Tipuri de Soluri

CLASA CERNISOLURI 104(MOLISOLURI)

ELEMENTE DIAGNOSTICE:

- orizont A molic (Am)

- orizont intermediar A / C, A / R, Bv sau Bt

CUPRINDE: 1. KASTANOZIOM

2. CERNOZIOM

3. FAEOZIOM

4. RENDZINĂ

1. KASTANOZIOMUL (SOLUL BĂLAN)

Răspândire: de-a lungul Dunării şi de-a lungul litoralului Mării Negre, la nord de Constanţa,

în sectorul Cernavodă - Medgidia, la nord de Valea Carasu (kastanoziomurile

sunt soluri specifice Dobrogei)

Condiţii de formare

- se formează pe suprafeţe orizontale sau slab înclinate

- materiale parentale: loess sau depozite loessoide

- clima este cea mai aridă din ţară : * temperatura medie anuală aprox.11˚C

- * media anuală a precipitaţiilor: cca 350 - 400 mm

- * indici de ariditate măriţi

- în aceste condiţii de stepă uscată, vegetaţia va fi reprezentată de plante xerofite

- apa freatică se găseşte la mare adâncime

- ca urmare a precipitaţiilor reduse, CaCO3 nu este levigat, fiind prezent chiar de la suprafaţa solului

Profilul solului şi caracteristici morfologice

- profil: Amca – A / Cca – Cca - C

- prezenţa CaCO3 încă de la suprafaţa solului

- Am are o culoare brună, brun - deschisă, cu structura specifică de Am (grăunţoasă, glomerulară sau

poliedrică slab dezvoltată)

- A / C prezintă culoare de orizont Am, cel puţin în partea superioară

- numeroase organisme populează acest tip de sol: râme, insecte, hârciogi, cârtiţe etc., determinând

apariţia a multe neoformaţii biogene (coprolite, crotovine, culcuşuri de larve etc.)

- textura este uniformă pe profil (lutoasă)

1

Fertilitate

- sol mediu fertil, folosit pentru culturi de câmp

- conţinut în humus scăzut (1, 5 - 2 %), regim hidric defectuos, aeraţie bună

- excesiv aprovizionat în Ca, bine aprovizionate cu K

- arealul kastanoziomurilor e afectat de prezenţa foarte frecventă a vânturilor

- e necesară aplicarea irigaţiilor pentru compensarea deficitului hidric

2. CERNOZIOMUL

Răspândire: ocupă suprafeţe însemnate în zona de câmpie şi suprafeţe semnificative în

zonele de deal şi podiş (Dobrogea, E Câmpiei Române, Câmpia de Vest,

bazinul hidrografic Bârlad)


- relieful e reprezentat de suprafeţe plane orizontale sau slab (moderat) înclinate, terase,

depresiuni, din zonele de câmpie, dealuri şi podiş (altitudine 200 - 300 m), cu drenaj natural bun

- roca de bază o constituie, pe suprafeţe întinse, loessul şi depozitele loessoide, oferind condiţii

litologice optime pentru formarea solului; mai pot apărea ca roci nisipurile (S Olteniei, Câmpia Carei),

marnele şi argilele (Depresiunea Jijiei, Câmpia Transilvaniei), depozite aluviale (partea joasă a

Câmpiei de Vest)

- temperatura medie anuală: 9 - 11˚C

- precipitaţii medii anuale: 400 - 600 mm

- clima, în ansamblu, e reprezentată de veri călduroase şi ierni moderat reci

- vegetaţia naturală e reprezentată de ierburi înalte, cu producţie ridicată de biomasă (stepa cu ierburi

înalte – Europa de Est şi preeria cu ierburi înalte – America de Nord)

- CaCO3 este spălat de la suprafaţă, apare de regulă în orizontul de tranziţie

Profilul şi caracteristicile morfologice

- profil : Am – A / C - Cca - C

- orizontul Am are o culoare brun închisă, structură grăunţoasă bine dezvoltată, cu acumulare dehumus

tip mull calcic

- profilul cernoziomurilor prezintă şi el urmele unei activităţi biologice intense: crotovine, canale de

râme şi insecte etc...

- textura este nediferenţiată pe profil (lutoasă, cel mai adesea)

Fertilitate

- sunt, în general, soluri cu o bună şi foarte bună fertilitate datorată unui ansamblu de însuşiri fizice şi

chimice favorabile

2

- conţinutul în humus: 3 - 6 %

- sol indicat pentru toate folosinţele şi culturile agricole din România: culturi de câmp, plante furajere,

legume, viţă de vie, pomi fructiferi

- face parte din categoria celor mai fertile soluri

- fertilitatea lui efectivă este mult diminuată datorită insuficienţei precipitaţiilor şi a regimului

nefavorabil al acestora (rezervele de apă accesibilă în lunile de vară sunt scăzute)

3. FAEOZIOMUL

Răspândire : apare pe suprafeţe întinse în continuarea cernoziomurilor, spre zone mai

umede (zona deluroasă a Munteniei şi Moldovei, Podişul Bârladului,

Podişul Sucevei, Podişul Târnavelor, Dealurile Vestice, N Dobrogei)


- s-a format în condiţii de relief variat (câmpie, depresiuni, podiş), dar în general în porţiuni cu aspect

depresionar sau drenaj mai slab

- materiale parentale: loess, depozite loessoide, dar şi marne, argile marnoase, detritus calcaros

- climatul sub influenţa căruia s-a format este mai umed decât în cazul cernoziomurilor

(precipitaţii medii anuale = 800 - 900 mm, temperaturi medii anuale = 7 - 9 ˚C)

- vegetaţia este reprezentată de pajişti ierboase

- procesul de formare conduce la acumularea intensă de humus de tip mull calcic, datorită unor condiţii

locale specifice (vegetaţie ierboasă bogată, materiale parentale ce conţin calciu, forme de relief

depresionare, mai adăpostite, ce determină un microclimat mai dulce)

- datorită condiţiilor foarte variate de formare a acestor soluri, sub orizontul Am s-a separat fie un

orizont A/C, fie un orizont Bt, fie un orizont Bv

- sunt soluri poroase, bine aerate, cu structură relativ stabilă, bogate în elemente nutritive

Profilul şi caracteristicile morfologice

- profil: Am – A / C – C

Am – Bv - C

Am – Bt – C

- textura poate fi lutoasă sau argiloasă, dar diferenţiată pe profil

- structura este poliedrică (angulară sau subangulară) în Bv şi prismatică sau columnară în Bt

- conţinut de humus de 3 - 6 %

- activitate microbiologică bună şi foarte bună

- CaCO3 este, de regulă, absent de pe profilul solului (spre deosebire de cernoziom)

Fertilitate

3

- fiind situat în zone mai umede, este mai bine aprovizionat cu apă

- fertilitate bună

- se cultivă cereale, plante industriale, plante furajere, pomi, viţă de vie

4. RENDZINA

Răspândire: frecvent în Carpaţii Orientali, Meridionali, Occidentali, în zona

subcarpatică, în Dobrogea (se asociază geologic masivelor calcaroase)


- se întâlneşte în condiţii foarte variate în ceea ce priveşte relieful (de la munte până la dealuri şi

podişuri)

- se formează pe roci dure, bogate în calciu, cum ar fi: calcare, dolomite, gips, roci magmatice şi

metamorfice bazice şi ultrabazice

- materialele calcarifere sau rocile calcaroase apar între 20 - 50 cm adâncime

- clima poate fi de la caldă până la foarte rece: * precipitaţii între 400-500 mm până la

1000 mm

* temp. medie anuală: câteva grade –

peste 10 ˚C

- solificarea este dominată de excesul de ioni din roca parentală

- regimul de umiditate al rendzinei este condiţionat de condiţiile de pantă, expoziţie în care apare

- adesea, pot prezenta deficit de umiditate accesibilă

- vegetaţia sub care apare poate fi de stepă, păduri de stejar, fag, conifere sau chiar pajişti alpine

Profil şi caracteristici morfologice

- prezenţa rocii calcaroase se manifestă prin separarea la baza profilului de sol a unui orizont Rrz

- profil: Am – A / Rrz – Rrz

- Am este structurat, bogat în humus şi poate face efervescenţă chiar de la suprafaţă

- A / Rrz are grosimi variabile şi culori de Am, cel puţin în partea superioară; el poate fi bogat în

fragmente de rocă

- textura poate fi de la argiloasă până la lutoasă şi nediferenţiată pe profil

- materialul de sol este saturat cu ioni de calciu

Fertilitate

- prezintă o fertilitate mai mare în zonele umede şi o fertilitate mai mică în zonele uscate

- sunt însă mai puţin productive comparativ cu celelalte soluri ce prezintă orizont Am, datorită

faptului că prezintă mult schelet pe profilul de sol şi un humus calitativ inferior

4

- folosinţa lor este, în general, ca pajişti sau fâneţe naturale ori pentru sectorul silvic

CLASA PROTISOLURILOR

ELEMENTE DIAGNOSTICE :

- orizont A sau O

- orizont subiacent C

Cuprinde: 1. LITOSOLUL

2. REGOSOLUL

3. PSAMOSOLUL

4. ALUVIOSOLUL

5. ENTIANTROSOLUL

3. PSAMOSOLUL

(SOLUL NISIPOS)

Răspândire: S Olteniei, Câmpia Carei, lunca Călmăţui, Delta Dunării, pe litoralul Mării

Negre

Condiţii de formare:

- se formează în condiţii prielnice acumulării nisipului, cum ar fi relieful de dune şi interdune, supus

spulberării eoliene

- în consecinţă, apare în zone cu precipitaţii scăzute, unde există vânturi de o anumită intensitate şi pe

unităţi de relief joase (câmpii, lunci)

- procesul de evoluţie a psamosolurilor diferă în funcţie de:

• zonele pedoclimatice în care au luat naştere formaţiunile nisipoase

• mărimea şi natura mineralogică a particulelor

• nivelul apei freatice

• vegetaţia spontană sau cultivată

- materiale parentale: formaţiuni nisipoase (al căror conţinut de argilă < 12%)


- profil: Ao – Ao / C – C

- orizontul Ao are 15 - 25 cm, e deschis la culoare, cu structură slab dezvoltată şi textură nisipoasă5

- compziţia granulometrică a profilului este reprezentată în proporţie de 75 - 100% de particule de

nisip, de diferite mărimi

- întregul profil prezintă o mare porozitate, în special la suprafaţă pentru apă

- permeabilitate excesivă

Fertilitate

- datorită conţinutului scăzut în materie organică, evaporării cu uşurinţă a apei şi riscului de deflaţie,

psamosolul este, în general, un sol de slabă fertilitate

- folosinţă: silvicultură, agricultură (în special plante tehnice, viţă de vie şi pomi fructiferi)

CLASA LUVISOLURI

ELEMENTE DIAGNOSTICE :

- orizont Bt (B argic/ fost B textural)

! nu se includ solurile cu orizont Btna (B argic natric)

CUPRINDE: 1. PRELUVOSOLUL

2. LUVOSOLUL

3. PLANOSOLUL

4. ALOSOLUL

1. PRELUVOSOLUL

Răspândire: în zona forestieră de câmpie şi coline mici din Muntenia centrală şi vestică,

Oltenia, parţial în Banat, în câmpii piemontane, în regiuni de deal şi podiş


- relieful pe care se formează este în general de câmpie, cu interfluvii largi, presărate cu crovuri şi brăzdate

de văi

- materiale parentale: luturi argiloase, argile, depozite loessoide remaniate

- elementele climei sunt reprezentate astfel:

♦ temperatură medie anuală 8 - 11˚C

♦ precipitaţii medii anuale 550 - 1000 mm


6

- vegetaţia este constituită din păduri de foioase (Ouercus cerris, Quercus frainetto), precum şi de specii

ierboase neacidofile; pădurile sunt compacte, astfel solul fiind bine umbrit

- alterarea părţii minerale a solului conduce la formarea de minerale argiloase şi hidroxizi de fier; hidroxizii

de fier, prin deshidratare, capătă în perioada uscată a anului o culoare ruginie şi tind să imprime solului

nuanţa roşcată

- datorită reacţiei slab acide a soluţiei solului şi a nesaturării cu baze, argila formată migrează parţial şi se

acumulează în orizontul Bt


- profil: Ao – Bt – C (Cca)

- orizontul Bt are o grosime de peste 70 cm şi se deosebeşte de Ao mai ales prin culoare (caracter de

diagnoză); structura în Bt este prismatică sau columnară (columnoid - prismatică); în Bt apar

neoformaţii de oxizi şi hidroxizi de fier, sub formă de pete sau neoformaţii de argilă sub formă de

pelicule

- conţinut de humus sub 2%

- textura pe profil este predominant luto - argiloasă

Fertilitate

- mult mai scăzută decât la cernoziomuri

- reclamă măsuri de drenaj pentru îmbunătăţirea regimului aero-hidric

- folosinţă: arabil, plantaţii de pomi şi viţă de vie

CLASA CAMBISOLURI

Orizont diagnostic: B cambic (Bv)

Cuprinde: 1. EUTRICAMBOSOL

(TERRA ROSA)

2. DISTRICAMBOSOL

TERRA ROSA (SOLUL ROŞU)

Răspândire: Subcarpaţii Olteniei, în cadrul anumitor areale adăpostite din zona Munţilor

Apuseni, în clisura Dunării, local în Dobrogea (zona Gura Văii – Albeşti

Mangalia)


- este un tip genetic de sol aparte şi spectaculos în peisajul pedologic românesc

- în România se asociază zonelor unde clima are o nuanţă uşor mediteraneană

7

- materiale parentale: calcare bogate în minerale feruginoase

- caracteristic acestui tip de sol este procesul de rubefiere (colorarea profilului în nuanţe de roşu intens

datorită acumulării masive de oxizi de fier); din acest punct de vedere, există asemănări între terra rosa şi

subtipul de sol preluvosol roşcat (solul brun – roşcat, în vechea clasificare)

- vegetaţia este predominant de pădure şi pajişti


- profilul este de tip: Ao – Bv – C (R)

- textura este fină pe aproape întreg profilul, iar tenta ruginie – roşiatică este prezentă chiar din orizontul de

suprafaţă

- materialul parental (C / R) se constituie din calcare în componenţa cărora se disting sedimente de textură

argiloasă; întreg materialul are aceeaşi culoare roşiatică caracteristică

Fertilitate

- terra rosa este un sol argilos, greu, sărac în humus şi elemente nutritive, greu permeabil, cu deficit de

umiditate

- este folosit pentru pajişti sau sectorul silvic

- local, pe solurile de tip terra rosa din zona Banatului, se mai pot întâlni livezi

8

Tipuri de Soluri

Documents

Transcript of Tipuri de Soluri