Tipologia Activitatilor de Prevenire in Justitia Penala

3
Tipologia activităţilor de prevenire în justiţia penală Dreptul penal a fost instituit din necesitatea apărării valorilor esenţiale pentru existenţa societăţii, împotriva criminalităţii, care s-a manifestat în toate perioadele istorice. În societatea noastră sunt apărate împotriva infracţiunilor o serie de valori fundamentale cum sunt statul, privit sub aspectul suveranităţii şi independenţei sale, proprietatea, persoana şi drepturile sale şi întreaga ordine publică. Statul desfăşoară o activitate eficientă impotriva infracţionalităţii în temeiul politicii sale penale, prin care se înţelege ansamblul metodelor şi mijloacelor de prevenire şi combatere a infracţionalităţii care exprimă o anumită concepţie asupra acestui fenomen ţinând seama de cauzele şi legităţile sale. Dreptul penal constituie un instrument principal al politicii penale. În normele sale sunt incriminate faptele periculoase, care aduc atingere valorilor sociale amintite (trădare, spionaj, omor, furt, delapidare, fals etc.), pentru care s- au prevăzut pedepse corespunzătoare gravităţii lor. Existenţa dreptului penal este justificată, d ec i. de fenomenul infracţionalităţii, ca realitate socio-umană, împotriva căruia statul d es făşoară o activitate preventivă şi represivă. Reacţiile tipice ale societăţii, de-a lungul timpului, sunt înglobate în diverse rnodele de răspuns, analizate în cadrul unor teorii sociologice şi criminologice având rolul de a fundamenta soluţii privitoare la politica anticriminală şi implicit la justiţia penală. Modelul mixt — specific României — împleteşte represiunea cu prevenirea, scopul ultim fiind reprezentat de apărarea socială. Potrivit prevederilor Codului penal român, pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei reprezentându-lprevenirea săvârşirii de infracţiuni. Avându-se în vedere criticile diferitelor forme de răspuns specific la criminalitate, în funcţie de perioada de timp şi tipul de comunitate, se pune problema dezvoltării în viitor a funcţiilor justiţiei penale în contextul unui climat politic dat. Functiile si scopul pedepsei. Încă de la înscriera pedepsei în legea penală pe lângă fiecare infracţiune se întrevede că pedeapsa, prin natura ei, este o represiune, este o suferinţă. Fiecare pedeapsă aplicată infractorului trebuie individualizată. Prin suferinţă, infractorul îşi dă seama că societatea, grupul social respectiv, îl dezaprobă pentru fapta comisă. Dar, totodată, pedeapsa trebuie să producă anumite efecte, să îndeplinească anumite funcţii fără de care pedeapsa nu ar fi folositoare. Aceste efecte sau funcţii sunt: prevenirea sau ablinerea criminalului sau a altor persoane de la comiterea de crime.De asemenea, înca de la înscrierea pedepsei în lege se produce efectul prevenirii generale sau sociale-aceasta înseamnă că acea faptă este interzisă, nu trebuie comisă. Cetăţenii înţeleg acest lucru şi marea majoritate a acestora nu comit acele fapte. Este un efect, o prevenire generală produsă prin înscrierea pedepsei în lege. Dar acest efect se produce şi într-un al doilea moment, când instanţa de judecată, observând că unii cetăţeni, o minoritate, nu respectă legea şi comit infacţiuni, ea aplică pedeapsa. De data aceasta, se produc două efecte, unul faţă de infractorul pedepsit, anume că acesta îşi da seama că a comis o faptă interzisă de lege şi acum învaţă că în viitor nu trebie să mai comită infracţini. Este oprevenire specială, individuală, faţă de infractor. Dar totodată, se produce un al doilea efect, anume o prevenire generală, c olectivă, faţă de alţi cetăţeni care, observând că acela care a comis infracţunea este peclepsit, aceştia alţi cetăţeni care ar fi tentaţi sa comită şi ei crime, vor păţi la fel. S-a susţinut că, cu cât pedeapsa infractorului este mai aspră, cu atât alţi

description

drept

Transcript of Tipologia Activitatilor de Prevenire in Justitia Penala

  • Tipologia activitilor de prevenire n justiia penal Dreptul penal a fost instituit din necesitatea aprrii valorilor eseniale pentru existena societii, mpotriva criminalitii, care s-a manifestat n toate perioadele istorice. n societatea noastr sunt aprate mpotriva infraciunilor o serie de valori fundamentale cum sunt statul, privit sub aspectul suveranitii i independenei sale, proprietatea, persoana i drepturile sale i ntreaga ordine public. Statul desfoar o activitate eficient impotriva infracionalitii n temeiul politicii sale penale, prin care se nelege ansamblul metodelor i mijloacelor de prevenire i combatere a infracionalitii care exprim o anumit concepie asupra acestui fenomen innd seama de cauzele i legitile sale. Dreptul penal constituie un instrument principal al politicii penale. n normele sale sunt incriminate faptele periculoase, care aduc atingere valorilor sociale amintite (trdare, spionaj, omor, furt, delapidare, fals etc.), pentru care s- au

    prevzut pedepse corespunztoare gravitii lor. Existena dreptului penal este justificat,dec i. de fenomenul

    infracionalitii, ca realitate socio-uman, mpotriva cruia statul des foar o activitate preventiv i

    represiv.

    Reaciile tipice ale societii, de-a lungul timpului, sunt nglobate n diverse rnodele de rspuns, analizate n cadrul unor teorii sociologice i criminologice avnd rolul de a fundamenta soluii privitoare la politica anticriminal i implicit la justiia penal. Modelul mixt specific Romniei mpletete represiunea cu prevenirea, scopul ultim fiind reprezentat de aprarea social. Potrivit prevederilor Codului penal romn, pedeapsa este o msur de constrngere i un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei reprezentndu-lprevenirea svririi de infraciuni. Avndu-se n vedere criticile diferitelor forme de rspuns specific la criminalitate, n funcie de perioada de timp i tipul de comunitate, se pune problema dezvoltrii n viitor a funciilor justiiei penale n contextul unui climat politic dat. Functiile si scopul pedepsei. nc de la nscriera pedepsei n legea penal pe lng fiecare infraciune se ntrevede c pedeapsa, prin natura ei, este o represiune, este o suferin. Fiecare pedeaps aplicat infractorului trebuie individualizat. Prin suferin, infractorul i d seama c societatea, grupul social respectiv, l dezaprob pentru fapta comis. Dar, totodat, pedeapsa trebuie s produc anumite efecte, s ndeplineasc anumite funcii fr de care pedeapsa nu ar fi folositoare. Aceste efecte sau funcii sunt: prevenirea sau ablinerea criminalului sau a altor persoane de la comiterea de crime.De asemenea, nca de la nscrierea pedepsei n lege se produce efectul prevenirii generale sau sociale-aceasta nseamn c acea fapt este interzis, nu trebuie comis. Cetenii neleg acest lucru i marea majoritate a acestora nu comit acele fapte. Este un efect, o prevenire general produs prin nscrierea pedepsei n lege. Dar acest efect se produce i ntr-un al doilea moment, cnd instana de judecat, observnd c unii ceteni, o minoritate, nu respect legea i comit infaciuni, ea aplic pedeapsa. De data aceasta, se produc dou efecte, unul fa de infractorul pedepsit, anume c acesta i da seama c a comis o fapt interzis de lege i acum nva c n viitor nu trebie s mai comit infracini. Este oprevenire special, individual, fa de infractor. Dar totodat, se produce un al doilea efect, anume o prevenire general, c olectiv, fa de ali ceteni care, observnd c acela care a comis infracunea este peclepsit, acetia ali ceteni care ar fi tentai sa comit i ei crime, vor pi la fel. S-a susinut c, cu ct pedeapsa infractorului este mai aspr, cu att ali

  • ceteni vor fi mai atenionai i impresionai de pedeaps i vor fi mai ateni n oprirea de la comiterea de crime intre cele dou forme de prevenire trebuie s se pstreze un echilibru. Pedeapsa trebuie s serveasc un scop, anume scopul ca prin mijlocirea ei s se apere oamenii, grupurile sociale, societatea mpotriva crimelor. Pedeapsa nu-i un scop n sine-rzbunare, suferina-ori un scop moral-binele, raiunea. Scopul pedepsei este aprarea v a l o r i l o r sociale-familia, proprietatea, patria. Neintervenia mpotriva crimei svrite ar nsemna neasistena, n primul a victimei, ceea ce ar ncuraja comiterea altei crime, i, n al doilea rnd, o nclcare a legii care prevede c svrirea unei crime se pedepsete. Legea mai menineaz i organele care, n virtutea legii, sunt obligate s intervin-organe de cercetare, urmrire penal etc. Aceste organe intervin pentru a indentifica fapta i pe fptuitor, n vederea judecrii i aplicrii pedepsei legale. Pentru ca pedeapsele, n general, s fie eficiente, s influeneze i s corijeze pe ciminali, ele trebuie s ntruneasc anumite cerine, unele privind natura lor, altele indicate de lege i fixate prin reglementarea legal. in acest scop, legiuitorul se orienteaz dup cerinele tiinelor care concur la fixarea pedepselor-tiina dreptului penal, criminologia, penologia, tiina politicii penale, tiina dreptului execuional penal, tiina dreptului procesual penal i altele.

    Sistemul nostru de pedepse este un sistem simplu, restrns cu numai trei pedepse principale,

    deteniunea pe via, nchisoare i amend, i dou pedepse complementare- interzicerea unor drepturi degradarea militar58. in criminologina modern se critic sistemul restrns al pedepselor, cosinderndu-se c este un sistem cu puine "arme" penale de lupt cu criminalitatea. Se preconizeaz lrgirea sistemelor de pedeaps, incluzndu-se ndeosebi, mai multe pedepse principale. De asemenea, se sugereaz, n criminologie ca sistemul pedepselor principale s fie lrgit i cu pedepse privative dedrepturi (de exemplu, confiscarea aver ii sau altele); ar rezulta un sistem de pedepse principale mai bogat i adaptabil diferitelor tipuri de infractori. Raspunderea penala-categoriile de pedepse. Raspunderea penala, instituie fundamental a dreptului penal, reprezint un ansamblu de drepturi i obligaii ce se realizeaz prin intermediul raportului juridic penal de conflict, constnd n dreptul statului de a trage la rspundere persoana ce a comis o infraciune (prin aplicarea sanciunii corespunztoare i dispunerea executrii acesteia) i obligaia corelativ a infractorului de a suporta consecinele faptei svrite, respectiv aplicarea i executarea sanciunii ce a fost dispus. Rspunderea penal este cea mai grav form a rspunderii juridice,fapta ce constituie infracliune reprezentnd singurul temei al rspunderii penale (art.I 7 alin. 2 C. pen.). Principiile fundamentale ale dreptului penal guverneaz i instituia rspunderii penale. Doctrina reine i alte principii specifice acestei m e n io n n d d in te acestea: principiul unicitii rspunderii penale potrivit cruia svrirea unei infraciuni atrage o singur dat rspundrea penal; principiul prescriptibilitii rspunderii penale; principiul inevitabilitii rspunderii penale, potrivit cruia persoana care svrete o infraciune trebuie s rspund penal urmnd s suporte consecinele faptei sale, n afar de cazurile prevzute de lege cnd este nlturat rspunderea penal. Cauzele care nltur rspunderea penal sunt: amnistia, prescripia rspunderii penale, lipsa i retragerea plngerii prealabile i mpcarea prilor. Prin executarea pedepsei se urmrete formarea unei atitudini corecte fa de

  • munc, fa de ordinea de drept i fa de regulile de convieuire social. Executarea pedepsei nu trebuie s cauzeze suferine fizice i nici s njoseasc persoana condamnatului (art. 52. alin. 2 C. Pen.). Categoriile de pedepse prevzute de Codul penal sunt: principale-deteniunea pe via, nchisoare, amend; pedepse complementare - interzicerea unor drepturi; msuri de siguran: obligarea la tratament medical, confiscarea special etc. i msuri educative pentru minori-trimiterea ntr-un centru de reeducare. a) dup natura lor, dup valoarea social atins prin pedeaps avem: nchisoare - pedeaps privativ de libertate, amend - pedeaps privativ de bani, interdicia unor drepturi-pedeaps privativ de drepturi. b)dup rolul importana s-au inscris: pedepse principale (mai severe) care joac ro ju i principal n combaterea infraciunilor (deteniune, nchisoare, amend); c) dup rolul lor secundar, exist pedepsele complementare, care sunt pedepse completatoare pe lng pedeapsa principal, cum sunt: interdicia unor drepturi, degradarea d) o latur important a sistemului de pedepse const n aceea c se indic i limitele pedepselor, adic durata (pentru nchisoare) i cuantumul (pentru amend). Exist limitele generale (minim i maxim general, exemplu: nchisoarea de la 5 zile la 25 de ani) i la amend minim i maxim special (de la 500 la 5000) i limitele speciale (un maxim special i un minim special nscrise n partea special a Codului Penal). La stabilirea aplicarea pedepselor se ine seama de prii generale, de limitele de pedeaps fixate n partea special, de gradul de pericol social al faptei svrsite, de persoana inftactorului de mprejurrile care atenueaz sau agraveaz rspunderea penal. (art. 72 C. pen.) Noua viziune a procesului de justiie penal orientat comunitar i spre angajarea publicului este perceput n mod pozitiv, dar creeaz o serie de controverse cu privire la rolurile i responsabilitile principalilor si actori din sistemul judiciar, n special pentru faza de urmrire penal. Astfel, n acest nou viziune, instanele judectoreti trebuie s gseasc un rspuns la preocuprile comunitare cu privire la criminalitate, procesul penal trebuie s aduc modificri substaniale bazate pe principiile unei justiii restaurative, reparatorii, care s aib ca principal obictiv victima i nevoile sale, repararea rului creat prin producerea infraciunii i, nu n ultimul rnd, implicarea cetenilor i informarea acestora s dobndeasc noi dimensiuni. Limitele justiiei penale au fost clar demonstrate de cercettori i teoreticieni. Procesul penal contemporan are dou caracteristici principale: este adversial i privete doar n trecut. E1 nu face dect s produc nvingtori i nvini. Un efort deosebit a fost depus pentru a gsi alternative la pedeapsa penal i la ncarcerare ca modaliti de reabilitare a infractorilor. Conceptul de justiie restaurativ reprezinto promiot are perspectiv pentru reaezarea legii penale, ncercnd s ofere o nou modalitate de abordare i nelegere atutu o c onceptelor cu care lucreaz profesionitii din domeniul sistemelor penale: infractor, victim, proces penal, pedeaps penal, nchisoare etc.