Traditii si obiceiuri de nunta - FedelesulEste o petrecere la casa miresei (de regula), in seara de dinaintea nuntii, la care participa tinerii prieteni ai celor doi miri, alti invitati. La inceputul petrecerii, tineri lucreaza ornamentele care vor fi puse in bradul de nunta, din materiale puse la dispozitie de miri. Petrecerea nu presupune prea multa mancare (cozonaci) ci mai degraba bautura si dans.Traditii si obiceiuri de nunta - UdatulMireasa, flacaul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fintina spre rasarit,numarata de la casa miresei, insotiti de lautari. Pe drum, mireasa si flacaul poarta un ulcior (sau o vadra de lemn in alte zone), legat cu stergar tesut in casa, pina la fintina. Aici, flacaul scoate apa de trei ori si, de fiecare data, impreuna cu mireasa, stropeste multimea cu un manunchi de busuioc, inmuiat in apa din ulcior, in semn de urare de maritis la fete, insuratoare la flacai si spor la neveste. Flacaul poate fi altul decit purtatorul bradului si va pastra ca dar ulciorul nou si stergarul cu care a facut udatul. Intorsi de la apa, nuntasii incing o hora in care mireasa trece pe la fiecare si ii prinde in piept floarea de nunta. Aceleasi flori sau cocarde le vor primi nuntasii mirelui, nasii, alti invitati la biserica.Traditii si obiceiuri de nunta - Barbieritul mireluiAcest obicei se desfasoara in paralel cu gatitul miresei. Un prieten apropiat al mirelui (in trecut un vataf) il barbiereste, in mod simbolic pe ginere. Asezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta. Obiceiul se pare ca avea o semnificatie ritualica initiatica, ultima dintr-un lung sir de initieri la care era supus baiatul in cursul deveniri sale ca barbat.

Traditii si obiceiuri de nunta - Imbracatul mireseigatitul mireseiNasa, impreuna cu mama miresei si prietene apropiate ajuta mireasa sa se imbrace, pentru ca la sfarsit, nasa singura sa-i lege voalul si coronita. Se desfasoara in acelasi timp cu barbieritul mirelui si simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta. In vechime la acest ritual puteau lua parte mai multa lume din partea miresei. Cum gatitul era destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se faceau impletituri complicate ale parului), fetele cantau cantece cu tema despartirii.Traditii si obiceiuri de nunta - Vesmintele de nuntaIn Roma antica albul era considerat culoarea bucuriei, mai tarziu, in evul mediu a simbolizat puritate. In vremurile stravechi blestemele si farmecele erau luate in serios. Din acest motiv, prietenii si membrii familiei miresei si mirelui se imbracau la fel ca mirii in idea de a deruta spiritele malefice si de a deturna farmecele. Termenul vechi francez "trousseau" se traduce prin balot de imbracaminte. Dupa nunta, mireasa aducea hainele purtate de membrii familiei in casa mirelui. Obiceiul a evoluat in timp si astazi in societatea americana domnisoarele de onoare si cavalerii poarta haine de aceeasi culoare si care de multe ori sunt croite la fel.raditii si obiceiuri de nunta - Buchetul mireseiIn vremuri stravechi aproape orice putea fi considerat ca fiind prevestitor de rele. Pentru a se proteja impotriva raului, miresele foloseau plante, cunoscute pentru protectia pe care o puteau asigura impotriva relelor. Plantele, anumite soiuri de ierburi ocrotitoare erau prinse pe imbracamintea miresei, din cap pana la picioare, facand-o sa arate mai mult ca o salata asortata umblatoare. Mai tarziu, plantele au inceput sa fie inlocuite cu flori, doar din simt estetic. Cu timpul florile de pe vestminte au evoluat in buchetul de mireasa, pe care il cunoastem astazi.Ritual de trecereIn satul romanesc traditional, nunta constituia un moment important in cadrul comunitatii. Casatoria reprezenta un obicei din ciclul vietii, care concentra un numar mare de rituri de trecere dintr-un stadiu de viata intr-altul, rituri de purificare si altele menite sa aduca fertilitate in noul cuplu. Se cunosc multiple variante locale de nunta in Moldova, Transilvania, Maramures, Tinutul Padurenilor, dar elementele esentiale sunt aceleasi. Scenariul nuntii se derula pe parcursul a 4-5 zile (de joi pana marti), iar ceremonialul se desfasura pe etape dedicate preparativelor, anumitor secvente ritualice, culminand cu desfasurarea nuntii propriu-zise, care era concentrata in ziua de duminica. Fiecare secventa a nuntii era exprimata prin strigaturi sau oratii specifice folclorului romanesc. Nuntile aveau loc in doi timpi fasti: la Caslegile de iarna - imediat dupa Sarbatori pana la inceputul Postului Pastelui si la Caslegile de toamna - pana in primele zile ale Postului Craciunului. Aceste perioade erau considerate momente de ragaz in viata satului. Tot atunci, oamenii agoniseau in camara destule bucate pentru a organiza nunta.Petreceri inainte de ziua nuntiiSambata se organizau multiple pregatiri incasediverse. Lacasamirelui se adunau prietenii de-o varsta ai mirilor. Dintre ei se alegeau chematorii la nunta, cei care mergeau prin sat cu o plosca impodobita pentru a invita la nunta neamurile si vecinii din partea ginerelui, nasului si miresei. In Transilvania, insotitorii mirelui se numeau Vornici", Gazda", iar insotitoarele miresei se numeau Druste", in Oltenia acesti tineri se numeau Coltunari" si Coltunarese". Acesti tineri aveau obligatia sa pregateasca mirele, respectiv mireasa pentru nunta, insotindu-i apoi pe tot parcursul evenimentului.La viitorul sot se organiza o petrecere pentru gatitul steagului (Transilvania) sau al bradului (Oltenia, Moldova), la care participau baietii si fetele. Acestia impodobeau o lancie cu naframe ale fetelor, basmale, panglici, ciucuri, clopotei si plante vesnic verzi. Culorile predominante erau rosul (viata, bucuria) si verdele (vitalitatea). In sudul tarii, impodobirea bradului se facea cu panglici, colaci si un clopotel. Bradul a reprezentat dintotdeauna simbolul demnitatii (verticalitatea) si al tineretii. Steagul sau bradul sunt simboluri fundamentale ale nuntii ce vizeaza rolul fecundator al elementului masculin intr-un cuplu, ocrotitoarele intregului ceremonial care erau purtate in fruntea alaiului de o persoana anume - Stegarul" sau Bradasul".Drustele se adunau la casa miresei pentru petrecerea numita la margele". Fetele pregateau darurile care se ofereau nuntasilor (batiste, flori) acasa la mireasa.Duminica cea mareInca de dimineata, mirii paseau in timpul sacru, desprinzand-se de ceea ce au fost pentru a deveni gospodari". Aceasta perioada de vulnerabilitate insuma o serie de practici ritualice cu functie propitiatoare, menite sa pastreze integritatea fizica si psihica a mirilor si sa asigure viitoarei familii belsug si prunci. In prezenta nasilor se facea imbaiatul ritual pentru curatirea perfecta a trupului inainte de a intra intr-o alta stare. Simultan, baietii asistau la barbieritul ginerelui, iar fetele la pieptanatul miresei. Parul acesteia era impletit in suvite impare, perechea fiind sotul. Florile naturale rosii sau vesnic verzi, banii de argint sau aur, beteala constituiau principalele elemente de podoaba, care se adaugau pieptanaturii ca simbol al fecunditatii. Peste pieptanatura se aseza cununa de forma circulara, pentru ca astfel raul sa nu patrunda prin nici o parte.Alaiul format din mire si vornicii sai impreuna cu lautarii porneau prima data spre casa nasilor pentru a-i lua. Acest drum spre casa miresei era parcurs in mod zgomotos, cu strigaturi, chiuituri, dar era presarat si cu incercari ritualice pentru testarea viitorului sot. La casa acesteia, zestrea era etalata in curte si pe prispa casei. In vazul tuturor, cu emotie si plini de curiozitate, nuntasii asteptau sa fie scoasa" de catre un vornic mireasa, prezenta de maxima stralucire. Fata se desprindea acum de familie, cerandu-si iertare de la parinti. Dupa Iertaciune", mireasa rupea deasupra capului un colac care era impartit nuntasilor. Alaiul pornea apoi spre biserica pentru cununia religioasa, care era momentul de unire a mirilor in fata lui Dumnezeu. Preotul punea pe capetele lor asa-numitele pirostrii (cununile imparatesti). Mirii ieseau impreuna din biserica si mergeau tinandu-se de o naframa, care se pastra pana la moartea unuia dintre ei, cand se rupea in jumatate pentru a fi pusa in sicriul celui plecat primul. Naframa era semnul de recunoastere pe cealalta lume.Dupa cununie se desfasura masa mare", in general, acasa la parintii ginerelui. Era un prilej de veselie si petrecere pigmentat cu diverse obiceiuri dedicate bunastarii si fertilitatii noului cuplu. Un moment foarte important al nuntii era strigatul cinstei" (darului). Vornicul, uneori, impreuna cu mirii mergeau la fiecare nuntas care le daruia cate ceva trebuitor in noua gospodarie: unelte, tesaturi pentru casa, animale tinere etc.; mai rar se ofereau bani. La sfarsitul mesei, miresei i se scotea cununa si era legata la cap" cu o basma sau ceapsa, semn ca fata intra in randul nevestelor. Apoi se juca mireasa pe bani.Furatul miresei: dupa miezul noptii.Jucatul gainii colacii care sunt daruiti de miri nasilor in semn de multumire inainte de a incepe darul.