Cluj, Duminecă 17 Octomvrie 1926. 3 Lei exemplarul Anul I. Nr 24-25

TINERIME! ROMÂNEABONAMENTUL:

P « u n a n Lei 3 6 0 - —P e wn i u m ă t a t e a n . . . . . . . Lei 180-—P e 3 luni . L e i 1G0-—

R E D A C Ţ I A :Cluj, Strada Regina Măria No. 11. — Telefon 13-31

ADMINISTRAŢIA:Cluj, Strada Regina Măria No. 19. — Telefon 10-86.Corespondenţa administraţiei: Căsuţa poştală 76.

ANUNŢURI DUPĂ TARIF SE PRIMESC LAADMINISTRAŢIA ZIARULUI

Importanţa îuziunei partidelornaţional şi ţărănesc

La 10 Octomvrie s'a învestit cuformalităţile necesare cel mai mare actîn istoria partidelor politice din Româ-nia, fuziunea celor două mari partidepopulare, a partidului naţional şi apartidului ţărănesc.

In acest haos al politicei noastre in-terne a fost o necesitate iminentă gru-parea sub un singur sceptru politic a celordouă forţe vii ale ţării, cari în adevărşi incontestabil reprezintă massele largiale naţiunei. Şi sunt în măsură a re-stabili echilibrul politic şi moral alţării, răsturnat prin un partid inexistent,care are nemaipomenita-cutezanţă de-aguvertfă, şi urt alt partid, care sub ofalşă faţadă a atotputerniciei nu repre-zintă decât o clică politică, şi nu unpartid şi.care în urma luptelor sânge-roase îndreptate spre a schimba în bineexasperanta situaţie de azi, prin o prea-cunoscută abilitate de intrigărie îşi pre-găteşte revenirea la guvern, pentru aexpropria roadă muncii altora şi a seîncinge în reflexul mincinoaselor gloriivechi cu noui falşe lauri de victorie.

Cetiţi istoria scrisă a politicei româ-neşti dela 1866 încoace şi reamintiţi-văistoria nescrisă a politicei româneştidela unire încoace şi fiecare se va con-vinge despre adevărul celor spuse.

Timpurile de mari glorii a ţării noa-stre sunt caracterizate prin concursulefectiv al naţiunei la înfăptuirea acelora.înălţătoarele timpuri ale epocei din 48în fostul Regat pentru aceia n'a pututînscrie o pagină luminoasă în istoriaţării, fiindcă acolo massele au fostexcluse, pe când în Ardeal în acelaştimp massele au sângerat din mii derăni câştigate în lupte bărbăteşti* cuduşmanii seculari şi, numiţi rebeli, re-voluţionari, luptători pentru libertate, audat comoara ascunsă în tainicul inimi-lor noastre, lupta făţişă şi dreaptă con-tra tuturor nelegiuirilor, a sistemeloroligarhice, lupta pe viaţă şi moartecontra despotismului, a minciunei şituturor oprimărilor.

Dela unire încoace largile masse alenaţiunei au fost excluse, voinţa lor per-vertită, furată, ţăranii şi intelectualii aU'fost maltrataţi, schingiuiţi, bătuţi, îm-puşcaţi pentru a nu-şi putea spuneveto-ui lor constituţional faţă de acţiu-nea de neruşinată exploatate a ţării, —iar acum, când prin grandiosul act ces'a consfinţit la 10 Octomvrie, aceastămassă adânc nedreptăţită va fi din noupusă în situaţia de a reprezintă adevă-rata forţă vie a naţiunii, de a-şi spuneprin adevărâţif ei reprezentanţi cuvân-tul hotărâtor în treburile ţării, cu evlavietrebue $ă ne descoperim capetele şi

să-i mulţumim bunului Dzeu, că ne-aîndreptat drumurile spre calea cea ade-vărată a mântuirei.

Timpurile negre şi de grea încercare,totdeauna au creat evenimentele mari,cari au îndreptat nedreptăţile şi a tre-buit să vină mizeria zilelor de azi pen-truca, naţiunei adânc jignite şi batjoco-rite în cele mai scumpe sentimente aleei, să-i răsară o rază de speranţă îndreptatea zilelor de mâine.

Cadrul partidului naţional-ţărănescva fi destul de tare pentru a asiguraintrarea masselor largi ale naţiunei îndrepturile ei, dm cari drepturi a fostscoasă mişeleşte de o ceată (heină),care n'are nici o comunitate de senti-mente şi interese cu ea, va fi în mă-sură a institui faţă de un regim de bunplac respectul şi regimul legilor, vaşti iubi dreptatea şi pedepsi nedreptă-ţile, va şti să sisteze anomalia provi-zoratelor, prin instituţii stabile, va ştisă facă, ca fiecare om să trăiască dinmunca sa cinstită şi să-i asigure rezul-tatele agoniselii unei vieţi de muncă,va şti să facă dreptate celor nedreptă-ţiţi, fiindcă să le facă toate acestea areautoritatea morală.

In urma acestui act important nimeninu se va putea scuza cu situaţii neclareîn politică. Suveranul nostru are de oparte micile bisericuţe retrograde aleoligarhiei, cari au dus ţara la situaţiade azi şi cari au pângărit aureola unirii,careva trebuia se strălucească şi să în-călzească cu râzele-i dătătoare de viaţăinimile tuturora şi, de altă parte, forţa vieşi democratică reprezentanta întregeiţări.

Suntem încredinţaţi de adânca înţe-lepciune a Capului încoronat, că nu vaexpune ţara la noui zguduiri, căci po-porul blând, paşnic şi răbdător, careîn întregime s'a declarat pentru acestmare şi puternic partid nu merită tra-tamentul la care e expus.

Lui îi trebue linişte şi dreptate.Dr Emil Popp

La încheierea ziarului aflăm,că Direcţiunea P. T. T. a datordin oficiului poştal din loca-litate să sisteze expediţia dinCluj a ziarului „Chemarea".Pentru acest ordin ilegal, vomda Statul în judecată. In acelaştimp, rugăm cititorii să ne co-munice, dacă au primit numă-rul de faţă sau nu. Ziarele suntrugate să reproducă aceastăştire. „CHEMAREA"

Doctrina „creatoare" a „Cuvântului*„Cuvântul", ziar prin exelenţă ro-

mânesc, de câteva luni a părăsit atitudi-nea sa de observator sincer şi naţional,îmbrăcând armura de luptă pentru ree-ditarea „statului corporativ". Din obser-vator imparţial, ziarul „Cuvântul" a de-venit militantul unei doctrine, al căreiviitor şi utilitate nu o vom discuta acum.Constatăm numai, că scoaterea dinmuzeul istoric a statului corporativ şiprăfuirea zilnică ce i-o face „Cuvântul"în coloanele sale, e pentru momentun spectacol cu foarte puţini aderenţişi cu atât mai puţini aderenţi entuziaşti.Chiar din acest motiv vom discuta nu-mai oportunitatea şi modul în care sta-tul corporativ se pune în discuţia pu-blică de către redacţia — şi exclusivde către redacţia — „Cuvântului", înactualele noastre împrejurări politice şide viaţă publică.

O doctrină nouă? Nu!,Sentinţa isto--riei s'a pronunţat de mult asupra eişi a abandonat-o. Desigur pentru simplulmotiv, că acel stat corporativ n'a maifost în stare să ţină pas cu nevoilenoului stat politic şi cu progresul eco-nomic şi de orice natură. Ceeace sedesemnează în desvoltarea fascismuluiitalian, nu este deloc reînvierea Statu-lui corporativ şi în special nu statulcorporativ a fost obiectivul fascismu-lui. Fascismul n'a pornit pentru reali-zarea ideologiilor abandonate, ci a fostreacţiunea hotărâtă a unui popor ajunsla marginea prăpastiei, ahtiat de ordineşi viaţă naţională. A fost reacţiuneaunui popor dornic să cugete cu creerulsău, să respire prin plămânii săi, sătrăiască din sine şi pentru sine, să tră-iască o nouă viaţă organică şi cu ade-vărat naţională. Viaţa sa proprie. Mus-solini n'a expus ideologii, n'a luptatpentru ideologii, nu le-a discutat încontradictoriu, ci dimpotrivă luptând încontra lor, a arătat necesităţile imediateşi modul de imediată luptă contra- lor.Mussolini n'a fost ideolog ci realist.Fascismul nu este doctrină, ci e luptadela piept la piept contra comuniştilor,socialiştilor şi tuturor ideologilor, estemarşul spre Roma şi revoluţia fărăsânge, e lupta pentru existenţa naţio-nală a poporului italian.

In schimb ce ne oferă „Cuvântul"?O doctrină şi câteva exemplare de mi-litanţi. O concepţie veche ni-o serveşteca nou miraj. O fantomă a trecutuluini-o îmbracă în argumente bine ticluitepentru a-i da aparenţa de viaţă şi rea-litate ...viitoare.

Dar oare în actuala noastră viată destat, fantomele trecutului pot servi Te-medierea? Oricât de bine susţinut vafi servită doctrina statului corporativ,legile din ţara noastră se vor aplica

tot atât de prost şi cu uşiţe, ca şi pânăacum, banii publici vor servi buzunarepoliticiane ca şi până acum, protecţio-nismul şi „omul care nu mai moare"se vor lăfăi tot atât de nezulburaţi înimoralitatea fără pereche a vieţii noa-stre de stat, ca şi până acum. Ceeace-ilipseşte doctrinei „creatoare" este actua-litatea şi entuziasmul. Faptul că „Cu-vântul" încheie orice articol cu o sin-gură soluţie: „statul corporativ e nece-sar", încă nu-i dovedeşte actualitatea,iar scrisul „competent" al întru toatecompetentului inginer Titus Enacovici,încă nu este entuziasm. Şi în specialnu entuziasm general. Ori într'o doc-trină, fie chiar reeditată, singur entu-ziasmul e garanţia ei de forţă creatoare.Concluzia? Oricât va scrie doctrinar„Cuvântul", nimic nu se va schimbaîn ţara românească.

Totuşi „Cuvântul" militează. Şi caorice organ militant, are adversari. Ad-versari sunt toţi cei de altă părere. Ad-versar i-a fost, şi cu atât mai mult vafi, dl Cuza spre pildă, pentrucă are înmână o bună parte din massa tinere-tului.

Ca adversar, „Cuvântul" trebue sădeschidă lupta. Şi am văzut-o chiarcontra dlui Cuza. Nici un alt ziar n'asusţinut rriai cu tărie necesitatea ruperiitineretului din Liga dlui Cuza, decât„Cuvântul". De ce? Pentru un foartesimplu motiv, izvorât dintr'o .tactică —de astădată — reală, — pentru o doc-trină viitoare, care are nevoe de masse.Şi care sunt massele mai prielnice pen-tru fantome discutabile? Oamenii debună credinţă, şi astfel în primul rândtineretul.

Acum mai nou fuziunea partidelorţărănesc şi naţional, tinde să aducălupta unitară a masselor rurale în ca-drul unui singur partid. Evident, căpentru doctrină nu poate fi nimic maipericulos, decât lipsa de masse. Săne aducem aminte cu câtă tărie susţi-nea „Cuvântul" isonul necesităţii defuzionare. (Cu argumentele „ Cuvântul "-uide atunci, ai putea convinge un anti-fuzionist de acum). Aceasta pe timpulcând era observator şi nu militant.„Cuvântul" militant de azi e în schimbcel mai înverşunat adversar. De ce ?De dragul doctrinei proprii. „Cuvântul"observator susţinea pe vremuri, că inte-rese naţionale reclamă fuziunea. Pentru„Cuvântul" militant au dispărut intere-sele naţiunii, cari nu s'au ameliorat şis'au suprapus interesele... doctrinei.

Şi în mişcarea antisemită şi în mas-sele celor două partide a existat şiexistă sincer entuziasm. Deci o garan-ţie de luptă spre mai bine. Singur„Cuvântul" de dragul doctrinei caută

Pag. 2. C H E M A R E A Nr. 24—25

să-l anuleze, fără ca astfel să-l creezepe al său propriu. Comparaţi atitudinea„Cuvântul"-ui observator cu aceea a„Cuvântul"-ui militant şi forţa „crea-toare" a doctrinei sale va rezulta înlumina-i adevărată.

Gruparea din jurul „Cuvântul"-uiînsă ne furnizează şi o ideologie, aşa căadversarii săi nu sunt numai din do-meniul realităţii— organismele politice—ci îndeosebi din domeniul abstracţiei(era să zic fantaziei) — ideologiileexistente. Din acest motiv de câte oriun „ales al naţiunii" vorbeşte sauface bazaconii, pentrucă aşa îi estestructura morală şi intelectuală, „Cuvân-tul" jubilează: lichidează parlamenta-rismul; când dl cutare a refuzat săaprobe fuziunea, pentru „Cuvântul" li-chidează democraţia, iar pentrucă Mucio-lini a făcut alegerile aşa cum le-a făcut„Cuvântul" ne-a avansat: lichidează vo-tul universal. Pentru „Cuvântul" tot ceace-i existent, tot ceeace s'a creat —bine, rău — dar cu jertfele trecutuluinostru: lichidează. Statul însuşi nu li-chidează, numai pentrucă redacţia „Cu-vântului", deasupra mormanelor pre-supusei lichidări, fâlfăe steagul sta-tului corporativ, inexistent în opiniaţării şi abandonat în evoluţia istoriei.După „Cuvântul" orice muncă de în-dreptare în actualele noastre cadre aleorganizaţiei de Stat e inutilă şi a priorinefolositoare, şi nu că ar trebui săne unim toate puterile pentru a eliminarelele din actualitate, ci ar fi nece-sar să ne înhămăm cu toţii Ia carulstatului corporativ pentru a-1 scoate dinneantul evului mediu la marginea actu-alităţii zilelor noastre. Statul corporativ— iată-1 în scrisul „Cuvântul"-ui ca unfel de pilulă Pink, sau ceai â la dr Pa-ter, remediu la toate neajunsurile actuale.

Dar este oare o asemenea susţinerecel puţin serioasă?

In hiperzelul său de a impune înmentalitatea ţării inexistenta ideologie

a statului corporativ, „Cuvântul" uităun adevăr: nu forma cadre-lor actuale este cauza tuturor rele-lor, ci fondul pe care ticăloşia guver-nelor noastre înţeleg să-1 dea acestorcadre. Dacă am lua mamelucii liberalisau ignoranţii averescani ca să umplemcadrele statului corporativ, rezultatul arfi acelaş ca şi astăzi. Pentrucă oameniidau adevăratul sens al cadrelor şi nu ide-ologiile.

Din tot complexul de atitudini a „Cu-vântul"-ui e clar, că întreg, modul cumînţelege să susţină doctrina sa, nuconţine nimic „creator" ci tinde ladistrugerea actualităţii pentru o hi-meră şi adânceşte mai mult pesimis-mul opiniei publice, creat de tot ceacepână acum am experimentat în mareaţară românească, distrugând orice spe-ranţă de mai bine. Iar pesimismul însânul unui popor înseamnă perdereabusolei de orientare, perderea oricăreiiniţiative şi în special a energiei de re-zistenţă şi revenire la mai bine, în-seamnă începutul unei morţi lente,pentrucă evenimente neprevăzute să deacu atât mai uşor lovitura de graţie.

La adâncirea acestui pesimism, con-ştient sau incoştient, lucrează şi „Cu-vântuj" prin criticismul său exagerat,nedrept şi neobiectiv, îndreptat contratuturor instituţiunilor noastre de Statactuale, de dragul unei fata morgana,dupăce prin alte mijloace a prins ră-dăcini în opinia ţării. Talentul scrisului,care la un moment dat a reuşit săcapteze atenţiunea ţării, azi se iroseştepentru a creia coroane de argumenteşi flori de st>l, deasupra mormântuluiunei ideologii de mult putrezite în nean-tul istoriei. Judecătorul obiectiv şi im-parţial, ceeace a fost „Cuvântul" obser-vator, s'a abandonat pentru a avea ac-tualul Cuvânt militant.

Iată ceeace opinia românească a ţăriia perdut şi noi cu adevărat regretăm.

Aron Pâltineafu.

Acţiunea revoluţionară a domnuluiluliu Maniu la Viena

O preţioasă lucrare a eşit zilele acestede sub tipar. Autorul este cunoscutul şivalorosul publicist şi redactor al „Socie-tăţii de Mâine", dl -Ion Clopoţel. Până lapublicarea unei recenzii ne permitem areproduce următorul capitol:

In momentul prăbuşirii frontului bul-gar, dl luliu Maniu era în Ardeal. Prin-cipiile wilsoniene găsiau tot mai multrăsunet şi era clar că declinul începutal armatelor puterilor centrale va oferiteren priincios acestor principii şi înarmată. Guvernul maghiar considera,prezenţa domnului Maniu in Ardeal capericuloasă, în consecinţă a dispus casă i se dea dela comandamentul su-prem militar un ordin special pentrua se întoarce numai -decât la frontuldela Piave, înainte de a-i expira con-cediul ce-1 avea. Dl Maniu s'a întorsla front pentru a abate atenţia guver-nului maghiar, dar după câteva zile,cu ajutorul unui ofiţer superior ceh,a părăsit frontul, pentru a participa ladesfăşurarea evenimentelor cari trebuiauîndrumate spre revoluţie, şi în urmă,spre unire.

In 24 Septemvrie dl Maniu era în Buda-pesta. In consfătuirea comitetului parti-dului naţional, dl Maniu a declarat cănu se mai întoarce la front, ci-şi reiaactivitatea politică.

Comitetul naţional juca rolul unuiguvern şi erau împărţite câteva resor-turi. Dl Maniu a fost însărcinat cu con-ducerea afacerilor externe şi a celormilitare. Sediul guvernului era să fieîn Sibiiu, cum se vede şi din ultimatuladresat guvernului maghiar pentru pre-darea imperiului.

In faţa evenimentelor surprinzător derepezi ce duceau către catastrofă, un-gurii doriau o împăcare cu românii. Dl

V t.

şi alte centre ale Austriei pentru a sare pentru transport. Câteva zile ordi-răscula şi pe celelalte regimente roma- nea şl siguranţa publică a Vienei a„„„..- i„^ u-. i„ n .._,i j o s t susţinuffl exclusiv de regimentul

rpmânesc. Plebea vieneză, gata de pradă,a fost liniştită, redusă la tăcere. Echi-pele româneşti traversau zilnic toatestrăzile,-sub flamură românească şicântând imnul românesc, şi impuneaurespect tuturor. In urma acestui aran-jament norocos, în ultimul timp se aflauîn cazărmile Vienei 15—20000 fecioriromâni, iar în "Wiener-Neustadt 30—40000 inşi, cari rând pe rând, juruiţi şiinstruiţi asupra celorce erau de făcutîn Ardeal, erau expediaţi acasă.

Mişcarea militară se întindea şi asupraUngariei. Dl Maniu cu concursul mi-nistrului plenipotenţiar român dela Bu-pesta dl dr. Ioan Erde"li, îndruma în-treaga acţiune din Budapesta, caremulfumită iscusinţei domnului Erdeli,obţinuse frumosul .--rezultat, că însuşministrul maghiar de războia. Bartha arecunoscut organizaţia naţională şi mi-litarâ a românilor ardeleni şi a dat oordonanţă în sensul căreia soldaţii ro-mâni nu pot fi siliţi $ă depună jură'mânt pe steagul maghiar. CabinetulWekerlfe a căzut pş chestia aceasta,fiind Viu atacat de partidele şoviniste.

Din Viena s'a condus şi acţiunea ex-ternă a Comitetului naţional. Dl Maniua reuşit ca Comitetul naţional să fierecunoscut ca reprezentant oficial alneamului românesc. A iniţiat tratativeinternaţionale, cu toate neamurile dinAustro-Ungaria şi a organizat, comi-siunea de lichidare din Viena care areprezentat interesele tuturor Românilorîn Viena şi Austria până când s'a nu-mit ministru plenipotenţiar al Românieidin Viena. Dl Maniu a trimes o dele-gâţiune specială ia Pari? în persoanadomnilor Viorel Virgil Tilea şi IonelMocioni cu un memoriu către aliaţi şiîn special către Pichon în chestia li-niei demarcaţionale.

Revoluţia din Praga a isbucnit înziua de 28 Octomvrie. Se aflau acolourmătoarele trupe, în parte româneşti:regimentele sedentare Braşov No. 2 şiCluj No. 51 şi o parte a reg. 37 dinOradea-Mare. Trupe cehe deloc. Erauînsă trupe streine, de pe câmf/ul derăsboiu, nemţeşti şi ungureşti (reg. 68Solnoc şi 73 Eger). Primul adjutant alreg. Braşov era dr. Alex. Şimon, cares'a năzuit/să reţină în Praga cât'maimulţi români. In clipa decisivă dl dr.Şimon a luat comanda trupelor româ-neşti din Praga organizându-le în „Le-giunea română din Praga" şi a încheiatun angajament cu Narodni Vybor îttsensul căruia românii se obligau a men-ine ordinea în Praga şi într'un dia-metru de 10 km. împrejur. Şehii nu,aveau decât organizaţiile socoliste, căcitrupele cehe fuseseră dislocate în Aus-tria şi Ungaria. In curând se putu

neşti. îndeosebi la Praga unde eraudouă regimente româneşti, flăcăii noştriau avut un rol hotărâtor în desfăşura-rea evenimentelor. S''au ataşat poporuluiceh, căruia i-au luat apărarea faţă deadministraţia austriacă. Comandantulsuperior al armatelor din Praga a fostarestat de militarii români, cari au refu-zat să folosească arma în contra popu-laţiei orăşăneşti.care a declarat indepen-denţa cehă. Poporul cehoslovac, prin re-prezentantul său la Viena nu a întârziat ada expresiune înaintea domnului Maniurecunoştinţei pentru serviciile nepieritoareale trupelor române pentru cauza ceho-slovacă. ,

In această vreme izbucneşte revoluţiala Viena. Dl luliu Maniu îmbrăcat înaceeaş uniformă de sublocotenent, adoua zi dupăce institue comanda româ-nească asupra regimentului 64, însoţitde dl Isopescu-Grecul s'a prezintât mi-nistrului de războiu, generalului Stro-ger-Steiner, anunţându-l în numele Co-mitetului naţional, că a luat comandaefectivă a regimentelor româneşti şicerându-i să-i pună la dispoziţie o partedin ministerul de războiu din Viena casă poată conduce afacerile militare ro-mâne. Generalul îşi pierduse cu totulcapul, nu ştia ce să facă. A cerut timpde cugetare reţinând pe dd. Maniu şiIsopescu într'o cameră de alături. Pesteo jumătate de oră, dupăce s'a informatcă regimentul 64 care număra peste5000 de soldaţi români era sub co-mandă românească şi a văzut, că în-treagă Viena este în fierbere, apoiavând cunoştinţă despre răsvrătirea şijaful unui regiment austriac prin subur-biile Vienei, a declarat domnului Maniu,că trebue să se supună evenimentelorşi că îi pune la dispoziţie un aparta-ment dl ministerului. Calmul şi îndrăz-neala dlui Maniu au făcut impresieadâncă asupra ministerului de războiu,care în loc să-l aresteze, l'â servitcum nu se putea mai bine.

întreaga colonie românească din Vienaşi toţi ofiţerii români din garnizoanaaceasta în frunte cu generalul IoanBoeriu care primise funcţia de secretaral domnului Maniu, au stat cu patrio-tism şi jertfa vieţii în serviciul cauzeiromâneşti, care trebuia susţinută înde-osebi pentru a împiedeca cu orice preţdouă lucruri: a) ca regimentele ce sentorceau de pe front să nu apuce a

trece organizate în Ungaria şi guvernulmaghiar să nu dispună de forţe mili-tare ordonate în contra poporului ro-mân când acesta îşi va spune cuvântulhotărâtor şi b) trupele româneşti să nudepună jurământ republicei maghiare,ci cons. naţional român. Ambele acestelucruri s'au putut rezolvi în mod admi-rabil mulţumită destoiniciei ofiţerilorromâni, cari au alergat în toate părţilesă concentreze la Viena pe soldaţii ro-mâni, să le întărească moralul şi întorşiacasă dupăce au depus jurământul decredinţă drapelului românesc, complectpregătiţi, închegaţi să dea sprijinul găr-zilor şi legiunilor româneşti, să le îm-piedece de a se preface în bande ne-regulate ca cele maghiare, cari deveni-seră focare de bolşevism. S'a mai pu-tut atinge acest scop şi în urma uneiîmprejurări foarte norocoase pentru cauzaromânească. Deodată cu revoluţia regi-mentele austriace din Viena s'au des-compus şi prădau oraşul şi depozitele.In întreagă Viena nu era nici o trupă

Vaida este chemat în audienţă de arhi-ducele Iosif, care îi comunică voinţaîmpăratului de a recunoaşte toate drep-turile românilor, cu condiţia însă caromânii să abslea dela a acţiune încontra integrităţii teritoriale a Ungariei;dacă nu vor absta, se va proceda fărăcruţare în contra românilor. Guvernulmaghiar a încercat să determine pe dlManiu să primească un portofoliu mi-nisterial. Atât audienţa cât şi sondărileguvernului maghiar au rămas fărărezultat.

In calitatea desemnştă de comitetulnaţional dl Maniu se stabileşte la Viena.Avea misiunea delicată de a forma oarmată românească din regimentele ro-mâneşti ale garnizoanelor dela Vienaşi Praga. Sublocotenentul de artilerie(acest grad îl avea dl Maniu) a con-vocat cu ajutorul căpitanului TraianPopa pe toţi ofiţerii români din.celedouă garnizoane la oţ consfătuire, a fă-cut un expozeu asupra situaţiei politiceşi a stărilor armatei pe front, le-a spusce misiune are de îndeplinit şi le-a pro-pus să constitue Sfatul. soldaţilor ro-mâni din Viena. Sfatul s'a întemeiatnumai decât şi cei 100 ofiţeri românis'au pus la dispoziţia „sublocotenentuluide artilerie", care a ordonat regimen-tului 64 de Orăştie care staţiona laViena, să se supună . exclusiv dispozi-ţiunilor ce vor fi luate de dânsul. întâiaordonanţă a fost cucerirea celei maifrumoase cazărmi dela Viena, Ferdi-nandskaserne şi destituirea coloneluluiaustriac care comanda regimentul. Că-pitanul Loichiţa a fost numit coman-dant în locul colonelului. Aci era lagă-rul armatei române revoluţionare. In, , , „aceeaş zi au fost trimişi ofiţeri la Praga ! din Wiener-Neustadt şi trenurile nece-

disciplinată şi organizată în afară deregimentul românesc din Orăştie. Chiarşi poliţia se bolşevizase. Intre astfelde împrejurări, când Viena era amenin-ţată de anarhie, guvernul austriac aintervenit la dl Maniu ca să asigureordinea în Viena cu feciorii săi. DlManiu a consimţit cu condiţia ca gu-vernul şi comandantul militar austriacsă pună la dispoziţia Sfatului militarromân: toate alimentele necesare pentru

| trupele române, întreg lagărul militarî _t • __ I t T! KT»..~i> J i _î £•***•"•• ««•«fa *-* AJ-*A _

forma o armată cehăpreşedintelui socolilor

sub comandadr. Scheiner.

Concursul românilor pentru restaurareacehilor a fost deci foarte preţios. Le-giuhea română din Praga intenţiona săspirijinească ofensiva cehilor pentruocuparea Slovaciei dela unguri şi sătreacă în Ardeal, însă în urma ştiriloralarmante primite din Ardeal s'a re-nunţat la acest plan şi în 26 Noemvrie,complect echipată, a plecat prin Aus-tria şi Jugoslavia în Ardeal.

Ion Clopoţel(Revoluţia din 1918 fi Unirea Ardealului cn

România).

Ghicitoarea.

Cucoana Alecu, infalibila prezicătoarea evenimentelor politice din ţara luiHtlbsch, zisă şi România, a prevestitacum 14 zile cu o cutezanţă supradivină, că „fuziunea nu se va vota", Aavut dreptate emeritata madamă: fu-ziunea nu s'a votat; ea s'a aclamai.

Semn rău pentru cei îmbătrâniţi.

Nf 24-2$ C H E M A R E A Pag. 3.

Fuziunea partidelor democraticeDiscursul dl ui luliu Maniu

Dl Iuliu Maniu (primit cu . ovaţiinesfârşite şi strigăte: Trăiască preşe-dintele partidului) spune cam urmă-toarele: .

Partidele politice au chemarea ca sărăspândească şi să realizeze ideile înjurul cărora s'au grupat şi M ia înmana lor conducerea activă a vieţii deStat. Adăugând la aceasta că partidelepolitice sunt şi expresiunea stării cul-turale a poporului şi a frământărilorlor,' totdeodată reoglindesc însăşi viaţapublică şi politică a Statului.

De aceea frământările partidelor poli-tice după realizarea unităţii naţionalereoglindesc întreaga viaţă de Stat aRomâniei întregite.

împrejurările extrem de grele în cares'a realizat unirea tuturor românilor aumai fost complicate şi prin faptul căoligarhia de tot soiul care conduceaviaţa de Stat şi care deţinea toată pu-terea publică în România mică nici nuvoia să-i abzică de această putere, nicinu voia să se adapteze duhului nouilorvremuri. Pierzăndu-şi de altă parte cudesăvârşire contactul cu mas'sele popu-lare trezite, la conştiinţă după război,au făcut toate sforţările ca să păstrezeîn mâinile sale conducerea vieţii de Statrefugiindu-se la mijloace de teroare, orichiar la crime.

Massele populare râvnitoare spre unregim democratic erau însă prea slabeşi prea puţin organizate ca să poatăface front acestui asalt reacţ onar a că-rui înlăturare însă era şt este o su-premă necesitate naţională şi de StatO naţiune şi în ea principii întregi nupot fi guvernate prin autoritatea baio-netelor (aplaude furtunoase).

Lipsind consensul comun privitor laîntocmirile interne, puterea de rezistenţăa ţării în faţa pericolelor ce ne potameninţa poate fi problematică.

De aceea partidul naţional-român depeste Carpafi s'a alăturat fără şovăireşi din primul moment curentelor demo-cratice şi şi-a găsit aşezarea sa politicăîn mijlocul masselor populare din ve-chiul. Regat, Basarabia şi Bucovina(aplauze).

A intrat fără amânare în federaţianaţională şi a prezidat prin dl Alex.V.-Voevod guvernul blocului, primul şipână azi ultimul guvern parlamentarşi care a realizat în cele 3 luni de gu-vernare lucruri, cari vor rămâne nepe-ritoare în analele politicei ţării rdmâ-neşti (aplauze entuziaste).

Fiind înlăturat dela putere prin intri-gile aceleiaşi oligarhii, partidul naţionalromân, a'trebmt să-şi dezvolte activi-tatea în două direcţii:

De a face propagandă pe întreg cu-prinsul ţării pentm ideile sale şi în a-cest scop din partid regional ce eras'a prefăcut în partid al întregei ţăriîntinzându-şi organizaţiile în toate păr-ţile ţării; iar de altă parte de a intraîn legături strânse cu alte partide de-mocratice din ţară, în scopul d e a facedemocraţia română destul de tare pen-tru a rezista atacurilor reacţionare.

In acest mers de idei a făcut maiîntâi fuziunea cu partidul democrat dinvechiul Regat condus odinioară de mariipatrioţi Take Ionescu şi N. Filipescu,apoi cu partidul naţional al regretatu-lui lancu Flondor din Bucovina şi cupartidul ţărănesc basarabean prezidatde dl Ion Pelivan, iar pe urmă a făcutfuziunea cu partidul naţionalist al po-

norului al dlui profesor N. Iorga, a-ceasta din urmă în baza apelului adre-sat de mine tutulor partidelor demo-cratice şi naţionale.

Toate aceste alianţe nu au fost su-ficiente pentru a putea respinge asal-

tul disperat al oligarhiei de tot soiulşi a slujitorilor ei conştienţi sau in-conştienţi.

Cu toate că prin această acţiune du-blă s'a format partidul naţional puter-nic, el a fost înlăturat dela putere ră-mânând să se continue regimul neno-rocit înstăpânit: asupra ţării de partidulliberal.

De aceea dăinueşte şi mai departestarea deplorabilă.

Administraţia Statului descompusălipsită de autoritate şi uneori anarhică;

Exploatarea politică a ţării prin a-legeri brutale care au ajuns până laomoruri şi prin impunerea asupra pro-vinciilor şi judeţelor a unor politicianinepregătiţi şi fără scrupule;

Exploatarea economică prin trusturiindustriale şi monopoluri bancare in-teresate;

înăbuşirea surselor noui de forţe na-ţionale şi a generaţiei tinere cari toatecer ca drept cuvânt după război liberamanifestare şi cuvenita influenţă;

Pauperizarea generală a ţârii şi mi-zeria financiară şi economică sub a că-rui povară suferim cu toţii (aplauzeputernice).

Şi în urma acestora cer mai marerău ce poate ajunge o naţiune, o de-zagregare sufletească ce începe a cu-p inde straturile populaţiunii şi uneoripe cei mai buni patrioţi (aplauze fur.tunoase).

Cartele electorale asemenea s'au do-vedit insuficiente pentru definitiva şisolida organizare a forţelor democratice.

De aceia congresul partidului naţio-nal ţinut în primăvara aceasta a hotâ-rât să ofere partidului ţărănesc fuziu-nea a cărui înfăptuire se încercase deacum 2 ani. (Ovaţii).

Partidul ţărănesc primind aceastăpropunere a făcut delegaţiei noastrepermanente, după mai multe conversa-ţiuni particulare, propunere concretăpentru realizarea fuziunii pe care dele-gaţia noastră permanentă le-a găsitacceptabile şi a hotărât a propune par-tidului nostru fuziunea cu partidul ţă-rănesc. (Urale nesfârşite).

De aceia delegaţia permanentă v'aconvocat la acest congres extraordinaral partidului şi vă roagă să aduceţihotărârile dv în urma raportului care vi seva prezintă. (Strigăte: Trăiască fuziunea)

Vă mulţumesc pentru numărul impu-nător în care aţi venit din mari depăr-tări şi cu mari sacrificii v'aţi prezentat.

Vă salut din tot sufletul şi doresc cahotărârile ce ce vor aduce să fie catotdeauna până acum spre folosul ţăriişi al naţiunii noastre.

Dl Maniu constată apoi numărul de-legaţilor şi parlamentarilor prezenţi şiobservând că sunt de faţă şi sunt veri-ficaţi delegaţii in numărul cerut de sta-tute declară congresul deschis. (Salasbucneşte într'un formidabil ura. Uraleleşi aplauzele sunt nesfârşite).

Cuvântarea dlui Alex.Vaida-Voevod

Dl Vaida-Voevod rosteşte următoa-rele cuvinte:

In momentul când partidul ţărănesca intrat în sală nu cred să fi rămasun ochiu nelăcrimat.; Eu unul am fostcuprins de emoţii aşa de puternice în-cât cu greu pot vorbi. Pentrucă nu epuţin lucru pentru mine să văd fede-raţia pe care am avut onoarea s'o pre-zidez ca prim-ministru, transformată aziîutr'un partid mare şi puternic. Prinaceastă făziune, am pierdut câţiva in-telectuali. Protestează că i s'au răstăl-măcit cuvintele sale, privitoare la su-1

tele de intelectuali cari ar pleca —când dsa n'a înţeles aceasta. Oare carepartid are un număr mai însemnat deintelectuali, decât noi ? Iar dacă e vorbade înlocuirea acelora cari pleacă,consider că de faţă sunt destui carisă-i înlocuiască în scopurile politice şiculturale pe cari le urmărim cu toţii.

Ni s'a reproşat că n'am avea expe-rienţă politică.

Cei care o spun, este adevărat —au 50 ani de experienţă de oligarhie. Ceînsemnează, însă aceasta, pe lângă ex-perienţa noastră care este însăşi expe-rienţa bunului simţ al ţăranului român.

Ni se mai spune că am devenit bol-şevici.

Vedeţi însă. pe această tribună re-prezentanţii tuturor claselor, ai claseiistorice ca şi a tuturor păturilor socialeşi curata clasă a ţărănimei.

Se mai zice că M. S. Regele şi-arfi pierdut credinţa în noi. Ce infamie!

Nu dlor. M. S. Regele se bucurămai niult ca .ori cine de ^măreţul act

al fuziunei, pentrucă de azi înainte numai este prizonierul nimănui, căci po-porul românesc curat şi cinstit va facede-acum zid în jurul lui. (Aplause ne-<contenite).

Voci: trăiască Regele şi poporul.Prin multe greutăţi au avut a trece

dnii Maniu şi Mihalache, reuşind săparalizeze toate intrigile şi meschinăriile,spre a realiza cel mai fericit act înviaţa politică a ţării.

Să ne arătăm uniţi şi disciplinaţi înjurul lor, căci de acum înainte începelupta grea dar scurtă şi care va fi în-cununată de succesul nostru.

Călăuziţi, ca şi până acum, de idea-lurile democraţiei naţionale, desyoltândîn fiecare conştiinţa datoriilor şi drep-turilor cetăţeneşti, transformaţi într'ofalangă puternică, să ne strângem rân-durile în jurul steagului noului partid şisă pornim la această luptă grea.

Trăiască noul partid naţional ţărănesc,trăiască întemeietorii lui. Să trăiţi şfdv(Aplauze frenetice şi îndelung repetate).

Presa şi fuziunea„Dreptatea" Miercuri 13 Oct. 1926.

O nouă forţă politicăDuminică s'a înfăptuit noul partid

naţiorral-ţăranesc.Indiferent de orice alte consideraţiuni

speciale, existenţa acestei mari forţepolitice, de-o impunătoare realitate, edeosebit de bine primită în toate regiu-nile opiniunei publice. Ţara e mulţu-mită să câştige b organizaţie solidă departid — întinsă efectiv peste întreagaRomânie, dela un hotar la altul —fiindcă toată lumea înţelege că numaio astfel de forţă politică poate deveniîn împrejurările actuale şi mai ales,sub imperiul legii electorale nenorocitede acum, instrumentul îndreptărilor ceaşteptăm de atât amar de vreme.

Pentru opoziţie sau pentru guvern,marele partid naţional-ţărănesc este înmăsură, acum, să fie o autoritate as-cultată şi rodnică. Organ de control,cum i se impune să fie azi, având înCameră peste 60 de reprezentanţi, saumâine — deţinător al răspunderilor gu-vernării (dacă e ca logica şi dreptatea săaibă rol în schimbările viitoare de re-gim dela noi), partidul naţional-ţărănescdispune de toate mijloacele populare şiintelectuale ca să fie un deslănţuitor deradicale prefaceri şi primeniri în viaţanoastră de Stat

Ţara aşteaptă noul partid la lucru.

„Argus", 13 Oct. 1926.Fuziunea

Contopirea cu partidului ţărănesc ce-rea dureroase sacrificii personale şi re-nunţare la foloasele morale şi mai alesmateriale, pe cari, din nefericire câr-muirea le oferă încă la noi. Dar toţivedeau că, pe jertfele făcute, se putea

închega un partid, destoinic să scoatăţara din strâmtul făgaş in care se sbateacum.

Conducerea partidul naţional s'a ros-tit, cu hotărâre, pentru aceasta din urmăîndrumare. Vom avea dar, chiar de as-tăzi,' partidul naţional-ţărănesc.

Atârnă de priceperea şi energia con-ducătorilor, ca noul partid să joace ro-lul de care, pe de oparte, îl râvneşte,iar pe de altă parte ţara îl aşteaptă delael. Şefii lui să se pătrundă de adevă-rul elementar că simpatia şi voiniciamasselor, ele singure, nu pot duce labiruinţă.

Intre aceste două mari formaţiunipolitice, — partidul liberal şi !partiduinaţional-ţărănesc, — nu mai e loc pentrugrupări mici. Sortite sunt toate să dis-pară, fie de moarte firească — atrasespre stânga — fie de moarte, violentă— înghiţite de partidul liberal. Numaidl prof. Iorga anevoie de inghiţit, vaputea trăi, cu sau fără partizani, darcu nenumăraţi admiratori implinindu-şi,mai departe, apostolatul cultural.

T. P.Argus, 166. 1924.-„Noul partid naţional-ţărănesc întru-

nind laolaltă elemente de. valoare cepăreau risipite până mai eri, ia aspec-tul unui solid organism politic de mareforţă şi de mare autoritate, menit săaibă o covârşitoare înrâurire asupramersului trebilor publice.

„îar prezenţa, în fruntea nouluipartid a dJui Iuliu Maniu, bărbatulde Stat, a cărui viaţă publică estecurată ca cristalul, este o chezăşiemai mult că -partidul naţional ţă-rănesc va merge drept, pe drumula p ă r ă m marilor interese ale nea-mului nostru". T. P

Conferinţele noastre•Văzând lipsa unor manuale de amănunţită înfăţişare a

trecutului Ardealului şi Banatului, am reuşit să organizămdouă cicluri de conferinţe — ţinute de fruntaşii noştri —din care va reese lupta dusă pe aceste plaiuri pentru înfăp-tuirea idealului secular. ....

Conferinţele vor fi-publice şi vor începe în primele zileale lunei Noemvrie. Ele vor fi ulterior publicate şi în volum,pentru a putea fi cetite şi de lumea din provincie.

Se manifestă deja în'cercurile intelectuale un viu interesfaţă de primele conferinţe sistematic organizate, ce se vorţinea în Clujul românesc.

•In numărul viitor vom publica lista conferinţelor.„Chemarea".

Pag. 4. C H E M A R E A

Scrisoare unui om îndoliatStimate D-le U. Tr. Gomboşiu,Am citit articolul publicat în chenar

negru de către d-ta, în „Dreptatea Po-porului" ce apare în Oradea-Mare. Şi aşfi ne sincer dacă aş spune, că nu m'aimpresionat de loc. L'am citit odatăsingur, l'am arătat unor prieteni şi oricât de firesc ar fi fost acest lucru, nul'am aruncat la o parte, ci fru-mos împăturat l'am pus în buzu-nar şi l'am dus -acasă şi nici aicinu l'am ars în sobă, ci l'am mai cititodată şi din nou m'a impresionat pro-fund.

Ştii d-le Gomboşiu, uneori şi reacre-dinta te emoţionează, iar naivitateaunora nu te revoltă totdeauna, ci maidegrabă îţi stoarce o lacrimă de com-pătimire.

Mie aşa mi s'a întâmplat.Poate, că şi în chenarul de doliu

să fie cuprinse câteva lacrimi, căzute jdin ochii unui om, care nu şi-a scristragica confesiune cu pana încinsă însângele convingerilor sale, ci şi-a storssufletul de amărăciune, contagiat pen-tru moment de curentul lansat de câ-ţiva profitori ai politicei româneşti.

Tinerii sunt impresionabili.Şi cât de tinăr luptător eşti d-ta

d-le Ulpiu Tr. Gomboşiu, pe frontulpotitic.

Discutând zilnic cu oameni şireţi,dintre cari unii „diplomaţi" talentaţi,impresionat de argumentele lor so-fistice şi păstrând încă în suflet unmic strop de... disciplină faţă de unom, care ţi-a fost supei ior atâta vreme,d-ta ai căzut jertfa naivităţii, inerentătinerilor, (chiar şl celor ambiţioşi), aifost victima [acestei umile supuşenii,pe care ţi-a infiltrat-o un regulamentde severă disciplină, încă atunci, cândd-ta luptai vitejeşte pentru realizareaunui ideal al nostru, al tuturora.

Am fi nedrepţi faţă de istoria cemimai de aci înainte se va scrie,dacă am afirma, că acest ideal al eli-berării noastre politice, nu cuprindeaîn sine şi eliberarea ţăranului românde sub tirania ce-1 apasă de peste zeceveacuri.

ftŞi când în 10 Octomvrie 1926, a-ceastă umilă ţărănime, îmbracă hainăde sărbătoare pentru a-şi serba primulpas hotărâtor spre emancipare, dta, dleUlpiu Traian Gomboşiu, găseşti cu calede a tulbura cântecul de preamă-rire şi de a justifica cu scrisul palidşi .anemic în „Dreptatea Poporului"crimele din, Bihor, scuipând în acelaştimp două cruci, cari simbolizează atâtde strălucit o victorie a sclavului uriaş,asupra oligarhiei,

Victoria Poporului!Nimeni, afară de mine nu-ţi va face

onoarea unui răspuns.Pe mulţi, cari au citit cele scrise de

dta — sugestia altora desigur — poatei-a revoltat.

Pe mine nu. Mie mi-a furat douălacrimi de compătimire. Eu nu mă re-volt de slăbiciunea nimănui. Şi nici penaivi nu-i dispreţuiesc. Eu îi compă-timesc.

Partidul naţional a fost ucis ? De cesă-1 mai deplângem atunci?Nu înviemorţii, e 'nzadar copile!

Dar dta ai plâns şi poate plângi şiastăzi în mijlocul unei lumi ce tresaltăde bucurie.

O, şi cât e de tragic să plângi laporuncă. Să râzi poate e mai uşor. Lu-mea te crede cel puţin nefericit şi cineştie dacă în felul acesta nu reuşeşti săfuri şi spectatorilor un amar zâmbetpe buze.

Dar să rosteşti în ziua, în care ţă-rănimea dela Nistru, până'n Maramureşîşi serbează nădejdea unei apropiatedescătuşeri, plângătoare discursuri, nue numai ridicol ci şi tragic.

Ba chiar şi ruşinos.Ardealul se închină cu smerenie în

faţa evenimentului istoric datorit în-ţelepciunei conducătorilor iubiţi luliuManiu şi Ion Mihatache, iar dta, dleUlpiu Traian Gomboşiu, plângi şi sus-pini la groapa adâncă a unui mort ima-ginar ca un strein pribeag exilat depropria sa conştiinţă într'o lume streinăde sufletul Ardealului.

Şi d-ta, plângi, plângi, plângi.Pavel Pavel

lor în consum şi producţiune ia fiecarepas de produsele tuturor continentelor.

Cum s'ar putea trage în faţa unuischimb atât de desvQltat, o demarca-ţiune între economia unui popor şi ceaa altuia, cum s'ar putea vorbi de totatâtea economii naţionale caşi cum arexista regiuni econoraiceşte complecte,putând fi considerate pentru sine?

Schimbul internaţional crescând nu-idesigur o constatare necunoscută celora,cari susţin teza contrară. Dar aceştiaconsideră negoţul mondial ca un simpluschimb de „prisosuri", menit să umpleanumite „goluri".

Dar cum se explică că Germania d.p. care e una din cele mai industrialeţări din lume, desface cea mai mareparte a produselor sale în ţările indus-triale şi nu în cele producătoare degrâne? Anglia şi Statele-Unite deţinfiecare o cotă mai mare de schimb cuGermania, decât cu Rusia agrară. Şiceeace e mai curios, e faptul, că Ger-mania exportează maşini, dar şi aducemaşini din streinătate, trimite altoracărbuni, dar tot deodată şi importeazăcărbuni. Acelaş lucru se întâmplă şicu multe alte produse, cari figureazăatât în tabelele de import cât şi în celede export.

Ce e cu Germania ? Are „prisos" demaşini, sau are „anumite goluri".

In realitate există o extrem de com-plicată diviziune a muncii între ţări,fiecare producând pentru toate celelalte.Atât hrana populaţiei unui stat indus-trial, cât şi îmbrăcămintea ei, atât pro-

Prin noi înşine?Spicuiri din: ŞERBAN VOINEA, Marxism oligarhic

Dl Vintilă Brătianu, părintele formu-lei „prin noi înşine", este autoritateadela care se aşteaptă realizarea acestuiideal, desigur măreţ, dar utopic. Nunumai visătorii, dar şi puternicii zileicred, că problema momentului de faţăeste: porţi închise pentru fabricatestreine, închiderea desăvârşită a ţăriifaţă de produsele industriei streine şiîncercarea de a trăi exclusiv din pute-rile proprii. România trebue să se trans-forme într'o „Românie închisă",, trăindprin propriile ei mijloace de producere.D insulă economică română între Du-năre, Nistru şi Tisa, care să-şi ajungăei însăş.

Nu strică să cercetăm idealul acestamai deaproape. E el într'adevărrealizabil ?

Care este situaţia în ţările cu maredesvoltare industrială? Ce cred economiştii de aiurea cu privire la problemaîn chestie?

Există în realitate ceva, care să se-mene gospodăriei unui popor? Duceoare fiecare neam o gospodărie deose-bită, o viaţă economică închisă pentrusine ?

Pentru a răspunde la aceste între-bări, să cercetăm situaţia Germaniei,un stat dintre cele cu o mare desvol-tare capitalistă.

De lucrătorii germani se produc înfiecare an în agricultură şi industrieun număr imens de felurite lucruripentru consum. Sunt produse oare

acestea pentru consumul popriu alpopulaţiei, care locuieşte în imperiulgerman? Noi ştim, că o parte4<enormăa produselor germane e exprbtată înalte ţări şi continente, pentru alte po-poare. Dar şi contrariul se întâmplă;poporul german depinde în lucrul şiconsumul său zilnic de produsele ţări-lor şi popoarelor streine. Spre a puteatrăi şi munci în Germania, e necesarca aproape toate ţările şi continentelesă lucreze pentru germani, iar germaniilucrează Ia rândul lor pentru toate ţările.

Spre a imagina proporţiile enormeale acestui schimb, ajunge să înfăţişămurmătorul tablou:

Germania a importat în 1913:Materii prime tn valoare de 5262 mii mărciSemifabricate , , » 1246 „ ,Mărfuri fabricate „ . 1776 ,Alimente . ,, 3063 . ,Animale vii „ , 289 „ ,

In total: ,'1163 mii. mărci

In acelaş an Germania a exportat:Materii prime tn valoare de 1720 mii. mărciSemifabricate . , * 1 1 5 9 , .Mărfuri iadricato „ „ 6642 . „Alimente „ » 1362 , ,Atiimale vii » • 7 » «

In total: 10890 mii. mărci

Comeîţul exterior al Germaniei secifra deci la mai mult de 22 miliarde.Ceeace se întâmplă cu Germania esteînsă într'o măsură mai mică sau maimare, cazul şi cu celelalte ţări mo-derne. Toate aceste ţări produc unelepentru altele, se folosesc însă la rândul

ducţia cât şi consumul atârnă de rela-ţiile cu celelalte ţări. Dacă i s'ar tăialegăturile cu piaţa mondială, aceasta arduce la catastrofă.

România, chiar dacă ar ajunge la ungrad de desvoltare - industrială asemă-nător Oermaniei, şi încă idealul „Ro-mâniei închise" n'ar fi realizat. Caşiţările capitaliste din Apus, am atârnade importul celor mai deosebite măr-furi, de producţia întregului glob, decare ne-ar lega nenumărate fire invizi-bile. Orice criză s'ar produce într'unpunct oarecare a pământului, s'ar re-simţi şi la noi. Recoltele Argentinei arhotărî preţul pâinii noastre zilnice, oepizoţie în Australia ar modifica preţuicarnei. Hrana şi îmbrăcămintea, pro-ducţiunea intensă sau şomajul în uzi-nele româneşti, ar atârna de putereade cumpărare a ţărilor care ar importaprodusele noastre. Departe de ra ajungela neatârnare, am depinde de piaţamondială, soarta noastră ar fi legată devicisitudinile acesteia. Oricine îşi poateînchipui uşor cât de departe am fi derealizarea mândrului postulat „prin noiînşine". Pentru a ajunge la o Românieînchisă, departe de a păşi spre indus-trializare, ar trebui să ne întoarcem lagospodăria naturală a ţăranului medie-val. Cu cât vom înainta îns& mai re-pede pe calea pe care au luat-o Angliaşi Belgia, Germania şi Statele-Unite,atât ne vom depărta de idealul dluiVintîlâ Brătianu.

Samur

O cauză şi două efecte contrareDece nu se dizolvă Consiliul oraşului Cluj şi dece pleacă prefectul Căluţiu

De luni de zile se vorbeşte, că con-siliul comunal din Cluj, ales în modlegal şi liber de cetăţenii acestui oraş,va fi desfiinţat, pentrucă conducereacapitalei Ardealului nu este exclusiv înmâini guvernamentale, Vice-prirnarulClujului, dl Vasile C. Osvadă — numitşi altfel de Chemarea — a făcut înrepetate rânduri naveta la Bucureşti,intervenind cu toată greutatea sa denou membru marcant al partidului ave-rescan pentru disolvarea consiliuluiorăşenesc, în care a ştiut să se aleagăca membru mai puţin marcant al parti-dului naţional. In urma stăruinţelorsale, s'au trimes nenumăraţi inspectoriadministrativi cu menirea să găseascăîn gestiunea consiliului motive de di-zolvare.

Credem a şti, că în timpul din urmăs'a convins însuşi ministrul de interne,că este mai bine să nu dizolve în modilegal, consiliul legal ales, pentrucă încazul dizolvare! artrebni să dea ave-rescanului domn V. C. Osvadă un rolşi mai hotărâtor, iar dl Goga este con-vins, că monstruoasele chefuri trase deveselul vice-primar al Clujului la Bu-cureşti, nu l'ar prea indica pentru loculde primar.

Al doilea efect produs de aceeaşicauză este apropiata schimbare a pre-fectului de Cluj.

Drept recompensă pentru o îndelun-gată şi fidelă că/dăşie de partid dlCăluţiu — cu atâtea nume de desmier-dare date de bucătarul fripturilor •a fost numit prefectul judeţului Cluj.In timpul alegerilor el a fost eficacesprijinit de cei doi Averescu-Machia-velli: V. C. Osvadă şi dr GâboreUAceştia conduceau de fapt întreagastrategie electorală, delegând pe dlprefect să ţie contactul cu poporul. Şicum obiceiul guvernamental te Obligăsă faci propagandă la muîţi şi prin câr-ciume, dl Căluţiu, un excelent cunos-cător al vinului, şi-a făcut datoria cuvârf şi îndesat.

Aceste merite electorale nu ar fi pu-tut decât să întărească poziţia dlui Că-luţiu în partidul averescan, dacă nu arfi ţinut dsa să continue obiceiurile din

vremea alegerilor şi în timpul vacanţeipetrecută la băile Felix.

Petrecerile frumoase şi bachanaleleprefectului de .Gittjy coslâii zecî de miide lei şi au atras atenţia dlui subsec-retar Muzicescu, care a început să-icânte muzica moralei şi să-1 înduplece,împreună cu prietenul prefectului şiactualul ministru de interne, să prefereun post de notar public celui de prefect.

Tranzacţia odată acceptată în urmaforţei argumentelor numerice, vom aveaîncurând un nou prefect la Cluj.

Recunoaştem bucuroşi dlor O, Gogaşi Muzicescu, că în ambele cazuri ară-tate mai sus, s'au pus pe un punct devedere de morală superioară, care nupoate decât să stârnească dorinţa d e ase menţinea — fie chiar şi cu sacrifi-carea tuturor prietenilor — pe aceastăînaltă treaptă.

Am avea totuşi o dorinţă de expri-mat: dl ministru Goga să ne trimităun prefect tot atât de puţin abuziv cadl Câluţiu şi care să fie un subiecttot aşa de fecund pentru fripturile zia-rului nostru. •••*••• Pic.

Pentru DirecţiaGenerală a poştelorDela apariţia noastră ne vin retu-

ruri din diferite judeţe scrise de a-ceiaţi mană.

Din Iulie au început să ne soseascăgazete cu indicaţiaî„refuzată" dela a-bonaţl cari şi-au achitat abona--mentul şi dela abonaţi cari se plângcă nu primesc ziarul nostru.

Nu crede Direcţia Generală a poşte-lor că aici este ceya putred?

Am tăcut. Am adunat dovezi şi amorganizat o reţea de informaţii pentrua şti cine poartă vina acestui nemaipomenit abuz şi cine se pretează caorgan de execuţie.

Dar încă tăcem.Atât că cerem Direcţiei Generale a

Poştelor să caute şi ea vinovaţi.Căci cei ce ne fură pe noi, mâinecine ştie ce vor fura.

(Rugim presa să reproducă acest aviz)

Nr. 24 25. C H E M AR E A Pag. 5.

Răspuns domnului Nae JonescuDintr'un capriciu al hazardului ne

găsim spadă în spadă cu dl Nae Io-nescu, îndemânatecul dialectician alziarului „Cuvântul". Invăluindu-ne în-tr'un surâs de subtilă ironie, sprinte-nul logician al ziarului „Cuvântul"

-caută să petecească zdreanţă neadevă--rurilor debitate cu impertinentă îndrăs-neală de dl Titus Euacovici.. Lunecu-şurile argumentării ca şi dibăcia şer-puitoare a diversiunii nu pot încununaînsă cu aureola îndreptăţirei gafa zi-aristică făptuită cu un zăpăcit elan dedirectorul politic din strada Sărindar.

Dl Nae ioneşcu, care ne-a cuceritsimpatia prin seriozitatea pregătiriisale intelectuale oferă, într'un arti-col de fond, lămuriri pentru noi, „ceio sută", deşi ar fi putut să scrie fărănici o supărare a adevărului, pentrucei o mie.'

In acest caz însă i-ar fi scăpat pringaura peniţei ironia, şi ce nu face o-tnul ca să vadă înflorind multicolorcurcubeul râsului.

Strălucitul polemist scrie: „Ce spun,ce cred şi ce gândesc cetitorii aceştia,care sunt într'un fel prietenii şi cola-boratorii noştri, ne interesează, deci, încel mai înalt grad. Dar aceasta nu în-semnează, că ne-am simţi sclavii u-nora dintre ei. Este natural, că nu totce scriem noi aci să fie pe placulluturor cetitorilor. Neînţelegerile dintrenoi şi unii dintre ei sunt, deci, inevi-tabile. In asemenea împrejurări însă nuavem decât o singură metodă de con-trol • cine s'a schimbat ? Noi sau ne-mulţumiţii? Iată criteriul infailibil.-Dacă ne-am schimbat noi, suntem evi-dent in vină, dar dacă ntf, ce aveţi ane reproşa?".

Suntem perfect de acord cu distin-sul nostru adversar de credinţă, şi dece să ascundem, ne-a emoţionat a-iceastă francă spovedanie, mărturiaîn graiu a unui curaj intelectual. Săpăstrezi independenţa intelectuală, cândinterdependenţa intereselor creşte pe zice trece, să afirmi răspicat adevărul, săstrigi convingerea ta în urechile tutu-ror acelora, cari te vor lapida cu in-diferenţă şi ignoranţă, să rosteşti cre-dinţa ta în auzul tuturor acelora, carite vor pietrui QU indignarea lor, nu este orară, frumoasă şi clasică virtute ? In-dependenţa gândirii este f doar > însăşiraţiunea existenţei ei. Să-ţi manifestezicu strălucire opiniile, când cititorul de"bulevard cere să te cobori la nivelulgustului său, sau când cetăţeanul seburzuluieşte, dacă nu eşti monogramulgândirii sale, să-ţi păstrezi neatârnarea,când preastimata doamna Plutocraţiaîţi porunceşte cu glas auriu- să maitaci, să aperi anumite interese, să jus-tifici anumite fapte desonorante, cinesă tăgăduiască că este cea mai înaltăvirtute pe care o poate avea un inte-lectual de caracter ?

Dar dacă curajul acesta al adevăru-lui are toată adeziunea sufletului nos-tru, dacă noi înşine ne lansăm credin-ţele împotriva tuturor obstacolelor şinemerniciilor guvernamentale, nu nepoate pretinde nimeni să înghiţim ha-

pul neadevărurilor pătimaşe în poleialastrălucită a „Cuvântului*.

Cine s'a schimbat ?De sigur, nu noi. Ne-ar fi foarte uşor

să recurgem la operaţia coloanelor pa-ralele, he-ar fi uşor să arătăm cu de-getul arătător zigzagurile „Cuvântului",dar asemenea ieftine succese nu netentează.

Niciodată noi, aceştia dela „Chema-rea" nu v'am întrebat „cu cât v'a plă-tit Ooga", dar ne îngăduim să ceremtotdeauna o critică obiectivă, desinfere-sată, fără alt stimulent decât cel alinteresului general. Critica desinteresată,care nu răsare din punga unui interesindividual, este totdeauna un punct deorientare pe seama adversarului, caren'are decât b singură dorinţă, un sin-gur gând, o singură durere: ţara cuoamenii ei nefericiţi. ^

Dl Iuliu Maniu este pilda sacrifi-ciului în carne şi oase, exemplul viu albărbatului de Stat, care poate greşi înlucruri mărunte, dar în problemele marişi vitale ale neamului, n'a greşit — Eo axiomă curentă aceasta, un mitdacă vreţi, care se adăposteşte plină denădejde sub tavanul de grinzi al cătu-nelor rurale din Ardeal.

Dl Iuliu Maniu este „lipsit total decalităţi", „nu reprezintă cel puţin ovoinţă şi un caracter", „sintetizeazăimpotenţa în realizare" şi e „caracte-rizat de o completă impotenţă cele-brală", cum afişează hilariant cenzo-rul competinţelor ?

Intransigenţa luminoasă a şefuluipartidului naţional-ţărănesc din timpulconflagraţiei universale, când împotrivatuturor ameninţărilor şi tuturor sforţă-rilor lui Tisza, a declarat, de repetateori cercurilor diriguitoare din monar-hia pajurei cu două capete, că refuzăsă dea o declaraţie de însufleţire a sol-daţilor români ardeleni şi că nu va in-fluenţa cu nimic intrarea RomânieiMici în JrăzJboiu alături de Puterile Cen-trale, această intuiţie limpede şi pre-cisă a configuraţiei realităţilor mondialeeste expresia unei „şiretenii"? Dar dacădirectorul politic al ziarului „Cuvântul"ar cunoaşte numai activitatea de orevoluţionară îndrăzneală a dlui IuliuManiu la Viena, nu s'ar fi încumetatsă scrie acele rânduri de o şugubeaţăseriozitate, pe cari le-a scos din buzu-narul vestei sale plină de surprize gra-fice. Căci aici, în Ardeal şi vrăbiilecunosc atitudinea „umilului meşter pot-covar", cel „lipsit de caracter", pare,în timpul când Tisza îl asalta cu tra-tative, a declarat dlui Voicu Niţescu:

— Dacă dumneata vei scăpa din a-cest războiu, spune la toată lumea, cănici sub spânzurătoare n'am putui săfac acele declaraţii cari mi s'au cerut".

Nu, nu, domnule Ionescu, dl Maniunu este „tabu" şi nu e nici papa delaRoma. E bine însă să se ştie, că tira-jul unei gazete nu poate preface ne-adevărul în adevăr. Iar noi vom staîn gardă ori decâteori cârciumari aivorbelor vreau să îmbete cititorii cucerneală.

*Sever Stoica

Marele pericol?Echivocurile ziarului „Cuvântul" di-

rijate de un partid politic,.contra tu-turor celorlalte partide politice din ţară,deşi nu din „odioasa" oficină constan-tinească, sunt cu mult mai bătătoare laochi, decât să le poţi clasa la rub-rica — neobservări — sunt temerare,sunt efectul obsesei politice, sunt o notăpermanentă a timpurilor vechi, reeditateîn actualităţi.

Acest ziar într'un număr recent din6 Oct. prezintă pe dl Maniu ca un pe-ricol în fruntea unui partid politic curamificaţii în întreaga Românie.

Ar fi un caraghioslâc să intrăm înpolemici cu dl T. Enacoyici asuprainteligenţei, culturii dlui Iuliu Maniu înurma unor fraze scăpate desigur în modinvoluntar şi neserios în acel articol defond. Noi ştim, că nu dl Enacovici ede vină pentru acest articol lipsit debun gust, ci sufleurul. Erau timpuri,când sufleurul şoptea altfel...

Este interesant însă acest articol pre-cum şi mottoul dlui Iorga, cum perver-tesc anumite atitudini demne de admi-rat, acte de eroism, — căci este cudrept cuvânt, eroism să treci peste per-soana ta în favorul altuia, să faci unînălţător sacrificiu moral, jertfindu-tepe tine, — calităţi inerente unui om po-litic, căci credem, dacă te poţi stă-pâni pe tine, cu dreptate şi iubire veiputea stăpâni pe alţii.

Dar se prezinţi aceste acte şi atitu-dini de o sculptură morală daco-ro-mână demnă de admirat, ca „insufi-cienţă şi impotenţă" „în obscură muncăde intrigi" „şi în dibace prefăcătorie

târâtoare" etc. dovedeşte mai presusde orice, că dnii. cari iscălesc acelerânduri nu cunosc o estetică morală,unde nu există chiul, afacere şi gân-duri ascunse.

Dl Maniu de nenumărate ori a _datdovadă de astfel de acte de eroism", —până când alţii nu dau voie ca cineva,cel puţin să egaleze orgoliosul „eu" allor şi pretind închinare. Aceste gesturidespotice azi sunt un grotesc, o remi-niscenţă medievală.

Partidul ţărănesc pretinde şefia dluiManiu, — naţionaliştii au aceiaş do-rinţă —, că dl Enacovici nu e de a-ceiaş părere nu ne importă.

In ce constă însă marele „pericol"prin care s'ar ţânti alarmarea opinieipublice? Două puternice partide popu-lare s'au contopit, — deşi între împre-jurări normale aceste două trebuiau să.formeze guvernele sănătoase de rotaţie—, ca protest în contra guvernărilorfără pricepere şi suflet, ca în ora 11să pună la dispoziţia ţării un admira-bil instrument de guvernare, care esteîn asentimentul tuturora şi iubit de toţi|!

Acesta e pericolul ?!Da, e pericol! Dar nu pentru ţară,

ci pentru aceia, cari abuzând şi siluindvoinţa naţională de 7 ani de zile auîngrămădit păcate peste păcate!

Mentalitatea ciudată şi răutăcioasă ceapare din acel articol ne scuteşte de ane ocupa mai mult de această chestiuneşi încheiem şi noi: Titanul poatefiincomod, dar cel adevărat se impune?

Dr Emil Pop

Pe marginea interviewului dlui Manoilescu

Congresul Magyar-pârt-uluiLa Gheorgheni s'a ţinut în 10 Oct.

congresul lui Magyar-pârt. Cei ce aucerat cu zgomot democratizarea şi auameninţat pentru cazul contrar cu spar-gerea partidului, s'au mulţumit în celedin urmă cu unele succese de formă:au fost aleşi cei mai mulţi dintre „opo-zanţii democraţi" în comitetul -executival partidului, dar conducerea efectivă«(consiliul prezidial) a rămas tot în ace-leaşi mâni puţin democratice.

Şi dacă înblânzirea „democraţilor"va dovedi încă odată că Magyar-pârtpersistă în sistemul său de politică

"Oportunistă şi sfidătoare faţă de na-

ţiunea românească, dominantă, ea vacompromite prin asta în România câtşi în ţările străine şi pe acei conducă-tori maghiari care promiteau o eră nouăîn cuibul magnaţilor.

Un alt eveniment, pe care trebuesă̂ -1 relevăm, este. participarea la con-gresul din Gheorgheni a maghiarilordin Bucureşti precum şi a ciangăilordin Moldova şi Bucovina. Acest frontunic al maghiarimei din România esteşi el opera „naţionalismului în marş"al dlui O. Goga şi aplicat atât de prac-tic în timpul alegerilor.

J.B.

Chestiunea care preocupă azi toatălumea dela noi este aflarea mijloace-lor de ameliorarea a crizei financiare.Această ameliorare guvernul de azio vede în realizarea unui împrumutextern considerabil. Acest împrumutdoreşte a-1 contracta cât mai curând,urmând să-1 intrebuinţeze exclusivpentru mărirea capitalului în circu-laţie — care faţă de capitalul investiteste ne măsurat mai mic. In acestfel crede guvernul, că s'ar putea punestavilă afluenţei capitalului străinîn industria privată, aşa că astfel arurma să se menţină şi pe mai departemăsurile coercitive de intrare a capi-talului străin prin intermediu privat.

Privitor la industrializarea Ţării res-pective mecnanizarea ei, deşi recunoaştenecesitatea de a o protegui cât maimult în mersul ei evolutiv, totuşi estenevoit să considere ca bază a produc-tivităţii tot agricultura pe care o supuneunui regim special de favorizare.

Deoarece întreg pulsul economic alunei ţări este concretizat în tariful va-mal respective legea vamală, pe carise bazează toate operaţiunile cu ca-racter economic dl Manoilescu a luatîn studii revizuirea tarifului vamal câtşi Legile vamale existente. In vedereaacestora guvernul actual va începe încurând pertractările pentru stabilireacontractelor comerciale pe baza nouluitarif, pentru a scuti industria de even-tuale mari sacrificii.

Privitor la impozite dl subsecretarde Stat — n'a putut să promită o re-vizuire a lor. Se va strădui în schimbca dările să fie impuse în proporţie cuputerea de rezistenţă a fiecăruia, şi săfie percepute, fără vexaţiuni inutile şimult păgubitoare. Impozitul pe cifra deafaceri — unde se fac cele mai multeabuzuri dăunătoare pentru comercianţi,ba chiar şi pentru fisc — v'a fi ştersrespective înlocuit cu un alt gen dedare. •

Schiţând pe scurt programul eco-,nomic al guvernului voi face câtevarefle^xiuni.

E un pas important în privinţa nor-malizării vieţii economice stabilireaunui tarif vamal nou, adaptat noueiconştalaţiuni geografice şi economice.Supunerea lui Corpurilor Legiuitoareeste o evoluţie. Ştiind cum se faclucrările — graba mare cu care să com-pun, deja promit, mari greşeli. Indus-triaşii ţării deci vor trebui se urmă-rească de aproape toate lucrările, inter-venind cu toată vigoare organizaţiilorlor, acolo unde vor înregistra greşeli,omisiuni, cari periclitează interese deStat sau economice, făcând imediatepropuneri practice şi corăspunzătoare.Urgenţa acestora este impusă prin fap-tul, că materialul pregătit de către co-misiunile vamale va fi revizuit între1—10 Octomvrie de către dl subsec-retat de Stat al finanţelor — iar între10—20 de către comisiunea economicăsuperioară a guvernului şi apoi supuseCorpurilor Legiuitoare.

Pentru discuţiunile, cari privesc con-tractul comercial, trebuesc adunate înmod temeinic toate datele, cari au oinfluenţă pozitivă ori negativă asupraindustriei indigene.

Fiecare întreprindere ar trebui] săpregătească — şi să dea cantitateanecesar producţiei şi consumului ei apoicari sunt acele Ţări, cari dispun de oindustrie similară infloritoare în branşa,care interesează întreprinderea, deoareceacele întreprinderi din Streinătate, vorpretinde avantagii ori condiţii favora-bile la import cu ocazia discuţiei con-tractului comercial. Cu aceasta în legă-tură va trebui să insiste mai alesmarea industrie, ca noul tarif pe C. F. R.să fie revizuit deoarece conţine greşeliîn unele locuri atât de mari, că devinchiar ridicole şi inexplicabile.

Ridicarea procentuală a tarifului va-mal iarăş va produce un vai de scum-pire — iar Statul în aceiaş timp lasăpe slujbaşii săi să înfrunte aceleaşi mizeriide trai iar pe comercianţii făr de niciun control în stabilirea preţurilor devânzare.

Haţieganu Simioa

Pag. 6. C H E M A R E A Ni* 24-25

Situaţia politicăDe şase ani cere opinia publică concentrarea partidelor democratice. De

şase ani Regele a cerut această concentrare. La dorinţa expresă a M. S. a fu-zionat partidul naţional cu partidul dlui Iorga şi 'Argetoianu. Cu ocazia schim-bării de guvern, Regele a cerut o listă de guvern compusă din partidele deopoziţie. Partidele au făcut tot ce au putut pentru a îndestuli pe M. S.. darRegele nu a împlinit tot ce a lăsat să se întrevadă, că va face dacă se realnzează concentrarea. "

Se spune în multe cercuri, că Regele nu ar simpatiza cu partidul ţără-nesc, şi de aceia mai curând ar admite situaţii, prin care să-1 distrugă. Nuputem crede aceste şoapte interesate, pentrucă în cazul când ar fi adevărate, arînsemna că Regele este însuşi în contra poporului său.

Admitem, că M. S. nu a simpatizat cu programul unei lupte de clasăetc, dar tocmai prin fuziunea celor două partide s'au înlăturat toate puncteleneliniştitoare, şi s'a elaborat un program de muncă şi de guvernare propriuintereselor naţionale. .

încă nu s'a ratificat fuziunea şi aveam deja de înregistrat unele secesiuni:Dl N. Iorga declară de nule hotărârile congresului din motive de formă!cauza fiind o jignire personală. Dl N. Iorga a aşteptat să fie el declarat şefulnoului partid fuzionat. Nu discutăm aici dacă aşteptările au fost îndreptăţitesau nu; nu este în căderea noastră să judecăm o situaţie la care nu am con-tribuit, dar constatăm, că marea majoritate a membrilor celor două partide nuJ'au voit pe dl N. Iorga de preşedinte. îndreptăţită această părere sau nu, eas'a făcut şi dl Iorga a preferit să-şi caute o platformă formală de retragere,decât să se supue unei hotărâri a membrilor de partid.

In orice caz noi tinerii, dornici de cultură adevărat româneasă regretămadânc că noul partid va fi lipsit de lumina călăuzitoare a marelui apostolcultural.

Al doilea, care părăseşte partidul fuzionat şi pe dl Iorga, în acelaş timp,este dl C. Argetoianu. Cum însuşi spune a fost informat despre cursul tra-tativelor şi le-a aprobat; a aprobat şi programul agrar al noului partid, şiacuma totuş iasă, dupăce votase în delegaţia permanentă pentru fuziune. Dece ?Pentrucă nu-şi vedea asigurat locul de şef al partidului în vechiul Regat şieventual nici acel de vicepreşedinte al noului partid.

Vedem deci două secesiuni, făcute din jignire personală. Doi oamenifoarte valoroşi nu acceptă fuziunea, pe care în repetate rânduri au cerut-o înscris şi cu vorba; nu acceptă principiul din interese personale; şi vor luptaîn contra principiilor propovăduite de ei până eri, din cauza neîmplinirei orgo-liului personal.

Acestea sunt pilde pentru îndreptarea vieţei noastre publice?Care este rolul oamenilor politici? Să fie ei supuşi unor principii, sau

partidul, fără principii, să fie supus intereselor lor personale?Ce sunt partidele politice? Grupări pentru a servi ambiţiile personale

ale şefilor ? Sau sunt şefii chemaţi să servească interesele partidelor ?.Iată câteva întrebări, pe care trebue să şi-Ie puie fiecare om, care raţio-

nează, şi după cum îşi va fi găsit răspunsurile aşa va judeca şi evenimenteleproduse cu ocazia fuziunei.

Congresele din 10 Oct. au votat naşterea noului partid naţional-ţărănesccu unanimitate şi într'o atmosferă de mare entusiasm. S'a regretat pierdereaunor prea valoroşi conducători şi s'a evidenţiat bucuria nespus de mare căforţele producătoare din ţara aceasta şi-au dat mâinile pentru a munci cu trudăşr cinste la ameliorarea celor rele din iubita patrie. Nu prin distrugere voeştenoul partid să creeze! Nu urmează pilda nefastă a celor ce în adevăr suntslabi. Convingerea adâncă că toate braţele româneşti laolaltă nu pot fi suficientepentru a umplea graniţele largi cu adevărată viaţă, şi cu adevărată viaţă ro-mânească, va călăuzi noul partid, pe al doilea partid de guvernământ.

Presa întreagă recunoaşte importanţa fuziunei, şi faptul că s'a creat al doi-lea partid care va putea conduce nava ţării. Ziarele obiective o recunosc calmsau prin exprimarea satisfacţiei şi a bucuriei, iar puţinele ziare ale partideloropuse subliniează marea importanţă a fuziunei prin focul furibund şi ridicol cel'au deschis în contra forţelor unite.

Dar evenimentul istoric va avea şi un cald răsunet în străinătate, undese aşteaptă de mult această concentrare democratică.

Toţi acei cari doresc să contribue la întărirea internă şi mărirea presti-giului extern al ţării noastre, vor contribui nu cu ambiţiile, ci cu umerii şibraţele dornice de muncă, k realizarea programului constructiv.

Aelit

Leul buclucaşAm avut un ministru de finanţe, vcare

urmărea o politică de revalorizare (decreştere) a leului, pe Vintilă Brătianu —dar moneda noastră a scăzut mereu întimpul guvernărei sale.

A urmat un guvern> care avea pă-"reri împărţite: ministrul de finanţe, dlLapedatu, era contra revalorizării şiîncerca stabilizarea, tocmai într'un timpcând leul o lua razna la vale, fără a-1putea opri. Subsecretarul dela finanţe,dl Manoilescu şi ministrul agricultureiGaroflid sunt pentru devalorizarea (des-creşterea) leului, dar leul a apucat săurce încet şi sigur, fără să se sinchi-sească de dorinţele şi competinţele mi-niştrilor noştri. Ce tragedie!

Ce forfe, ce competinţe determinădeci urcarea şi scăderea leului dacă nucompetinţele guvernului nostru? Libe-ralii ar răspunde: forţe oculte, potriv-nice intereselor noastre naţionale. Ave-reseanii ar zice: încrederea de care sebucură guvernul actual în străinătate

face să se urce leul; şi una şi altaeste o pură închipuire.

In realitate este un joc de bursă acumpărătorilor de cereale, cari au scă-zut în fiecare an primăvara leul pentrua-I cumpăra cât mai ieftin, urcându-1 peurmă vara cât de sus pentru a cum-păra ieftin cerealele.

Şi competinţele noastre financiare nuau nici un remediu în contra acestuijoc, care scumpeşte viaţa în fiecare ancu 20—40%- jocul valutelor este azio fatalitate, şi a răsturnat toate regu-lile economice şi financiare din trecut.

Totuş dacă 30°/? din oamenii noştripolitici ar face mai puţină politică purăşi s'ar interesa şi de problemele eco-nomice şi financiare, credem, că nus'ar comite aşa multe greşeli grave, şiîn orice caz nu s'ar pune în aplicareurcări de tarife la c. f. nestudiate, cariscumpesc peste măsură traiul.

A. Trotuş

„Chemarea"îtî Munţii\Apuseni

Ce a fost „Chematea" în timpurilede nesiguranţă, când necunoscutul în-durera inimile bunilor patrioţi, cari iu-besc ţara mai mult, decât pe ei înşişi,când mirosul fripturii întuneca minţiteşi zdrobea cele mai ideale sentimentede patriotism ne-o spune un prieten,care nu face politică, dar este pătrunsde o adevărată iubire' de neam pentrucare şi-a jertfit tot ce avea mai drag.Iată ce ne spune acest om desinteresatîn cauză.

„In acelea timpuri de schimbare deguvern, când totul plutea în nesiguranţăşi sufletele şovăelnice sufereau chinuritantălice în urma epuizărilor materiale,mirosului fripturii, când zăpăceala gene-rală punea în circulaţie cele mai ab-surde svonuri, cari aveau efect de aclătina aceste suflete, „Chemarea" celorun pumn de tiueri din Cluj a începuta împrăştia prin lozincele-i clare şi iz-vorâte din un idealism negura zăpăceliice ne apăsa; ""

Când s'a cetit manifestul lumea par'câa respirat mai uşor, i s'a născut încre-derea; punctele clare zvârlite în zecide mii de exemplare străbăteau întreagaRomânie şi a ajuns până în tainicelecătune ale Munţilor Apuseni, unde po-porul cel mai martir al tuturor marţi-lor şi vitregul tuturor timpurilor aşteptaglasul de foc, glasul de avânt, glasuldreptăţii. ,

înfriguraţii, blajini Moţi, eroii tuturortimpurilor, setoşi după dreptate cereaudela noi intelectualii „Chemarea" şiascunzănd-o în sânul lor, unde băteainima eroismului dacic, furau în taini-cul'Munţilor încruntaţi raza senină a zileide mâine.

Cuvântul perspicace a Chemăriştilora cucerit oamenii dârji şi neîncrezători,chiar, că era spus fără multă mesteşw-gărie de stil, era bucată din sufletultineresc idealist vărsat în 'coloane detipar.

Si „Chemarea" umbla din mână înmână, câte un număr făcea ocolul sa-telor moţeşti până ce tiparul se spălăcea,nemai putându-se ceti.

Jandarmii aveau ordine spedale pentruîmpedecarea răspândirii manifestului şiziarului „Chemarea" şi mulţi ţăraniau fost bătuţi pentru-că, vezi Dqatnae,citeau şi ei".

Am ţinut necesar să aşternem pehârtie această mărturie preţioasă a unuiam cinstit, căci oricum faţă de greutăţilece se pun în calea mişcării noastre dinpartea autorităţilor, de o parte simţimo satisfacţie morală, care nu se poateegala cu nici o sumă de bani, iar dealta parte învederează, că sufletul, careizbucneşte în flăcări în aceste coloane,nu este manifestare izolată, căci acelaşsuflet curat se desprinde - şi din ecoulacestei mărturisiri.

Aceasta ne dă o nouă putere, casteagul ce l'api ridicat să-l ducem na-inte cu vigoarea' inerentă tinereţii şidupă datina veche a strămoşilor să-lpăzim neîntinat.

Lăpădatu, ministru de Finanţe în acelcabinet, următoarea scrisoare:

Domnului,Iuliu Maniu

preşedintele partidului naţional-ţărănescBucureşti

Hotel Aîhenee Palace

Delabrad.

FRIPTURIDl GoHis intră în par-tidul naţional-ţărănesc

Scrisoarea adresată dlui Iuliu Maniu —Dispariţia fripturismului ardelean.In urma proclamării fuziunii naţional-

ţărănişte dl yasile Goldiş, ministrul deculte în cabinetul dlui gen. Averescua adresat în numele său şi al dlui Ion

Iubite Prietine!Ara cetit cu nespusă bucurie rapoar-

tele ziarelor despre înfăptuirea mareluiact istoric, desăvârşit sub preşidenţiaTa Duminică. S'â implinit astfel un visscump al vieţii mele, s'a realizat unadintre principalele străduinţî alemele,pentru care m'am luptat atât de insis-tent în ultimii ani.

Aflând încă de astăvară de anumiteîncercări puse la cale pentru înfăptuireafuziunii, îţi mărturisesc sincer, că n'aracrezut în izbânda acestor nizuinţi. Ex-perienţa trecutului m'a făcut pesimistŞtiam şi ştiu, — mai ales eu pot săştiu, — ce înseamnă intrigile liberale,cari mereu s'au pus deacurmezişul încalea acestei fuziuni. Mai ştiam însă,că în partidul naţional de sub şefia Tase găseşte dl Nicolae Iorga şi dl Ar-»getoianu, asupra cărojra am fost întot-deahu de părere, că vor fi în cele di»urmă obstacol de neînvins în faţa ori-cărei uniri cu partidul ţărănesc.

In toamna anului 1924 am adresatun memoriu în care am obiecţionat îi*special reprimirea prietenilor tăi tachişti,adecă gruparea lui Stelian Popescu. Am?obiecţionat apoi denunţarea fuziunii»Niciodată n'am recunoscut şefia dluiIorga. Am fost împotriva fuziunii cu dîArgetoianu. In ajunul crizei din Martieţi-am declarat solemn, că în cazul fu-ziunii cu partidul ţărănesc merg cu voichiar în opoziţie.

Acum îmi văd toate dorinţele meleîmplinite. Gruparea tachistă alui StelianPopescu a părăsit partidul, dl Iorga şîdl Argetoianu deasemenea. Fuziunea cu*partidul ţărănesc s'a infăptuii ,,.-•-..-*-••

Dar înafarâ de asta a eşuat încer-carea mea de a îmbunătăţi soarta Ar-dealului prin colaborarea cu guvernulAverescu. Eu nu eram numai friptu-rist, cum aţi crezut voi, n'am fost şinu sunt unealta liberalilor. Am urmăriiun ideal politic. Iată-1 ajuns.

Nu mi-a mai rămas alta decât sSitrag consecinţele, fiindcă sunt om d ecaracter.

Cu ziua de aztăzi am demisionat dinguvern. Şi totdeodată am declarat des-fiinţat partidul meu, rugându-te să neprimeşti în noul partid naţional-ţărănesccu aceiaşi căldură şi sinceritate cu carenoi ne apropriem de yoi.

Al Tău devotat prietenr- Vasile Goldiş.

- Nota redacţiei. Am aşteptat această scri-soare şi bănuim, că agenţia Rador a şi primit-oîn cursul zilei de azi, dar s'a jenat să o comu-nice ziarelor. Colaboratorul nostru, dl Hatnlet-însă s'a grăbit să ne comunice această scrisoare.'pentru care i-a toată răspunderea.

* ' .

Domnule Director,

Protestăm din rărunchii noştri şi ju-răm pe barba cinstită a lui Lupaş, mi-nistrul dactilografelor dela Bucureşti,de unde răsare soarele pentru româ-nism şi friptura pentru patrioţi, că l-amcondamna cu o voroayă măcar pe dlSilviu Dragonw, carele nu este friptu-rist, întrucât gheneralu nu Ta îmbiat cu.friptură, ci când s'a însurat, dl Goldişi-a donăluit mobile. Aşadară, vă rugămîn Interesul adevărului să-l numiţi aşacum l'a botezat Goldiş, când Ta stropitcu apă, vin şi felicitări: Silviu Mobi--lomir.

Cu adevărată stimă:Eugen Sina-Goga, autor de cărţide bucate, premiat cu cununa

bucătăreselot amorezateExp. E. G. Fripturia Str. Furcuţa £

Tipografia Naţională S. A. Cluj Redactor "responsabil: P A V E L P A V E L "