor, si aceştia da l a s*J da «R-nainiea teri aViiilina « renumită pántra felul maestru cam sttO gos-podiarlr plămădi *i coacă «ozonacU.

;De pr in l ierctaam Pastelor oraşele, targusoarele şi s s v t d in Moldova, s a a t aceperite de «ia a t o n dulce, pelticie*, u a tetess proaspăt de ce-soaacl t a t eL Wsasu l aceşt i- parcă vis* odată cu «st a l Dor i te*de sar-sar . si pluteşte de-asnpr*. uaytter.

, t*rbat« pe feroţu, prin aajte desen i-se, t n vreme ce S/MBOdinele, c a ca­potele albe, legate a tee s i : s t r i a s l a cap, cu granete tnriteila eraâeiu, cu mânicile suflecate, se întreabă, a n a pe al ta, de pe aeagaJ casator :

' _ ,JEL «km £ - ă ă a tH еоаопасЯТ* De după діавіиііііі. ale căror per-

defa s a a t Ujain l a rg Ь o parte, tre­cătorul prind» ou' ocbA oastea în­treagă de cozonaci, puşi după mări­me, fa frunte cu unul m a ! răsărit , înalt de-ua col, chipeş ca un tasa-bar-major.

I a r la mij locul 1er, pe faţa albă s i casa tă de masă , poftitor, îmbietor, şiret parcă, un cozonăcel ma l mic, îşi arată feliale ga lbene ca' au­rul , bătut î n stafide ca 'n nişte pie­t re rare. P a r c ă le-ar i m b i a : „Hal, gus tă -mă!" I a r trecătorul grăbeşte paşii să ajungă atal repede, la cozo­nacii iu ! de-acasă.

Parcă văd bucătăria largă, sită, In care, la trei coveţ! deodată, trei femei bandes si visais nrâmân-tă aluatul. Pa rcă le-aud '• — „ Iacă cinci ouă !"—„Drojdia ! drojdia Г— „ U n t u l Г Şi nluatul creste, s i m i ­roase, miroase a pâine calau f i 4al-ce. Apoi, c a m cuptorul, c a gura. Iul cea largă, ca a uasfl balaur , tegaoe tingirile pa rând, ai emu. dapă «reo trei ceasuri, măiuy*^ se aecăjesc să plece cosoaaell cnsc i sK ca F e t « din poveste, 4t a i e s ma t .paa t* esi, popoaetL po g u r a cuptokulalj. .pe nana iatrausUi aşa d e pricărit!!

apo t voassa t a n d u l paţlder, eaco-.ttito sfioase pe U n g ă flăcăi! d e cozo-! aajet: Pasta eu orez, cu i i naa l lnă , cu ^bvsană, eu coji de pertecsM, cu sta-)tläe,—mSÎ stül «ä cu ce'-.^

Şi p e u r m ă tot vorbind despre a-,|- ta tea. bunătăţi , ce credeţi, soi s ' a fă­

cut poftă 1 Plec t a Ho ldova de Paş t i (

шша гемтаи v a r a N u blestemat! căldura. Ea are o func­

ţiune curăţitoare şi higienică. Cu aju­torul năduşeliî e l iminăm o sumă de produse nefolositoare, car! în alte ano­timpuri sunt eliminate cu ajutorul al­tor viscere şi organe. N u fugiţi deci de căldură vara.

I N B O G A T E Ş T l N e a m porait tn dricul zilei c'o

birjă a luî Rucărcanu condusă de-un g l i gan lung si s lab, îmbrăcat In hai­n e nemţeşti. Trecem prin m a h a l a u a Ţigâniniil , peste lungul pod de peste apa Târgului , pela poalele Flămân­dei în vârful căreia biserica par'cft arde în lumina aurie a soarelui de Iunie. Cum munţi i de prin pre]ur î s încă încărunţiţ i de zăpadă, răcoarea, ca o apă rece nevăzută, ne sărută o-brajiî ş i ne m â n g â e trupul. Urcăm | a desJkps-mi d ram de căruţe, grun-turos , pe-alocurea bătătorit ş i plin dtecolb. Caii păşesc dăm ol, ş treangu-гііег SO"" 'ntmd c a aişte s t r u n e groase si vizitiul, din când ta când, f lutură tuşea pe deasupra. Dealurile înverzi­te, cu grădin! întinse, pont! răzleţiţi pe marg inea drumului , cu frunzişu­rile vioae, îmbrobodite în lumină şi răcoare. Când te uiţi în armă oraşul se vede ca'n strachină, grămădit în­tre umeri de munţi gol , cu casele răsfirate, cu bisericile ca asopotnlţe ca sp intecă înălţ imea. Să 'afind ca o

»Ctaie îngustă şi lungă, teraitaîndu-se parte cu valea Romăiieştilor, sânul căreia a p a Târgului in-

imagină o cărărase d a 4 t e j m t v i i , — de cea laUs>part% ià^ateioareie гашѵ tBar. căms ia l i igăilă a \ « ş o i u l a l cu fabrica de bărt ia, ca c a ş u r i » afu­mata iSBèmnand І іпв drepte, »«fl^--t a s a a Caut să d f i s lu r» рагешѵса-aăranle, fonâcutarui tul Pteoss» ca ÎBfiarătoaraa ripă a Corbuiaă. s i su­fletul se îmbată de prévtüs teace se deaOsoară, cât poţi psâsato cu octet, peste!care sarraful «ercl ptoleste ca u a vast fin an ina t te tailţ imf». rare i si urzit d in rase de a a r aabtir l ca plasa-Jde paianjen.

VUscanal se d ă jos de pe capră s i ne priveşte caiorăc. iatetegem s i ne dăm si aoi io*.

CaB t rag ш г і Ш в asor si perdelele da «ote. descresc ba a r m a roţilor. I n dreertut'uaef pădur i ap rím Un c răag eu copaci usărunţL Іагаііті і і , pe-o coastă ce s 'afundiitntr 'o eăg l iml O fetiţă paste j l: t lând ne samptem, oils tunse si carlănasi! cu blana ţ a ridică capelele, e u boturile se, negre, ca aisle vârfuri de ptiviadu-ne cu ochii deschişi mar i , piiiiiinsul Feti ţa se nerde tn t i c co­paci, cu batal subţioară.

Drumul cotests l a s tăaga . a r i a marginea pădurice!, coboram o «a le , caii iau trap deschis si dam t n şo­seaua Bogateştilor. Iar- urcăm. Ca-seb» albe, cu acoperământ • d e sindi-tâ. Krexile întinse, de pruni , stră-juesc lungul drumuIuL In deal o clă-duae mare , ca cerdac, cu acoperă­mânt de atena : şcoala . Oprmx Tră­su ra t rage din dos, noi tenrăai ta cerdáac Cunua! de flori, teafarl de «erdeată, gnirlănzT de stejar, dobesc -pareţi l £ sfârşitul şcolar şi părinţi i s e adună să le-afl făcut odraslele ta t r 'un ăau In-vătătoraL Ion Nicotteacu. n a «amăr eaăruat , e a mustăţ i g r u a s r p i loarear mătase! popuşuiiiluî,' fa toate părţi le; d ă sfatutf, ansterilor cum s ă aa poarte narea să іицівтгй &4 ta re mui ţa-nu t c ă s'a asumai a t â t a lume.

Intr 'o odaie mare, ps.tiănfT, s tă ao-roduL Gospodari l a Iteteo ssâadre , cu cămăşi c a m l n r c a largă, «Tasta­tă, tineri gătiţ i c a d e nuntă , cu Ai-cur! cafeni i , cu pastele cămăşilor bătute 'n flori do mfttasă, bătrâni cu plete tncărunţite lăsate pe ceafă, fo-mH cu ochi i vi!, fetişcane cu catrin-ţele strânse pe t rup, cu gâturile tu­f i ş arate in şiragurî ds mărgele — o pr imăvară întreagă d e florii

i n fund eleva" s t rânşi roată, cel mărunţ i tn frunte, cel m a l răsăr i ţ i la spate, {nrâţăierul i n mijloc, fa ilic negru, c u i ţarl de a b a de pă rea tm flăcău eşit la horă . Toţ î t i priveau ca pe u n băetan din sat, nu cum să priveşte învăţătorul înpanta lonat din satele Moldoveneşti .

F lăcău l cu musta ţa aurie ridică o m â n ă şi zecile de glasuri încep de o-dată umplând odaia de-o melodie

dulce ee m'a făcut să-mî a d u c amin­te do vremea când e r a m s i eti în scoa lă pr imară la ţară şi când s'a-d u n a tot sa tu l In ziua de Sf. Petru, la împărţirea „premiilor".

D o a m e a ridica trei degete şi noî Începeam toţi de odată, îndesându-ne, care m a l de care, în faţă , să ne radă lumea şi descu l ţând g u r a m i -re-mare, c'aşa n e spunea domnul Băncescu „cu cât deschizi gura m a l mare cu atât cânţi m a l frumos".

Fie-care m a m ă îşi priveşte odorul, fie-care bunic îş i cercetează nepotul care-î s a m ă n ă „ c a două picături de apă".

Cu g las dulce învăţătorul s t r i g ă : A. Ştefanei Bănică! l in g â n d acel mic, cu opincuţl , gras"şi'cu ochi i ca cerul, iesă în fată, începe e spune rar, c a m cepeleag si a ş a de frumos de-ţl v ine să săr t s ă ) săruţ i :

Doamne-ajulă a 'nvăfa Pe рЛтЬЦІ a-î ajuta...

Când mântue , un g la s de femee la spatele mele nu se poate abţine: „Dragul maichil . . . mânca- l -ar mai­ca f lăcăul . . . ." F lăcău! Şi el îi cât un pumn !

învăţătorul îl mângăc ne obraz şl copilul nu se s f ieste sstttse. I) pri­veşte d w p t In ochi . srândipar'că a l î n t r e b a : Ţi -a ,atacat? P e rând, întâi cei mief, d u p ă d a s e , apo i cei mar!, tefl i e s ta fa ţă şl .«pun câte-ceva. Când întore! c a p u l ' v e z i numaî ochi udăcrămatf ei surâsur i de ! mulţu­mire p e - b r a d e tuturor.

— Mareş Floarea! N'atn s ă uit nicT odată pe fetiţa a s ta din clasa II, mitit ică, găt i tă ca o păpuşă, cu flo­ricele tn părul ca sculul de beteală, cu cămeşuică bătută c u flutur! şi mărgele , cu ochişori ca floarea de in. Mal bine de jumătate de c e a s a recitat, repede, c u m a l spune o poé­s i e — „De ce nu lucrează fenice a lene­

şe?" „Lunea-! r ău de făcut, de urât, de ducâ-se pe pusti i , Lunea dacă încep! u n lucru şi-ţl merge rău apoi toată s ă p t ă m â n ă a ş a are să-ţi meargă ş i m a l bine s ă nu Încep!.... Marţea ÎI păcat de lucrat: d e foc, de c u m p ă n ă mare , de trăsnet.;.. Mercurea...** Atâtea a spus îngeraşul aces ta blond c ă te mirat cum d e t n căpuşorul e l t â n ă r a û Încăput ş l cât s'o fi fră-a t â m a t cu mintea până le-a învăţat! O cucoană s'a dus oi-a sărut a t-o. Propr ie tara moşiei. „Domnul" o m â a g a o s i fetiţa râde la toţi , roşin-du-se p a p a da-I păreau obrăjorii tarJoriţL

P e l a toacă s > isprăvit serbareS. Totf s t r igă : S ă trăiţi domnule Învă­ţători — S ă trăi ţ i ş i d-voastră oa­meni buni ot s ă vă t ră iască copiii!

Drumul s e împânzeşte de lume . Pe-o apă d e d m d o s a a e ş i t elevii ş-a-

pe tăpşanul aleargă. nt chicotesc.

Intr 'o edăslă ts^ssaaatu l a o. m a s ă lunga, net , «a re a » weeit d i n o r a ş , tmbacam c â t e - c a v a . învăţătorul

^паьі î n su ra t ş i micuţa care spunea că „ I wmt n I r ă u da făcut, Marţea de i i a a p ă n l mare" , n a serveşte, cu m â -necuţele l a cămeşă suflecate, c u ' n colţ de catr inţă pr insă t n brâu. Du­pă brânza tescuită tn coajă d e tetű, ţu ica d e Nămăeşt l merge ca untde­lemnul p e gât. Iml l a s ă ş 'acum gu ra a p ă când mă gândesc l a castronul care o i 1-a pus dinainte c u sărmă­luţe mici , eât Bucile, făcute cu frun-xe de vie, stropite c u unt ş i scăldate tn s m â n t â n ă proaspătă! Nici o d a t ă n 'am mâncat a ş a da b u n e sarmalei

Şi după c â t e v a r ându r i d e păhă­ruţe , vioara face glas . Surd ina dea-

cămşului ş i awwtâda lui Gou-ne stoarce duioşia t n inimi. O-

chil se птеііевг., sufletele se înf ioara , t remură , c a stranele s u b arcuş , privi­rile se ceixeteian, a s âaţeisg, «min< tirele r ă sa r , a d u i u l eunmte ce n i d . odată n u s s soft, вД tirvătătornl, cu degetele t remarateare , vrea parcă s ă n e sfâş ie i n i m a bucăţică cu bu­căţică.. . .

In dosul şcoalel , pe poarta de ta­ră, cu zgilţurî, intrăm într'o grădină cu iarbă' p â n ă la genunchi , cu flori multe, coapte, cu lumânăre le galbe» ne, nalte , c u degitărele rotunde, al«

Luni, 9 Maïu, 1 9 i i . UNIVERSUL UTERAR No. 19. — 3.

bastre, ca nişte umbreluţe. M e s t ^ cern cu frunze de argint , cu trupu­rile albe ca văruite, peticesc codrul verde cu pânze de umbră. Pe coas tă picioarele a lunecă, iarba fâşâe, un miros parfumat te-adapă, o mireaz-mă tare de munte te î m b a t ă , - ş i nu departe se aude guriţa picurătoare a unui isvoraş subţirel ca un fir de aţii p a r c ă . Culcaţi tn iarba îmbălsă­mată urmărim câtc-un fir de rază strecurat prin cortul de argint al frunzişului , pe care se raziină um­brela albastra a boitei.

învăţătorul ne arătă munte le Ma-teiaş. cu creştetul pleş in cer. cu un s teag înt ins de vânt , în vârf, al ins­titutului geografic. Şi Mateiaşul se Întinde spre Nămăeşt i , se coboară, se înalţă, până se razemă in peptul s tâncos al Dragoslavclor. Soarele co­boară, apusul îmbracă firea în odăj­dii de aur. umbra înscriircí se cerne şi doar creştetele munţi lor mai ra­m a u rumenite de para celor din ur­m ă raze.

Trăsura sn găteşte în haine de flori. Cununi de cnnd uraşi roşii s'u-n i n ă ta felinare. Ghrrlănzi înfăşoară roţile, apărătorile, ş'o risipă de flori, dc petale, în lăunlrul trăsurei, sub picioare, pe scaune, pe creţurile po­d i t u l u i . Dar când să s u i m Ion Nico-lacscu ne opreşte.—,,Aţi văzut ora­şul V Nu ? Apoi n'aţî văzut nimic. Hai sus". Din faţa şroalei privim, pe deasupra sfilului, în spre apus . De­parte, în întunericul nopţei, mii de lumini , grămădite ca nişte candelî într'o biserică, răsar, cresc, tremură, pe deasupra lor o broboadă aurie pluteşte, deasupra broboadei Întune­ricul, un strat de păcură pe care se sprij ină bolta cu toţi bănuţii ei de aur. , ,Iaca aşa ies cu seara in cer­dac şi privesc Câmpulungul . II ve­deţ i? la uilaţi-vă, par'că a r d e ! Me­reu privesc seara' şi nu mai m ă sa­tur. Kăceala împrejurimilor mă fa­ce să uit c.ă-s în Iunie şi de-mi tre­bue muzică îmi ascult s ingur stru­nele şi să vedeţi şi copacii ascultă cântarea lor! N'aşi d a traiul de-aici pe acel al d-stră delà oraş. Doamne fereşte". Câtă dreptate are mărun­tul dascăl al atâtor copil oe-l iubesc! S ă stai în cerdac, în răcoarea nop-ţei, în parfumul fâncţclor, să pri­veşti luminiţi lc ce înfloresc pe la fe­reşti, să vezi departe un oraş ar­zând în fiecare seară, să te gândeşti la o femee cu ochii ca întunericul, să îţi tremure in ima şi strunele să plân­gă, domol, iu surdină, o serenada de Co unod! Viaţă fericită, curată, sfântă!.. . Cât de străin î s de (ine!... înghesui ţ i cum putem, pornim» Şcoala rămâne mută în vârful dea­lului. Trăsura a lunecă la vale cB o săgeată .

Caii parcă sboara. Ni-I frig şi ne îndesăm unul în altul. Dinspre Nămăeşti ne sficiiiueşle un vânt re­ce ca ţurţurii de gbiaţă. Prin drep­tul caselor răsar lumini sfioase. Co­paci i , dealurile, munţi i , înseamnă pete- negre.

La o cârciumă în marginea Bogă-teştilor luminăţ ie mare şi g lasuri multe. De unde drumul se încrucişază cu cel ce duce la Rucăr şi cu cel ce duce la mănăst irea Nămăeşt i lor printre livezi mari ca nişte ceiruri, cârmim. Pr in Valea Mare, casele mari . cu câte două caturi , tăcute, adormite în liniştea de altar a nop­tei. Un turn părăsit , ruinat, în dreapta. O moară veche, uitată, pe malul unei gârle.

Razăm capul de marginea pod i tu ­lui s trâns , cu ochii fixaţi în cer, aşa cum i-aşi fi fixat în ochii de pă­cură a unei femei.

Caii dămolesc mersul. Arcurile tresar uşor, legânându-ne. Florile ne scaldă în adieri parfumate. Pe ge­nunchi i mei nepoţica m e a Marioara încearcă g lasul :

Somnoroase păsărele Pe la cuiburi să adună Se ascund in rămurele

Noapte bună !

Cântă dulce, încetişor şi aşa de frumos, de-ţi pare u n înger ce îngâ­

n ă o rugăciune a s c u n s î n bezna nopţeî. Glăsusorul î i tremură, vor­bele îţi pătrund în suflet şi dacă o-chii ei negri nu ar stecli ca radiu n a i şti că ţii pe genunchi o fetiţă cu g la s armonios ca izvorul de munte . Se ascund in ră-muree-le Noaa-ple bun-nă, noaa-ple Ьгіп-năă.. Noapte b u n ă ! închid ochii , m ă văd în f a ţa casei unei femei, şoptin-du-I : Noapte b u n ă ! Şi ea are sânul gol şi stă ca o statue în pervazul fe­restrei.. . Şi nu-mi face semn să mi întorc !...

Nu mal ştiu nimic. S imt lunecând picături de ghiaţă pe obraji.. . Caii iar şi-aii iuţit pasul. Cântecul muri , ca o şoaptă. Un durait lung. Tre­cem peste un pod. Când zgomotul scade, glasul apei Târgului s'aude murmurând pe sânul de pietriş. Nu ştiu cine s tr igă : Vila lui Iu l ian ! Drumul la Lereşti în urmă ! Vila lui Kalinderu ! A pictorului Grant ! A lui Drăghiceanu ! Luminile se în­m u l ţ e s c Castanii încremeniţi în l u m i n a lămpilor. In capătul Bule­vardului s tatua lui Radu-Negru gân­deşte la timpurile, vechi. Mulţ imea curioasă ne urmăreşte cu privirea. Şi când descind ochii îmi pare că fie­care îmi strigă cu g las dulce ca al nepoatei mele : Noapte bună 1 Noap­te bunăt . . .

I). I o v S e l f e r i n o

Aşa ax vrut-o.' De-azi c mori trecutul ven­tru mine .'

Şi-o să te uit pe veşnicie... De ce-aş gândi la tine

Când cu atâta nepăsare ai râs de dorul meu '

A, cât aş vrea ca tu să suferi, cc-acvma sufer eu !..

Ve le-am iubit odinioară, nebună Ic wăsc acum...

De cc in faptul inserărex eşişi pe-al vieţeî ' mele drum ?

Pe ce mi-a mers in süßet dorul din ochii tăi scónteetori

Si'n urmă—ca din întâmplare— ne-am în­tâlnit de-atâtea ori ?

Cu vorbe dulci, meşteşugite, de ce mi-ax povestit iubirea,

De pw'c'ar fi-ascultat dc glasu-ţî şi florile şi 'ntreagă ßrea ?..

... Şi-acum cu-atâla nepăsare tu razi de cel mai dulce dor

Sírni spui că tot in astă lume e trist şi şters si trecător...

Aceasla-i dar simţirea sfântă ce te îmbăta de fericire ?

Aceslea-s visurile noastre, aceasta tu nu­meai iubire ?..

... O. du-te "n lumea nesfârşită, căci chin adânc, răsbunător.

Mai viu, mai aprig răscoleşte văpaia stin­sului meu dor

şi te blestem in disperarea curatei dra­goste pierdute :

'Kainte să-fi deschidă viaţa numai cărări necunoscute,

Durerea cea mai arzătoare şi chinul cel mai nesfârşit

Să nfrângă sufîetu-ţî de piatră—şi 'n luptă tu să cazi zdrobit.

Şi să iubeşti' Cu o iubire in tot sublimul său avânt...

Dar să n'ai parte de-o privire, de un surâs, de un cuvânt.

Să -nlăngi o dragoste mărită de fie-care zi ce-o trece

Şi sbuciumările-î nebune, pe Ea s'o lase tot mai rece...

.ititmcî cunoaşte-ѵег durerea aşa de mult istovitoare.

Şi de iubirea-ţi credincioasă să râdă Ea, nepăsăloare,

întocmai cum odinioară de al meu dor tu cum ai râs !..

Şi obosit, bătut de soartă, să plângi tot plânsul meu nespus.

Uitat de-o vreme nemiloasă să urci al vie­ţeî greu calvar

Şfn preajma chinurilor multe să te întorci la mine iar

Şi in genunchi plecat nainte-mi ertarea să o ceri plângând...

Durerile mele de astăzi, pe toate să le ai in gând...

Şi-atunci, când vei păşi nainte-mi, de su-ferinţi, de plâns albit

Şi când vedea-voi pocăinţa la cel ce-odată am iubit,

Ertăreî ce-mi vel cere nu ştiu dacă voiu zice'şi-atunci : Л"и.

Căci mi-ai fost drag... şi ă'e te blestem, aceasta-ai vrut-o numai tu.

Gabriella I. Anaslasiu-Vuculescu . *

F E T I Ţ A G U I A T U N — Nuvelă de Alex. Oculov —

— Urmare, si sfârşit —

Şi zeul lui de lemn, par'că-T dă în­demn, şi a şa îl priveşte par'că-i mul­ţumeşte de jertfa adusa.

Eghin pieptu-şi desveleşte, ca­pul între mânin i ş i -ascunde şi a se ruga prinde.

—- Lu-li la-laa, lemn lângă lemn, scântei, piatră lângă piatră, foc, fi inţă lângă fiinţă... să se bucure.. . li-lu-lâ" Iaa.

Şi in ima promisă, Zeului adusă, sus o tot înal tă , zeului binefăcător buzele el unge şi sare şi joacă şi cântă de bucurie...

— Aşa va fi — zice el. Şi încă odată m a i repetă. — Aşa dară va fi ! Şi adânc suspină. Şi spre colibă pleacă bătrânul Eg­

hin, cu sufletul senin, tainic şi zâm­beşte şi tot la Guiatun gândeşte .

Aşa ajunse acasă.

Pr imăvara natura înviază, ca­prele, corbii — vulturii — toiul In fine procreează.

Guiatun veselă şi fericită, de Bala iubită, leagăn 'şi împletise şi se le­găna.

Bala Ia ea se uită şi pe s ine se uită.

— Guiatun, unde te g â n d e ş t i ? Spune-mi ce doreşti ? Şi iar o întrebă. Guiatun. nimic nu-î răspunde. — O-e. o-e, Guiatun, Bala al tău

cel bun. iarăşi t eîntreabă, cam ce tu gândeşti , ori pe Bala nu-1 mai iubeşti.

Atunci еа-ï răspunde legănat : — Ca şi gândurile uscate mi-s gân­

durile întunecate, nu ştiu ce gân­desc, doar pe tine eu te iubesc.. . Am uitat la ce am cugetat.

— Şi ce ai uitat Guiatun? — Pe tine unu nu ! Atunci răsună, vocea lui Bala în

depărtare tună. — O-e Guiatun, scoală, te trezeşte,

lenea ne coprinde, ziua ne surprin­de, Eghin ne urmăreşte, poate ne pândeşte, pedeapsă grozavă el ne

pregăteşte, Eghin nu iartă, grozav el ne ceartă şi-i amar de noi , când or trece apele din ploi. Scoală Guia­tun, ţie ţi-este lene ca păsărică în cuibul călduţ, scoală te ch iamă al tău drăguţ. . .

Şi Guiatun se deşteaptă, de gâtul lui Bala mâinile-şî încleaştă.

De bucurie mare, Bala în sus sSre şi cântă de veselie şi de vijelie, cân­tec păduresc şi v â n ă t o r e s c . . . răsună pădurea şi valea şi munţi i . Bala cel frumos cântă duios :

Fiare sălbatice, eu gonesc. F o r a frică fără teamă, Eu le prăpădesc Multe făr' de seamă. Cerbul cel iute Eu il dobor Cu ale mele flinte Şi cu-al meu topor.

Şi iar surea şi iar juca ş i se des­făta, frumosul Bala şi apoi iar la Guiatun zâmbeşte şi iar o priveşte şi iar a juca prinde şi iar a-î cânta. . .

Bătrânul Eghin pe urme i-a găsit , ca vânătorul iscusit de mul t î i pri­veşte şi plan de răsbunare croeşte, din dinţi scrâşneşte, ferbe de mânie , tună de furie. Dreapta-I s trânge nă-praznicul arcan, stă la pândă bă­trânul satan.

Bietul Ba la primejdia nu presimte, ci mândra să-şî alinte cânta mai de­parte şi cânta duios :

Ghi-ga, in păduri Ghi-ga in păduri Fiarele cresc Şi se înmulţesc Pe fiare să le prindeft Pcile să le intinde(i.

Şi Guiatun îî răspunde, sărind în­tr'un p ic ior :

— Ghi -ga! In pdure ! ş i aşa-'I răspundea şi spre el mer­

gea, şi-T cânta, corpu-şî mlădia, ca un copăcel legănat de vânt...

Ş i atunci bătrânul Eghin, arcanul şi-1 aruncă, văzduhul spintecă ş i pe Bala II apucă, de pământ îl isbeşte... In zadar puternicul Bala se sbate, Eghin în spinare-î cade.. . ş i la pă­mânt îl culcă.

Rânjeşte bătrânul hidos, se sba­te tânărul frumos.

Şi ia tă că Guiatun cu un cuţit mare spre Egh in sare.

— II ucid pe el, te ucid pe tine, m ă omor pe mine . . .

Şi m a l râse ş i maţ rânji Eghin o-dată, drept răspuns la biata fată.. .

— Aşa dară de astea mi-aî fost... dar v'am dat de rost... Cine crezi c'are să te scoată «un ghiara ursului bătrân 1

Şi cu m â n a j i de fer d'un copac o leagă.

Iar Bala î n zadar se sbate, cu mâini le legate la spate, arcanul m a i rău îl s trânge, mijlocelu-i frânge.

P e o stâncă albă, stă bătrânul cu m â n a dalbă, şi-i priveşte, hidos le rânjeşte.

Vulturii, şoimii d'asupra lor ro­tesc, şi iar se întorc ş i iar ocolesc.

Bătrânul Eghin dodată amuţeşte ca şi alba stâncă, hidoase priviri le aruncă, pedeapsă le croeşte, furia-i tot creşte...

Din ochi pe Boia îl săgetează şi aşa-i cuvinlează :

— Tu a i dat pentru ca piei şi oase s c u m p e ?

— Nu, n'am dat, răspunse Bobi vinovat !

— Eu am d a t ! ţipă Eghin turbat. Şi iar tace Eghin, pare muncit

d'un ascun chin şi iar oftează şi apoi cuvmtează :

— Aşa dară nu tu ai dat, tinere băiat, piei şi oase scumpe şi alte multe — mărunte ?!

— Nu, n a n i dat — sunt vinovat. Apoi spre Guiatun se întoarce şi-i

face ponoase, bietei fete f rumoase : — Tu erai fata mea ? — Da . — Acuma nu m a i eşti ? — Nu ! — Tu vei muri şi caznă grea cel

suferi. Şi multe de tot zise amenin­ţări şi vorbe ce în minte le... urzise...

Se scoală după s tâncă şi lor le dă poruncă, din loc să nu se urnească, m â n i a să nu-î crească şi strânge g r ă m a d a mare de lemne uscate, und' s ă i spăşească ale lor păcate.

Ş i face un foc mare şi Imprejuru-I sare şi bea şi se faseleşte, pe ei ti înebuneşte, râde şi-î biciueşte cu o-cări şi vorbe gerele.. .

Şi iar bea şi cântă şi Iarăşi le cuvântă, şi iar în joc, se avântă. . . . şi iar bea şi cântă. . . şi face de mi­nune pân' ce soarele apune. . .

Şi vorbeşte Guiatun îndurerata — cu i n i m a s fâş iată :

— 0 1 dragul meö Boia ! te rog nu i m a î plânge — că i n i m a m i s e frânge.

Şi p lângea frumosul vânător de ţi se rupea in ima de dor...

— N u plânge Boia al meu fru­m o s ! . . . Boia l a ea priveşte şi iar pe p lâns se porneşte.. .

— Sufletul meu de colo de sus. . . pe tine te va plânge.

Guiana legată — se sfarmă des­perată.

— O B o i a ! de ce t e a adus vântul , aci să ne găs im m o r m â n t u l ! De ce frumosul m e u Boia ! ?

— î n c ă puţin Guiatuna mea frumoar să şi vom fi colo s u s în cer, col» unde sufletele nu pier.

— Eu acolo, te voi aştepta ! — Eu acolo te voi îmbrăţ i şa ! Fioros, se ridica Eghin cel hidos,

şi pe s tâncă iute, cuţitu-şi ascute, în m â n ă il suceşte, vai grozav scli­peşte... ş i bătrânul hâd—ca demonii când râd—iarăşi se porneşte pe chei şi băutură ş i cu o grozavă ură, el iarăşi î i înjură ş i spumează — de pare că turbează

— Soarele se culcă îndată. . . e tim­pul să ziceţi... să vă culcaţi pe Iu» m e a ceal'altă.. .

Soarele apune—eu vă voiu răpune.»

* . — No. 19. UNIVERSUL LITERAR Luni, 9 Maiu 1911

ZIARIŞTII NOŞTIH

0 L I O N P R O C O P I U

ö-l Ion Procopiu, directorul zia­rului , ,L'Indépendance Roumaine" Si ^preşedintele Sindicatului ziarişti-§er, face parte din oamenii aceia cari se impun prin corectitudinea exemplară a vieţei lor publice, prin munca lor nepregetată, prun entu­ziasmul lor faţă de loate operile de folos.

Fost deputat în diferite legisla­turi, ziarist, de valoarej d-1 Procopiu conduce azi cu o deosebită energ'e inst i tutiunéa Sindicatului ziariştilor care'i daioreşte in bună parfe situa­ţia Iul prospera.

D-1 Procopiu a reprezintat deunăzi la Roma, cu prilejul mare! expoziţii italiene, Sindicatul ziarişti lor ro­mâni la Congresul internaţional al Presei şi primirea s impatică cc i s 'a făcut acolo se restrânge in bunii par­te asupra tuturor ziarişti lor români .

F ioros îî scrutează şi iarăşi tur­bează, în ocări şi cântări . . . iarăşi îi înjură şi iarăşi s i e ş i cântă, viaţa-şî slăveşte, v iaţa cea vitează...

Şi iarăşi tace şi iar o ameninţă pe Guiatun — slăbuţă fiinţă. O mică papuşe.. . îndată va fl cernise...

De haină se desbraoă, pe Boia îl Înşfacă.. . Sângele tău cel. cald pie-trile uscate va uda, corpul tău cel tânăr, lupii îl vor mânca. . .

Şi cu o fioroasă ..sete, cu cuţitul dete în Boia cel g ingaş şi bătrânul laş, mai dete odată şi apoi încă o-datfi... Boia geme şi suspină lui Gu-ie tun se închină, puterile-şi adună, şi cu o voce vie, o mai chemă odată, în noaptea pustie. . .

Sărmana Guiatun amar m o i of­tează, şi cânt de înmormântare jalnic Intonează :

li-ii-'ni... Boia nu mul înviuză. Boia ochii şi-a închis. O, Doamne, ce grozav vis! A- murit Boia. Frumosul meu Boia. ßghin , vesel de râsbunare se u i tă

cu lacomă turbare la fetita despe­rată. . . —• Te ucid îndată. . . dar mi-1 milă de

a ş a fată. Cuţitul plin de sânge, cu l imba el

11 Hinge, apoi de iarbă îl şterge şi spre Guiatun el merge.

— De cc p lângi Guiatun? Ochii tăi de sânge 's încărcaţi . . . — Ucide-ină îi zise Guinn.. . Egii in, păru-î lung alintă, se uită

l a ea ţintă şi apoi o loveşte şi o căi-neşte. . . apoi cuţitul îşi încălzeşte p â n ă îl roşeşte.

Cu cuţitul înroşit, el o ameninţă ; dar ea cu credinţă că se duce'n cer Işî aşteaptă moartea ca drept po­căinţă. . .

•— Trebue să te ucid ! — Mor... câine hâd. Noaptea se lasă ca un negru nor. — Trebue... să te omor.. . Ca fulgerul, cuţitul înroşit, îl îm­

plânta în corpul tinerei copile. Cuţitul de sânge î n r o ş i t îl şterge

de iarbă verde şi apoi pleacă — în des iş se pierde...

Noaptea .adâncă se lasă p-ste firea

adormită. Eghin , liberat de chin, după vânat porneşte, întunericul de loc nu-1 opreşte.

Pădurea doarme, tinerii îndrăgos­tiţi dorm somnul dc veci, sufletele lor îmbrăţişate sboară spre cer.... acolo unde nu mai pier...

TiaJ. de G h . D . B e l i n s c k y

P R O F E Ţ I A

Prin veacuri răsună сцмапіиі Profetului wcîniq şi sfdnt : «S'o naşti în vreifâ ce-or să vie, «/U cerului Fiu pc pâmant. «Şi morţi dţin топщпіе, eşi-vor «S'arăte tăria mărireî «Şi гопдга păcatului sujnbră. «S'o şterge din văht daörniíre}...

Tăria slăvilvltă Tată. Se lasă în itmbvă divină: Din sdn de ['еаЪагй sc naşte CopUuL ceavea să ne vină. P« dală despicare cerni... Din bolta târlei răsună Al Tatălui g lax de aramă: «Prin Fiul , v'aduc voq bună?» Din baefi se sgudue firea De farmecul hnpiel cupHnsă ; De glasuri răsuna târfa in flăcări de raze aprinsă,

In eslc pe pac uscate Stă blânda Fecioară, zâmbind... Pe braţele-] albe stă P r u n c u l In valuri de raze, lucind. ... V) Fiul promis de cuvântul Profetuhn pactnic şi sfânt: Cuvântul rămase cuvântul tar noi pe pământ—tot pământ..

D e l a x i l i ş t c

CUGETÀRI Uu geniu este ca un munte, pc care

trebue să'l admiri ca uu animal. Victor Hugo.

Când ni făcut un marc sacrificiu, te dai uneori înapoi !n fata unuia ne -i m e m n a i . Renan.

Fericirea este mult mai nepărtini­toare decât se credo. Biihrlen.

Câini te bucuri de greşatcle aproa­pelui tău, nu eşti mai bun decadei.

P. J. Stahl.

N'ai să găseşti' niciodată ingraţi cât vel i i in stare să faci binele.

La Rochefoucauld.

Mulţimile urmează pe cei ce le or­beşte şi întorc spatele celor ce le lu­minează. A. Fournier.

L Y D I U S — do II. Hesse —

P e vremea împăraţi lor Aurelian, Tacitus şi Probus, uu anume Ly-dius avea un nume temut în provin­ciile l saur ia . Pis idia, Lykia şi Ki'i-kia d iu Asia mică, cunoscute ca fai­moase spelunci de tâlhari. El era Isaur şi s'a născut pe timpul lui Ph i l ippus Arabs, şi aproape toţi s t rănuş i i săi fuseseră bandiţi. Ta­tăl său perise într'o expediţie de pra­dă în Likia, bunicul şi douî unchi ai săi fuseseră spânzuraţi . Numele său de origine nu era cunoscut ; de la vârsta de 20 ani se numea I.ydius şi sub acest nume se făcu cunoscut, în ţările pomenite m a i sus.

Lyclius era din fire un om inteli­gent şi cu dreaptă judecată, îndrăz­neţ dar cumpătat în ţoale întreprin­derile sale. El ştia să se folosească de oameni , exploatând iubirea sau f i ica lor. Astfel el trecea din succes In succes. Când ajunse la vârsta de 30 de arii, trufia începu să-1 orbeas­că şi astfel trecu graniţele fixate de zei şi în fine se prăbuşi.

într'o expediţ iune prjn Cilicia, pe care o făcu Lydius cu ceata să, se alătură de el un grec ionic cu nume­le Hefaistion, care până atunci fă­

cuse servicii piraţilor din Cilicia, însă acum preferi să urmeze aceas­tă ceată. De acum Lyd ius făcu în­treprinderi şi mai mari , cari reuşi­ră pe deplin, de oarece acest grec era foarte isteţ, şi întreprinzător. El vorbea cinci l imbi, şt ia să deseneze hărţi şi să facă spionagitt, se price­pea în arta războiului şi a asediu­lui, Lydius îl aprecia şi-1 făcuse lo­cotenentul săti.

Multă vreme ceata aceasta, com­pusă din m a l multe sute de bandiţi Cutreeră provincia Persidití, jefu­ind pe orăşeni şi pe ţărani , ş i ni­m e n i nu îndrăznea să i se opună.

Se făcură plângeri la guvernatorul provinciei şi chiar împăratulu i şi Senatului la Roma şi din eftnd în dând se primiseră detaşamente de soldaţi contra bandiţilor, dar sol­daţii erau sau bătuţi, sau trebuiau s ă se retragă fără de п Ш e ispravă, de oarece, bandiţi i se ascundeau în văgăuni le munţi lor.

Trufia lui Lydius cresou şi el îşi închipui** oă poate, ţ ine piept chiar şi împăratului . El provoca cu teme­ritate puterea Statului , tfu cruţa pe soldat! şi pe funcţionarii ş i spunea în gura mare că voeşto să cucereas­că întreaga provincie.

Intr'aceea în. Roma, flupă o dom­nie slabă, so urcă pe tron viteaeul împărat Probus , care dădu p o m h c l aspre, guvernatorului de acolo ca să facă crâncen război ii bandiţilor. Ly­dius so hotărî acum să-şî arate for­ţele de care dispune. El se hotărî să cucerească fortăreaţa Kreuma, zidi­tă pe o coastă de stâncă, într'o pozi-ţiunc inexpugnabi lă , caeî de trei părţi era mărgin i tă de prăpăsti i , iar a patra porte era apărată de un zid colosal. El se consultă cu Lyd ius şi cu câţiva dintre fruntaşii săi. Aceş­tia îl aprebară.

într'o dimineaţă din luna lui A-prilin, apărură la poarta cetăţii Kremna zece băi baţi, cari urcară coasta făcu ca să fie observaţi. EI ocupară poarta fără zgomot şi fără a întâmpina o resistenţă serioa­să, arborată un drapel roşu şi lăsa­ră pe cei douî paznici să fugă.

In curând sosi întreaga' ceată a lui Lydius. Şeful călărea înainte pe. un catâr. El era un bărbat oacheş şi frumos. El făcu semn oameni lor săi ca să tacă. După aceea începu să studieze împrejurimile fortăreţiî.

După el urma pc jos ceată sa, vre-o sută de oameni înarmaţi , cel m a i buni din banda sa, şi apoi carele cu bagaje şi proviziunl, împreună cu un mare n u m ă r de vite furate. Con­voiul î l încheia Ileiaistion călare pe un cal sur. N u m a i el şi şeful erau călări.

Intrarea sc făcu în ceti nia'f mare ordine şi linişte. Orjlşcuil ÎI pri­veau cu mirare. Dintr'o căru­ţă, în parterul căreia se afla atelie­rul unul sculptor în lemn, eşi deoda­tă o fată cu uu ulcior In cap, care privi cu uimire ceata înarmată. He­faistion o privi cu dragoste câteva momente şi apoi începu să fredone­ze un cântec de amor.

Intr'aceea Lydius ocupă cetatea şi trimise émisa i t , ca să anunţe locui­torilor că este s tăpânul lor. De oa­rece oameni i săi erau disciplinaţi şi nu se atingeaTl de averea 4\ liberta­tea locuitorilor, nici unul nu se îm­potrivi, ba cei m a l mulţ i se bucu­rau că văd pe faimosul Lydius.

I le iaist ion se stabili în locuinţa sculptorului unde îşi petrecea timpul cântând şi istorisind despre ţări străine, având la picioarele sale pe frumoasa fată al cărei cap se odih­nea în poalele salo, pe când el se ju­ca' cu buclele arului el negru şi lung. Ea se numea Phoebe.

A doua. zi Lydius primi ştirea că a pornit în contra lui o armată ro­mană. El adună pe fnata cea mare trupa sa, pe care o puse să-I fure din noii credinţa şi apoi începu să facă pregătiri pentru asediu. Două sute dc cetăţeni, împreună cu fami­liile lor trebuiră să părăsească ora­şul, luându-şi averile, dar fără de

a le mâncăreî . A doua zi fură alun» gaţf alţi o sută de cetăţeni. Diii cau­za acestei terori fugiră şi alţii.

După o s ă p t ă m â n ă se văzu apă­rând pe şes armata romană. Infr'a-ceea se reîntoarscră cetăţenii alun­gaţi , însoţiţi de un tr imis al guver­natorului care ceru ca să fie repri­miţ i şi care somă pe Lydius să pă­răsească cetatea. Cetăţenii intrară tăcuţi în fortăreaţă, dar solul mi primi nici un răspuns.

A doua zi dimineaţa, Kremna era1

împresurată de o armată mare şi a-sediul începu. Lydius ordonă ca ce­tăţenii reîntors! să fie aruncaţ i în prăpastie. Condamnaţi i urlau şi blestemau In fundul prăpastiel . Groaza cuprinse întreg oraşul. Ce­tăţenii , c a d n'att putut să fugă se retraseră în casc şi în pivniţl. In cu­rând orăşeni i începură să sufere de foame, căci Lyd ius confiscă toate provizînnlle. Acei cetăţeni cavi lu­crau la şanţur i primeau câte o por­ţ iune de carne, pâine şi vin. Ceilalţi erau expuşi foamei şi ni Hei bandei , care menaja n u m a i femeile şi fetele.

Hefaistion ajutase pe gazda sa ji' pe soţia acestuia să fugă din oraş . pe fata o opri la cl. Lui ÎI veni în­tr'o zi ideia ca să. facă o galerie sub­terană spre câmpul lîber, care fu terminală după câteva săp lămânl .

Lydius gonea zilnic din cetate nu­meroşi cetăţeni. Galeria subterană, ducea pună la o mică vale, dincolo de tabăra romană. In ziua în care galeria putu şă fie folosită. Lydius Îmbrăţişa în public pe I le iaist ion şi-i dărui un lant de aur. Acum începu în cetate o viaţă plăcută. Tot a treia zi se introduceau prin acest, g a n g vi­te cumpărate sau furate, cereale şi alte proviziunl. Vin orii din belşug. Viaţa aceasta ţinu până vara şi ro­mani i din tabfir.t erau supăraţ i şi obosiţi.

într'o seară de vară se întâmplă că o femee voia sH-şi caute pe câmp va­că! care-1 fugise. Fa cercetă printre tufişuri când de odată auzind voci. se speria şl se ascunse printre stânei . Şi ea auzi şl văzu cnm răsăreau din p ă m â n t oameni şl dispărea(1 în spn-munţt. Ea alergă la comandantul roman, eälnila II comunică cele vă­zute şi căpfltă câteva monede de ar­gint. Comandantul se puse Ia pândă, cu o centâ de o sută de oameni şi când tâiharîl se reîntoarseră cu pre­viziunile, fură atncaţî şl ucişi până lă unul. Galeria fu baricadată şi o-cupată Tn permnnrnţă cu o gardă uternicâ. Cri arcui tă zi se puse ca­păt vieţii plâctite din Kremna. Nu se mal da. vin oamenilor, Iar porţia de mâncare era redusă la jumătate , din ordinul lui I.ydius. El vedea că nu mal arc nici o scăpare şi se de­cise să moară cu vitejie şl nebiruit.

Lydius se gândea zt şi noapte cum să reziste măi mult. Dc aceea um­bla din casă în CîTsă şl ucidea pe orice persoană care nu era indispen­sabilă. Astfel cl rămase numai cu gurnisoana Şl cu câteva femei, pro­prietatea tâlharilor. Numai Hefais-tion, care se ştia indispensabil şt-şi 'ascunsese fata, era voios. Ceilalţi fură cuprinşi do groază, căci n imeni nu mal era sigur de viaţa" sa. Mulţi din oameni i lui Lydius erau hotă­râţi să-1 omoare, dar nu Îndrăz­neau, căci simţeaţi că acest om este stăpânit de diavol. El cont inua să ucidă oameni . Se născu legenda că Lydius se hrăneşte cu sângele vic­timelor salo, pc care-1 bea fumegând.

In curând nebunia sa ucigătoare deveni bănuitoare şi faţă dc cel m a l credincioşi partizani aî săi. Astfel într'o noapte el se strecură până la locuinţa luî Hefaist ion şi ascultă ce vă'rbcştc cu Phoebe. A doua zi c h e m ă la el pe Hefaistion şi-t zise : „ T u ţii ascunsă o fată. Să mi-o aduci di-seară".

Grecul se sperie. El nu voia să pre­dea fata pc care o iubea foarte mul t şi fiindcă n'o putea ţine o ucise ş i peste cadavrul ei înt inse un covor ş i ordonă la douî oameni să o ducă la locuinţa lui Lydius .

uni, .a Meiu, 1911. UNIVERSUL LITERAR

Ä doua" zi He ia i s t i on s t a pe z idu r i l e unui fort şi p r i vea m i ş c ă r i l e d u ş m a ­nilor. L y d i u s se a p r o p i e d e ei şi-l zise z â m b i n d : „ I ţ i m u l ţ u m e s c p e n t r u f r u m o a s a fa tă . Te r o g să -mi m ă i faci u n servic iu ! Te rog a r u n c ă o s ăgea t ă a s u p r a san t ine l e i de . pe turn .

Grecul refuză. A tunc i L y d i u s c h e m ă t re i o a m e n i ,

car i p u s e r ă m â n a pe Hefa is t ion , 11 d e s b r ă c a r ă şi î n c e p u r ă să-1 b a t ă cu nuiel i le . L y d i u s plecă .

Grecu l ştia. c ă v i a t a s a e r a pier­du tă , el se a s c u n s e î n t r ' o f â n t â n ă şi a ş t ep t ă s ă se f acă n o a p t e . D u p ă a-ceea se l ă s ă pe zid în j o s ş i abia. ră-suf lând a j u n s e în t a b ă r a r o m a n ă , u n d e ceru să fio d u s î n a i n t e a co­m a n d a n t u l u i . E l i se de s t ă inu i şi fă­g ă d u i că va face ca L y d i u s s ă se pre­dea, f ă g ă d u i n d u - s e că va fi l ă s a t li­ber. C o m a n d a n t u l p r imi . A d o u ă zi grecu l , ca ro ş t i a u n d e se a f l ă L y d i u s , se duse î n t r ' a co lo şi zur indu-1 , t r a s e a s u p r a Iul o s ă g e a t ă , r ă n i n d u l m o r ­ta l . P r i n a c e a s t a a sed iu l ce tă ţe l se t e r m i n ă . L y d i u s se m a i s u s ţ i n u câ­teva zile, m a t o m o r a pe c ù t i v a d in o a m e n i i să i , şi c â n d s i m ţ i că i se a-p r e p i e s f â r ş i tu l p u s e c e a t a sa să ju­re că d u p ă moar tea ' sa , nu vor p re ­d a ce t a t ea , ci o vor a p ă r a p â n ă la u l t i m a p i c ă t u r ă de sânge . C â n d el m u r i şi p r i v i r e a în f r i coşa tă a ochi­lor s ă i d i s p ă r u , o a m e n i i să i se tre­z i ră ca d in t r ' o vrajă., s c u i p a r ă pe cel mort, ,şi apo i îl s f â ş i a r ă în bu­căţ i . D u p ă aceea se p r e d a r ă fără nici o cond i ţ i une .

C S c u r ţ i i

Л •

a» a as Ш) Rălăcuidu-че n adâncul Nesfârşit al de păr'à ret. Aii plecat trei. rânduitele In amuryul inseràreï.

S'au tot dus, loi, dus departe, într'o (ară fără nume. Мг-ай luat cu ele dorul Şi Iau dus departe 'n lume...

Şi dc-altinci când vine vara Eu le-aştept pe păsărele... — Ce-a/i făcut ctt-a mele doruri Jiândunele, rând/mele !...

Di l t i . V. Z n v a l i d e

a

ALE TALE DINTRU ALE TALE Mămico dririjâ,

Când mî-eş t î a t â t dc d r a a ă şj când din zi în zi tu eşt î tot m a i d r ăgu ţ ă cu mine , maî pot eii oaro să nu recunosc marea concepţie a na ture î . care în b o -g ă ţ i a e i ne-a înzes t ra t şi ne-a da t graiul şi s imţirea, -pent ru ca prin cie să pu­tem slăvi pe cei ce-i iubim ?

Nu , mămico dragii, de oarc-ce aceste însuş i r i s u n t prea alese, spre a nu fi r ecunoscu te şi apreciate aşa cum se cuvine, ma i ales când ele ne dau da­rul do a spune celor ce-i adorăm te iubesc.

Şi in ce m a î mu-it şi m a î f rumos pu-tea-vom noi alia răgazul ind i spensab i ­lei noas t re împăcă r i de s iuc , dacă nu in acest unic l iman ue h r a n ă sufle­tească, din care i svorăş te însuş i lus t ru l vieţei noas t re , până l a ' sub l imul euvfm-tuini Ic iubesc'.

Sa-i l ă săm d a r vieţei sa gus te si să soarbă din acest ne în t recu t nec tar , sp re a r.e î m b ă t a cât ma i muH din parfu­mul lui , pen t ru a nc l i rani fiinţa p â n ă la cel maî dc scamă de l i r a i vo lup ta te ! fiinţei eî, ca din acestea şi pr ţn ele să ne putem m â n d r i de a mi fi i a m a s în sfera celor ce nu ştiu şi nicî nu pot zice : te iubesc.

Vezi dar , m a m ă d r a g ă , că în tovă ­răşia acestor du l j î rel lexiunî am ră ­mas delà despăr ţ i r ea n o a s t r ă şi pe care nu m ă pot opri da a n u ţi ie împăr ­tăşi şi ţie, adevăra ta obârş ie a "izvo­rului de unde ele pornesc , d â n d u - m î mereu pri lejul de a'ţî fot spune dulce şi frumos : te iubesc.

îmboldi t dar de acestea, i a r ă ş i nu mă voiu pu tea opri de a nu ' ţ i recu­noaşte că bine ai făcut când mi-aï a-minti t că nu t rebue să tac , tocmai a-tuiKî când c i te novoe să grăesc ma î

mult, cum nu-mî este Îngăduit — in chiar vultóarea vieţii reale—să incetez o clipă a uita că te iubesc.

Aşa fiind, lată, mămico dragă, că'ţi ţin in seamă duioasa ta imputare — cum mă şi găsesc dator — de a nu te mai lăsa' lipsită de şoaptele şi îngâ-nările mele, cari doar numai ele îmi vor putea legitima dreptul a'ţî repeta că te iubesc.

Şi acum, şl deocamdată, lasă, mă­mico draga, să mă obosească într'a-tâta dragostea mea pentru tine, încât să adorm pe sânul tău iubit, un somn dulce, liniştit şi, trezit din el de tine, In ale tale dezmierdări sublime să te văd în firea toată ca pe însuşi Dum­nezeu ! T a g .

O R E V E D E R E N o a p t e b u n ă ! p ă r e a u a s p u n e

b raz i i s o m n o r o ş i , î n ş i r a ţ i u n u l lân­g ă a l t u l ca în a m f i t e a t r u pe m u n ţ i i ce înconjoară , m ă n ă s t i r e a Agiîpia, pe c â n d u n v â n t lin ş l r ă c o r o s miş ­ca u şo r capete le lor a scu ţ i t e . Noap ­te b u n ă ! p ă r e a c ă r ă s u n ă d in frea­m ă t u l s l ab a l f runz i şu lu i p ă d u r i l o r s ecu l a r e ; n o a p t e b u n ă l p ă r e a a spu­n e vechea c l ă d i r e a m â n ă s t i r e i în-vă l i lă în t r ' o c ea ţ ă f ină şi a l b ă s t r i e ce î ncepea s'o c u p r i n d ă u ş o r o d a t ă cu p a ş n i c a h a i n ă a nopţe î . N o a p t e b u n ă ! p ă r e a u a zice şi căsu ţe le că­lugă r i ţ e lo r , î n ş i r a t e în d o u ă r â n d u r i d e a l u n g u l poa le lo r m u n ţ i l o r ; n o a p ­te b u n ă ! p ă r e a a şopt i î n t r e a g a na­t u r ă ca re , s u b p a l i d a l u m i n ă a lu-nei , d e s f ă ş u r a t a b l o u r i f e rmecă toa re .

Ah, e p r e a s l ab conde iu l p e n t r u a p u t e a a ş t e r n e pe h â r t i e f a rmecu l pe isag ie lor ne imi tab i l e , pe c a r i na­t u r a s i n g u r ă e în s t a r e să le născo­cească şi ca r i ş t iu să a t ingă şi cea m a l rece in imă omenească, şi s ă ră­m â n ă In eu ca o s fân tă t a ină .

Dacă o zi î n t r e a g ă eşt i î n p ic ioa re , d a c ă o zi î n t r e a g ă urç ï şi scobor i m u n ţ i şi d a c ă p ic ioare le î ţ i s u n t de­p r i n s e cu câ t eva ore de umble t u ş o r ş i mo la t ec p e a sa f l t u l c u r a t şi ne­ted al o r a ş u l u i , n a t u r a l că a t u n c i o-bosea la neob ic înu i t a şi doru l de o-d i h n ă creş te .

D a r î n t â m p l ă r i l e zilei se succedau u n a d u p ă a l fa în m i n t e ' m i ş i pr i ­vel iş tea n a t u r e l e r a ca un m i s t e r cc n u m ă lasă s ă m ă despă r ţ e sc de ea.

Din acea s u m e d e n i e de diferi te c h i p u r i femeieşt i , c a r i toa te în a-ceiaşl h a i n ă c ă l u g ă r e a s c ă p a r reci şi m o n o t o n e ca şi l in i ş t ea de veci n e t u l b u r a t ă în ca re t răesc ; d in a-cele m u l t e feţe ca r i î m b r a c ă h a i n a evlavie i c â n d vr 'o p r iv i re s t r ă i n ă şi p r o f a n ă î n t â l n e ş t e pc a lor în calc , u n a s i n g u r ă m a i p a l i d ă de câ t toa­te, a c ă r e i ev lav ie p ă r e a m a î c u r a t ă şi m a i n e p r e f ă c u t ă , a le că re i p r i v i r i p ă r e a u p l ine de m i s t e r şi a că re i în­t r e a g ă f ă p t u r ă p ă r e a ca m o r m â n ­tu l une i s c u m p e t a ine , m i se încui ­b a s e în m i n t e şi i n i m ă şi a c u m a , c â n d r ă s c o l e a m în ş i ru l î n t â m p l ă r i ­lor aces te i zile, o vedem i a r ă ş i cla­r ă î n a i n t e a ochi lor , pe a c e a fa ţă pa­l idă şi rece cu a c e a mi s t i c ă p r iv i re , aoea î n t r e a g ă f igură t ă c u t ă şi p l i nă de t a ină .

O văd în b iser ică în g e n u c h i la r u g ă c i u n e a de a m i a z ă , în mi j locu l ce lor la l te , c a r i se a runcă , cu frun­tea l a p ă m â n t şi fac c ruce f ă r ă în­ce ta re , c u m ş e a d e t r i s t ă .şi t ă c u t ă ; c u m m ă n a - I a l b ă descr ie încet cele p a t r u s e m n e a le c ruce i ; c u m încet ş i c a o s f â n t ă î ş i r i d i c ă p r iv i r i l e sp re sfintele i coane ş i c u m a c u m a — c â n d pr iv i rea- I p e n t r u o c l ipă a l u n e c ă sp re g r ă m a d a s t r ă i n i l o r — t r e s a r e c a fu lge ra t ă , î n g ă l b e n e ş t e ca c e a r a şi cade j o s f ă r ă s imţ i re , pe c â n d toţ i o i a u d r e p t e v l a v i e Apoi c â n d , r u g ă c i u n e a i s p r ă v i t ă , toa te m e r g sp re u ş ă , ea , s l a b ă şi cu p a ş i înceţ i , d i s p a r e p r i n t r e ele.

Cine este a c e a s t ă f i in ţă pe a că re i f a ţ ă se c i t iau t r ă s ă t u r i l e une i a d â n c i su fe r in ţe ' şi p e n t r u ce acea t resă­r i r e în t i m p u l r ugac iunè ï? ! . . .

Şi t o c m a i pe c â n d aceste g â n d u r i îm i f r ă m â n t a u m i n t e a , a u d de oda tă

în a p r o p i e r e a m e a un p l â n s e t de fe­meie .

— De ce p l â n g i , d a r ce a i? — a u d î n t r e b â n d pe m a i c a b ă t r â n ă , c a r e locu ia căsuţa" d e a l ă t u r i .

— Ah!—aud s u s p i n â n d d r e p t r ă s ­p u n s , şi apo i i a r ă ş i p l â n g â n d .

— E ş t i b o l n a v ă ? — Ce ai? — Nu. . . n ' a m n i m i c . . . Ah!. . . — C u m nimic?. . . . De c inc i a n i de

c â n d eşt i a ic i , t o t - d ' a u n a e r a i a ş a t ă c u t ă ; p a r ' c ă sufer i g r e u , şi a c u m a vil la m i n e p l â n g â n d .

— Destu l , des tu l . . . va i de m i n e ! D a r ă b ă t r â n a începea: i a r ă ş i . — Nu! pe t ine te d o a r e ceva a m a r ­

nic , d r a g a m e a , şi de cine ţi-e fr ică? de mine?. . . . S p u n e ' m l to tu l , c a d m u l t a m sufer i t şi eiî c â n d e r a m ca t ine . . .

I n to r se i a t u n c i capu l şi pc balco­n a ş u l căsu ţe i vecine ză r i i pc acea. Ia ca re mă g â n d i a m . ' R e z e m a t ă de un s t â l p , p r ivea l a l u n ă , a că re i lu­m i n ă o făcea m a l p a l i d ă de câ t e ra . A l ă t u r i de ea şedea b ă t r â n a m a i c ă .

C â n d a u z i pe b ă t r â n ă s p u n â n -du ' I că a sufe r i t şi ea o d a t ă , îşi în­t o a r s e c a p u l s p r e d â n s a şi f a ţ a îi deveni m ű i l in iş t i tă .

— Mă poţ i c rede , — c o n t i n u a bă­t r â n a ; — pe m i n e m ă poţi c rede , căci suni, b ă t r â n ă .

— Ah, te cred , m a i c ă ! to cred pe d- ta m a i m u l t de cât, pe toa te şi p a r ' c ă î n d- ta a m m a î m u l t ă încre­dere . Ah! d a c ă a i ş t i . . .

— Ce?!... — Câ t de neno roc i t ă sun t

— De ce? . . . . Cum a ş a , nenoroc i tă? . . . Spune . . .

— E greu de s p u s , o greu do tot.. . Şi începea i a r ă ş i S p l â n g e . As ta în­s e m n e a z ă , zicea e a d u p ă c â t v a t i m p , să -mi scot, i n i m a , s'o ta iu clin m i n e ş i s'o a r ă t . . . Ah! şi ch inu r i l e c a r i m ă aş t eap tă . . . . Şi acope r indu - ş i f a ţ a cu m â i n c l e , p l â n g e a l a c r i m i a m a r e .

D e o d a t ă l u n a sc аьсипье s u b un n o u r şi în î n t u n e r i c n u m a i p u t e a m d i s t i nge pe cele d o u ă femei.

— Şi c u m m ă p r ivea , c u m m ă pr i ­vea, Ú o a u m e ! D o a m n e ! . . . o a u z i a m i a r ă ş i vorb ind .

— Cine?.. . . î n t r e b a b ă t r â n a . — Cine?... El . . . da! . . . El!. . — Ce?.... Ce spui? . . . — Alt, m a i c ă , d a c ă a i ş t i . . . L ' a m

iub i t a ş a de m u l t , şi c r e d e a m că io­tu l e r a a d e v ă r a t . . . .

— Ei . . . .şi.... — D a r el el. . . m ' a lăsa t . . . p ră ­

păd i t ă . . . neno roc i t ă . . . L ' a m v ă z u t azi în b iser ică . . . . la b r a ţ cu o fe­meie. . . li î n s u r a t , . . . şi cu. . . cu !.... Ah! . . .

— Tac i , . . . taci , . . d;-:stul!.... -Ştiu c ă sufer i , . . . . că, sufer i c h i a r g reu de tot.... Ce s ă faci?. . . . aşa-I l u m e a a s t a .

— Ah, c u m să t ac c â n d toa te du­rer i le s'aii redeş tep ta t? . . . Ah! cre­d e a m că Гаш u i t a t pua te , . . . . d a r de g e a b a : tot îl ma l . . . zicea ea d in ce in ce m a i înce t ş i s f â r ş i n d apo i în şoap te , t n câ t n u m a i p u t e a m auz i ce vorbesc .

— Tac i Iaci . . . zise b ă t r â n a . D o m n u l să te ier te de as te cuvinte! . . . Ş i apo i făcu repede c ruce de c â t e v a o r i .

— Cum mă pr ivea . . . . Cum m ă pri ­vea. . . .

— Destul , . . . . destul! . . . . Şt iu totul . , zise caut a s p r u b ă t r â n a ; e v r e m e să nc cu l căm.

Se făcu i a r ă ş i t ăce re î m p r e j u r u l m e ű . L u n a eşi i a r ă ş i la iveală . T â r ­ziu, d e a b i a t â rz iu , a m p u t u t s ă a-d o r m .

I a r c â n d în zori de ziuă p leca i p e d r u m u l în sp re N e a m ţ u , şi pe c â n d m â n ă s t i r e a A g a p i a d i s p ă r e a înce tu l cu înce tu l î n t r e falnici i m u n ţ i c a r i o î n c o n j o a r ă , m ă g â n d i a m l a aces te t ine re vieţ i c a r i se î n g r o a p ă aci de vii, şi î m i v e n i a i a r ă ş i î n a i n t e a o-eh i lo r a c e a f a ţ ă p a l i d ă ş i rece, a că­re i î n t r e a g ă f ă p t u r ă p ă r e a ca mon-m â n t u l une i sfinte t a ine .

Proporţ i i ! @

No. 19. — 5.

Galeria artiştilor români

D - L A L . C . S A T M A R Y

P i c t o r u l Al. C. S a t m a r y , cu al că­r u i p o r t r e t i l u s t r ă m azi . . G a l e r a a r l i ş t i l o r r o m â n i " ost.e u n u l din ' :-

ineri î m a e ş t r i a i p e n e l u l u i c a r e fa>e m a i p u ţ i n ă gă l ăg i e în j u r u l n u m e ­lu i lor.

Artist. în toată, accepţ iune:) c u ­v â n t u l u i , a p r o a p e to t a t â t de s t ă p â n pe toa te r a m u r i l e a r t e i , a v â n d u n u l (iiII cele m a î o r ig ina l e şi boga te :i-tel iere, d-1 S a t m a r y e x p u n e tio

, c â ţ i v a a n i , fie în expoziţiun'i perso­na l e , fie la „ T i n e r i m e a ar t i s t ic i i" , a d e v ă r a t e g i u v a e i u r î de colorit, çi compozi ţ ie , ca r i au a t r a s a s u p i à ' i a t e n ţ i a t u t u r o r cunoscă to r i lo r . l n -t e r i o r u r i din c a r i se dega jează cr i pu i i subt i l p a r f u m de in t imi t a t e , în c a r i poezia p u n e reflexe nevăzu te şi to tuş i s imţ i te , aii făcut, d- lui Sat­m a r y reputa ţ ia , de a r t i s t f r u n t a ş şi r e c e n t a expoziţ ie a „ T i n e r i m e î ar­t i s t i ca" , în ca re d-sa a r c un m i n u ­n a t p a n o u decora t iv , nu face decât să conf i rme a c e a s t ă r epu ta ţ i e .

Art is tu l c a i c o. d-1 Al. C. S a t m a r v poa te fi m â n d r u de s i tua ţ i a pe ca ro o a r e în lumea a r t e lo r , s i t ua ţ i e r a m dac:i i-a fost. p reves t i t ă do s t r ă l u c i t a c a r i e r ă a r t i s t i că a. l a t ă l u î d-sale pir-

' t o ru l Ca ro l S a t m a r y . i-a reveni t pe merit, g r a ţ i e t a l e n t u l u i să fi pet s<> liuJ g r a ţ i e і ц і і екс і sale f ir i a r t i ş ­t i - " " Л. A. » .

g; : — -

GUY DE MAUPASSANT

T A T A L De oarece l ocu i a ta P a t i g n o l l c s , şi

p e n t r u că era. func ţ iona r la r.iinisie-n i l ins t ruc ţ iune! ' p u b l i c e , lua . in fiecare d i m i n e a ţ ă o m n i b u s u l ca s ă să se d u c ă la b i rou . Şi în f iecare di­m i n e a ţ ă , că l ă to rea pâini in cen t ru l P a r i s u l u i . î m p r e u n ă eu o l ' n i a ă f a t ă de c a r e se î n a m o r a s e .

Ea se ducea Iu m a g a z i n u l eî î n toa te zilele, la ace iaş i o ră . E r a o mi ­c u ţ ă oacheşă , d in aceht oacheşe a. c ă r o r ochi sun t a-ii l do negr i , ca pe­tele şi a c ă r o r f a ţ ă le e a l b ă ca f i l ­deşul O vedea a p ă r â n d in tot­d e a u n a d in colţul ace le iaş i s t r a d e , g r ă b i n d u - s e î n t r ' u n a ca să p o a t ă a-p u c a o m n i b u s u l . Şi a l e r g a cu paş i m ă r u n ţ i , g r ă b i t ă , v ioa ie şi g r a ţ i o a ­să şi s ă r e a pe s c a r ă p â n ă ce cai m i sc. o p r e a u de tot . Apoi i n t r a î n ă u n ­t ru , su f l ând p u ţ i n , şi d u p ă ce se a-şeza a r u n c a o p r iv i r e î m p r e j u r u l < \.

î n t â i a o a r ă c â n d o văzu , F r a n c o i s Tess ie r s imţ i că a c e a s t ă f igură i i p lăcea foar te m u l t .

Ne î n t â l n i m a d e s e a cu femei p t c a r e a m a v e a poftă s ă le s t r â n g e m cu d r a g î n b r a ţ e imedia t , f ă r ă ca sfe le c u n o a ş t e m . Aceas tă t â n ă r ă f a t ă r ă s p u n d e a do r in ţ e lo r luî secrete , i-d e a l u l u i lu i de a m o r n e care-1 p u r t a f ă r ă să-1 ştie, în fundu l i n i m t : . E l * . p r i v e a f ă r ă î n c e t a r e î n n e ş t i i n ţ ă . J e n a t ă de a c e a s t ă a d m i r a ţ i e , ea roş i . El obse rvă a c e a s t a ş i voi să î n t o a r c ă ochi i î n a l t ă p a r t e ; d a r în tot rnc-m e n t u l şi-î o p r e a tot a s u p r a eî. deş i se s i lea să-1 î n d r e p t e a i u r e a . D u r ă

6. — No. 19. UNIVERSUL LITERAR Luci, 9 Маш 1911.

S A B A T i a r O L O P E Z

S e ' n t o a r e e v i a ţ a zi ţi-ar ti venit d-tale, cea d'intâî, gustul de a te distra.

MARIA. — Eşt i u n om c u m se cade. Tiu mul t l a cVto.

DOCTORUL. — (Mifcat) Mă. rog! MARIA. — Te stimez foarte mul t

ş i ţifi la d-ta. DOCTORUL. — Mft rog, d-năl Mă

rog! — Dau eü cărţile? Aşa te obo­seşt i m a l pu( in . (Le amestsc&J Vrei aă tal? (Maria e eufurulatu tn alt* gânduri). Taiu eu. D-tale cărţile. Briscola şi trefla. AI eu caşt i t f d-ta: florile s u n t pentru d-ta. Daca era cupă. . . inima 1 pentru mine, florile pentru d-ta.

MARIA. — Ce tăcere aol împrejur! (Şi nici nu'şl ia cărţile). Ce l in i ş te ! ştif, doctore? M'am hotarafe r ă m â n aoL Câtăva vreme cel puţin r ă m â n j aci.

DOCTORUL. — Bravo! MARIA. — Am un m a r * dor, o

o m ă r e nevoe de linişte. Cine stiel Poate că eram născuta eă trăesc la ţară . Vezi? Acasă, printre a tâ tea su­rori , chiar când venea lume, eű m ă b ă g ă m într'un colţ aă le aud vor­bind. San Barnába e colţişorul med de-acasă; aud de-aci g lasuri le lumii de departe, de departe. Mă odih­nesc.

DOCTORUL. — l a ta . Aşa яа facï. S ă te odihneşt i ca după o m a r e sfor­ţare. Une ori n e credem născuţ i s a jucăm dramă,, aă fim aspri i ş i fio­ros!, pe c â n d eram născuţ i pentru comedie. D r a m a n'a fost de câ t u n episod trecător. Drama' e ca războ­iu l : aspră, crudă, fioroasă. Aur din fericire scurtă. ? e urmă vin ani şi ; an i de prosperitate care astupă ur­mele p r ă p ă d u l u i Aşa şi pentru d-ta; l iniştea vine, l iniştea a venit.

MARIA, — Nu e încă aşa , dar are să fio aşa: a m fost târâtă Într'un vârtej, a c u m mi se pare că totul îm­prejur se l inbteşt», se destinde. Vreau să m ă destind şi ea .

DOCTORUL. — Bravo, bravo. MARIA. — Şi d-ta trebue că con­

tinui să v<I Ia mine.. . Nu ca doctor, ca prieten. Să nu mă laş i s ingură. Altfel, (surăde.} m'aî sili s ă mă îm­bolnăvesc din noö ca să te pot ve­dea. Chiar când nu voiö m a i avea nevoe de d-ta, toţ o sa am puţin ne­voe de d-ta. Mă înţelegi?

DOCTORUL. — înţeleg, Înţeleg. Am să fin cam grăbit, dar pe u r m i

MARIA. — Nu, doctore... nu. Ştiu. că d-ta Înţelegi totul.

DOCTORUL. — (După o icurlă tă-cere). Briscola şi trefle.

MARIA. — (Dulce, obosită). E ab­solută nevoe să jucăm? I

DOCTORUL. — Nevoe? De feL Vrei s ă dormi ? .

MARIA. — Uite: a ş i vrea — nu te superi? — ttşî vrea s ă te a u d vor­bind ş i s ă adorm aşa , i n vorba d-tale.

DOCTORUL. — N u e greu lucru. Trebue să facem cum fac mamele cu copiii. N u m a i că d ta eşt i un co­pil mare. Dar ori care c o n v a l e ^ - ^ n t e a n copil mare . Cu d-ta nu merg basmele; povestea c u fata de 'mnâ-nat şl smeul n u merge. Trebue alt­ceva, (la cărţile de pe masă.) Dar o s ă еШаа.

MARIA. — (Cu graţie). N u te su­peri d a c ă dorm?

DOCTORUL. — Ţia.m s p u s c ă n i t Uite (o aţeză pe fotoliu) aşa, s ta l a şa . Cu capul m a t pc spate. Aşa.

MARIA. — Povesteşte. DOCTORUL. — Ce vrer să ţi spunt MARIA — Ce vrei. DOCTORUL. — Să-tf vorbesc <k

mine. Aşa, a l s ă adormi maî curând. MARIA. — Răutăciosule! DOCTORUL. — Am să-ţî spun de

pe când eram la universitate, Ia Pa-dova Istorie vechie; aproape ca şi a Fet i i de 'mpărat cu smeul . Somni­fer nevătămător, fără opiu şi fără morfină. Şi-aşa, trebue să ştii că pe atunci eram sărac. Mal sărac de câ t acum. Mama rămăsese văduvă cu o pensioară mică; primea o sută două­zeci de franci pe lnnă. Ş i totuşi. . . . cu un băiat care avea >n apetit!.. . . u n apetit!... . am avut tot-deauna ape­tit eö. . . am orgoliul acesta! Pe când eram în liceu, izbutise să pună la o parte treî sute cincl-zecl de franci.. . într'o z i . . . Dormi?

MARIA. — (încet, puţin aţipim). Nu, uu dorm.

DOCTORUL. — într'o zi... ea, ma­ma, îi pusese la o parte ca să poată plăti primele taxe la universitate. . . E(! vrea ca băiatul el să fie doctor.. Şi-apoî se gândea că am să ajung porfesor de clinică, că am să vindec toate boalele lumii . . . . Mă credea un geniu, biata bătrână. . . Se ştie.. . . Ma­mele.. . Şi-aşa, într'o zi. . . . (micşo­rează glasul). Dormi? (Maria nu răs­punde.... E cu ochit închişi. Docto­rul se. ridică, o priveşte, o cheamă încet.) Doamnă МагіИ.... Maria Doarme (Se pleacă ţi-t atinge cu buzele părul. Are apoi ca un fior de teamă pentru îndrăzneala lui). Dragă. . . dragă. . . (Şi pleacă în vâr­ful picioarelor, tindndu-sf respiraţia. Maria deschide ochii fi surăde dulce)

Trad. de A. A. D.

— Urmare 'VARIA. — Cine? E l ? Eu am su­

ferit p â n ă acum. Cunoşti , doctore, iun caz m a l trist c a al n o s t r u ?

DOCTORUL. — N u n u m a i unul, aoumpă d o a m n ă : unu l Insă m a i cu seama. U n coleg a l m e u d e şcoala, c u câteva zi le Înainte de licenţă, a Încercat s ă se s inuc idă pentru o fe­mee pe care n'o s t ima, d a r pe cri re o doria cu patimă. . . . Cu un revolver, ca d - ta Dar glonţul n'a fost a tât de bine-voitor : D-tale U-a făcut o vizită şi a plecat pe-aci Încolo— englezeşte. Ш nu m a l are picioare. De zece ani e iparalitic, şi acum e de treizeci ş i şapte dc am". Paral i t ic pentru o femee pe care n'a stimat-o niciodată, pe care poate nicî n'a iubit-o, pe care acum o dispreţueşte. Prietenul meu nu nu­m a i că supravieţueşte iubirii lu i , ci s u p r a v i 4 u e ş t e lui însuş i , pentru că nu niai trăeşte : e un Irunchiu care vegetează şi s e cbinueşte. Suferinţele d-tale, ale d-tale şi chiar ale priete­nu lu i d-tale... sunt o g l u m ă faţă de, ale lui . — A făgăduit că p leacă?

MARIA. — Are s ă plece. 11 cunosc şi m ă cunoaşte.

DOCTORUL. — Nu te temi că a~re s ă treacă prin aceiaş încercare ca ş i d - la?

MARIA. — Nu, pentru că a mal trecut odată. N'al văzut c icatricea? Cine a trecut pe lângă moarte evită s'o Întâlnească o doua 1 oară . Fiecare l a rândul Iul. M'a înv ins al tă dată cu încercarea lui de а se sinuejde ; l -am Învins acum cu încercarea mea. I n mine însă iubirea s'a st ins, după c u m poate se stinsese cu încercarea iul . Co însemnează asta, doctore'/

DOTORÜL. — î n s e m n e a z ă că a-m â n d o î aţî dat dintr'o dată, într'o sforţare violentă, aceea ce trebuia să dat! din dum nea voastră puţin câte puţin. Dar acum a j u n g e ; să nu maî vorbim de asta.

MAB7A. — Aî dreptate, al drep­tate, doctore. Spune-mî însă un lu­cru : Dacă iubirea.. .

DOCTORUL. — Altădată, altă­dată . Acum odilineşte-te. Şi apoî ce iţi-aş putea răspunde eü. care n u sunt decât un biet doctor de t a r ă ?

MARIA. — D-ta, d-ta eşti bunul simţ.

DOCTORUL. — Şi atunci , din mo­mentul ce sunt bunul simt, trebue să

câteva zile, se cunoscură fără să-şî i i vorbit. El l î dădea locul luî când omnibusul era plin ş i se urca s u s pe imperială deşi asta-1 mâhnea .

De atunci ea-l sa luta cu surâs gra­ţios, şi cu toate -ă-şî pleca întot-deauna ochii sub privirea luî pe care o s imţea prea aprinsă, par'că n'o m a î supăra prea mult veşnica lui contemplare.

In fine intrară în vorbă. Un fel de intimitate prea iute se stabili între el, o intimitate de a jumătate oră pe zi. Şi aceasta — c u s iguranţă — era cea mai delicioasă jumătate de oră din viaţa lui. El se gândea la ea, tot restul t impulu i ; şi-o închipuia neîn­

c e t a t , în t impul lungel sule şederi, urmărit, stăpânit , năpădi t de aceas­tă imagină plutitoare şi tenace pe care o faţă de femeie iubită o lasă în noi .

I se părea că posedarea întreagă a acestei mici fiinţe ar fi pentru e l o fericire nebună, şi mai pe sug de rea­lizările omeneşti .

De atunci. în fiecare dimineaţă ea-I înt indea mâna, şi el păstra până seara sensaţ ia acestui contact, adu­cerea aminte d in carnea l u i a acestei

, uşoare strângeri e degetelor eï ; i s e părea Iul că ele ar fi înfipte fn m â n a lut.

El îşî aducea aminte cu duioşie în tot restul t impului de această scurtă călătorie din omnibus

şi sfârjit —

m ă asculţ i . Ey îţi recomand calmul , s ă staî l iniştită şi s ă te gândeşt i Ia altceva.

MARIA. — Mă supun. Insă. . . DOCTORUL. — S j m î i m ă supune,

m ă supun. . . s i n u азсиЦІ- AI s ă taci şi n'ai s a m a l citeşti pentru mo­ment.

MARIA. — N'am să c i t e s c DOCTORUL. — Pentru c ă in cărţi

a l să găseşt i oameni cari ati făcut prostii, nebunii mari , ş i a' d-tale are s ă ţi se pară mică ; ş i nu trebue să fie aşa. Trebue s ă ţi se pară c e v a . , monstruos , asta e. (Surâde) Vre-o partidă de cărţi , as ta da, ţi-o per­mit.

MARIA (Surâde şi ea). — Cu cine ? DOCTORUL. A ! da... Cu Assuu-

tS nu e frumos, cu parohul nu con­vine pentru că fură.. . Da. Fură ca să fure, pentru că nu joacă niciodată pe bani. Poartă însă a n t e r i u ; se s imte puţin femee în tr lnsa . . . II pla­ce înşelăciunea. . .

MARIA. — O doctore, doctore! DOCTORUL. De sigur: s ă în­

şel i Ia vamă, ai furi la joc, să te să­ruţi pe întuneric trebue s ă ife cele trei lucruri mat plăcute din lume. . , pentru că toata femeile sunt nebune după a ş a c e v a

MARIA. — (Surâzând maliţios). D-ta n u le ştii , n u e a ş a ? Nicî mă­car sărutul pe întuneric?

DOCTORUL. — Eu?l Maică Pre-cistă! Cum vrei? U n biet doctor de s a t ? ! — Ziceam?—A! Vre-o partidă de cărţi . . . Eu nu joc prost. Dar d-ta?

MARIA.— De-atâtia ani n'am m a l jucat!

DOCTORUL. — Chiar dacă aî fi o bătrână!

MARIA. — Dar eram un copil. DOCTORUL. — Vrei să jucăm? MARIA. — Şi pe ce jucăm? DOCTORUL. — P e onoare . MARIA. — Prea mult . . . . şi prea

puţin. E adevărat că efi a m jucat po şi mal puţin.

DOCTORUL. — la tă-o că se gân­deşte iar la lucruri serioase. Nu tre­bue. (Surâzând) Nu trebue s ă te gândeşt i , nu trebue să citeşti, nu trebue s ă vorbeşti. Să joci ş i să dormi. Vrei să caut cărţile? Ştiu eu unde sunt. Eu le-am adus, eu le-am pua aci. . . . Sşa , cu gândul că într'o

Şi Duminici le 4 păreao Îngrozi­toare.

F ă r ă îndoială că şi ea 11 iubea, de oarece primi într'o Sâmbătă de pri­măvară s ă meargă să dejuneze cu el l a Maison Laffitte. a doua e t

Ea ajunse întâia' la gară ! II aştep­ta ! El fu surprins de aceasta, dar ea î l zise :

— îna inte de a oleca, vreau să-ţi vorbesc. Mal avem !ncă douăzeci de m i n u t e ; este mal mult decât ne-ar trebui.

Tremura, rezemată de braţul lui, cu ochii îndreptat! *n jos şi cu Obra­jii palizi.

— Nu vreau să vă fnşelatî asupra mea . Sunt o fată cinstită şi nu vreau s ă merg cu d-voastră decât dacă î m i veţi promite, dacă-mi veţi jura să nu faceţi nimic. . . care să nu.. . care s ă nu fie cuviincios, reluă ea.

Se făcuse acum şi mal roşie, ca un mac . Tăcu. El nu ş t ia ce să-I răs­pundă, fericit ş i mâhni t în acelaşi t imp ; In fundul inimeî, poate ar fi preferat că s'a întâmplat aşa . , , ş i totuşi e i se lăsase legănat toată noapte de visuri, cari 11 puseseră foe tn vine. Cu s iguranţă că dacă ar fl ştiu t-o cu purtări uşoare, ar fi iu­bit-o m a l puţin ; dar in tot cazul ar fi fost m a l încântător şi m a l delicios să. . . Ş i toate calculele lui egoiste î i necăjeau gândyri le .

De oarece nu zicea nimic ea Începu să-I vorbească cu o voce mişcată, c u lacrimi î n colţul pleoapelor t

— Dacă nu-uvî făgăduiţ i 'mediat că m ă veţî respecta, mă reîntorc a-casă.

El o strânse iubitor de braţ şi-f răs­punse :

— Ei bine îţi promit ; n'am s ă fac decât ce vel voi.

Ea păru m a l liniştită şi Întrebă su­râzând :

— Adevărat ? El o privi î n fundul ochilor. — Iţi j u r i — Să luăm bilete atunci , e ise e a Nu putură să-şî vorbească pe

drum, vagonul fiind plin. Sosiţi la Maison Laffitte, s e în­

dreptară către Sena. Aerul căldişor le amorţea carnea

şi in ima. Soarele căzând drept pe fluviu,

pe frunze şi pe ierburi arunca m i i de scântei de bucurie tn toate sufle­tele.

Mergeau, de mapă, de-alungul ţăr­mului , privind peştişorii cari lune­cau, in gânduri . Intre cele două ma­luri. Mergeau, pílinl de fericire, cS săltaţ i de pe pământ de o încântare sublimă.

Ea zise în sfârşit; — Nebună trebue sX mă c. edeţi. El întrebă : — De сэ I

— Nu-I doar o nebunie că a m ve­nit cu d-ta aci de tot s ingură — re­luă e a

— Ol Nici de cum; e destul de na­turali

— Nu! nu! nu-î adevărat — pen­tru mine — pentru ră n u vreau s ă greşesc,—şi de obicei a ş a se începe o g r e ş e a l ă ! Dar de-aţî şti ce trist e s ă faci acelaşi ucru In toate zi lele luneî şi în toate lunile anului! Sunt s ingură cu m a m a . Ş i p e n t r j că ea a a v u t destule supărări nu-î veselă! Eu! eu fac ce pot. Mă silesc s ă râd; dar nu reuşesc tn t o t d e a u n a . Şi c u toate astea presimt că a m făcut rău venind.

Drept răspuns el o !mbrăţ*şă să-rutându-I urechea. Da? ea te des­părţi cu o mişcare bruscă de el; şi supărată î l zise :

— Oh! Domnule François! Al uitat ce mi a l jurat?!

Se reîntoarseră là Maison Laffit­te. Mâncară la Petit-Havre, o casă joasă , susţ inută de 4 plopi, pe mar­g inea apei.

Aerul curat, căldura, vinul ei tre­mur ul de a se simţi unul l ângă al­tul, î i roşea, îî încurca, 11 ameţuv

Dar după cafea, Q veselie oeft> teptată î l cuprinse şi . d u p ă ce tra­versară Sena, reluară ma lu l fit* viului spre satu l La Frette.

De odată el întrebă: — Cum te chiamă?

Limï, 9 Maiu 1911, UNIVERSUL LITERAR No. 19.

' — Luisa. E l repeta „Luisa" ş t n u m a l z i se

nimic. Fluviul , descri ind o curbă mare ,

se ducea sä scalde In zare un ş ir de case albe cari »e ogl indeau tn apă, cu capul In jos.

In s t â n c a lor un deal plantat- cu viţă, urmarea fluviul. D a r Franço i s se opri deodată at r ă m â n â n d nemiş­cat de mirare. . . : , ,A uite-te, z ise ei.

Viile Încetaseră ţ i toată coasta era acoperită de lil iac In floare. Era o pădure violetă, un fel de covor m a r « Întina pe pământ , d u c â n d p â n ă t n sat, eale de dou'f saß treî kilometri.

S a rămase de asemenea cuprinsă de emoţie şi murmură:

— Oh! ce frumuseţe! Şt traversând câmpul , el s e îndrep­

tară' a lergând ciur» aceas ta colina, care furnizează în fiecare an tot li­l iacul târât prin Par i s de cărucioa­rele negustori lor ambulanţ i .

U n drumuleţ îngust se pierdea de­asupra tufişelor. El 11 apucară şi, în­tâlnind un luminiş mic, se aşezară.

МЙ de muşte sb&rnâiau d e a s u p r a lor, răscol ind aerul c u un fâsâ i t dulce şi continuu.

Şt soarele, s u b l i m u l soare al unei zile fără vânt să năpus t ia pe toată înt inderea acestei coline înflorite, lu­ând din aceas tă pădurice de buchete un miros puternic, un imens suflu d e parfunmrî , de sucuri de flori.

Şi încet, încet, el se îmbrăţ i şară , pe urmă se sărutară. înf inşl pe iarbă, fără să-şî dea seama de n imic decât de sărutatul lor. E a Închisese ochi i S i l ţ inea fn braţele el, s trângându-I înebunită, fără gânduri , cu mintea pierdută, amorţită din cap până'n picioare de un fel de aşteptare păti­m a ş a

Şi i se dete întreagă, fără ca s ă ştie ce făcea, fără să înţe leagă că t se dase lui.

Când se deştepta ca în. vârtejul mari lor nenorociri începu s ă p lângă gemând de aurore, c u faţa a s c u n s ă 'n mâini .

El Încerca să o mângâie . Dar ea. voi aă so eeîntoarcă sä se 'napoieze a c a s ă n u m a i decât . Repata fără în ­cetare, m e r g â n d cu paşî iuti :

— O! Doamnei Doamna! — Luiso! Luiso! sâ rămânem, te

rog,—sise el. E a a v e a atunci obrajii roşii şi o-

Chil adânciţ i . Cum ajunseră în gară la РаТіэ, îl părăs i fără să-l zică ntcî adio.

Când o întâ lni a doua zi, în omni­bus «ra de tot sch imbată şi s lăbită.

— Trebue să vă vorbesc, zise ea. Nu pot să vă m a i văd după cele w s'a petrecut.

— De ce, î n g â n ă el? — Pentru că nu pot. A m fost vino­

vata . N ' a m să m a l fiu. 'Atunci el o imploră, o rugă, tortu­

rat de dorinţî , n e b u n d e trebuinţa de a o avea întreagă, în ameţeala u n o r nopţi de dragoste.

— N u ! n u m a l pot, n a pot, susţi­n e a e a cu încăpăţânare.

D a r el se încălzi , se excită! Ii pro­mise s*o ia de nevastă . . . dar ea în-tr'una zioea:—J4'u! Şi-1 părăsi.

Timp de opt zile n'o mai văzu. El nu putu s'o m a l în tâ lnească , şi , pen­tru că nu-I ştia adresa o credea pier­dută pentru întotdeauna. In seara a n o u ă c ineva s u n ă l a eh Se duse să deschidă. Era ea. S e aruncă în bra­ţele Iul şi n u m a i rezistă.

T imp de 3 luni î l fu amantă . î n ­cepuse să se plictisească de ea, când ea ÎI spuse că. e Însărcinată. De a-tuncl el nu m a î avu decât un g â n d : să o rupă cu tot dinadinsul .

, Fi indcă n u putea să-şî a jungă scopul, neşt i ind c u m să procedeze, zăpăcit de griji, cu frica de copilul acesta care se mărea, el luă o hotă­râre supremă, e m u t ă într'o noap­te şi dispăru.

Lovitura fu atât de grozavă încât ea m i mai încercă s ă caute pe ace la care o părăsise astfel. Se aruncă l a genunchii muma-sif , cerând iertare pentru nenorocirea el; şi , câteva lun i mai târziii dădu naştere u n u l copil. 'Ani trecură. François Tessier îmbă­

trânea fără ca vre-o schimbare să se ,

fi putut face în viaţa lui. î ş i ducea traiul monoton Ф pUetlaitor a l birou-craţtlor, fără speranţe ţ i fără aştep­tări.

I n fiecare zl sa scu la la aceeaşi o r t , m e r g e a p e aceleaşi străzi , tre­cea pe aceeaşi uşă , îna intea aceluiaş i portar, intra i n acelaş birou, se aşe-K& pe acelaş acaun şt îndepl inea a-caleaş! obl igaţ i i .

Bra s ingur p e turna, s ingur, ziua şî noaptea tn oda ia lu i de flăoăfi. î ş i economisea 100 du lei pe lună pentru b&trân&Va.

In flecar» Duminică hfl făcea, prtnv ЬНтеа la Champs KTyeéee, ea eă va d i trecând lumea e legantă , echipagele şl femeile frumoase.

El spunea a doua mi tovarăşi lor luî de nenorocire:

— Ş o s e a u a era pl ină de lume ele­gantă şl f rumoase dinspre Bols.

Intri'o Duminică, din întâmplare , trecu prin atrazl noul şi Intra In par­cul Monceau.

Era Într'o d imineaţă de vară. Bonele şt mamele , s tind dea lungul

aleelor Işl priveau copil ce se jucau tn faţa lor.

Deodată F r a n c o i s Tess ier s imţi că tremura. O femeie trecea, ţ inând de m â n ă doi copil , un bâeţas de vre-o 10 an i st o fetiţă d» 4 an i . E r a ea.

El făcu încă vre-o s u t ă da paşi , pe urmă se prăbuş i pe o bancă , năbuşi t de « n o ţ i u n e . Ea nu-l recunoscuse. Atunci s e întoarse căutând s ă o va­dă d i n nou.

E a se aşezase a c u m . Bă ia tu l şedea foarte cuminte , la o parte , t n t imp ce fet iţa făcea grămez i da pământ . E r a ea! cu s i g u r a n ţ ă c ă era aal Avea un aer ser ios d e femeie, o toaletă s implă , o ţ inută s i g u r ă şt mândră.

E l o privea de depărta, n e îndrăz­n i n d să s» anuopie. Copilaşul ridică capul. Franço i s Tess ier se s imţi tre­murând. Era băiatul lu i , fără îndo­ia lă I Şl uitându-s» c u atenţ ie , cre­zu că se descoperă pa al însuş i , a&tfel c u m era po o fotografi» făcută de d e m u l t R ă m a s e a s c u n s după un pom, aşteptând ca e a să plece pentru c a s'o urmărească. N u putu e ă doarmă n o a p t e a următoare . Gân­dul la copil t l m u n c e a cumplit . F iu l lui ? Obi dacă a r puteS s ă fie s i gur i D a r ce a r face? It văzu casa ; ae in­formă. Află că s» măr i tase cu un ve­cin, un o m cinstit , cu obiceiuri seri-oase, care era at ins de nenorocirea ci. Acest om, cunoscând greşeala şi iertând-o 11 şi recunoscuse copi lul , copilul lui , Franço i s Tessier.

El se întorlcea prin parcul Mon­ceau m a l în fiecare Duminică.

Şi în fiecare Duminică o vedea ş i de câte ori o zărea o poftă nebună , ne inframată, îl cuprindea, de a-şi lua copilul în braţe, die a-1 acoperi da să­rutări , de a-1 lua, de a 4 fura. Sufe­rea îngrozitor în s ingurătatea lu i mizerabi lă de f lăcău îmbătrâni t fă ră nîcf o iubire; suferea o tortură îngrozitoare, s fâş iată de o dragoste părintească întocmită din remuşeârl , din invidie, d in gelozie şi d in acea trebuinţă d e a iubi copi lu l lu i pe care natura a pus-o în mărunta ie le fie­căruia din naL El voi s ă facă o în­cercare disperata, ş l apropi indu-se de oa. Intr'o zi, p e c â n d intra î n parc ÎI zise, înfipt în mij locul dru­mului , livid, cu buzele încreţite de tremur ăturî:

— Mă m a l recunoşti? E a ridică ochii , i i privi, scoase un

strigăt de spaimă, un strigăt d'e o-r»are, şi s t rângând în m â i n i pe co­pil ei , fugi târându-I după sine.

El se întoarse acasă p lângând, î n c ă câ teva l u n i trecură. N u o m a l

revăzu. Dar suferea zi ş i noapte,sfâ-ş iat de dorinţa-I d e tată.

Ca să-şî îmbrătişsze copilul ar fi murit , ar fi omorât , ar fi săvârş i t orice faptă, în fruntând orice peri­col, încercând orice îndrăzneală .

II sorise «I. Nu-î răspunsa însă. D u p ă douăzeci de scrisori, înţelese că nu m a l trebue s ă a lbă speranţa să o înduplece. Atunci el luă o rezo­luţ ie d isperată ş i g a t a eft pr imească chiar un g lonţ de revolver dacă ar fi trebuit; s e adresă bărbatului el cu un bilet ce conţ inea câteva cuvinte:

„Domnule", „ N u m e l e m e u trebuie aă f ie pentru

d-voas-tru u n subiect de groază. Dar sunt a şa d© mizerabil , a şa de tortu­rai de durere încât n'&m speranţă deoât In d-voastră. Vreau s ă vă cer o convorbire de 10 minute . A m onoa­rea.. . etc.

B l primi a doua zi u n răspunse „Domnule",

„Te aştept Marţi la 5 ceasuri". Urcând s cara , F r a n c o i s Tess ier , s e

oprea la fiece treaptă, a tât de tare-f bătea inima.

De abia respira cu greutate , ţ inân-du-se cu m a n a da r a m p ă ca. să- n u cada.

La etajul al treilea sună. O bonă veni să-l deschidă. O întrebă:

— Act e d-nul Flamei? — Act, intrat! domnule . Şi el intră Intr'un sa lon burghez.

Era s ingur, aştepta zăpăcit oa în mij locul unei catastrofe.

O uşe se deschise: Un om apăru. Era înalt , grav , puţin gras , în re­dingotă neagră. El îî arăta un sca­un cu mâna . Franço i s Tessier s e a-şeză, pe urmă ou o voce tremurândăi

— Domnule , domnule . . . . n u ştiu dacă-mi ştiţ i numele . . . d a c ă ş t i ţ i - . .

D-rral F l a m e i tl întrerupse: — E inuti l , domnule , ştia. Nevas ­

ta mea mt-a vorbit d e d-voastră. Avea tonul d e m n a l u n u l o m cin­

st it caro vrea se fie sever, s i o ma­ies tate burgheză de om c u m s a c a d e .

Franço i s Tess ier reluă--— El bine t domnule , ia tă . Mor de

durene, d e ramuşcare, de ruşine. Aşi vrea să -mi îmbrăţişez m ă c a r odată . . . eopiluL

D-nul F lamei s e sculă , s e apropie de sobă, s u n ă . Servi toarea apăru . EI t i se :

— Caută-mi pe Luis. E a ieşi. rămaseră faţă'n fâţă,muţJ,

n e a vând ce să-şî mal z ică, aşteptând. Şi , deodată, un băieţaş de zece ani

se repezi tn salon şi a lergă l a aceia pe саге-І credea tată. Dar ae opri, ruş inat , zărind un străin.

D-nul F lamei II sărută pe frunte, pe u r m ă ti z ise:—Acum îmbrăţişea­ză n e d nul , iubitul meu.

Şi copilul , s e îndreptă graţ ios , pri­v i n d pe străin.

F r a n ç o i s Tessier se ridicase. Lăsă să-I cadă pălăria din mână—tot a ş a după cum ara şi ei să cadă. EI con­templa pe fiul său.

D-nul Flamei , din delicateţe, se În­torsese ş i privea pe fereastră în stra­dă.

Copltut aştepta, mirat. El luă pălăria do jos şi o înapoio străinului . Atunci Franço i s cuprinzând pe mi­cul în braţe, începu să-l îmbrăţişeze nebun, lacom, pe faţa, pe ochi , pe obraji, p e gură, pe par. Copilul spe­riat de o a şa gr indină de sărutări căuta să scape, în torcând capul şî dând încolo cu micile sale m â i n î bu­zele l acome ale acestui om.

I n sfârşit Franço i s Tessier îl lasă deodată jos şi strigă:—Adio, adio!

Şi fugi ca un hoţ. Trad. de Ion T. M. I.

P R O V E R B E

U l t i m e l e m o d e l e d i n s t r ă i n ă ­t a t e v i n d e c u preturi moderate

S A B I N A Str. Lipscani 7 ä „etei-1 (colţ

tldngă Papagal») Pentru moiKsfi st lucrează şt s» vânt inedite Prefacerea unei pălării be l 4 .

In provincie se trimite eontra ramburs.

„ŞI MAI ŞI" De s'ar reîntoarce anii Anticei iliMoaUt, Cu zeiţe numeroase Şi cu mândre poezii,

Şi-ar veni l anol tn ţară Dulcea Venus, ori Junona, Pdn' şi e le-ar hta, de i»frur, „Săpun, Crem«, Pudră „Florar

Căci astfel este femeea : Ort cât de frumoasă ar fi. Tot doreşte, tot râmneşte, Să maî fie : „şi mai şi....u

Carol Scrob

Cuptorul rău coace bine.

N u umbla cu mâţa in sac, că i se văd unghiile.

Pis ica blânda sgârie rău.

Cine umblă cu mierea şi ne'ş i linge bazele ?

Cu o minciună boerească treci in ţara ungurească.

Cinstea mâţei e la oaia cu smântână.

Е . Д . P u c h e r &Co. Uil Elisabeta l i (мЬ hotel Priaciar)

Calea Victoriei 148 (vis-a-vis de priotri Ştirbey) B U C U R E Ş T I

CELE Ml SURI Şl VEGHI ШкЖ B i c i c l e t ă c o m ­p l e t ă L e i 1 1 0 — B i c i c l e t ă c u r o a t ă l i b e r ă

L e i 1 2 6 . B i c i c l e t ă o r î - c e m a r c ă g e r ­

m a n ă . . . . L e i 1 6 0 — A n v e l o p a C o n t i ­

n e n t a l . . . . » 8 , 5 0 C a m e r a . . . . • 5 , — L a n ţ u r i b u c a t a » 4 , — P e d a l e . . . . » 4 , — Ş e a d e p i e l e . . » 5 , 5 0 P o m p ă d e p i c i o r » 2 , 2 0 L a m p ă d e a c e l y -

l i i m » 3 , 7 5 C l o p o t » 1 S p i ţ ă c u c a p s ă . » — I O M â n e r e p e r e c h e a » — 4 0 C h e i f r a n c e z e d e i a 7 0 b a n i

p â n ă l a 1 , 2 0 . G h i d o n o r l - c e f o r m ă l e î 3 , 5 0 Tot felni de accesorii mas

eftfn ca ori unde. Careţi eatalogul ilustrul gratis ţ.i írancn. ' Ч А / Ч А Л / Ѵ А / Ѵ Ѵ Ѵ Ч ^ І Ѵ Ѵ Ѵ Ч ^

PROCUBAŢI-VÂ eu derizoriul preţ popu- '

' a r I Of K Ifl raarea $' su serba o- ' de L u ' Ojil» peri patriotico-lite- * rară R ă z b o i u l R o m â n o - r u s o - ' t u r c , Istoria ilustrată (cu 75 splen­dide fi originale gravuri mari artis­tice) a lodepeodeaţeî României, tl* volum*, 5 5 Ѳ О pagini. Ultima ediţie !

jubilară. In loe oe iei 12,50 numai ' lOÏ R 1П ° P e r * complectă, expediată* Iul Uj IU franco la domiciliu. Se re­comandă maî ales d-lor ofiţeri, sub­ofiţeri, preoţi, studenţi, institutori şi ' în genere tuturor amatorilor unei ' lecturi morale şi patriotice procurarea ' urgentă a acestei cărţi dc un extrem ' şî palpitant interes pentru tot roma- ' nul care 'şî iubeşte neamul. Mic şi ' mare e caler s i he i propagandă pen­tru răspândirea acestei cărţi nepre­ţuite, in toate cercurile !

Comenzile, însoţite de cost, se vor< adresa exact ast-fel : «Agenţiei de' publicitate literară PRESA^Bucu-* reştî, Căsuţa #53. Ramburs fără a- ' cont nu se admite. '

Păstraţi şi arătaţi şi altora acest ' anunţ care'apare numai la rare{

intervale! Comenzile se e x e c u t ă * prompt.

oricărei famili să se aboneze Ia

SĂNĂTATEA cea mal buni revis­tă de medicină po­pulară cu admira­bilul supliment gra­tuit

Viata Fericita E o comoarăpentru

ori-ce caed Fie-care număr con­ţine 32 pagiatmarî, ' Aoget ilustrate.

Număr de proba" gratis fa cerere.— Aawemen-tul anual 6 LEI.— Redacţia ei âtalnlstratia, Revista «Sănătatea» 'Str. Triumfului: 9, Bacortfb. Notaţi bine adresa! 446$

• W W W / V N Л Л А Л Reclama e sufletul comerciuluî

i. — N o . UNIVERSUL DTEKAR b u n i , ' 9 Ma'vu, І Ш .

GRĂBIŢI-VÀ DE VÉ ABONAŢI LA

UNIVERSUL Tragerea are I O C I A 22 Маій

ş i p u t e ţ i a v e a ş a n s a d e a c â ş t i g a u r m a t o a r e l e m a r i p r e m i i :

Vi la do la S isa ia -v i „ V i l a T h e o d o r a " , construită anume pentru tragerea viitoare, pe str. I. C. BrStianu,

tn -poziţia cea mai splendidă din localitate.

lin salonaş modern compus din .

1 canapea, 2 foioliuri, 4 scaune şi o masă «ie mijloc, foarte elegant, cumpărat dein'fabrica <le mobile - de află, / . Hre-toî, calea' Rah ovei, 50, unde se. gflseşte in per­manenţă o bogată ţ>i a-leasă expoziţie de mobi l e

le toate genurile.

UN DORMITOR DE BRONZ

de mare valoare, cum părui delà Industria me­talică «Marca», Bule­vardul Klisabeta, No. 8 .

ü garnitura de mobilă

' PENTRU INTRARE compuşii din : •

1 canapea, • A scaune, 2 l'otoliuri şi o'masa! eúni-păr-aie delà cunoscutul magazin de ' mobile de trestie si baiului, Lit-tman. str. Lipscani, 3 .

de lemn fffl construit în marea fa­brică de mobile d e j e m h Marin V. Gancd. şo­seaua Mihaî Bravul, No. 37 şi str.'Şe'ibăiîică, І0 , Sucursala calea Victoriei,

No 107 : "

0 scorţă românescâ •(fi i'1

bluza (i!e) de matas* ilida. Bazanii Saţionnl

calea Victoriei, 110

SALONAŞ de bambu

cumpărat delà cunoscuta fabrică de mobile in a-cest gen, E. A: Pucher, calea Victoriei, 148. Su­cursala Bulevardul Éli-" sabela, No. 18, .la «0*-

rriela Hal ev»

0 dormeză, două foioliuri şi un paravan artistic lucrate iu vechiul atelier, de tapiţerie loan ХкиШгм, str Câmpineanu, Şl

0 pendula de stejar aliiinal, o tavă arginlalâ cumpărate de ta magazinul de încredere Schmidt & Strq-

Mat calea Victoriei No 53

0 bicicletă, o puşca de vânătoare, nu pistol пі|іл|цп| cumpărate de la marele magazin de biciclete . naivului , ş i a m e fí D y i s s ) ) ) f w n t c a l e a Victoriei 44,

M gramofon, o vioara, un llaul. o Іінгнініііса cumpărate de la cunoscutul magazio de muzică Jean Féder,

calea Victoriei 54. . - • , .

1 pendulă de perele ti liiigurife de argint sullate cu aur ZXaiT

. пр<.-іііиГmagazm «Ceasornicăria Geltet»,- str. Golţei 3 4 .

0 Splendidă Rochie M ; M arUsllc !n ajliruri.

1 ceasornic de aur, c u t , . e i c a p a c e . p e n t r u ьагьаг.

1 bră|arâ'de aur M kl., cu ö perle fine. 2 ceasoarnice de aur pentru damă. 1 inel de aur en rubin, pentru bărbat.

I pereche de cercei cu diamante J ' u c Ï Ï n , % f mare valoare.

Ö irniHoiisă şi pre|ioasă broşa. lin inel de aur M kt. pecetar pentru bărbat. 6 ceasoarnice remontoir de; argint cu l rapace \ ceasornic de metal emailat. In binoclu lin. (i ceasoarnice remontoir, de metal. I elegantă eonipolieră argintată, d e m a r e valoare

Două aparate economice de încălzit; ГТ^рі tan Caslano.

Iii) cutii cu cremă, pudră şi săpun „FLORA" cutii speciale, făcute anume pentru abonaţii noştri.

911 Iktal'hftlP ЙІЧгІпІаІР r e P r « z i n , â n c l fotografiile Regelui ; Lv | l m l • ' d l g l H i a i C şj Reginei, comandate amimé

pentru premii. ', , . Tofi aceï cari se abonează cu începere, de gzî,

mai primesc gratuit şi un volum din МѲШОГІІІѲ Begolni Carol L