Stoparea traficului de fiinţe umane

Profesor coordinator Căpraru Mădălina

Ştefan Cojocaru Facultatea: Filosofie şi Ştiinţe Social Politice

Secţia: Sociologie

An universitar: III

„Traficul de fiinţe umane este o formă modernă de sclavie într-o lume vulnerabilă”

Traficul de fiinţe umane se referă la schimbul şi miscarea sistematica a oamenilor prin mijloace variate, incluzand şi o varietate de agenti, institutii şi intermediari. Implică coerciţie, decepţie şi/sau exploatarea celor care sunt mutaţi în interiorul sau în afără granitelor.1 O altă definitie a traficul de persoane este “Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transferul de control asupra persoanelor în cauză, efectuate sub amenințare sau prin uz de forță sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune, prin abuz de putere sau profitând de starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de bani sau de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra alteia, în vederea exploatării.” (Directiva 2011/36/EU)

Principalele victime ale traficului de fiinţe umane, numit şi “ noul sclavagism economic”, sunt femeile şi copii. Metoda prin care aceştia din urmă ajung să fie victime ale traficului de fiinţe sunt fie în necunoştinţă de cauză, prin intermediul “agenţiilor” ce facilitează migraţia ilegală, fie prin răpire; motivele pentru care aceştia sunt rapiţi fiind fie trafic de organe, pestare de servicii sexuale sau exploatare prin muncă.

Pentru a putea identifica grupul ţintă nu este necesară doar delimitarea vârstei şi a genului, doar o mica parte din copiii şi femeile unui oraş fiind victimele traficului de fiinţe umane. Ceea ce este mandatoriu este identificarea unor cracteristici ce ne ajută la delimitarea grupului ţintă, caracteristici întâlnite la majoritatea victimelor traficului de persoane. Astfel că portretul psiho-social al victimelor traficului de persoane, conform rapoartelor statistice, include vârsta, genul, mediul de provenienţă, venitul şi domeniul de lucru, studiile, starea familial. O alta caracteristică foarte importanta este aceea ca majoritatea vor să migreze illegal într-o anumita ţară, fiind astfel obligaţi să recurgă la “agenţile” ce se ocupă de recrutarea pentru diferite posturi.

Cracteristicile victimelor se incadreaza în urmatoarele limite:

- Vărsta de pînă în 25 de ani ( 52% din victime erau majore la intrarea în trafic;)2

- Majoritatea victimelor sunt femei ( prestări servicii sexuale), dar şi bărbaţi (exploatare prin minca sau ca soldaţi)(  77% din acestea sunt de gen feminin și 33% sunt de gen masculin)3

- Provenienţa din familii paupere din mediul rural sau periferia oraşelor mari

1 Human traficking – “The sage dictionary of criminology” 2 http://www.anitp.mai.gov.ro/situatia-statistica-a-victimelor-traficului-de-persoane-in-anul-2013-partea-i/3 Idem 2

- Nivel scazut de studii (Cele mai multe victime (198) au cel mult studii gimnaziale la

momentul intrării în trafic, acest număr reprezentând o proporţie de 47% din total, în timp ce o proporţie de 31% urmau sau aveau finalizate studiile liceale sau profesionale la momentul consumării infracţiunii de trafic de persoane. O singură victimă avea absolvite studii superioare la momentul intrării în trafic, 18 victime nu aveau studii, iar 74 victime au studii primare”)4

- Fără un loc de muncă

- Fără venituri

Pentru a putea combate traficul de fiinţe umane este necesară în primul rând minimizarea persoanelor care se incadreaza în acest profil psiho-social, ceea ce înseamnă o creştere a participării şcolare, o creştere a integrării pe piaţa muncii şi o ameliorare a problemelor de familie. Aceste probleme vizate fiind şi principalele motive care împing persoanele la migraţia ilegală, şi prin urmare scaderea riscului de a fi victimele traficului de persoane.

Dat fiind că pentru a se diminua numărul victimelor traficului se intervine atât asupra gradului de educaţie cât şi asupra mediului familial turbulent, implementarea unui proiect pe stoparea traficului de fiinţe umane este mai eficient, mai ales ca se întroduc şi informatii cu privire la evitarea situaţiilor de trafic de persoane şi oferă şi consiliere victimelor deja existente.

Traficul de persoane, fiind la început o activitate legală (traficul de sclavi negri) a început să intre în ilegalitate odată cu interzicerea sclavagismului (25 septembrie 1926). Insă mişcări internaţionale de stopare a traficului de persoane au început în 1990 când a fost definit pentru prima dată traficul de persoane, definiţie care nu se axa doar pe abuzul femeilor şi al copiilor pin prostitutie5.

Odată ce traficul de persoane a devenit un fenomen intens studiat la nivel international, au început să se facă cercetari cu privire la cauzele care au dus la apariţia traficului de persoane. Printre principalele cazue ale traficului de persoane se numără:

1. Nivelul de trai – acesta este pincipalul motiv pentru care persoanele fără venituri iau în considerare propunerile pentru locuri de muncă din afără ţării. Lipsa informării cu privire la tipul locului de muncă, a celui de destinaţie sunt principalele indicii cu privire la existenţa unei organizaţii ce se ocupă cu traficul de persoane. De asemenea, promisiunea posibilităţii trecerii ilegale a vămii este cel de-al doilea indiciu.

2. Şomajul – Este însuşi generatorul nivelului scăzut de trai, în special în cazul persoanelor fără educaţie ce traiesc în mediul rural. Lipsa unui loc de muncă, împinge de cele mai multe ori, la alegerea unor opţiuni de gasire rapidă a unui venit.

4 Idem 2 5 Idem 1

3. Educaţia – majoritatea victimelor traficului de persoane sunt cei fără educatie, sau cu un nivel scăzut al educaţiei (Fig. 1).

Fig. 14. Mediul familial – mediul familial turbulent fiind şi acesta un motiv al traficului de

persoane, 55% din traficanţi fiind prieteni ai victimelor şi cunoscând situaţia lor familială.5. Lipsa informării cu privire la posibilele consecinţe ale migraţiei ilegale 6. Dezinformarea privind destinaţia şi caracteristicile locului de muncă7. Instituţii de stat (vamă, poliţie) corupte, care colaborează cu organizatiile criminale

Odata ce traficul de persoane a început să fie o problemă globală, şi mişcări internationale au început să apară (Protocolului privind Prevenirea, Combaterea şi Sancţionarea Traficului de persoane), identificarea numărului de persoane traficate cât şi motivul traficului a devenit mult mai uşor de identificat . Astfel că o estimare globală a totalului numărului de persoane exploatate prin diferite munci ca urmare a traficului de persoane este de 2 450 000 locuitori.

Romania a început să întocmească rapoarte şi a început monitorizeze dinamica traficului

de persoane din anul 2004, de atunci începand şi intervenţiile de stopare a traficului şi de consiliere a victimelor. Se poate observa astfel un parcurs descendent al persoanelor identificate ca fiind victime a traficului de persoane (Vezi Tabel 1 ), numărul de victim ale traficului de persoane identificate pentru anul 2013 fiind de 896, cu 14% mai putin decat anul anterior. Astefl caînurma interventiilor asupra traficului de persoane se observa o scadere a numărului de victim cu peste 50 % fata de prima statistica. Neinterventia asupra diminuarii

traficului de persoane, pe langa faptul ca ar duce la cresterea numărului de victim are efecte negative atat asupra victimelor (grupul ţintă al traficantilor), cat şi asupra comunitatii din care fac parte victimile şi asupra societăţii în asanblul ei.

1. Efecte asupra victimelor/grupului ţintă:- Stare mentala precara, la fel ca şi boli psihice precum: depresie, sindromul de

stress posttraumatic, gânduri suicidale, etc.- Contractarea de boli cu transmitere sexuală

- Suportarea de torture şi batai ce pot duce mai apoi la disfunctionalitati fizice

- Incluziunea socială dificiăa sau chiar imposibilă

- Pierderea sprijinului emotional

- Lipsa posibilitatii obtinerii educatiei/includerii pe piaţa muncii2. Efecte asupra comunitatii:

- Teama posibilitatii implicarii ca victimînorganizatiile de trafic de persoane

- Scaderea increderiiînprieteni/cunoscuti3. Efecte asupra societatiiînasamblul ei:

- Inmultirea bolilor cu transmitere sexual(prin proliferarea prostituiei)

- Intarirea crimei organizate(prin neinterventiaînstoparea retelelor ce se ocupa cu traficul de persoane)

- Cresterea ratei criminalitati (prin practicarea prostitutiei, cersitului, abuzului minorilor prin muncă,transformarea victimelorînurmatorii infractori)

- Cresterea ratei migratiei ilegale(migratia fiind singura sursă de venit accesibila persoanelor din zonele sărace, fără o educatie prea inalta)

- Scaderea incluziunii pe piaţa muncii a viitoarelor victime, acestea neputând accesa diferite programe de incluziune pe piaţa muncii, migratia ilegala fiind o alegere mai usoara

- Adancirea starii de săracie a populatiei, traficul de persoane facand parte din economia subterana a unei tari, banii obtinuti de pe urma abuzului persoanelor neintrandîneconomia unei tari, persoanele abuzate neputand beneficia de pe urma muncii lor.

Pentru a putea lucre mai bine şi intelege fenomenul traficului de persoane este necesară identificarea teoriile careil auînvedere. Prîntre acestea se numără: Teoria anomiei sociale, teoria subculturilor delincvente, teoria dezorganizarii sociale, teoria alegerii economice rationale, teoria marxista a relatiilor sociale.

Teoria subculturilor delincvente apartine lui A. K. Cohen care sustine caînorice cultura exista grupuri neprivilegiate, frustrate (grupurile sărace, lipsite de educatie) care se abat de la normele generale ale unei societati şi isi creeaza propriul system de valori şi norme. Acestea se mai numesc şi “subculturi”. Cracteristicile acestor sub culture sunt identificate de Cohen ca fiind urmatoarele:

- Dezvoltare economica mai redusă

- Existent unor stari de spirit specific: frustrare, insatisfacţie

- Nivel scazut al educatiei

- Statusuri sociale periferice(scazute)

- Existent unor interdictii, granite.

Datorita incapacitatii ascensiunii normale pe scara socială şi a castigurilor economice necesare, aceste subgrupuri recurg la metode innovative şi ilegale pentru castigarea existentei .

La baza teoriei dezorganizarii sociale sta dezvoltarea comportamentelor anomice ca urare a cresterii urbanizarii. Teoriticienii care au pus bazele acestei teorii sunt reprezentantii Scolii de la Chicago. Aceasta teorie se bazeaza pe faptul ca odata cu crsterea urbanizarii,înmarile orase, au început să apara tot felul de subculturi(gasti, “asociatii”) de cele mai multe ori deviante. De cele

mai multe ori aceste gasti se dezvoltauîncartioerele sărace unde ascensiunea pe scara socială sau castigurile economice corecte erau de cele mai multe ori imposibile. Acesta este definit ca mediul propice dezvoltarii organizatiilor criminale ce se ocupa cu traffic de droguri, de persoane, furturi, etc.

Teoria anomiei, în forma sa iniţială apare la E. Durkheim care considera ca nu poate exista societate fără un anumit grad de anomie, fiecare individ comitand o crimă la un moment dat. Acesta chiar considera starea de anomie drept o stare normală şi utilă, fără aceasta unele funcţii ale sistemului social neputând să mai existe (sistemul judiciar, politia, asistenta socială, etc.) R. K. Merton vine însă o alta teorie a anomiei. Conform acestuia anomia apare atunci cand indivizii nu au mijloacele necesare atingerii scopurilor propuse de societate. Astefel ca atingerea unui anumit nivel de trai pentru populaţiile sărace şi cu un grad scăzut de educaţie este aproape imposibil fără recurgerea la anumite comportamente anomice (migratia ilegală, traficul de droguri, traficul de persoane, furtul, şantajul, etc.).

Pentru a putea identifica masurile de combatere a traficului de persoane cele mai eficiente este necasară analizarea cauzelor traficuluiînsine şi ca caracteristicii victimelor. Caracteristicile victimelor sunt importante deoarece, prind diminuaea acestor caracteristici, traficul de persoane se va diminua prin posbilitatea posibilelor victim de a recunoaste situtatia de criminalitate. Printre caaracteristicile la care se poate lucre se numără:

- Violenta în familie

- Nivelul scăzut de scolarizare

- Şomajul ridicat

- Dezinformarea cu privire la traficul de persoane.

Pentru a putea rezolva aceste probleme este necesară:

1. Reducerea violentei în familie prin campanii de informare şi consiliere .2. Diminuarea discriminarii femeilor şi copiilor prin integrarea scolară, integrarea în câmpul

muncii, oferirea de subvenâii (în cazul în care acestea nu sunt oferite de stat)3. Scăderea ratei abandonului şcolar şi a exploatării copilului prin muncă prin oferirea de sprijin

material familiei4. Scaderea ratei şomajului prin oferirea posibilităţii participarii la cursuri de calificare pentru

aplicarea la un loc de muncă5. Realizarea de campanii de inforare prin intermediul mass-media: televizor, radio, internet,

impartirea materialelor de infomare, sustinerea unor discutii de informare.

6. Oferirea de consiliere persoanelor care doresc să migreze într-o alta ţară, informarea acestora

cu privire la posibilele pericole şi gasirea de solutii impreuna cu beneficiarul

Conform statisticilor din ultimii ani obţinute de la ANTIP(Agentia Naţională Împotriva Traficului de Persoane) se poate observa că în judeţul Iaşi (Fig. 2) victime ale traficului de persoane sunt în număr de peste 40, iar la nivel naţional, numărul ajunge până la 896. De asemenea se poate observa o evoluţie descendentă pe parcursul celor 9 ani de când în România au început campanile de stopare a traficului de persoane cu peste 50%

Fig. 2

Tipuri de intervenţie:

1. La nivel individual:- Identificarea victimelor traficului de persoane

- Identificarea potenţialelor victim

- Introducere în grupuri de support privind experienţa de victimă2. La nivel de grup:

- Realizarea campaniilor de informare multi-media cu privire la caracteristicile situaţiilor de trafic

- Realizarea conferinţelor în care se discuta liber caracteristicile situaţiilor de risc

Bibliografie:

1. Krohn, Marvin D., Handbook on Crime and Deviance, Ed. Springer, New York, 20092. Mihăilescu, ioan, Sociologie general, Ed. Polirom, Iaşi, 20033. Cojocaru, Ştefan, Proiectul de intervenţie în Asistenţa Socială, Ed. Polirom, Iaşi, 20004. Mateuţ, Gheorghiţă, Traficul de fiinţe umane. Infractor. Victimă. Infracţiune, Alterbative

Sociale, 20055. http://www.humanistica.ro/anuare/2003/ANUAR_2003/11_Marioara%20PETCU.PDF

30.10.2014 – 15:126. http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/@ed_norm/@declaration/documents/

instructionalmaterial/wcms_088507.pdf 30.10.2014 – 12:007. http://www.drept.ugal.ro/documente/eseuri2010/HERTA%20ALINA.pdf 30.10.2014 –

12:108. http://www.rcis.ro/images/documente/rcis22_03.pdf 31.10.2014 – 09:36

9. http://www.anitp.mai.gov.ro/situatia-statistica-a-victimelor-traficului-de-persoane-in-anul- 2013-partea-i/ 30.10.2014 – 09:45

10. http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/Rap%20anual%202012%20final.pdf 31.10.2014 09:50

11. http://www.anitp.mai.gov.ro/situatia-statistica-a-victimelor-traficului-de-persoane-in-anul- 2013-partea-ii/ 31.10.201 – 14:17

12. Situația statistică a victimelor traficului de persoane în anul 2013 - ANEXĂ LA LUCRAREA 3313880 din 10.03.2014