Fiecare dintre noi ne intalnim zilnic cu oameni la volan, indiferent daca suntem conducatori auto, biciclisti sau pietoni i cu toii observm o diversitate atitudinal i o palet larg a conduitei la volan. Practic, exista o mare diversitate de moduri individuale de abordare si rezolvare a situatiilor obiective intalnite in deplasarea cu autovehiculul. Nu exista doi conducatori auto care sa manifeste un comportament identic in aceasi situatie obiectiva, conjuncturala, in trafic. Comportamentul in trafic nu este unul constant, dar prezinta anumite gesturi sau atitudini constante. Sunt posibile apropieri, similitudini a comportamentelor individuale, pe baza acestora devenind posibila clasificarea acestora. Chiar daca au valoare relativa si sunt limitate, aceste tipuri comportamentale au o valoare instrumentala incontestabila, atat descriptiva, cat si psihodiagnostica.In delimitarea unui tip se foloseste o trasatura particulara, dar aceasta nu se refera la o functie sau stare psihica in sine, ci la intreaga organizare a personalitatii, punandu-si amprenta pe stilul comportamntal general al individuluiin conducerea autovehiculului.In literatura de specialitate exista mai multe tipologii de clasificare a comportamentelor din timpul sofatului. O astfel de tipologie a fost realizata de Blaj (1982, apud. ...) si are urmatoarele criterii de clasificare:-dupa specificul si forta mecanismelor de autocontrol-comportamentul normal, controlat si cel defectuos- hipo sau hipercontrolat- dupa gradul de echilibru si stabilitate comportament uniform, echilibrat si fluctuant sau ascilant-dupa gradul de tensiune- comportament relaxat, deconectat si comportament rigid, crispat-dupa relatia mobilitate si inertie comportament mobil, alert si comportament lent, inert- dupa raportarea la risc- comportament temerar si comportament fricos, prudent- dupa modul de relationare interpersonala in fluxul de circulatie- comportament agresiv, dominant si comportamnet defensiv, de obedienta.Aceste tipuri comportamentale sunt bipolare, intre cei doi poli existand un mare numar de gradatii de manifestare. Aceste criterii se afla in raporturi de complementaritate si se pot combina in variate moduri, generand o gama larga de stiluri individuale. In conducerea autovehiculului nu exista un stil comportamental perfect, valabil in orice situatie. Fiecare comportament are atat avantaje cat si dezavanta.1. Comportamentul normal controlat presupune adecvarea parametrilor reactiilor motorii la particularitatile situatiilor rutiere si buna functionare a mecanismelor de anticipare, permite dozarea rationala a atentiei. Dar acest tip comportamental singur nu e suficient pentru desfasurarea optima a activitatii de conducere auto.2. Comportamentul slab: permite eliminarea rapida a stresului si cresterea vitezei de reactie, dar impiedica realizarea unei evaluari lucide a situatiilor conjuncturale, duce la evitarea pripelii in luarea decizilor. Dezavantaj: posibilitatea intarzierii deciziilor si reactiilor motorii si favorizarea tendintei de supraestimare a riscului si implicit accentuarea prudentei.3. Comportamentul echilibrat, uniform: asigura concordanta ritmului si tempoului operatiilor si actiunilor motorii la volan cu cerintele obiective ale situatiilor rutiere, preintampina excesele in dozarea resurselor energetice, a impulsivitatii si a lentoarei in efectuarea manevrelor. Asigura o buna rezistenta la stres si stapanire de sine in situatii critice.4. Comportamentul fluctuant, oscilant: este un tip comportamental cu putine avantaje in sofat. Foarte usor poate favoriza omisiunile informationale, ingreuneaza manifestarea atentiei, duce la reactii motrice pripite, dar si intarziate.Per ansamblu, este eficient in conditiile unui trafic intens si cu multesituatii neprevazute.5. Comportamentul rigid, contractat: asigura o buna distributivitate si flexibilitate a atentiei si mentine starea de alerta a mecanismelor de receptie si executie. In acelasi timp, creeaza o mare discrepanta intre gradul de dificultate a sarcinilor obiective si gradul de mobilizare a functiiS-au diferentiat mai multe tipologii ale conducatorilor auto: arogantul, agresivul, fricosul, vitezomanul. Agresivitatea se manifest la nceput cu timiditate, cteva claxoane, gesturi cu nelesuri mai mult sau mai puin echivoce, admonestri verbale, de la sfaturi prieteneti pn la invective, culminand cu execuatrea unor manevre foarte riscante (depasiri riscante, marirea necontrolata a vitezei de deplasare sau chiar ciocnirea volutare a vechiculului incriminat cu propriul automobil) . Predispoziia spre o conducere agresiv se capt nc din copilrie, cnd copilul, ca pasager, urmrete reaciile adulilor care conduc. Acest fenomen este accentuat de vrst, ajuni n pragul maturitii tinerii sufer de aa numitul teribilism juvenil care se manifest i mai trziu, dar sub form de agresivitate crescut la volan. Gradul de agresivitate este strict determinat de caracteristicile personale ale conductorilor (sex, educaie, vrst, personalitate) i de factorii sociali cum sunt, ocupaie, locul n ierarhia social, succesul n viaa social.Cercetri recente (James, 1998) au scos n eviden forme specifice ale comportamentului agresiv comparativ la femei i la brbai.