Sarbatori Si Traditii Romane

13
Sarbatori si traditii romane

description

Sarbatori Si Traditii Romane

Transcript of Sarbatori Si Traditii Romane

Page 1: Sarbatori Si Traditii Romane

Sarbatori si traditii romane

Page 2: Sarbatori Si Traditii Romane

Sărbătorile la romani au un caracter religios, fiind organizate în cinstea unui zeu cu ocazia unor sacrificii religioase. Unele au dăinuit la popoarele latine, deci şi la

români, până astăzi. Erau zile libere în care se organizau sacrificii, procesiuni şi ceremonii sacre într-un cadru public sau privat.

Sărbătorile publice sunt împărţite în:

■ conciptivae – în general, aveau legătură cu viaţa agrară şi aveau date mobile;

■ stativae – sunt în număr de 61 pe an şi sunt înscrise în calendar la date fixe (exemple: calendele din martie, iunie, octombrie, idele lui Jupiter, nonele din

iulie etc.);

■ imperativae – sunt organizate în urma unei întâmplări neprevăzute (ex. un miracol: o ploaie de pietre impunea rugăciuni spuse timp de 9 zile).

Sărbătorile nu se fac în zilele pare (excepţie fac doar Regifugium – 24 februarie, şi Eccuria – 14 martie) şi nu se organizau imediat una după alta. Sărbătorile militare se derulau în lunile martie şi octombrie, intervalul în care se desfăşurau războaiele.

Sărbătorile private sunt realizate în momentele importante ale vieţii romanului, atunci când îndeplineşte riturile de trecere (naşterea, majoratul, căsătoria şi

înmormântarea). De asemenea, ele sunt organizate şi de grupuri de oameni ce au acelaşi preocupări sau ocupaţii.

Page 3: Sarbatori Si Traditii Romane

Sărbătorile cele mai importante erau: 

Saturnalia: 25 decembrie era ziua Saturnaliei, o sărbătoare în onoarea zeului roman Saturn, zi care coincidea cu solstițiul de iarnă. În calendarele romane, ziua de 25 decembrie era indicată drept ziua nașterii Soarelui, iar biserica creștină a adoptat această dată drept zi de naștere a lui Iisus Hristos. Romanii au numit-o Saturnalia - în cinstea lui Saturn. Printre romani era o sărbătoare extrem de populară - un timp de distracție, băutură și orgii - care se termina 

cu sacrificii umane.

Page 4: Sarbatori Si Traditii Romane

Compitalia: În religia romană, Compitalia a fost un festival sărbătorit o dată pe an(3-5 ianuarie) în onoarea lui Lares Compitales si zeitatilor locale.  

În timpul celebrării  festivalului, fiecare familie punea statuia cu zeita Mania la usa casei lor, care considerate stapana lumii de dedesubtul nostrum.  

De asemenea, agatau la usile lor figuri de lana care reprezentau barbati si femei, acompaniandu-le cu cereri umile catre Mania sa fie multumita cu acele figuri si sa ierte acea 

casa. Sclavii ofereau bile de lana in loc de figure umane.

Page 5: Sarbatori Si Traditii Romane

Agonalia: a fost o sarbatoare arhaica obscura celebrată în Roma antică de mai multe ori pe an, în onoarea diferitelor divinitati.  

Aceasta era atribuita ca și multe alte rituri religioase și ceremonii lui Numa Pompilius, al doilea rege legendar al Romei. Calendarele antice arata ca era sarbatorita regulat in fiecare an 

pe 9 ianuarie.

Page 6: Sarbatori Si Traditii Romane

Parentalia: In Roma antica Parentalia era un festival care dura 9 zile(13-21 februarie), tinut in onoarea stramosilor. In ziua de 21 ei mergeau la cimitir si depuneau pe mormintele parintilor flori, lapte si vin. Facand aceasta, ei sperau ca mortii sa nu se simte infometati si sa se intoarca in lumea celor vii. Apoi urma o saptamana de reflective asupra celor morti si asuora importantei familiei.

Page 7: Sarbatori Si Traditii Romane

Neptunalia: Oamenii care lucrau la docurile de pe raul Tibru celebrau. In caldura verii, romanii construiau colibe din crengi in care mananca, beau si se distrau. Se pare ca se tineau si jocuri.

Page 8: Sarbatori Si Traditii Romane

TRADITII ROMANE  In perioada Imperiului Roman traditiile aveau un rol important in societate. Dintre cele mai importante amintim obiceiurile respectate in cazul casatoriilor si obiceiurile funerare.  

Tortul de nunta Romanii aveau obiceiul, la sfarsitul ceremoniei de casatorie, de a rupe o paine deasupra capului miresei. Exista credinta ca numarul firmiturilor ar fi putut sa indice cati copii va avea noul cuplu. Invitatii culegeau aceste firmituri si le pastrau ca fiind aducatoare de noroc. Pentru nunti mai mari, ca invitatii sa nu plece cu mana goala, se faceau paini din ce in ce mai mari Funerariile:

Vechii romani au acordat o atenție deosebită riturilor funerare, deoarece ei credeau că sufletele celor care nu erau îngropați nu erau primite în locașurile morților și rătăceau timp de 100 de ani de-a lungul râului Styx înainte de a putea să-l treacă. Sufletul putea să-și găsească odihna numai atunci când corpul celui decedat a fost înmormântat în mod corespunzător. Dacă  acest lucru nu a fost făcut cei vii erau bântuiți de mort, nefericirea acestuia aducând și nefericirea altora.             Pregătirea morții a jucat un rol important în funeralii romane. Era datoria membrilor de familie de a fi prezenți la căpătâiul muribundului, pentru ca atunci când acesta era aproape de momentul morții să fie ridicat și așezat pe pământul gol.       După aceasta toți cei prezenți îl strigau pe mort pe nume cu voce tare prin așa numita conclamatio. Decesul era declarat la templul lui Venus Libitino.       Urmează pregătirea corpului pentru înmormântare. Femeile din casă sau oameni care aveau această ocupație (pollinctores) spală corpul cu apă, îl ung cu ulei parfumat și îl îmbracă în cele mai bune haine. Apoi, cadavrul este expus în atrium pe un catafalc (funebris lectus) presărat cu flori, cu picioarele îndreptate spre ușa exterioară. Sunt puse sub limbă și pe ochi monede cu care cel decedat să poată plăti trecerea prin lumea morților.   

  În cazul în care mortul a fost o figură publică procesiunea se oprește în Forum, unde fiul celui decedat ține un discurs funebru (Laudatio) în care erau arătate virtuțile și realizările celui mort și era povestită istoria familiei din care făcea parte. 

      Ultimele rituri funerare au loc în afara orașului. Acestea sunt reglementate în Legea celor 12 Table care au stabilit că incinerarea sau înmormântarea trebuie să aibă loc în afara orașului. Cea mai simplă metodă de incinerație a fost săparea în pământ a unui șanț care se umplea cu lemne, după care cadavrul era pus peste și focul era aprins. După ardere șanțul era închis din nou, cenușa fiind îngropată în pământ. Mai obișnuită era construirea unui rug pe care era pus corpul. 

Page 9: Sarbatori Si Traditii Romane

      O rudă sau un prieten (sau în cazul unui împărat o înaltă oficialitate a statului) aprindea rugul. După ce rugul a ars peste cenușă era vărsat vin, iar o rudă aduna resturile pentru a le pune într-o urnă. Urna era pusă într-o nișă memorială (columbaria) ce era ornată cu inscripții sau cu un bust.  

      Înhumarea se făcea în morminte aflate la marginea drumurilor, la ieșirea din orașe. La încheierea procesiunii pe mormânt era vărsat vin și erau presărate flori, iar bocitoarele își luau pentru ultima oară rămas bun de la cel decedat. Preotul arunca apă de trei ori peste bocitoare și pe cei care au intrat în contact cu cel decedat pentru a-i purifica, după care toți participanții la cortegiu, cu excepția rudelor apropiate și a bocitoarelor, părăsesc locul. O masă funebră în care sunt oferite alimente și băuturi, precum și sacrificii de animale, încheia ceremonia funerară.       Funeraliile romanilor săraci au fost mai simple. În cazul în care o familie nu a avut bani suficienți pentru a-și permite o înmormântare propriu-zisă, cadavrul era pus, pur și simplu, într-un sicriu și aruncat în canalizarea orașului. 

Page 10: Sarbatori Si Traditii Romane

Sarcofag Roman

Page 11: Sarbatori Si Traditii Romane

Bocitoare langa o canapea mortuara

Page 12: Sarbatori Si Traditii Romane

Cortegiu funerar

Page 13: Sarbatori Si Traditii Romane

                             Sfarsit! 

Proiect realizat de: Olaru Razvan                                       Sandu Madalin                                        Rogoveanu Dan