TRADITȚI DOBROGENE DE IARNĂ (la români și naționalități conlocuitoare)

Atim Georgeta – Liceul Teoretic ”Ion Creangă” Tulcea

Sărbătorile de iarnă sunt însoțite în desfășurarea lor de datini bogate, însoțite de muzică. Aceste datini au fost moștenite,pe cât se pare, în bună parte de la neamurile din care s-a plămădit poporul român. Se știe că popoarele din antichitate aflate pe aceste meleaguri sărbătoreau solstițiul de iarnă în ziua nașterii ,,nebiruitului soare” cu cântece și dansuri cu felicitări și urări de sănătate și bunăstare.

Colindul- în unele localități se adresează băiatului de însurat, fetei de măritat, tinerilor căsătoriți, fiind executată antifonic de grupuri de tineri. Iată un colind laic:

La poarta la Ștefan–Vodă

La poarta la Ștefan–vodă,

Toți boierii stau de vorbă

Dar vorba de cine-mi este?

De (numele gazdei) cel frumos.

Dimineața se sculară,

Pe ochi negri se spălară

Scoase cheile afară

Graja de piatră descuiară

Și scoase pe murgu afară

Și pe dânsu s-aruncară

Și pleca la vânătoare

Să vâneze căprioare

Căprioare, roșioare,

Să dea la dușmani să moară.

Cules de la Sulea Eliza Com Horia, Jud Tulcea

La aromâni colindele au o tradiție veche. Ele se cântă numai de către copii, ducând la casele oamenilor mesajul de bucurie, sănătate și noroc. Diversitatea și amploarea colindelor este relativ restrânsă, de aceeea cântecul este asemănător la toți aromânii. La aromânii pindeni copiii se strâng dimineața la biserică, și, după ce o ocolesc de trei ori, pornesc la colindat în grupuri mici. Și ceilelalți copii armâni (cipani, farserați,bitolieni) pornesc la colindat dis- de- dimineață.

Colinele se cântă pe o singură voce.

Colinda de copil

Un copilaș frumos-frumos

Ferice de familia lui,

În casa aceasta unde ne aflăm

Și-am poposit acuma,

Am venit să vă urăm,

La mulți ani copilașului!

Cules de la Iorgoveanu Sultana, Tulcea

În comunitatea greacă un grup de colindatori tineri umblă cu colindul și-și împodobesc căciulile. Cu trei zile înainte băieții se întâlnesc la casa ,,Dragumanulu” (șeful grupului), unde învață colindul și-și împodobesc căciulile pentru ,,a fura ochii fetelor”, cu bănuți de argint sau alte bijuterii sclipitoare. Această sărbătoare este mult așteptată de fetele satului. Colinda începe noaptea târziu, către miezul nopții până dimineața. Pentru a-și vesti sosirea colindătorii chiuie, apoi intră în casă primiți de gazde.Tinerei fete din casă i se cântă frumosul cântec ,,Despina corim chiomurfi”,apoi se așază jos pentru ,,a nu întoarce pețitorii fetei”. Tatăl fetei îi cinstește cu vin iar fata îi dă un colac unui colindător de ea ales.

A doua zi, după-amiază, fiecare colindător care a primit colaci se duce la fata care i-a dat colacul și o invită la hora care are loc în centrul satului.

În a șaptea zi a lunii ianuarie colindătorii flăcăi merg la udatul tinerilor căsătoriți. Mirele este ascuns undeva bine. Celui care a găsit mirele i se dăruiește un ștergar de către soția mirelui. Odată găsit mirele este purtat pe brațe până la cea mai apropiată fântână și, ajuns aici, colindătorii îl udă, aruncând pe el trei-patru găleți de apă, apoi este dus acasă și cinstiți toți cu vin fiert. După aceea colindătorii pleacă, dar nu înainte de a cânta un cântec mirelui. Tot în acea zi, dar mai pe la prânz se udă și mireasa de către nașă, care, după ce o găsește îi dăruiește o rochie și îi toarnă pe gât o cană cu apă. Apoi toată comunitatea participă la un ospăț, dansând hore, iar barbații melodii grecești tradiționale.

Informații culese de la Ileana Stavre, com Izvoarele, jud. Tulcea

In ajunul Anului Nou cete de urători reiau tradiția străveche a plugușorului, care, în unele comunități izolate sunt însoțiți de un plug încropit, realizat în miniatură, purtat pe brate de cel care urează și un plug simbolic format dintr-un băț cu doua crăci care reprezintă coarnele plugului. Pentru desfășurarea dramatică a urării se folosește și buhaiul, format dintr-un vas de lemn de forma

unei putinici cu fundul acoperit de piele de capră sau de oaie. Prin mijlocul acestei piei trecea o suviță de păr de cal fixată în interior de un nod. Unul din flăcăi ținea buhaiul iar altul, cu degetele muiate în borș, apă sau sacâz trăgea șuvița care producea un zgomot surd în cutia de rezeonanță a vasului (mugetul taurului-simbol al fertilității). Pe lângă plug și buhai ceata de urători poartă și azi bice și clopote sau talăngi de vite. Plugușor din satele dobrogene:

Bună seara, gospodari!

Frunză verde rar mărar,

Bună seara gospodari,

Gospodari și gospodine

Și voi tinere copile!

Că de când s-a înserat

Așa plug n-ați ascultat

Așa plug minunat

Cu roțile de brad

Și cu osiile de fag

La urechi cu clopoței

Ia mai mânați măi, hai, hai!

Feciorași flăcăi voinici

Și noi am ajuns aici

Să vă urăm dumneavoastră

Și la fata dumneavoastră,

Că e mare gospodină,

Umblă porcii prin grădină

Să târască clăile,

Varza și păstăile,

Și se tânguie măi frate,

Că de muncă nu mai poate.

La urechi cu clopoței

Ia mai mânați măi, hai, hai!

Luai traista și bățul

Și pe Gheorghe Nătăfletul

Și pe Harapan Vasile

Că el ne huiește bine,

Când huiește te surzeste,

Și să vezi când el te ura,

Parcă trage-o vacă-n sură

Ia mai mânați măi, hai, hai!

Printre noi mai este unul

Care-o face pe nebunul

Ochii lui în cap,măi frate,

Se-nvârtesc ca două roate

Are pe el un ilic

L-a luat dracul de frig;

Altu are-un cojocel

S-a-nfundat puricii-n el;

Pe spinare-merg agale

Pe la burtă–face nuntă,

Prin creștetul capului

Paște cireada satului

După urechi-patru perechi.

Ia mai trageți, măi, hai, hai!

Ai dați-ne ce ne-oți da,

Că nu suntem golani sadea

Dați-ne câte-o nucă

Să ne vedem de ducă

Să scăpați de noi

Și noi de voi

Urați măi,hai, hai!

Cules de la Iacob Petre, com Horia, jud. Tulcea

Obiceiurile Anului Nou sunt pline de semnificații pentru cultura noastră populară și tind să lămurească nu numai sensul general al obiceiurilor legate de schimbarea anului, ci și de originea, dezvoltarea istorică,, semnificația particulară a diferitelor rituri și ceremonii care fac parte din aceste obiceiuri ce pornesc de la modul în care s-a sărbătorit la diferite popoare trecerea de la vechiul an la anul nou.

La noi în țară ciclul sărbătorilor de Anul Nou se desfășoară douăsprezece zile (după calendarul lunar care împărțea anul în 12 părți, fiecare parte cuprinzând răstimpul de la o lună la o altă lună nouă). Este cel mai important ciclu sărbătoresc popular țradițional, cel mai bogat si colorat prilej de manifestări folclorice.

Bibliografie: Gheorghe C Mihalcea, 1971, La fântâna de sub deal, culegere de folclor nord dobrogean, Casa Creatiei Populare Tulcea,