Tipologia reportajului

Cunoasterea tipurilor de reportaj și a criteriilor de tipologizare a acestuia îi ajută pe jurnaliști să înțeleagă mecanismele ce stau la baza producerii unor texte jurnalistice de o asemenea complexitate.

1. Un prim criteriu de clasificare a reportajului este legat de modalitatea de “construcție” a acestuia. Narațiunea prezintă faptele ce definesc o întâmplare, în ordine cronologică, având grijă să ofere suficiente detalii pentru ca evenimentul să fie cunoscut de receptor în complexitatea sa. Odată identificate nucleele narative (fapte și detalii) ale construcției reportajului, ele devin criterii de clasificare.

Autorii francezi care au studiat reportajul (PH. Gaillard, L. Hervouet, M. Voirol) au definit tipurile de reportaj în funcție de preponderența acelui nucleu narativ pe care reporterul are intenția sa-l evinențieze: elementele de decor sau înlănțuirea faptelor.

a) Cel dintâi tip este reportajul de atmosferă, ceea ce înseamnă că intenția autorului este, în principal, de a surprinde “culoarea locală” a evenimentului,de a oferi detalii semnificative ce au rol de a recrea atmosfera” lumii” pe care jurnalistul a cunoscut-o la fața locului, de a-l ajuta pe cititor să “vadă” și să “simtă”, ca și cum ar fi fost el însuși martor la evenimente.

b) Cea de-a doua clasă de reportaje cuprinde reportajele de eveniment, care nu presupun absența elementelor de atmosferă, ci doar plasarea lor în planul al doilea (în raport cu intenția de comunicare). Subiecte precum operațiunile de salvare a echipajului unui vapor ce s-a scufundat, confruntarea dintre doi adversari, eliberarea unor ostatici etc, obligă prin natura lor la urmărirea faptelor. În aceste situații, dramatismul este al faptelor, nu al detaliilor de atmosferă.

2. O altă modalitate de clasificare a reportajelor ține seama, în principal, de evaluarea semnificației/complexității evenimentului. Această tipologizare este specifică manualelor de jurnalism americane, autorii clasificând reportajele dupa calitățile (valorile) evenimentului, după complexitatea și semnificația faptelor.

a) Faptele diverse reprezintă o categorie de evenimente ce pot constitui subiecte de reportaj, fiind întâmplări simple, mai aproape de oameni, adesea pline de umor. Faptul divers nu e legat atât de puternic de acualitate, în schimb, orice persoană aparținând comunitații cărei i se adresează o publicație ar putea fi subiectul unui fapt divers. Tipologia ce subsumeză faptele diverse cuprinde și reportajele care prezintă fapte centrate pe profiluri general umane, evidențiind destine semnificative. De asemenea, faptul divers, ca subiect al unui reportaj, nu presupune întotdeauna o documentare laborioasă.

b) Evenimentele centrate pe fapte de actualitate, de interes uman și social (accidente, crime, întâmplări mondene).

c) Evenimente caracterizate prin complexitatea faptelor și a planurilor pe care se desfășoară acestea. Astfel de evenimente se definesc prin conflicte puternice și consecințe semnificative (greve, manifestații, revoluții, războaie).

d) Evenimente caracerizate prin fapte ce se succedă în timp (zile, săptămâni, luni), care necesită o activitate de investigare pe o durată mai mare de timp, cu semnificații umane și sociale multiple (fenomenul drogurilor în căminele studențești, fenomenul copiilor abandonați). Astfel de teme pot fi uneori subiectele unor anchete. Ele se află la granița dintre jurnalismul de informare și jurnalismul de investigare.

Clasificarea reportajelor în funcție de complexitatea evenimentului, specifică teoriei americane a jurnalismului, este mult mai nuanțată și are la bază o evaluare mai largă a evenimentelor. Dezavantajul utilizării acestei tipologii în practica jurnalismului românesc este absența termenilor tehnici în limba română. În limba engleză, terminologia specifică noțiunilor de la punctul 2 este feature, news feature, long story, feature ideas, series.

Pentru a diferenția reportajele, în practica jurnaliștilor români se utilizează termeni precum: fapt divers, reportaj senzațional, reportaj de eveniment.