1926. A.nul X V . Decemvrie . N r . 12.

CULTURA CREŞTINA REVISTĂ LUNARĂ.

S U M A R :

Dr. IOAN COLTOR Darul din 1926 OV1DIU HULEA Colindă ardelenească. N'a murit

îngerul. — Ecloga IV. IOAN CRIŞAN Psihologia Preacuratei Dr. CORIOIvAS SUi'IU . . . . Gânduri despre fericire DUMITRU NBDA Mai încap laolaltă credinţa şi ştiinţa? Dr. PELIC1AN BRAN Impedimentul silei şi al fricii

ÎNSEMNĂRI: Pensiunile văduvelor de răsboiu. Reforma sindi­cală in italia.

3IISCELLANEA: Cum s a făcut călugăriţă fica lui Jaurcs. — Re­forma agrară in Cehoslovacia.

CRONICA.: Procedeele dlui Ooldiş stârnesc indignare. -• Noul re­gim al şcoalelor primare ortodoxe din Kraşov. - Un dar pentru Palestina. — Agitaţia anticreştină din China. - In Mexico.

B L A J . Tipografia Seminarului Teologic.

Cultura Creştină revistă lunară.

ABONAMENTUL: Pe un an . . . . 160 lei. Pe şease luni . . . 80 lei. Pentru America . . 3 dolari

Redacjia şi Adminis t ra ţ ia

B L A J .

Director şi redactor responsabil: Dr. loan Coltor.

Colaboratori: Ioan Agârbiceanu, Dr. Ioan Bălan, Dr. Victor Bîrlea, Dr. George Bob, Ioan Boroş, Dr. Ni-colae Brînzeu, Dr. Alexandru Ciplea, Ioan Crişan, Dr Elie Dăianu, Dr. Ioan Ferenţ, Ovidiu Hulea, Dr. Anton Gabor, Dr. Ioan Georgescu, Alexandru Lupeanu, Dr. Nicolae Lupu, Dr. Victor Macaveiu, Dr. Tit Malaiu, Dr. Dumitru Mânu, Dr. Ioan Marianescu, Dr. Gheor-ghe Miculaş, Dumitru Neda, Episcop Dr. Alexandru Nicolescu, Dr. Zenovie Pâclişanu, Dr. Grigorie Pop, Dr. Augustin Popa, Septimiu Popa, Dr. lacob Radu, Ştefan Roşianu, Dr. Ioan Sâmpăleanu, Dr. Coriolan Suciu, Dr. Augustin Tătar, Dr. Aloisiu Tăutu.

1 9 2 6 . A n u l X V . Decemvrie Nr. 12 .

CULTURA CREŞTINĂ revistă lunară

Redacţia şi Admini­straţia: BLAJ.

Abonamentul: Pe an . . . 1 6 0 lei. Pe şase luni. 80 lei.

Director: Dr. IOAN COLTOR.

Darul din 1 9 2 6 . Abia ni s'au pr ins rănile din anii petrecuţi în robie s t reină,

v isând ispi ta tuturor fericirilor s u p r a p ă m â n t e n e în ţara noastră şi iată, că din senin ni se fixează pe ret ină perspect ivele unor noui frământări , cu atât mai odioase, cu cât mai neaş tep ta te .

Ministrul Cultelor printr 'o deciziune din 15 Noemvrie 1926 ne readuce la reali tate. Este vorba de a nu se mai acorda de către stat subvenţie acelor parohii , cari la sate nu au 200 fa­milii, la oraşe 400. Precis , barem pentru cazul când astfel de parohi i , devenind vacante , s'ar complecta din nou.

Este darul de sfintele Sărbător i din Anul Domnului una mie nouă sute douăzeci si sase .

Este revizuirea radicală a splendidei situaţii, în care sburdă într 'o beat i tudine fără margini cei mai nevrednici mi ­luiţi ai bugetului român. Nevrednici de trecutul acestui neam. Netrebnici pentru viitorul Iui. Fan tome urite ale zilelor cari t rebue uitate. Balast inutil, dăună to r în progresul viitorimei.

Uimindu-ne stăm în faţa acestei deciziuni. Este o greşală , o neînţelegere, o reavoinţă, un atentat , o c r i m ă ? ! Ce se in ten­ţ i onează? La ce se ţ ân te ş t e? La c e ? . . .

Se crede oare că sunătorii arginţi vor putea să aducă peste noi brutal i ta tea trădări i celui din l s c a r i o t ? Nu se ştie, că în sânul bisericii noas t re ruşinea lăcomiei n'a fost nicicând mobil hotărî tor de atitudini şi că în veacul al 20-lea nu se mai c u m p ă r ă °cu bani cele mai sfinte adâncur i ale c r ed in ţ e i ? ! Se crede, că învechita haină de preot valah acum nu se va mai şti purta cu aceeaşi mândrie şi cu ace laş devotament ca pe vremea de urgie u n g u r e a s c ă ? Şi nu se reflectează, că nu e prea mult de atunci, aşa că încă nu s'au desobişnui t oamenii de sărăcia şi de gloriile ei de altă d a t ă ? !

Crede cineva, că negând acel mizerabil ajutor dela s ta t celor mai vrednici apostoli , cari ş i -au îngropat t inereţele şi

Pap. 426.

viaţa în sătuleţe părăsi te de toată lumea, consac rându-se înălţări i celor mai abandonaţ i fii ai neamului , crede cineva, că îsi vor părăs i ei dumnezeeşsca misiune şi turma îngrijită până acum cu a tâ ta r isipă de s i n e ?

Să nu creadă nimeni! Ei vor r ămâne acolo de strajă lângă comorile scânte i toare

din sufletul celor mici, putând să-ş i arate, ca răsboinici i ajunşi cersitori pe drumuri , sdrente le cari tin astăzi locul lanţur i lor de a l tăda tă ; vor putea să a ra te tuturor streinilor din satul lor, tuturor drumeţi lor prin satul lor, cât este de adâncă recuno­ştinţa acestui neam cu o memorie atât de scurtă .

Copiii lor vor cere pâ ine ; le vor spune , că pentru copiii de preot român din satele cele mici, nu creşte holdă în ţară. Copiii lor vor voi să meargă la o raş la şcoală, cum au mers to tdeauna copiii de preot, creând a p r o a p e în t reagă pătura noa­s t ră intelectuală, ieşită dela sat si intrată în lume; le vor spune , că şcolile s'au închis în România pentru copiii de preoţi săraci . Vor plânge după o hăinuţă mai caldă iarna şi după încăl ţăminte pentru zăpezile din munţi , pentru noroiul din vale; tatăl lor, bietul, înecându-ş i în intmă amarul , nu va în­drăzni să le spună , că un astfel de lux îl opreşte noua evan­ghel ie dela ministerul cultelor.

Da, ei vor r ămâne acolo, batjocoriţi de cei mari, râşi de netrebnici , dispreţuiţ i de streini, însă mari în sufletul lor, în jertfa lor, în credinţa lor, în speranţe le lor.

Vor rămâne acolo In sate mici, în sătuleţe pierdute prin codri, resfirate pe creştet de munte, a scunse prin văgăuni le necerceta te de automobile minis ter ia le; vor r ămâne să înalţe sus privirile către largile, către a lbast re le orizonturi ale ţării, să pur i ­fice conşti inţele şi să predice pe Hris tos cel răst igni t pe cruce.

Vor r ămâne la post, colorând mângă ios din sănă ta tea lor sufletească sumbre le aspecte ale persecuţ ie i , capi ta l izând în ţe­lepciunea şi frica Domnului în coşmarul venit de sus .

Ei cei mai curaţi , cei mai buni , cei mai modeşt i , cei mai români , cei mai copii, nevinovaţi copii ai României , goniţi ca o hoardă de barbar i , ca o cea tă de răufăcători , vor păzi totuş al tarele s t rămoşi lor , refuzând complic i ta tea laşităţii la o cr imă, şi — „se vor ruga pentru cei cari ne fac nouă re le" .

Mă tem însă că rugăc iunea lor, p icura tă cucernic d e p e cucernice buze, va răzbubuî în faţa Celui care face d rep ta te ca cel mai fioros bles tem de veci, cu t remura t vreodată la p ic ioa­rele unui altar. Dr. IOAN COLTOR.

Colinda ardelenească. Eram în seminarul catolic din Pesta Toată biserica ardea 'n lumină In cinstea Dumnezeului, Celui fără de vină ... Noi, teologii, îmbrăcam superpelicii albe Şi din cărţi latineşti, cu litere negre, sufletul nostru cucernicia

[spre ceruri salbe Stam în genunchi şi ne proşterneam în faţa lui Dumnezeu! Şi-a Fiului său... Pe mine mă durea însă ceva adânc în suflet, înduioşări pe cari nici când n'o să le pot povesti... Căci întâia oră, de Crăciunul meu românesc, Dumnezeu mă

[despărţi. De aceea „Gloria in excelsis" cu ochii în talarul negru mă găsi, „Gloria in excelsis" era înălţătoare ca braţele lui Dumnezeu, Se lumina 'ntr'însa soarele şi se înălţa spre cer eternul curcubeu De-mi părea că-s şi eu un funigel, care mă înalţă spre ceruri. Şi ochii mei se'nţeţoşeau de taina neînţeleselor misteruri... Dar noaptea mi-a venit lângă pat un colindător iubit... Era cantorul din satul meu, în ceaţă înţolit Îmi aducea colăceiclela Mamă, creţari dela Tăticii şi oftări în gene, Şi m'acoperi ca pe un puişor fără de pene... L-am prins de zeghe, era să-i sărut de'nduioşare mâna, Dar el şi-a plecat pe faţa-mi tânără faţa-i, bătrâna... Şi mi-a zis „Domnişorule, am venit la Pesta să-ţi colind". Eu ridic mâna şi spre el o'ntind... „Lerui Doamne" se tânguia în seminarul catolic dela Pesta... „Florile dalbe" fluturau pe coridoare şi pe mine. Şi lacrămile îmi curgeau din privirile senine; Se treziră toţi teologii şi'n genunchi s'au aşezat... Şi mă întrebau: cine a venit la colindat, Că n'au auzit în viaţa lor o colindă mai duioasă... Eu le-am spus c'a venit o copilă cu ochii de mătasă Transilvania.., C'a adus în casa lui Dumnezeu cerşitoria a zeci de mii de ani: Rugăciune pentru copiii ei şi milă pentru duşmani... Teologii spuneau, că a venit în seminar: Maica Precesta Eu le-am spus nu: a venit copila ei orfană, colinda

_________ [românească.

Pag. 428

fl'a muri t îngerul . Câ/îrf am înţeles, că nu mai vine îngerul la noi Crăciunul mi-a botezat genele cu ploi... ... A murit îngerul cerurilor pentru mine!?... Şi am rămas cu privirile uscate şi streine...

De ce m'aţi minţit?!... Tata a adus de mână in casă pe mama şi mi-a suris:

„Acesta era îngerul" ... M'am aruncat la mâinile ei şi i le-am sărutat. Ea m'a ridicat în braţe... Şi'n ochiul ei înrourat, Am văzut cohorta îngerilor, cari se coborau din ceruri,

[cete, cete... Şi-am sărutat-o pe mâni, pe gură, pe obraz, pe gene,

[pe frunte şi pe hudiţele ei plete, Şi mă uluiam de'nduioşare, când am aflat: cine era îngerul.

E c l o g a IV. după VIRGILIIJ.

Duioasa mia doină din fluier cântată, Tu codrule dulce, voi tufe cu smeuri.. •. Iertaţi dac'o clipă m 'avânt azi către ceruri...

Căci simt cum se clătină lumea bătrână... Şi-un veac fără seamăn începe-a zori. Mâini naşte Fecioara scăldată în crini Din inima lumii pe cel Aşteptat...

Lucino, lumino, ajut'o să-l nască, Să sfarme urgia păcatului crunt... Să vie lumina şi-aici pe pământ. Şi tu vei fi consul, atunci, pretin drag Cu tine va'ncepe mărita-i domnie. Păcatul va geme în mâinile sale Şi purpură albă cădea-va din zări.

CULTURA CKKŞT1M A fag. 429.

Păcatul o clipă pândi-l-va nebun...! Corăbii târite de la om la om Scurma-vor adâncul să-l biruie ele! Şi lacoma sete va stânge oştiri, Tâlharii cu ochii flămânzi de dorinţi Pe zei încerca-vor să-i prindă de piept. Dar Fiul va creşte'ntr'o clipă gigantic, Sfăima-va corăbii şi mândre palate Şi-ogoarele frânte avea-vor odihnă. Nici sapa nu-şi plânge în glie mâhnirea, Cuţit nu scârneşte in viţa de vie Şi'n umbra domoală tihnesc oi şi vite. Şi oile albe prin lanuri cu mac Pudra-şi-vor blăniţa cu dragi sânziene Şi mieii sburda-vor prin floarea de grâu Găteşte-te dragă că ceasu-i sosit... Chiar Joie din ceruri a plâns şi-a vorbit! Se sbuciumă bolta'n luciri diafane, Pământul şi munţi'l aşteaptă'n urate... Şi cerul îi seamănă cale cu mirt. Orfeus va geme sdrobit de beţie Şi Linus şi-al vostru păiinte Apollo De vraja cântării, ce-o râd spre tărie... Chiar Pan se va pune'n genunchi să-mi asculte Mărimea grozavă ce-mi tremură'n vers! In chinuri purtaţi-mă zei până-atuncia Din marea zorire o clipă să sorb... Coboară Mărite, din slava albastră Căci naşterea vieţii te-aşteaptă s'o chinui. Ţi-e leagănul gata, chiar zeii te-aşteaptă! Şi perna zâmbeşte în mâini de zeiţe.

OVIDIU HULEA.

Psihologia Preacuratei. N'avem o icoană complec tă d e s p r e sufletul P r e a c u r a t e i . ,

da r ne-au r ă m a s eâ t eva t răsă tur i p re ţ ioase şi mu l tg ră i toa re . . din cari p u t e m c o m p u n e l umea ei internă suf le tească, şi o p u t e m prezen ta înaintea ochi lor noş t r i .

a) în tâ ia ca rac te r i s t i că a sufletului ei e ap ro funda rea lui D u m n e z e u , a infinitului, a aces te i spir i tual izăr i i nexpr imab i l de s t ră luc i tă , adâncă , dulce , pu te rn ică . Sf. Sc r ip tu ră a s e a m ă n ă legă tura d int re D u m n e z e u şi un suflet iub i tor cu unirea ce ex is tă între mire şi mi reasă . A fi una cu el, a trăi în el, a-l s a v u r a . . . , a c e a s t a e gra ţ ia iubiri i , cu aceas t a e î m p r e u n a t ă ap ro funda rea în Domnu l , v ia ţa rugăciuni i , du lcea ţa c o m u n i ­cării p l ine de înc redere , pacea , farmecul l iniştei .

Sufletul de fapt va fi a tunc i un mire, un spiri t r ad ios , pr imeni t , avânta t , cald, a c o m o d â n d u - s e întru toa te lui D u m n e ­zeu. Aprofundarea P r e a c u r a t e i în Domnu l o ca rac te r i zează n o a p t e a sfântă, când Cuvântu l t rup s'a făcut şi a locuit în-t r ' însa, n o a p t e a de Crăc iun şi după aceea bucur ia î n ă l ţ ă t o a r e de m a m ă a lui D u m n e z e u în celea pa t ruzec i de zile, visul de pa t ruzeci de zile a dulcei s ingură tă ţ i , în ca re îl a l inta pe D u m n e z e u şi z i cea : „Nolite su sc i t a r e d i lec tam, d o n e c ipsa vel i t" . După aceea a u rma t Nazare tu l cu c o n t e m p l a r e a con t inuă a P reacu ra t e i , a d â n c i n d u - ş i sufletul în rugăc iune , a cărei soa re e ra faţa lui I sus ca copil , ca p runc , ca t â n ă r : s t r ă luc i r ea aces tu i s o a r e al dreptăţ i i în t re t ropic i i lumii sp i r i tua le a pr imi t -o P r e a c u r a t a în sufletul său în s ingu­r ă t a t ea din Nazare t şi 'n u rma aceleia s'a d e s c h i s în toa tă f rumuse ţea ei fe rmecă toare şi a deveni t „ specu lum ju s t i t i a e " . Răpi tă din s ine 1-a c o n t e m p l a t pe I sus al său, 1-a adora t şi 1-a imi ta t ; dela ea am învă ţa t toţ i : sf. Berna t , sf. Că t ă l i na , sf. F ranc i sc , sf. Te reza , te ţ i , toţi pe u rme le ei calcă.

b ) A d o u a ca rac te r i s t i că a P r e a c u r a t e i e n e p r i h ă n i r e a : : „ in teger r ima v i rg in i t as" , cură ţen ia nea t insă , şi în a c e a s t ă nep r ihăn i r e s tă p r imen i r ea ei, forţa ei, f loarea suf le tului ei. Crinul câmpulu i , a ces t ea două p ropr i e t ă ţ i ale ei le s e m n i -

Nr. 12. CULTL'KA CKESTINA Pag. 431.

fică: nep r ihăn i r ea şi f rumuse ţea f i rească. „Mi reasma şi a lb imea" , ce -o p r e a m ă r e ş t e psa lmul în sufletul f rumos e n e d e s p ă r ţ i t ă de tăr ie si de f rumuseţea tăriei . Sufletul f rumos, sufletul cu-rat şi fără de p r ihană nu poa t e fi decâ t un suflet tare , iar un suflet t a re e un suflet plin de o sfântă bucur ie , pe capul lui e cunună de lauri, şi pe buza lui od ihneş t e un cân tec ne în t re rup t . Deaceea vergura , în f runtea căre ia Isus a fixat s t eaua cură ţenie i sfinte şi în a cărei păr a an ina t crinul nepr ihănir i i s t ră luc i toare , a ceea va^ şti şi c â n t a ; al ei c ân t ec e cântecul p reamăr i r i i .

c) A treia ca rac te r i s t i că e b l ânde ţ a , g r a ţ i oz i t a t ea ; t r ă s ă ­tur i le aces tea sunt rezul ta tu l împrejurăr i i că are un fiu iubit , unicul ei fiu. Iubirea fer ici toare o face p l ăcu tă şi b l â n d ă ; gra ţ ia e f loarea b lândeţ i i . Unde un D u m n e z e u pr iveş te pr in ochi de copil în ochii mamei sa le , unde g răeş te infinitul prin î n g ă i m a r e a dulce de copi l : acolo nesmint i t că faţa mamei p u r t â n d în t ipă r i rea fericirii celei mai profunde şi e x p r e s i u n e a graţ iei celei mai sub l ime — t rebue să fie dulce . Simţul b i s e ­ricii a gâc i t -o aceas ta , de aceea z ice : „illos t u o s miser i -co rdes oculos. . .!"

d) A pa t r a ca rac te r i s t i că e modes t i a şi s impl i t a t ea . Umi ­linţa uneori poa te fi soa ţă cu s impl ic i t a t ea şi cu să răc ia de spir i t lua tă în în ţe les rău, poa t e proveni din t â m p e n i e şi n e ­simţire şi a tunci de bună s e a m ă eă nu- i vir tute şi nu-i forţă; da r se poa t e na ş t e din o super io r i t a t e , din o e m a n c i p a r e sp i r i tua lă , care- i u r m a r e a aprecier i i conş t i en te a valorii infi­nite, a propriului suflet. Pen t ru mine sunt destul eu însumi , căci port în mine o lume infinită, d u m n e z e e a s c ă , a l tceva fi­reş te nici nu mai pot pofti. îmi s imt super io r i t a t ea mea faţă de tot ce exis tă ca matc r te si fată de lumea sens i t ivă mur i -toare , şi f i indcă văd s u b mine lumea în t reagă , na tura l că n'o pot pre ţui mai mult decâ t pe mine însumi , şi nici nu -mi po t fereca de ea ceva dor inţe mari . Atâta numai , decât am nevoie . Pen t ru copac , pent ru floare e de a juns şi numa i a tâ ta din pămân t , cât îi t r ebue pe s e a m a rădăc ine i , de-aic i încolo nu mai p re t inde din el nimic, căci r âvneş t e d u p ă soare , spre el se în t inde , în razele lui se scaldă. Şi P r eacu ra t a , aceas t ă d u m n e z e e a s c ă m a m ă ţesută din raze de soa re a trăi t pe p ă ­mânt , r ă d ă c i n a exis tenţei sale a p re t ins numai o m â n ă de pămân t , încolo toa te ramur i le sufleiului său şi le-a extin» în D u m n e z e u ; a fost n e p r e t e n ţ i o a s ă faţă de lume tocmai fi indcă

Fag. 432. CULTURA CREŞTINA Nr. 12.

a avut pre tenz iuni infinite şi aeele şi le-a sa t i s făcut pe d e ­plin. Voiu fi şi eu nep re t ens iv faţă de bunur i l e pămân te ş t i , având însă cu atât mai mari aspi ra ţ iuni în lumea conşt i in ţ i i mele .

e) A cincia ca rac te r i s t i că e sufletul eroic, ga t a de jertfă. E cu nepu t in ţ ă a-ţi închipui viaţa fără durer i , fără p ierder i şi fără sufer in ţe ; cu d e o s e b i r e aceea t r ebu ia să se a-ş t ep t e la durer i şi jertfe, c a r ea în ca l i ta te de m a m ă a lui D u m n e ­zeu avea să-1 pe t reacă pe Isus pe căile Lui. C h e m a r e a aceas t a , socot i tă şi numai ca a tare , e î m p r e u n a t ă cu dureri î năbuş i t e , adânc i şi l inişt i te . O spune sf. S c r i p t u r ă : „şi prin sufletul tău va t rece s ab i e" , vei fi cu inima ruptă în două . Alţii poar tă ranele lui Isus în corpul lor, tu vei avea o s ingură rană, inima ta va fi s ăge ta tă . Cine pr iveş te în inima ta, vede aceea r ană încă dela sa lu ta rea î nge rească . Şi tu umbli cu aceas t ă r ană d u r e r o a s ă şi cu cât îl iubeş t i mai mult pe Isus , cu cât î | s t rângi ia piept mai cu drag , cu a tâ t mai t a re simţi du ­rerea ranei tale. Iubirea ta e r ăn i t ă ; du re rea sfântă, în t inde ar ipele pes te în t reaga ta viaţă, de aceea sufletul tău va fi n e s p u s de a d â n c . Sufer in ţa a tunci îmi a d â n c e ş t e sufletul, când face să c rească în mine caracterul , r ă b d a r e a , încrederea , c re ­d in ţa .

I. CRIŞAN.

Numele Măriei este parfum in suflet, curăţenie in inimă, sfinţenie in cuget.

S. Grigorie din Nazianz

Gânduri despre fericire. O a m e n i i ' ) se pot împăr ţ i în două ca t egor i i : acei pen t ru

•cari fericirea rezidă în condi t iuni normale , si acei cari n'o află decâ t în condi t iuni anormale .

Cei dintâi , sunt , în gene ra l , oameni cu idei s ă n ă t o a s e , harnic i , plăcuţ i , opt imiş t i . Cei din u rmă sunt , din potr ivă, a p r o a p e t o t d e a u n a de-o men ta l i t a t e bo lnăv ic ioasă . Aceşt ia sunt niş te neodihni ţ i , nişte pes imiş t i , cari fac pe cei din a n ­turajul lor foarte nenoroci ţ i , fiind ei vecinie nemul ţumi ţ i .

Dar, lucrul esenţ ia l pe care o fiinţă o m e n e a s c ă ar t r e ­bui să-1 înveţe — începutu l în ţe lepciuni i şi a ş t i inţei de a t răi , — nu es te oare acela, de a trăi cu maximul de mul ţu­mire, de echi l ibru fizic si menta l , si cu minimul de d e s a c o r d cu lucrur i le e x t e r i o a r e ?

Când se va şti a ceas t a , a tunci se va fi de coper i t poa te , cel mai mare secre t al exist inţei , acela , că izvorul cel mai s gur şi cel mai veri tabil al unei sat isfacţ i i durabi le se află în faptele s imple şi normale , şi că ceeace es te s t ră in , ex t r a ­ord inar , cauze le excep ţ iona le de bucur i e , t r ebue conz ide ra te de accesor i i , de sup l emen ta r e , şi nu ca şi cum ar face pa r t e în mod obi igator iu din p rogram.

Dar vai! Atât de ne în ţe legător i — ca să nu zicem zmin-tiţi —, sunt cei mai mulţ i d in t re muri tor i , încât refuză să pr i ­m e a s c ă o regulă a tâ t de s ă n ă t o a s ă . Şi aces ta e mot ivul p e n ­tru care atâţ ia oameni sunt înăcr i ţ i , supă ra ţ i şi nemul ţumi ţ i .

E da to r in ţa acelora cari învaţă pe alţii, de a se nizui să ne aducă la o s ta re de spiri t mai rezonabi lă , de a ne în ­vă ţa să gus t ăm bucur i a pe care o cupr ind faptele m ă r u n t e zilnice, a căror m o d e s t i e o desp re ţu im.

Rezul ta tul cul turi i , a cuminţenie i şi a exper ien ţe i intel i ­gen te , cons is tă în a şti ap rec ia even imen te l e şl împre jură r i l e o rd ina re ale vieţii, fără a despre ţu i apor tu l ocaz 'ona l al n e ­prevăzu tu lu i .

') Cf. Frank Crane.

Fag. 434. CULTUKA CREŞTINA Nr. 12.

Soţia, m a m a de familie, cea mai fericită es te aceea , care-ş i găseş t e p lăcerea în farmecul căminulu i său, şi dec i , în c o n d u c e r e a gospodă r i e i sale, în conversa ţ ia cu bă rba tu l său , în educa ţ i a şi grija copii lor săi . D a r incon tes tab i l , cea mai nefericită femee es te aceea , a cărei s ingură dor in ţă es te de a s c ă p a de toa te aces tea , lucruri cari pen t ru ea sunt o sclavie şi o sa rc ină mono tonă , şi care nu-ş i află p lăcere decâ t în eşiri , — pe cari le-ar dori cât mai dese — în tea t ru , în dis t racţ i i si în recepţ i i lumeşt i .

Cel mai fericit l uc ră to r — fie munc i to r sau om de afa­ceri — es te acela , care-şi află bucu r i a în ocupa ţ iun i l e sa le . El p u n e în ac t iv i ta tea sa tot ceeace es te mai bun în spir i tu l său sau în forţele sale , f i indcă a re in te res fată de ceeace lucrează . Cât de mult t r e b u e să c o m p ă t i m i m , în sch imb , pe omul , pe care o c u p a ţ i u n e a sa îl p l i c t i seş te şi ca re înde le tn i -c indu-se cu aceea , nu se cuge tă decâ t la momentu l când va p u t e a să o p ă r ă s e a s c ă .

Mari le i zvoare ale bucur i i lo r omeneş t i sun t toa te foarte »

s imple . Ele se află în na tură , în afecţiuni, în expres ia propr ie i

sa le pe r sona l i t ă ţ i prin lucru sau prin joc. Bucur i i le pe cari le p roduc aces t ea , sunt la dispozi ţ ia unui f ieş tecăruia . Ele n 'au n imic excepţ ional sau inaccesibi l , ele sun t c o m u n e şi de toa te zilele, tot a t â t de u şoa re de , a fi câş t iga te din p a r t e a celui mai de jos ca şi din pa r t ea celui mai sus p u s ; ele se ofăr în toa tă s p l e n d o a r e a lor celui mai s implu m e ş t e ş u g a r , ca si celui mai mare savan t .

Ori cine poa te învă ţa să culeagă dulceaţa bucur i i lor pe care le î m p a r t e cu mână largă n a t u r a ; toţi po tgus t a fericirea pe care o r ă s p â n d e ş t e soare le , valuri le şi câmpi i le ei. Ori cine poa te să -ş i î m b o g ă ţ e a s c ă sufletul cu d r agos t e şi cu p r ie te ­nie, î m p ă r t ă ş i n d u - ş i iub i rea şi p r imind al ta în sch imb. Ori cine poa t e găs i un loc de p l a s a r e pent ru ac t iv i ta tea sa, un lucru la care să-ş i consac re forţele, o operă , o da tor ie de mplinit , şi ca od ihnă după t rudă , distracţ i i s ă n ă t o a s e pent ru oare le sale de plăcer i .

Cu cât lucrurile sun t mai s imple şi mai c o m u n e , cu a tâ t ele cupr ind mai multe posibi l i tă ţ i de sa t is facţ iune. Apa, de pi ldă, e lement mai a b u n d e n t decâ t pămân tu l , p rocu ră din toa te punc te le de vedere , infinit mai multe bucur i i , decâ t toa te var ie tă ţ i le a l coho lu lu i ; p â n e a noas t r ă cea de toa te zilele face

Nr 12. CUL'l'UKA CREŞTINA Pag. 435.

mai mult b ine decâ t toa te prăj i turi le , şi s imţi n e a s e m ă n a t mai multă plăcere şi mângâ ie re iub indu- ţ i femeea şi făcându- ţ i p lăcere de a te juca cu copii i tăi, decâ t c o n s i d e r â n d v ia ţa de familie p r ea s implă şi p rea s a r b e d ă .

Când un om a s târpi t din sufletul său dor in ţa excep ţ io ­nalului , şi când a înţeles , că bucur ia cea mai perfectă din lume e de a trăi fericirile s i m p ' e şi mari cari apar ţ in întregei rase , d e a le g u s t a . f a r m e c u l şi de a l e în ţe lege preţul , a tunc i se poa t e s p u n e despre el, că e un om luminat , un om e m a n ­cipat , aşa z icând un om nou născu t .

Mai de mult , poporu l nu voia să vază re l ig iunea decâ t în lucrur i le e x t r a o r d i n a r e : în minuni , în sfinţi cu v ia ţa ano r ­mală car i , magis sunt admi rand i quam- imi tandi , în t r 'un m i s ­t icism s u p r a n a t u r a l . In ziua de azi, lumea e de convingerea , că v ia ţa de toa te zilele t r ebue să dev ină mai l iberă şi mai veselă prin credinţă .

Fer ic i rea es te o p o a m ă care c reş te foarte a p r o a p e de p ă m â n t ; copiii mici o află cu uşur inţă , iar înţelepţii se ap leacă pent ru a o culege . Nebuni i însă pr ivesc în aer şi se î n c ă p ă -ţ inează de a o cău ta pe sus .

Dr. C O R I O L A N SUCiU.

Cea mai mare minune a creştinismului este o familie credincioasă.

Durând.

Mai încap laolaltă credinţa şi ştiinţa?

— Not i ţ e fugare asupra vieţ i i prof. un iv . Contardo Ferrini , f 1902, cu reflexii ce se i m p u n de s ine. —

Creştinul desăvârşit.*)

2. Dragos t ea faţă de Cel ce es te Lumina lumii ş i -a a r ă ­tat-o în chip mişcă to r şi prin a l ip i rea sa de Mi rea sa D o m n u ­lui şi a s c u l t a r e a pove ţe lo r ei mân tu i t oa re . Cler icul de maj a-poi Tag l i aca rne , pe când era încă copil , — îşi a d u c e a bine aminte . — c ă p ă t a s e dela un t â n ă r 'nă l tu ţ şi cam s lăbuţ , cu ochi mari , negri , lucitori şi cuminţ i , sfatul neu i t a t : „Roagă - t e , î nva ţă şi ascul tă şi vei fi fericit" şi Ferr ini , care d ă d u s e acel sfat, l'a u rma t şi el în toa te zilele vieţii sale . S'a ruga t mult , a învă ţa t mult şi chiar fiindcă a învăţa t mult a şi fost în s ta re să a scu l t e mult de sf. Biser ică . El c u n o ş t e a şi r e spec t a acea Magna cha r t a evanghe l i că : Mergând învăţaţ i toa te po ­poare le (deci şi toţi indivizii)., să păzească toa te câte am p o ­runci t vouă, având a s igu ra t ă a s i s t en ţa a s iduă a Supremulu i L e g i s l a t o r 1 ) , p recum cunoscu tă îi era şi s anc ţ iunea p rec i să : Cel ce se l apădă de voi, de mine se l a p ă d ă 2 ) , de Adevăru l abso lu t . Pen t ru el Biser ica es te s t â lp şi în tăr i re adevăru lu i , orvAog xai tSgaîvva r/).- abjdsia^, cum atâ t d î l ap idar enun ţ ă sf. P a v e l 3 ) , l ăsând să se în ţe leagă c red in ţa sa insp i ra tă în in-falibil i tatea acestei Biserici*) Sf. Ignatiu de Loyola a s tatori t , succ in t , op t sp rezece „Regulae ad sen t i endum cum Ecc le s i a " 6 ) şi anevoie se va găsi vreuna, obse rva rea căreia să n'o p u t e m

*) Cf. Cultura Creştină nrii din anul acesta. *) Mat. 28, 18—20. 2) Luca 10, 16. 8 ) 1 Tim. 3, 15. *) Cf. Dr. loh E. Belser: Die Briefe des Apostels Paulus et Timo-

theus und Titus. Freiburg im Breisgau. 1907 pag. 86 - 88. 5 , Cf. S. P. Ignatii de Loyola: Exercitia spiritualia. Versio litteralis

ex autographo hispanico, notis illustrata. Auctore R. P. Ioan. Roothan, Ratisbonae. 1911 pag. 321 -326.

Nr. 12. CULTURA CREŞTINA P a t 437

verifică cu vorbe şi fapte din viaţa aces tu i m i r e a n - m i n u n e . S imţea cu in ima Bisericii , vedea cu ochii Biserici i , j udeca cu în ţe l epc iunea Bisericii în micile daraver i ale zilei şi în mar i le chesti i ale umani tă ţ i i V Para l izarea acţ iunii ei îl durea , p r o ­păş i rea ei şi triumful p rogramulu i ei îl î n c â n t a .

„ O h ! ce zi sub l imă ar fi aceea , — ex lamă el, — cânda şi vedea Crucea pusă din nou la loc de c ins te ! Atunci aşi zice şi eu b u c u r o s lui D u m n e z e u : Acum s lobozeş te , S t ăpâne , pe robul T ă u în p a c e . . . " Al tădată , dep r ima t de spec t re le unui viitor urît, dă d rum a leanu lu i din suflet: „De s'ar în tâmpla v r eoda t ă să înce teze serviciul divin în biata noas t ră pa t r i e şi dac ' a r veni v r emea să nu se mai poa t ă vedea Crucea pe c r e ­neluri le Case lor Domnulu i — imedia t aşi emigra din acest pus t iu sufletesc a p ă s a t de b lăs tămul lui D u m n e z e u şi a t â t a m 'aş tot duce , p â n ' a ş da de vre-un a l tar al lui Dumnezeu , al acelui Dumnezeu , care a fost bucur i a t inere te lor mele" . Pe Ciceri , u r m a ş u l în ep i scop ie , la Pavia , a lui Riboldi, t recut de cardinal , la Ravenna , l'a a s igura t nu oda tă că-i cu t rup cu suflet pe lângă Roma. Dovada a f ăcu t -o de câte ori numai i-s 'a dat pr i le j . Dispozi ţ i i le luate de Păr in te le creş t ină tă ţ i i le socotea obl igatori i pen t ru s ine, în conşt i inţă , chiar şi dacă pr iveau numai cauze de ordin jur i sd ic ţ ional ori a d m i n i s t r a t a ) . El j udeca a ş a : P a p a ocupă în Biser ică pozi ţ ia cea mai înaltă, vede s ta rea lucruri lor şi l ipsele Bisericii mai b ine , ca or icine şi-i în s tare deci să şi judece mai b ine ca or icine

îşi iubea Biser ica şi făcea tot ce-i s ta în put in ţă pen-t ruca cei rătăciţ i să revină iarăşi la s inul ei, iar cei „ d e a c a s ă " să t r ă i a scă după porunc i le ei. Din Berlin scrie unui pr ie t in : „ D o a m n e sfinte! Noi t r ebu ie să ne rugăm pent ru ei (pen t ru

') In legătură cu definita dată de Modestin matrimoniului, Ferrini are cuvinte de caldă apărare a sfinţeniei şi indisolubilităţii căsătoriei.

Ne amintim, dar cu amărăciune, la acest loc, de-o agitată desbatere senatorială dela noi (14 Iulie 1921) pe tema introducerii legii divorţului în Bucovina, când ni-se dase să auzim pledoria unuia ierarh ortodox pe lângă această lege, cu aprobarea celorlalţi Preasfinţiţi şi Inalfi Preasfinţi fraţi de credinţă, împotriva luminatei cuvântări a 1. P. S. Metropolit Suciu dela Blaj Vezi: Tribuna Juridică No. 1—2 din 1923.

a ) Papa interzisese b. v. catolicilor Italieni să se mai mai apropie de urne, să voteze şi Ferrini nici n'a luat parte la alegeri politice, afară de-un singur caz. In 1900 adecă era luptă între contele Greppi şi socialistul de Andreis. Ferrini a votat cu Greppi. Numai cât acesta primise candida­tura după prealabilă înţelgere — cu Vaticanul, iar Ferrini ştia acest lucru.

Pag. 438 CUi.TURA CREŞTINA Nr 12.

pro t e s t an ţ i ) să ofenm pent ru dânşi i Domnulu i o s eamă de mortificaţii , rugăc iun i , mi los teni i ; a s e m e n e a şi pentru acei fraţi ai noşt r i de credin ţă mult mai vrednici de compă t imi re , cari deşi n 'au crescut în necunoş t i n ţ a adevăru lu i rel igios, da r au r e sp ins dela sine, cu ş t i in ţa şi voinţa, ?devăru l r e c u n o s ­cut" .

Ce menta l i ta te b i n e c u v â n t a t ă !

Biser ica Romei are drep t să fie mândră de atari fii! Căci să nu să u i te : raza acea s t a ne vine din ta ini ţe le unui suflet ce fermeca cu fi neta sa în a t inger i le soc ia le şi u imea pe toţi câţi îi u rmau mersul s igur şi familiar prin lumea boga te lo r s t rălucir i l i terare c las ice şi m o d e r n e . Ci ta te din Homer , P i n -dar, Virgil ius îi s c ă p ă r a u de pe buze, necău ta t e , neforţate în mândră horă de sclipir i poet ice de prin D a n t e , Schiller, Za -nella, Por ta , Carducc i , tot numai de cele mai impecab i l e ca formă şi fond. Deoa rece e bine să se şt ie şi a s t a : în v o c a b u ­larul folosit de el pent ru trivial nu erau cuvinte . Şi când lo­cul lui Ferrini a r ămas să-1 ocupe altul .

Si cât de or ienta t îl af laseră special iş t i i în : Istorie poli­tică, ar tă , filosofie, ş t i inţele na tu ra l e , — tot atâţ ia pi laştr i ai credinţei şi ai d ragos te i sale faţă de Biserica lui Hr is tos şi învă ţă tura ei..! Lucrul nu-i p r ea greu de în ţe les : el în toa te special tăţile, ştiinţifice — art is t ice, învăţa dela fruntaşi , nu dela codaş i , îşi a s t â m p ă r a setea minţii dornice din i svoare cris tal ine, din opere perfecte, nu din bă l toace infecte, din lu­cruri ţ e su te din neş t i in ţă în fumura tă ori r eavo in ţă v inova tă 1 )»

1) Kant în «Critica raţiuni pure< afirmă de ex. că principalul argu­ment al teologiei creştine pentru dovedirea existenţii lui Dumnezeu este argumentul ontologic. S'apucă apoi să răstoarne acest închipuit Samson al teologiei, care odată răsturnat, se prăbuşeşte, chipurile, clădirea întreagă ceialalţi stâlpi fiind prezentaţi ca biete beţigaşe de papură, pe cari nici teologii n'ar da nu ştiu cât.

Adevărul este: Sf. Anselm arhiepiscop de Carterburg (1033 - 1109) e primul care propune acest argument în al său »Proslogion seu alloquium de Dei existentia». Teologii catolici însă — cu disparente excepţii de mi­nusculă însemnătate, — l'au respins şi combătut întotdeauna. Deja con­timporanul Sf Anselm, monahul Gaunilo îl înţeapă fără milă în opul său: >Liber pro insipiente adversus Anselmum în proslogio ratiocinantem« Tot aşa îl critică sf. Toma de Aquino, Joannes Scotus ş. a. ş. a.

Acum dacă un Kant face atari digresii dela calea adevărului, la ce ne putem aştepta dela alţii mai mărunţei, mai pătimaşi, dela pigmeii ştiin­ţei şi cugetării? Cf. Dr. Kiss Iânos: Isten megisrnerese a lâthato vilâgbol. Budapest. 1909. pag. 4 2 - 4 7 .

Nr. 12 CULTURA CREŞTINA Pag. 439

în labir intul că rora e atât de uşor să-ş i p e a r d ă or ien ta rea , fie şi numai pen t ră un moment , chiar şi cei obişnui ţ i cu u m ­bletul prin coclaure î n t o r t o : h i a t e ' ) dar mi- te un novice n e ­umblat , nepăţ i t , nep regă t i t pen t ru aşa ceva! — Cum sunt , , în sd rob i toa re maior i t a te , cei ce se înfruptă din roduri le t i pa r ­niţelor.

Cărţi bune — ches t ie de viaţă şi de moar te . In p r ima linie cărţi a p o l o g e t i c e . 2 )

3. Ce ar fi şi putu t , dealtfel , să depăr teze de Hr is tos şi Biser ica sa o minte a tâ t de clarificată, o judeca tă atât de e-fh i l ibra tă şi d i sc ip l ina tă , cum ştim că era F e r r i n i ?

Arta ?' Dar e un lucru î ndeobş t e cunoscu t că un Fiesolo, Rafael,

Leonardo da Vinci, Murr i l lo : aceş t ia toti si alţii mulţ i , au fost inspiraţ i de mot ive re l igioase ! Se mai ş t ie şi aceea că pr i-mierii muzicei : Pa les t r ina , G l u c k 3 ) , Mozar t , Haidn, obosi ţ i ori ajunşi în perp lex i ta te , îşi înc leş tau mani le sp re rugăc iune şi din rugăc iune îşi c ăpă t au pu te re şi insp i ra ţ ie să-ş i t e rmine capodoper i l e . Ne în t recu ţ i măies t r i ai gândulu i înar ipa t , ai p o e ­ziei: Dante , Calderon , S c h a k e s p e a r e , — cine-i poa te înş i ra pe t o ţ i ? — stau a l ă tu rea cu cei de mai 'na in te în profunzimea simţirii re l ig ioase . — Şi nici nu se poa te a l tmintre lea , da t fiind de-o par te că „or ice artă cum zice crilicul cu au tor i t a te Ad-

') Pentru mulţi alţii steie aici mărturisirea P. Hugo Hutter S. J. (t 1914 1, fost profesor de dogmatică la universitatea din Innsb.'uck timp de peste 100 semestre, o celebritate mondială:

»lch muss als Professor, — zice el, glaubensfeindliche Biicher le-s^n. Aber oft kniee ich mich nach so gefăhrlicher Lektiire in meiner Zelle nieder und bitte unsern Heiland, er mcige mich erleuchtenţ dass ich an der Wahrheit nicht irre werde« Cf. Egyhâzi K5zlony. Nr. 51 din 1914.

2 ) Clericii români din Budapesta traduseră illo tempore, lucrarea clasică a păr P. Nilkes S. 1 »Schutz und Ti iitzwaffen« din care s'au publi­cat în «Cultura Creştină" (pag. 340 urm. 1914 şi 149 urm. 1915) câteva ca­pitole, — şi atâta tot. Să nu se afle oare nici o modalitate pentru scoate­rea la lumină a unei opere atât de valoroase? Ar fi păcat; mare păcat. Mai ales că editarea unei asemenea tipărituri, — o comoară de material strâns cu sârguinţă de jezuit şi un mărgăritar de gândire teologică-practică, — n'ar ameninţa chiar de fel nici cu pierderi băneşti!

8 ) Pe mormântul lui Gluck, cei ce l'au cunoscut, au pus epitaful: Aici odihneşte: Un cinstit german, bun creştin, şi soţ credincios: Christoph Wilibald Cavaler de Gluck al sublimei muzici mare maestru. Mort la 15 Noemvrie 1787 Cf O. Purch: Maestru muzicanţi. Bucureşti 1909 (Bibi. Mi-nerva" Nr. 31) pag. 18.

Pag. 440 CULTURA CREŞTINA • Nr. 12.

ding ton S y m o n d s , pentru a ti în adevăr mare , t r ebue să fie m o r a l ă " 1 ) de altă pa r t e n e î n c ă p â n d îndoială , că cel mai sub l im ideal care s'o insp i re , numa i legea creş t ină i-1 poa te d a 2 ) .

I s to r i a? Aceas t a încă nu poa t e decâ t s 'aducâ t r ibutu l său de o -

magiu Bisericii ca to l ice : îmb lânz i toa rea a tâ tor p o p o a r e b a r ­bare , p u r t ă t o a r e a făcliei credinţ i i în în tunerecui şi p a r a g i n a ţ inu tu r i lo r a d ă p o s t i k a r e de seminţ i i îndobi toc i te în t r ândăv ie şi n o a p t e a neagră a păca tu lu i , oc ro t i t oa rea şti inţelor, spri j ini-toarea ar telor , f ă u r i t o a n a univers i tă ţ i i , p l ă s m u i t o a r e a scen i i 3 ) , r ă sadn i ţ a rodnică a c inur i lor monaha l e , a o rd ine lor cava le ­reşt i , a ins t i tuţ i i lor milost ivir i i creş t ineşt i , apr iga a p ă r ă t o a r e veşnic de veghe lângă vis t ier ia adevăru lu i Evanghel ie i , p e n -t ruca nimic din acela să nu să îns t ră ineze , n imic să nu să a l tereze, ci după vremi şi împrejurăr i mai t a re să lucească , l umea tot mai t emein ic să-1 c u n o a s c ă , să-1 înd răg ia scă . De a c e a s t ă Biser ică s'au lovit si s 'au frânt toti câţi în decur su l veacur i lo r au încerca t , p ieziş ori făţiş, să Ioviască în aces t adevăr . Ebioniţ i i şi eracleoni ţ i i , Simon magul şi Marc ion gnos t i cu l , a r i an i smul , pe lag ian i smul , monofis i t i smul năucu lu i de Eu tyche şi monote le t i smul rafinatului Sergiu, pârjolul i co­noclaş t i lor , erezia lui E l i p a n d u s din Toledo , s t â rnesc valuri ur iaşe , da r se s d r o b e s c de s t ânca Iui Petru . Nu se po to l e sc bine aces te in temperi i şi clocotul a l tor p r ăpădu r i s ' aprop ie , cobind pierire luntri ţei Domnuru i : Vine Cerular iu , vine Beren-gar iu , vin Waldens i i , Albi^ensi i , sminti ţ i i de Flagelanţ i , s ' a ra tă Wiclef, Hus, Luther , se r idică în contra aceste i Maice , în chiar cupr insul casei sale , copii răsfăţaţ i la sânul s ă u : Ba ius , J a n -sen iu s , Molirfo», Quesne l şi alţii până Ia Tyrell , Loisy, mai ier i -a la l tă ier i , îi fac pagube , îi p r i c inu ie sc durer i s fâş ie toare , da r ei se duc, se p r ă p ă d e s c , ruinele r ă m a s e după ei se d a r m ă ori s tă ru ie şui rede, inerte , î n ţ epen i t e , — ea se mângâ ie cu noui câş t igur i de forţe, se în t remează pent ru înfruntarea a l tor urgii de re t ecând la s ine acasă , sfătuind, p lângând , a m p u t â n d ce-i cangrenos , îngrij ind ce-i s ănă to s , î nvă ţ ând fără înce ta re , n e v o i n d u - s e sp re tot binele , r u g â n d u - s e şi je r t f indu-se , ca

') Cf. I. Botez: Aspecte din civilizaţia engleza 3. Bucureşti. 1920 pag. 245 ''-) Cf. Dr. Vasile Suciu: Raportul dintre ştinţă, religie şi societate.

Blaj. 1910 pag 14. s ) Cfr. Sextil Puşcariu: Istoria literaturii române. Epoca veche I,

Sibiiu 1921 pag. 28.

Nr. 12. CUL nJRA^ j tE^TlNÂ

aurul l ă m u r i n d u - s e în focul a t â to r griji şi sufer in ţe , a şa că a tunei când pan te i smul , r a ţ iona l i smul , ind i fe ren t i smal şi ce l e ­lalte isme toa te până la amer i can i sm şi m o d e r n i s m , o să-ş i r idice d u ş m ă n o a s e capul , cârmaci i aces te i năi o să le p o a t ă s p u n e sen in i : lam v id imus et al ios v e n t o s ! şi o să- le p o a t ă fulgera fără frică ')• N'are bă t r âna E u r o p a o ins t i tu ţ iune care să se poa tă a s e m ă n a în s p l e n d o a r e şi t ră inic ie cu Biser ica Romei fiinţând, pu tern ică , şi a c u m şi d u r â n d şi a tunc i , când , cum prevede Macau lay „poate , vre-un călă tor din Z e l a n d a nouă, r e z e m â n d u - s e de arcul sdrobi t al podului din Londra (London-b r idge ) în mijlocul unor vas te ruini va sch i f i u r ­mele bisericei sf. Pave l" 2 ) .

Ş'apoi încă ceva : în slujba cărui alt a d e v ă r ca al B i s e ­ricii lui Hr is tos , s'au topi t munc ind fără p rege t şi l uminând necu rma t a tâ tea mii şi mii de sp i r i te de e l i t ă ? 3 ) Cine-i a t â t de mărgin i t cu duhul cât să c readă că bă rba ţ i , de ex. de c a ­librul uuui Hergenro ther , Pi t ra , N e w m a n , W i s e m a n , Mercier , Secch i , W a s m a n n , ar a p ă r a cu prest igiul lor o h imeră , — o minc iună ?

Istoriograful August in Th ie r ry vorbia din int imă convin­gere când declară o ra tor ianu lu i G r a t r y : „Eu văd faptele . Văd în is torie că omen imea a avut l ipsă de o au to r i t a t e vă­zută , dumnezeeas că , spre a-i desvol ta viaţa. To t ce s tă afară de c reş t ină ta te nu n u m ă r ă ; tot ce es te afară de b i se r i ca c a ­tol ică nu are au tor i ta te . Biser ica catolică es te a u t o r i t a t e a pe care o cau t şi căreia mă supun şi îi p r imesc c r e z u l " 4 ) . N e o -

l ) Cf. ep. Dr. Alexandru Nicolescu: Papii şi opera lor. Lugoj 1926 pag. 51—56.

•) Cf. Ioan Georgescu: Istoria bisericii creştine universale. Blaj 1921 pag. 290.

*) P. Hugo Hurter S. J. în monumentala sa operă: Nomenclator li-terarius theologiae catholicae, aduce date, vezi bine că de tot scurte, cu privire la viaţa şi lucrările alor 14700 teologi, din răstimpul 1109—1894. Şi-i de notat că nu-s cuprinşi toţi în acest număr!

Şi cu câtă râvnă au lucrat unii din ei! Baronius (f 1607) adevereşte în ceasul morţii că vreme de 30 de ani niciodată n'a durmit cât ar fi fost de lipsă. Fr. Combefis (f 1679) se mulţumeşte, 40 ani dearândul, cu 4 ore de somn; H. Oberrauch (f 1808) cu 2 - 3 ; Chr. Lupus (f 1681) stă lângă cărţile sale 15 ocne la zi; Lessius e caracterizat: «Parcissimus erat temporis, laboris pertinax», etc. Cf. Dr Donat o. c. pag. 472.

*) Vezi la: Dr. Ottocar Prohâszka: Isus Hristos şi viaţa moderni. Trad. de Dr. E Dăianu. Cluj, 1906 pag. 43 — 44.

2

J?ag. 442. CULTURA CRKSyTlNA

conver t i tu l prof. A. v. Ruvilie, — am auzit nu de rnuit, — ară tând sp re aceeaş i Biserică, s î i igă : „ Indârâp t la si. Bise­rică". La fel ne dau să înţelegem şi lo rgensen , Sigrid Und-set, Benson, T h e o d o r i a n - C a r a d a , Coculescu , principii Gali tzin, Fr. M. L ibermann , cel a p r o a p e de c ins tea a l t a re lo i , şi nenu ­măra ţ i alţii.

Ferr ini era în această Biser ică ca Domnului şi se s imţia fericit văzând nimbul de curata m a r n e in care o învăluia is toria .

Fi lozofia? Să nu-i fi c lă t inat filozofia temeli i le c r ed iu ţ t i şi să nu-i fi umplu t de neguri seninul fer ic im isvorî te din acea credinţă ce vede un Dumnezeu in fiu! dulgherului din Nazare t şi cuvântul din urmă ai adevăru lu i , ai unei î n ţ e l e p ­ciuni mai p r e sus de lume, în p r o p i v ă d u l r e a unor bieţi pescar i din Gali lea g in ţ i l o r?

Nu! Găci unde- i mai rnuită l ipsă de uni ta te m vederi şi s t a ­

bili te în discipl ină ca tocmai p e . acest tâ râm agi ta t şt lunecos , de ' nda tă ce aceas tă ancil ia theo logiae iasă din ogaşa minţii na tura le , s ă n ă t o a s e şi a r eve l a ţ i e i ? Ce di rec ţ ie să urmeze aici omul şi cărui Maes t ru să-i deie c r e z ă m â n t ? Să sus ţ ină cu T h a l e s că temelia a toate e ap« ? Să vadă acelaşi terneîu cu Anaxin ienes in aier (zrtiuu)? Să pună ia baza tu tu ro r celor văzu te : Nede te rmina t t i l (".yi-tot-ir) lui A n a x i m a n d r o s ; nu­măru l >'/«oc) lui P y t h a g o r a s ? focul, lupta (•TO/././w.-j !ui He-r a c l i t ? ori mai bine homozem<Tii (<>ţ»>inc—ega.l; /<• - " . . - -pa r t e ) lui A n a x a g o r a s ? Să fie: mater ia l is t cu D e m o r i t ? cinic cu Ant i s thene ? anarh i s t cu D i o g e n e ? s toic cu E p i c t e t ? sofist cu P r o t a g o r a s ? Să a d t r e z e i« principsi 'c nomina l i smulu i oceo-mian , ta tă l empir i smulu i m o d e r n ? să adore ra ţ iunea â la Kan t? idea pu ră ă la H e g e l ? voinţa după reţeta Schojscn-h a u e r — W u n d f — P a u i s e n intuiţ ia in te lectuala cusanâ , h a r m . nia praes tabi l i ta a Iui Leibniz ? Sa se ieie d u p ă mis t ic i smul iui Bohme-Sche l l ing , pan te i smul lui Spinoza, panen te i smui iui M a l e b r a n c h e ? Ori mai b ine să 'mbrâ ţ i şeze filozofia incon­ş t ientului cu H a r t m a n n a egoismului bru ta! cu Nie tzsche , a in tu i ţ ion ismulu i francez ori a p r agma t i smu lu i a m e r i c a n ? •— doue filozofii n o u i - n o u ţ e ; una „a gustăr i i rafinate şi a r t i s t ice a vieţ i i" alta o filozofie „care fabrică pilule ton ice pent ru voin ţa înse ta tă de bi ruinţe moraie şi ^ninstriaU*"

') Cfr. Mircca Flotian: îndrumare în l ' i l o z o i i c B u c u r e ş t i ţK<l. f. V. Socec) pag. 463 - 464.

Privind vă lmăşagul aces tor dibuir i şi svârcolir i î n t m a-fiarea ori s t r angu la rea adevăru lu i , o vorbă veche ne face să t resâr im îu t rezăr indu- i aici cruda rea l i t a t e : J/âviaQtl; „Ce-un secoi ne zice. ceilalţi desz ic" cum aşa de bine băgase de s eamă Eminescu . Ba chiar pc aceiaş i „Maeş t r i " de câte ori nu-i întâlnim peregr inând dela o Scoa lă la alta, popos ind de la una la a l ta! La care va fi a d e v ă r u l ? Ca din cea ţă se d e s ­pr inde fantoma sarcas t icu lu i a r ab Al-Gazel ( 1 0 5 9 - 1 1 1 1 ) în-drt p t â n d u - n e , rău tăc ios , privirea, spre qu in t e sen ţa mul tor ani de c u g e t a r e : „Nimici rea filozofilor".

Pe frontispiciul clădjrii, din galer i i le pline de lumină ale căreia privim totul, răzimaţi de co lumne ur iaşe , s tă s c r i s : „Phi losophia pe renn i s " şi in du lce rever ie pa r ' cam p r inde o şoapta porn tâ din înălţimi a lba s t r e : „Eu sunt ca lea , Adevă­rul şi v ia ţa . . Cerul şi p ă m â n m l vor trece, dar cuvinte le mele nu vor t r e c e ' 1 ) . Bine ne este nouă a fi aci O h ! du- te , deci , A v e n o e s (1126 -1198) , du- te , cu îndoitul tău adevăr : mons t ru cu doi bani în trei pungi , ( r e comanda t de Pau l sen atenţ iei pastorale p ru t e s t an t e ) ; e aşa de rece şi pust iu şi-i a tâ ta beznă î<: lumea ta şi a celor de o teapă cu t ine. Voi tânjiţi în t r 'un vis searbăd , iar lui Ferrini adeptu l filozofiei a r i s to te l i co - scho-lastice 2 ) îi era groază de-o a tare v ia ţă - spec t ru , căci nu- i a d e ­văr în t r ' insa .

D U M I T R U NEDA.

r) lo. 14, n. Mat. 24, 35. "i Intr'o vreme simpatiza cu ideile lui Rosmini. S'a lăpădat de ele

insă îndată ce au fost reprobate de, iJiseiică. 2*

Impedimentul silei şi al fricii. Este în genera l cunoscu t , că ceie mai multe p rocese

ma t r imonia le v inculare se u rzesc din motivul sile işi al fricii Şi e cur ios că, p â n ă când în t recut , r ec lamau a p r o a p e numai femeile, pân ' a tunc i , în t impul mai nou, des face rea căsă tor ie i pe aces t motiv, o cer mai mult bărba ţ i i .

Actele a 2 astfel de p rocese mi s'au da t spre s tud ie re şi referat, p rocese ajunse în apel la Sf. S c a u n Apos to l i c care , pen t ru j u d e c a r e a cauzei , a de lega t pe P. Sa Ep i scopu l Lu­gojului .

în credinţă că astfel de cauze in teresează pe cetitorii „Culturii Creş t ine" , lăsăm sa u rmeze aici rapoar te le amint i te , refăcând numa i numele păr ţ i lor , şi ale martor i lor .

A.

Raport în cauza mat r imonia lă v incu la ră alui A. B. con t ra C. D., ambi i români uniţi , locuitori în S., urzită din punc tu l silei, şi j u d e c a t ă în forul mat r imonia l de I. i n s t an ţă al d is t r ic tului p r o -t o p o p e s c al E. prin sen t in ţa de da t a 14 Maiu 1923, Nr. 262— 923, iar de T r ibuna lu l ma t r imon ia l de a 11-a ins t an ţă pent ru a rh id ieceză în şed in ţa ţ inută la 18 Mar t i e 1924. Nr. 19—1924.

/. Principii. — Directive. — Norme. 1. Concil iul Provincia l II. tit. IV. secţ. 1. cap . II. § 5,

punc tu l b) e n u n ţ ă : „...Tot din l ipsa consensu lu i nu este va­lidă căsă to r ia înche ia tă de silă fizică, când adecă cineva es te silit la da rea consensu lu i prin bătăi sau lovituri grele c o r p o ­rale din p a r t e a acelora , căror : es te s u p u s ; sau când c ineva se astrănge moraliceşte la înche ie rea căsă tor i ş i , adecă prin

') Dr. Iuliu Şimon, Instrucţiune practică despre cauzele matrimonali, Gherla, 1891, pag. 69: din 10 procese matrimoniale 8 se urzesc din acest motiv. Dr. Sipos, A katholikus h&zassâgjog rendszere a Codex Juris cano­nici szerint, Pecs, 1923, pag. 237. Partea cea mai mare a sentinţelor pu­blicate în Acta Apostolicae Sedis, a fost pronunţată în astfel de cazuri. Vezi-le citate la acelaş, pag. 237, nota 20, şi pag. 233, nota 3.

N. 12. CULTURA CREŞTINA Pag. 445.

ameninţarea cu un rău din afară relative mare, nedrept, cert neevitabil, care ar putea înfrica şi pe un bărbat constant şi solid. Cu toate acestea căsătoria încheiată de silă şî frică se conval idetză îndată ce partea, carea a fost silită, recâşti-gându-şi deplin libertatea, şi cunoscând nevaliditatea căsătoriei, va fi suplinit consensul cu cuvântul sau cu fapta".

2. Decisio Rotae die 24 Maii 1655: „Ad effectum annul-landi matrimonium matu contractum a muliere, non tantum timoris in ista, ratione imbecill itatis sexus , quantum in viro requiritur. Ad metum arguendum in matr. bene erit inspicere qualitates personne Uium inferentis et patientis metum. Ma­x ime si femina sit tenerae ae ta t i s . . . cap. 13. X. de tranşat (II., 14). Nec tamen quilibet metus ad rescindendum ea, quae consensu terminata sunt, suffici-t, sed tăiem metum probări oportet, qui salutis periculum, vel corporis cruciatum continent".

3. Instructio ad Patriarchos Archiepiscopos Episcopos rituum orientalium in caus is matrimonialibus adhibenda pro­bata in Congregatione generali Emrum ac Revrum PP. in, rebus fidei inquisitorum generalium feria IV die 20 lunii 1883, publicată în actele Conciliului Provincial al doilea al pro­vinciei bisericeşti greco-catolice Alba-Iulia şi Făgăraş ţinut la anul 1882, Blaj' 1885, pag. 197—221, când premite (pag. 198, aici precum şi mai la vale, o cităm în traducerea lui Dr. loan Sâmpăleanu, în .Spiritul bisericii în judecarea cauzelor matri­moniale vinculare", Cultura Creştină, anul IV, 1914, pag. 70—78, „Introducerea în instrucţiunea sacrului oficiu din 20 Iunie 1883", ib. pp. 270—275, „Despre acuzarea căsătoriei" ib. pp. 323 — 332, .Despre piedeca silei şi a fricei", ib. anul XIII, 1924, pag. 73—76): „Precum legătura matrimoniului ca oficiu al naturii de a educa pruncii, şi de a obţine alte b u ­nuri foarte însemnate pretinde, ca vieaţa soţilor de căsătorie să fie perpetuă şi o comunicare absolută, şi cu atât mai tare să fie indisolubilă ca Sacrament al Bisericii, zicând Domnul: ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă; aşa nu mai puţin, când s'a încheiat cu vre-una din piedicile, ce se numesc dărâmătoare, şi din cauza aceasta nu a fost matrimoniu ade­vărat, pofteşte demnitatea Sacramentului, natura justiţiei şi mântuirea sufletelor, ca să se indice sau să se declare de fără valoare şi nul prin puterea legitimă a bisericii, de carea te ţin exclusiv cauzele matrimoniale", — prin aceste că Bi­serica este chiar aşa de gata să declare de fără valoare ma-

Pag 446 12.

trimoniul invalid, deşi consuma t , p recum es te de gata să s u s ­ţină ca indisolubi lă legătura mat r imoniu lu i v.clid şi consumat . Acesta es te spir i tu l Bisericii în j udeca rea cauzelor ma t r imo­niale v inculare (Lângă Urm., 1. c. IV, 75).

Dar tot acea Ins t ruc ţ iune ne face atenţi (In Conc. Prov. II, p. 198, în C. C. IV, 270—271): „Insa expe r i en ţa de toate zilele ne este mar toră sau ne arată decât studi-u şi de câtă diliginţă (despre aces t „ s tud iu" , şi aceas tă „diliginfa", v cele spuse de Rev. Sâmpă leanu ). c. IV. p. 271 şi nota -) este lipsă, ca în s ingurat ic i le cazuri să se p robeze în mod temein ic exi­stenţa cutărei piedeci d ă r â m ă t o a r e . Pen t rueă unele piedeci sunt în s ine înseşi foarte grele de dovedit , ori se în tâmplă adeseori, că fapte le din cari t r e b u e să se scoMâ doveziJe, aşa să fie de încurca te , şi împre jmui te de astfel de c i rcum­stanţe, încât pe acelea numai foarte cu greu ie poate expl ic? , şi aducată judfcă despre acelea . Aşa se explică, că Sfântul Scaun conform silinţei acele ia , prin carea a voit t o t d e a u n a să apere demni t a t ea unui s a c r a m e n t atât de mare , admin i s t r a r ea ustiţiei, şi mân tu i rea sufletelor, nu a în t re lăsa t n ic ioda tă , sdând fie cons t i tu ţ iuni , fie ins t i tuţ iuni apos to l ice potr ivi te , să prescrie regule , cu ajutorul cărora şi în cazuri le cele mai grele să s^ poată descoper i s ingur adevăru l şi să se aducă judecată corectă".

Iar în p a r t e a a II a a aceleiaşi Instrucţ iuni , Tit VI, art. al treilea, nr. 35 d e s p r e impedim ntul zilei şi ai fricii se zice (în Conc. Prov. II., pag. 2 0 9 - 2 1 0 , în C C. IV p. 358, Ar. C. C. XIII, 1924,' pp . 7 3 - 7 6 ) :

„Cu privire la p iedeca care se n u m e ş t e a silei şi a fricii, îna in te de toate t r ebue obse ivar , că d rep tu l n imănui nu-i per­mite să acuze căsă to r ia din punctul aces ta , decâ t aceluia , care a suferit v iolenţa şi cons t r ânge rea , şi apoi , că îl resp inge pe acela, care a trăit t imp înde lunga t îu căsă tor ie , numai să nu- i fi l ipsit aceluia l iber ta tea şi opor tun i ta tea- de a r e c l ama : aşa , că, dacă liber deja de frică, de bună voia sa va fi locuit împreună cu soţul de căsă tor ie şi nu va fi denega t dsfcrui ţe le ma t r imonia le , mai mult nu t r ebue ascul ta t . Pen t rueă cel, cere, fiind liber de silă şi de frică, nu se foloseşte de facultatea şi de opor tun i t a t ea de a rec lama, se socoteş te ca cons imte , şi că aprobă ce înainte de aceea făcuse pes te voia sa şi impot r i -vindu-se. Din care cauză îna in te de toate t rebue cercat , că oare acuzarea s'a făcut te mp o re utili (adecă în t impul în care

Nr. 12. CUI-TUBA CREŞTINĂ Pag. 447.

are dreptul să o facă), cum se z ice ; şi dacă aces ta a t recut deja, t r ebue să se cerce, din ce motiv s'a în tâmpla t aceas ta , ca să se poată judeca , că oare cauza t r ebue admisă , ori t r ebue respins. ':".

4. Codex Juris Canonici Canon 108. §. 2: „ A d u s positi ex.mettf gravi et mius te incusso vel ex dolo, valent , nisi a l iud iure caveafur" . Canonu l 1087 § 1: „ Inval idum q u o q u e est ciia-tr momim, ini turn ob vini vel me tum gravem ab ex t r insece et iniuste incussum, a qiw ut quis se eliberet, eligere cogatur matrimonium", şi § 2: „Nullus al ius m e t u s etiam si dat causam contractai, mat r imoni i nul l i ta tem secumfert" .

5. Raliu Ioan dr., Prelecţiuni teologice despre matrimoniu, Blaj, pag 115 şi u rmătoare le , în spec ia ! pag . 116: „De silă se cons ideră a se căsă tor i cineva a tunci , când cu totul fără voia ss îşi dă consensu l extern , cons t râns fiind la aceas t a prin b ă ­tălie (băla ie) şi apl icaţ iuni grele corpora l i din par tea acelora, cărora este s u p u s (silă fizică). Iar de frică (silă mora l ă ) când cineva se cons t rânge la mat r imoniu pr in a m e n i n ţ a r e a unui rău mare , cert şi inevitabi l şi a n u m e un rău . a acela, carele sa poa tă intri ca ş! pe un bărbat solid şi constant".

6 Dr. Nicodim Milaş, Dreptul bisericesc oriental, t rad. rom. Bucureş t i , 1915, pp. 492—393: „ C o n s t r â n g e r e a (vis) şi frica •.metus. i/njo:). Pentru ca frica să devină un imped imen t ia căsă tor ie , t r ebue să fie just if icată pr int r 'un râu de fapt; p e t r u aceas ta ia aprec ia rea aces tu i i m p e d i m e n t la că să to r i e t rebue îndrep ta ta a ten ţ iunea atât la obiectul fricii, adecă la felu! riiului iminent, cât şi la ameninţat, ca pe deopa r t e să se observe măr imea răului care amenin ţă si pe de altă inf luenta pe care a m e n i n ţ a r e a a exerc i t a t -o a sup ra sufletu 'ui celui în ches t iune (Cod . ' l u s t . V, 4, 14. Basi l ic . XXVIII, 4, 32, Vlăs ta re ,

2, în S in tagora Aten. VI, 144). 7. Săgmiiller, Kirchenrecht, ed. II. Fre iburg , 1909, pag . 584.

şi urm., că t rebue cons ide ra t ă (sila-frica) după ind iv idua l i t a tea sexul , e ta tea, const i tuţ iunea- şcl. ale silitului (me tus relative gravis . „Miror tame.n metus mag i s excusa t feminam q u a m virutn"). „Metus ' ' c. 14 X. de s p o n s a e IV., 1. — S. C o n g r e ­gaţ ie Concilii 10 i a n u a n i 1865 und sonst oft".

8. Scherer, Kirchenrecht, Graz und Leipzig, 1898, tom. II, p?.g S73 n . 4 1 : „aiticti l irte Lăute kann keine Gewal t e r p r e s s e n " .

o. în Constituţiunea lui Benedict XIV, care începe „Dei miscratione" 3 Nov. 1741 se p r e m i t e : „ma t r imon ium iure tam

Pag. 448. CULTURA CKEST1NA Nr. 12.

naturali, tune divino indissolubile esse, et excessus devitari oportere, qui ab abusu oriuntur minine facilitatis in connubw-rum dissolutime" ( § § . 1. 2).

10. Dr. loan Raţiu 1 c. pag. 148: , . . .Dar de multeori chiar şi conjugele îndreptăţit la acuzare , îşi p ierde drep tu l său în două cazuri şi a n u m e a) când -\ d u p ă c e a i recut pes te pragul silei şi fricii, sau când el şi dupăce a venit la cuno­ştinţa eroarei, «) cu voinţa, şi /*) cu ştiinţa; sau b) când el şi dacă nu s'ar pu tea d o c u m e n t a c o n s u m a r e a mat r imoniu lu i în curs de una jumătate de an, de b u n ă voie şi pacific a con­tinuat convieţuirea conjugală" . Acelaş, 1. c. pag. 120: „Mat r i -moniul contras de silă sau frică, d u p ă pă re rea tuturor cano-niştilor se convalidează prin învoirea l iberă a părţi i silite ori înfricate în consumarea matrimoniului.. Mai încolo mat r imoniu! invalid din punctul silei, se poa te conval ida şi fără a fi u rma t copula carnală prin conlocuirea îndelungată (6 luni, — după alţii 2 luni) a părţii silite şi înfricate cu ceea la l tă par te , căci conlocuirea voluntară se ia de consens".

11. Dr. luliu Simon, Instrucţiune practică în cauzele ma­trimoniali, Gherla, 1891, pag . 178 n . 6 4 : „Pa r t ea silită işi p ierde dreptul de a impugna c ă să to r i a : dacă după aceea a consimţit ori colocuind cu cealal tă par te cel puţ in 6 luni a p res t a t de ­bitul conjugal din voie l iberă".

12. Milaş, 1. c. a c e e a ş o zice 13. Scherer, 1. c. t. II. pag. 178 n. 64: „Durch Le i s tung

der ehelichen Pflicht wird der C o n s e n s e n t w e d i r tacite i. e. de fado gegeben oder wird als d a d u r c h gegeben p r ă s u m i r t ; arg. ratihabitione in c. 4, X, 4, 18 (Coel. III); c. 2, X ,4 , 7 (Alex. III); cohabitans consensisse videtur: c. 21 , X, 4, 1 (Clem. 111), Congregatio Concilii 1847 in Archiv fur ka th . Ki rchenrech t , v. II, pag. 178—188).

14. Dr. Surdnyi 1., A m. kath. szenlszekek rendtartdsa, Gy5r,4,1891, pag. 173. „...Dar îşi pierde dreptu l de ac ţ iune , dacă... cu încetar-a intimidării a sup l in i t consensu l cu vorba sau cu fapta, va să zică prin aceea , că de voie b u n ă , cum affectu maritali, a consumat s ă s ă t o r i a " (Bened ic tus XIV, Inst i-tut iones Nr. 62).

15. Dr. Sipos, I. c mai sug, pag . 238, nota 27: P rocesu l trebue intentat, îndatăce cel in t imidat ş i -a recâş t iga t l iber ta tea şi a luat cunoştinţa despre nevaliditatea căsătoriei. Dacă nu o face, trebue considerat ca şi care renunţă la dreptul său".

Nr. 12. Pag 449.

16. Dr. Surânyi, 1. c. pag. 147: „Iar dacă ( judecătorul super io r ) accep tează şi din pa r t ea sa sent in ţa j udecă to ru lu i inferior, aces ta fireşte, nu trebue motivată din nou, numai enun ţă prin sent in ţa aceea că sent in ţa judecă to ru lu i inferior se a p r o b ă şi în tă reş te din mot ivele a d u s e ( aco lo ) " .

II. Antecedenţe. A. B. j u n e român unit, locui tor în S., la 1 Mart ie 1908

a con t r ac t a t căsă to r ie cu C. D., jună română unită, locui toare şi ea în S. Au trăi t laolaltă (după af i rmarea nedoved idă a a A-lui) câ teva s ăp t ămân i , apoi A-l a fost chema t la depr in ­de rea de a r m e .

In anul 1911 a „d ivor ţ a t " de ea (Tr ibuna lu l X. 13 Febr . 1912), iar în 1917 a con t r ac t a t altă „căsă to r i e " îna in tea foru­rilor civile.

///. Acţiunea, investigaţiunile, sentinţa forului I şi II. In ac ţ iunea sa din 28 Mar t ie 1918 A-l A. B. cere T r i b u ­

nalului mat r imonia l de forul I. dec l a ra rea de nulă şi inval idă a căsător ie i sale cu I-ta C D. fi indcă — asa afirmă — a con-t r ac t a t -o din silă.

Inves t iga ţ iunea în cauză s'a ţ inut la 3 Iuuie 1918 Forul I. p r o t o p o p e s c cu sen t in ţa sa din 23 Oc tomvr ie

1920, Nr. 55—1920 declară de nulă şi inevi tab i lă căsă tor ia din punc tu l silei morale şi reverenţiale.

La 22 Maiu 1922 se ţine — în u rmarea ordinului T r i b u ­nalului ma t r imon ia l de a 11-a ins tan ţă pent ru arh id ieceză — nouă inves t iga ţ iune ; defensorul îşi î na in tează op in iunea şi cere sent in ţă pen t ru va l id i ta tea ma t r imon iu lu i ; referentul e în con­t ra ; forul I, la 14 Maiu 1923, căsă tor ia o declară „de nulă şi inval idă din cauza fricii grele şi n e d r e a p t ă exerc i ta tă faţă de A-l A B. de căt ră ta tă l s ău" . — Aici de o b s e r v a t că, în «P ro ­cesul verbal luat ( r edac ta t ) în şedinţa forului mat r imonia l de p r ima in s t an ţ ă din d is t r ic tu l p r o t o p o p e s c al X" chiar a tunc i , la 14 Maiu 1923, în aceeaş şedin ţă , se z ice : „căsătoria . . . din punc tu l fricii g rave reverenţiale o dec la ră de nulă şi inval idă" .

Ajuns în apel , p rocesu l îna in tea T r i b u n a l , lui de a II-a ins t an ţă pentru arhid ieceză , aces ta anu lează sen t in ţa forului I p r o t o p o p e s c şi, în consecin ţă , sus ţ ine va l id i ta tea mat r imoniu lu i , dev remece din fasiunile mar to r i lo r nu apare sila grea exerc i ­ta tă a s u p r a Actorului .

Con t ra aces tu i de l ibera t Actorul la 22 Maiu 1924 a apela t la forul mat r imonia l de a III-a ins tan ţă .

Pa». 450. CULTURA CREŞTINA 12.

IV. Propunerea şi motivarea ei. D u p ă c e nu s'a dovedi t exis tenţa nici a silei gtele şi n e ­

drep te , nici a fricii reverenţ iale în aşa măsură , cum o cere dreptu l canon ic : sent in ţa forului i! se a p r o a b ă şi în tă reş te din motivele a d u s e acolo.

Şi cu toa te ca, în astfel de caz , torul ai lii-Sea nu e obligat a-şi motiva sent in ţa , io tuş . pentru c. mai bună lămurire a întregii ches t iuni şi pentru d o a i m n t a r r a d;u roate părţ i le a sent inţei , vom referi la eazu! ce ne p r t v . . i ! p ă direct ivele şi normele de mai sus .

Î ncepem cu acţiunea, baza şi începutu l p rocesu lu i . In a c e e . A-l zice că ia pasu l ? c t st& (cssiHoria) a fosi adus „ n u ­mai şi numai din îndemnul părinţi lor". . . „or icât m'am împotr iv i t eu dorinţei păr inţ i lor de o lua de: nevastă (pe 1-a)... în cele din urmă mai ales la dorinţa m a n i e , „ L a încheierea con-t ractulului de bună învoire , p recum şi la încheierea căsător ie i î na in tea mat r icu ian tu lu i civil, am mers numai după multe... îndemnuri şi sfruntări cu deosebi re ia înche ie rea cununie i îna­intea sfintei biserici".. . „am făcut ceeace am făcut numai din ruşinea părinţi lor mei" .

Aceste , şi numai aces te le zice A~! în ac ţ iunea sa, — iar în apelul său la forul al 111-lea vorbeş te de „si lă şi frică g r e a " si nu se sfieste a răs tă lmăci sent in ţa forului 11 ca si cum aces ta ar fi r ecunoscu t „ex i s ten ţa imped imen tu lu i silei gre le" din fasiunea lui A. B bă t rânu l , până când e chiar cont raru l , când e nu n ţ ă : „ F a s i u n e a iui lui A. B. bă t rânul cupr insă numai în protocolul de in -es t igaţ iune suple ior ie şi ajunsă de va loare numai după a tâ tea peripeţi i c suspec tă , şi ch ' a r dacă nu ar fi suspec tă , nu e dovadă suficientă pentru arătarea silei grele, nedrepte şi inevitabile, cum o numeşte sentinţa forului /".

In fas iunea sa din 3 Iunie 1918 A-' z ice: „Prunci din aceas tă căsă tor ie n 'am avu t" , - - evident , că r ecunoaş t e îm­preunarea t rupească , c ă c r a l t r i m i n t r e a îşi făcea el obse rva ţ iunea , că nici n 'ar fi pu tu t avea! încolo , o r eo i t î oe ş t e e! a cea s t a şi exp res s i s verbis în punctu l III: „ n t impul de o s ă p t ă m â n ă cât am trăi t laolaltă după cununie , p recum şi în cele vreo 3 s ă p ­tămâni de convieţuit--.- d u p ă re în toa rce rea mea dela miliţie neam culcat ladlaltă... Totuş i in a ce-st t imp aprins de pofta bărbătească am a^ut şi împreunare cu soţia mea"

Din toate aces te se vede : 1) că n'a fost le m' j loc frică grea , şi 2) că, p r e s u p u n â n d fără să admi tem, că a exis ta t a ceea

Nr. 12. Ul.TlîKA ORl'-ŞTiWA i'ag. 451

frică, Â-i prin împre jurăr i le a ră ta te , şi-a p ierdut dreptul de ac ţ iune .

Mai e de observ.v, ia fas iunea A-lui (punctul Iii la f ne) că z ice: „Recuuo c, .. ' iitaiiite de a face paşi la judecă to r i e civila pen t ru despăr ţ i re de soţia mea, ar fi fost da tor nţa mea să fac încercăr i i ' de c o n v i e ţ u i r e şi nesuccezând aces tea , apoi ca lea de despă r ţ i r e i i iacitec forului civil". — Ei b ine , el la fo-rui civil s ' i d i i ; dună 4 ( n e ; n j ) ani de!» con t rac ta rea căsă tor ie i , iar ia forul b i s e n - s i d w p â 10 (zece) ani trecuţi (vezi P roce­sul verbal al c m i i s u . c i : nwes t -gă to s r e din 27 Maiu 1922); acest din urmă ; as întârzia t — indiferent că din ce motiv că „ t r ebu i i să amân u r z ; r e a procesulu i pe cale b i se r i cească , ca să nu mâ ruinez n i t » - ' n a t e r a î n r e t e (da r pentru forul civil, şi pentru s 2-a a ş a nvir-':*k câ>fttt.-rie civiiă a avut ban i ! — iar acolo n>ci sui se cerean) — încă îi ia ac tora tul .

Ce pr iveş te fasiunea I- tei, a ceas t a măr tu r i seş t e chiar con­t rar şi e sc 'ude ex i s ten ţa oricărei frici: „Despre aceea că soţul meu ar fi io-l siiit la căsă tor ie cu mine din pa r t ea pă ­rinţilor, ori a- altuia, eu n'am avut nici o ş t ire. Soţul meu îna­inte de cununie a umblat la mine... din p lăcere m'am măr i t a t . . Încât e pentru petit, ştiu că a venit ia mine tatăl iui şi cred că tatc! iui punct veni fără ş t i rea feciorului său. La ospă­ţul cununiei noas i r e n'am observa t de loc neplăcerea soţului meu . . hi i impui •;âî fost -a miliţie, l-am cerce ta t de două op şi i-esi fi ce i te t r . t ş. mat iit nu iUtor i , însă socri mei se împot r iveau . El m'n primit t o tdeauna cu plăcere şi o noap te am şi dormi t .aoiai ta (A-l zice: „Atunci ne-am culcat laolaltă ca şi s t ră in i i" •— inciu di- necrezut , mai a les după cele măr­tur is i te de ei ia 3 iunie 1918.' „ap r ins de poft* b ă r b ă t e a s c ă " , — n'am obse tva t inse. mc- o n e p i ă c r e din par tea lui faţă de mine... Neg., că nc aş ic suferit pe soţn! meu să se aprop ie de mine în t impul cât ;-a:t laolal tă şi am avui pat comun. Din cont ra i-»m cutei; ; şi am avui şi împreunare trupească laolaltă".

Încât pe meu tcs iuni ie tatălui A-im A. B. bă t rânul , el la început , ce e drept zice că i-a s in pe A-l , da r exp! i cându- se in cursul aeţi . n; . Cvtcfe «<•. d e p u n e : „ ' -am recomandat şi pro­pus iee în câsnto:';-- p - C [). c:n s tărui t cu dead insu l , ca num,.: e»e ?s sa u k •. s.1 r«n s w i t voia ţi dorinţa noastră, s'a hoiâiâf A sc ..ăfdw.in cu .nur - ia iui soţie. j '^a, .

Pag. 452. CULTURA CREŞTINA Nr. 12.

Despre această silă (?!) a ştiut şi soţia mea... ca să nu ne supere şi tă facă peste voia noastră, toate acestea le-a Împlinit" (Această fasiune o susţine şi la 21 Maiu 1920 şi 27 Maiu 1922). Toate acestea nu dovedesc silă şi frică grea.

Ceilalţi martori.

G. H. înaintea preotului I. J. a declarat că nu ştie nimica In cauza din chestiune; tot aceasta o repeţeşte la 28 Maiu 1919.

L. M. ştie atâta că A-l ia descoperit „că nu are aplecare şi plăcere să iee de soţie pe C. D., însă părinţii noştri şi mai cu seamă tata îl îndeamnă şi sfătueşte, ba îl chiar sileşte (dar nu spune, c u m ? cu c e ? în ce ch ip?) să o iee şi nu are nici o scăpare, fiindu-i greu să se împotrivească îndemnurilor şi voinţei părinţilor".

N. O.: „ştiu numai atâta că A. B. înainte de cununie mi-a descoperit şi mi s'a jăluit că părinţii îl tot îndeamnă să iee în căsătorie pe C. D "

La 21 Maiu 1920 şi 27 Maiu 1922 A. B. bătrânul, L. M., N. O., G. H., I-cta (cu acel adaos: „dacă ştiam, că soţul meu A. e silit de părinţii tăi să mă iee de soţie, eu nu mă mări­tam după el") şi A-l îşi susţin fasiunile de mai înainte.

Iar ce priveşte depunerea lui A. B bătrânul la ascultarea supletorie din 29 Septemvrie 1920, e cu adevărat suspectă. De 2 ori a fost ascultat — la 3 Iunie 1918 şi 21 Maiu 1920 — şi cu aceste ocaziuni, nimic nu a Bmintit din eele ce Ie afirmă acum. Zice adică următoarele lucruri nouă: „Declar şi recu­nosc, că pe fiul meu A. B. la încheierea căsătoriei cu C D. I-am silit prin ameninţări şi sudălmi, zicându-i că trebue s'o iee pe numita de soţie, căci altmintrelea nu-1 voiu mai recu­noaşte de copil al nostru, dacă nu vrea să ne asculte, îl voiu alunga dela casă şi-l voi lipsi de partea ce i s'ar cuveni din averea noastră. I-am zis şi vorbele aceste: Nu vezi că eşti cu scăderi mari, unde-i merge pe airea, ca să-ţi capeţi soţie?. . noi ţi o recomandăm*. — Se poate lua în consideraţiune o atare depunere, după cele două de mai inăinte? Nu e oare întemeiată presupunerea că, văzând că ce a mărturisit până acum, nu ajunge, acum face o întorsăttră — d e l a adevăr? Tot aşa vorbeşte şi la investigaţiunea din 27 Maiu 1922. Altmin­trelea, nici aşa nu-i dovadă de ajuns.

La investigaţiunea din 27 Maiu 1922 A l , I-cta, A. B. bă­trânul, G. H., îşi susţin depunerile anterioare.

Nr. VA. CULTURA CREŞTINA f a g . 4J>3.

La această investigaţiune au fost ascultaţi noui martori anume:

P. R. care zice că A-l „înainte de cununie nu s'a inte­resat de I... la ospăţ amândoi litiganţii erau fără voie".

S. Ş. contra celor ce afirmă că au existat silă şi frică, mărturiseşte sub jurământ: „Eu am fost martor la încheierea contractului de bunăînvoire între litiganţi, dar că atunci să fi fost ceva lucru deosebit, bătător la ochi, eu n'am băgat de scamă nici la A., nici la /."...

T. Ţ. spune: „La cununie nu am observat ceva voie bună deosebită din partea nici a unuia, ci mai mult din partea A. fiind cam surd — o indispoziţie".

Nefiind deci dovedită sila şi frica grea — despre care nici nu se spune, că propriaminte în ce ar fi consistat — şi fiind A. B. bătrânul interesat de foarte aproape, şi cu depu­nerile sale de tot încurcat, apoi fiindcă ceilalţi martori, pe de o parte au „auzit" numai şi încă dela A-l, — pe de altă parte nu aduc probe suficiente pentru dovedirea existenţei silei şi fricii precum o cer canoanele , ba sunt martori (S. Ş., T # Ţ.), cari afirmă neexistenţa silei şi a fricii: propun să se aproabe şi întărească sentinţa forului II.*)

Dr. FELICIAN BRAN.

*) Raportul B. urmează în Nrul 1 - 1927. (Red.)

Î N S E M N Ă R I .

P e n s i u n i l e v ă d u v e l o r de r ă s b o i u . Examinând situaţia materială a vâduvslor de râsboiu, innî.'r.ifc: două chestiuni de o importanţă capitală, care trebuesc soluţ ionate cât mai curând pentru a veni in ajutorul acestei r. •tec1 ori: de pt-nsionarn care prin pensiunea lor, aşa c(im o pr imesc dec, o v-aţă de mizerie,

1. Văduvelor de răsboin, prin i< gea specială ele pensiuni din 2 Septemvrie 1920, prin art. 11 ai. 7 îi se acordă 50 1a s.utâ din pens iune in caz de remăr i tare . Se pune însă Întrebarea: mai b e n e f ciazâ ele de acest drept ş : după actu;s!a iege generală de pensiuni din 11 Octoinvr e 1925?

După iiiţ-lesul dispoziriuni'ior din .icioaia •• ge d<- pensiuni — şi anume art. 83 din lege şi art. .157 din regulamentul ei — se menţin dispoziţiuniie iege-i sp tea . . - dc mai sus (din 2 Sep­temvrie 1920) pentru toate categorii le de ofiţeri şi urmaşii iot, urmând deci ca ş i .văduve lor de răsboiu căsătorite după pro­mulgarea legii actuale de pensiuni sâ ii se dea jumăta te din pens iunea ce pr imeau.

Ori, prin interpretarea vitregă, ce se dă dispoziţiunilor legii de către comisiunile instituite pe lângă niinistei ui de finanţe, li se tae orice drept cie pensiune.

Este o nedrep ta te ce li se face văduvelor de războiri. De altfel chiar şi Înalta noastră Curte d> Ci; naţiune .-'a pronunţa t In în acest sens, dând jurisprudenţa Nv 34 din 13 luat: 1921.

Şi, în fine, ult ima chestiune: văduvelor de rezbom, în caz de remăr i ta re cu un pensionai milit--»- ori ci vii. provenit in urma războiului de întregirea neamului, sâ nu 1' se nsui înjumătăţească pens iunea ce pr imeau, acordându-ii-se tot 50 la suta din c pri­meau, ca astfel şi cu adaosul pens iun i i sotu'ui sa poată trăi omeneş te . Upm.

* R e f o r m a s i n d i c a l ă în I t a l i a . Comisiunes celor* opt

sprezece» instituită de guvernul Italian, pentru n studia refor­mele const i tuţ ionale , s'a ocupat şi de ref-ama sindicală. Arite-p reec tu l prezentat de comis iune a tiebirt să sufere însă mai; modificări în consiliul fascist, iar la 3 Aprilie 1926 Camera Ita­liană a votat «legea pentru organizarea juridică a raporturilor colective de muncă*, care a fost complectată in urmă cu un regulament .

Nr. 12. CULTURA CREŞTINA Pag. 465.

De această lege se ocupa în Revue in ternaţ ionale du tra-vail p r o f e s o r m G i n o A n a ; d c î i Universi tatea din Florenţa , unul din cei optsprezece.

•Reforma sindicală i t a i a n a cupr inde trei părţi esenţiale : 1; Autorizarea î< ga la a .sindicatului şi a convenţiunilor co­

lective de muncă. 2) Jurisdicţ iunea m u r . c n . 3) Interzicerea iock-vu t -u r i io r şi a grevelor. Autorizarea sindicatului. L e g e a -talianâ spre deosebi re de

legislaţiile străine, «n pr-vinţa autorizării legaie a asociaţ iuni lor s indicale , pune u> ^nuc ip iu nou : principiul sindicat . i i ;ui en.c , a u t o r i z a t pentru fiec-ie :atcRo.'ic p r o f e s i o n a l ă . S t a t u i conteră u n u i s ingur sindicat, dint"« ce p o t exista intr 'o categorie anumită reprezentarea '-egală n. intregei categori i . Pentrueă un s i n d i c a t să. fie iega> recunoscut , p,-; lângă apărarea i n t e r e s e l o r e c o n o m i c e şi moraie aie m e m b r i l o r să i , t rebue, bă urmărească şi s c o p u r i d.: asis tenţa mutuala , i n s t r u c ţ i e , educaţie morală şi na­ţională. Conduuâtor i i .sindtcaui'ci tv-.bue să o t e e garanţii de ca-p a c t a t e , dr m o i s i i t a t c şi «a fie naţionalişti . Guvernul p o a t e în­c u v i i n ţ a — c â n d c r e d e o p o r t u n — mai m u i t e s i n d i c a t e pentru a c e e a ş i categorie profesională. E s t e de ia s i n e înţeles, că s t a t u i nu autoriză s indicate c u i n u recunosc statul, sau urmăresc sco­puri contrare intereselor najiotiaie, sau cari s u n t afiliate o r g a n i z a ţ i u n i i o r i n t e m a ţ i o m :e.

Efectele autorizării legale. Efectele ăutorizi-rii iegale a sin­dicatelor sun i u r m ă t o a r e , e :

Asociaţiunii - a u t o szaie reprezintă regal p e toţi cei ce exer­cită o profes iune; el': p o t impun. . ; quaiuuuiul cotizaţiunilor m e m ­brilor, apoi c o n v e n ţ i i l e co lec t ive , sunt ob'.igatorii pent ru întreaga profesiune dmtr 'o circumscripţ ie teritorială Numai .asociaţiutn.'e legal autorizate p o t i n t e n t a acţ iune în justiţia specială a m u n c i i ,

Asociaţiunile s î n d i c a ' e h:gai recunoscute se împart în două categori i : asociaţi uni de p r i m u l g iad şi asociaţiuni de un grad .superior (federatiutii >i ••.'.•nfederaţiuni).

Autorizarea lega lă a j , ; e i i e d e r a ţ i u n i sau confederaţ tuni , aduce după ea a,t<:>> i z t r, a .tuturor asociaţiunilor sindicale aderen te .

Corporaţ ia creată pvt.îti 'uo decr t a! ministrului Corpora­ţiilor, nu a r e p e r s o n a b n t e juridica, ci cun=titue u n organ al ad­ministraţiei s t a t u ' u i .

Decretul prin c a t e -ţe c r e e a z ă c o r p o r a ţ i a , îi determină în ac-'i-iŞ t i m p a t r ibu ţ i i j t i i i e şi p u t ; :>'n'. î. d e f i n e ş t e o i g a n i z a ţ i a şi regulează c o m p e t i n ţ a o r g a n e l o r c e n t r a l e m locale.

As' .«urarea l e g ă t u r i i din.i - ? u.J-râie e p a t r o n a l e şi c e l e muncitoreşt i , se face p r in o - g a r . e u corporat ive a l e s t a t u l u i : ace­stea d o c tr.ît=*t*ve)e d^ inipO. ii,u r în cazu r i d e c o n f l i c t e de muncă ; î n c u r s j e . : ză miţiacw<*ir> pentru o cât mai bună organi­zare a p r o d u c ţ i e i ; u n e m e i a z â b i u r o u r i de plasare şi organizează ucenicia.

Pag. 456. 'CULTURA CREŞTINA Nr. ia.

Jurisdicţia muncii. Legea italiană insti tue o „magis t ra tu ră" specială a muncii , având de scop să rezolve «toate neînţe lege­rile privitoare la reg lementarea raportur i lor colective de muncă , şi altor regule existente, fie cererile de stabilirea unor noi con­ditiuni de m u n c ă » .

F iecare Curte de apel , are o secţ iune specială compusă din trei magistraţi , care hotăreşte asupra executări i contractelor . Această instanţă judiciară, poate sancţ iona neapl icarea sentin­ţelor date de comisiunile de coiiciliaţiune.

In toate cazurile de conci l iaţ iune, justiţia are în vedere să nu nedreptă ţească părţile şi în acelaş t imp să salveze interesele super ioare ale producţ iunei . La şedinţe iau par te şi experţ i i , ceruţi de preşedin te le instanţei .

Interzicerea lockoutului şi grevei. Scopul legii este să caute în to tdeauna să aplaneze diferendele, dacă e posibil. Deciziunea judic iară este precedată de o îneercare de conci l iaţ iune din par tea preşedintelui . Sistemul italian subst i tue luptei de clasă justiţ ia statutului, de unde urmează logic interzicerea grevei şi lockout ului. Contravenienţ i i sunt pasibili de pedepse destul de mari.

* Dl Gino Arias, îşi închee astfel documenta tu l s tudiu : »pro-

gresul insti tuţiunilor judiciare t rebue să fie acompania t de pro­gresul conştiinţei morale. Legi le bune fac pe oameni mai buni , dar ele nu sunt suficiente, dacă oamenii nu sunt pregăti ţ i să le înţeleagă şi să Ie aplice*.

MISCELLANEA. Cum s'a făcut călugăriţă fica lui Janres». Jaures ie reîntorcea

dela Cameră unde avuse un mare succes. Vorbise despre descreşti-narea Franţei şi în orgoliul său nemăsurat, credea că va doborî tot ceeace a făcut în 20 de secole credinţa şi civilizaţia creştină.

Se vedea deja şeful incontestabil al liberilor cugetători. Din lo­cuinţa sa a scos toate emblemele ţi cărţile religioase. A dat afară pe toţi dintre rudeniile sale, aceia pe cari îi considera ca având idei contrare lui. Lângă fica sa, Germaine, a adus pe D-ra Verdelot, firavă, învăţată, anticle-ricală şi care s'a obligat să distrugă în ea orice urmă din credinţa ei co­pilărească.

In fotoliul său mare din cabinetul de lucru unde se odihnea după triumful său, se cugeta la fica lui, atunci de 21 ani, de care era foarte mândru şi pe care o considera o femee desăvârşită. In conştiinţa sa interioară îşi făcea o plăcere de a şi-o prezenta ca fructul independenţei, al liberei cugetări, când deodată uşa se deschide.

Dra Jaures intră. Dupăce întrebă pe tatăl său, dacă nu este obosit după şedinţa dela Cameră, ii zise că ar fi fericită să petreacă seara sin­gură cu el.

— Pentruce acest gust de singurătate, zise el, nu preferi din con­tra, să se strângă lume, pentru ca chiar azi să-ţi poţi alege tovarăş vieţii tale, care să împartă cu tine zilele bune şi rele?

— Dta nu eşti, îl întrerupse ea cu un surîs drăgălaş, un tată barbar care să impuie fiicei sale un soţ ales de el şi să înlăture violent o înclinaţie serioasă şi motivată?

Chiar eu să vreau să fiu un tată barbar, dealtfel nici nu pot, zise el, tu eşti majoră şi liberă de alegerea ta . . . Alegerea ai f icut-o deja? Dacă da, atunci îmi pot explica refuzurile, pe cari le-ai dat până acuma, pretendenţilor la mâna ta.

— Da, tată, răspunse ea deschis. — Şi care este cel preferit? — Acela despre care nu se vorbeşte decât în genunchi. Şi îngenunchind adaose: — Vreau să mă consacru lui Dumnezeu în viaţa de călugăriţă, înaintea acestei declaraţii, la care el era atât de departe de-a se

aştepta, Jaures palizi, însă se stăpâni şi învingând neliniştea care-1 strângea, o întrebă:

— De când te gândeşti tu la această hotărâre? — De trei ani. — Cum ţi-a venit ideea aceasta? — Sunt patru ani — reluă ea — Domnişoara şi eu ne plimbam p»

câmp. Pe un drum pustiu am văzut un crucifix zdrobit. Hristos era în bucăţi. Eu adunai bucăţelele şi pe un trepte de piatră refăcui pe Hristos ajutată de Domnişoara. In curând crucifixul era complect re­făcut pe însuşi piedestalul de unde fusese smuls. Cum eu îmi priveam opera, cu o lovitură violentă de picior, Domnişoara risipi din nou

3 ,

Pag 458. CULTURA CREŞTINA Nr. 12

bucăţile. N'am zis nimic, însă începând din ziua aceea simţii născându-se In min.e idei eari nearuncate acolo de nimeni. Era de ajuns să simt mirosul unei flori, să ridic ochii la cer, să urmăresc sborul unei paseri pentru a înţelege că deasupra noastră este o inteligenţă şi o inimă şi o iubire în fiinţă şi, ca urmare, un Dumnezeu bun şi milostiv. înţelesei deasemenea că moartea nu putea fi un somn etern, şi că sub invălişul nostru mortal mişcă o flacără care nu se va putea stinge nicicând. Mă cugetam cu tristeţă, revedeam pe Hristos zdrobit. In durerile lui simţeam o forţă Infinită şi cerui lui Dumnezeu să mă asocieze la durerile lui» pentru a-Ţi da Dtale lumina care eu cred că este singura adevărată. Pentru a obţine să-1 iubeşti cum eu îl iubesc, vreau să fiu a Lui pentru tot­deauna

Când fica sa se retrase şi se văzu singur, Jaures simţi că totul se prăbuşea în jurul său.

El voise să descreştineze Franţa şi el nu şi-a descreştinat cămi­nul său propriu. încurajase şi exaltase distrugerea crucifixelor; şi Hristos pe care el a voit să-1 distrugă se revanşează aruncând în inima ficei sala comori de bunătate şi caritate şi făcând din ea una din privilegiatele sale.

Atunci înţelese cum sunt de smintiţi ceice au pretenţia să alunge pe Dumnezeu d n inimile şi gândurile noastre si cari refuză să creadă Intr'un mister atotputernic şi sublim. S S.

Reforma agrară în Cehoslovacia. Vecinii noştri ceho­slovaci au simţit şi ei nevoia unei reforme agrare pe care aproape au desâvârşit-o.

In Cehoslovacia majoritatea proprietarilor şi arendaşilor d e moşii erau agronomi. La întocmirea legei agrare legiuitorul a hotărât, întrucât această clasă de proprietari şi arendaşi aveau cu ei ştiinţa şi experienţa necesară, să fie împroprietăriţi cu su­prafeţe până la 80. de ha.

Suprafaţa cea mai mare lăsată ia expropriere, e de 150 ha. Din totalul îndreptăţiţilor la împroprietărire, au fost satis­

făcuţi până acum 62 la sută, cu suprafaţa medie d e 1 ha. 04. Sau împărţit până acum peste 700,000 ha şi mai sunt

încă 240,000 ha. Minorităţile n'au fost admise la împroprietărire întrucât

Statul cehoslovac mai are în afara graniţelor peste 200,000 d e emigranţi, plecaţi să muncească, fiind lipsiţi,complet d e pământ şi statul voieşte să-şi satisfacă mai întâi conaţionalii.

Reforma agrară în această ţară s'a făcut după ce s'au stu­diat amănunţit toate legislaţiile similare din alte ţări şi aplicarea ei se iace fără sguduire socială.

învăţământul agricol este în mare stimă la vecinii noştri. Cehoslovacia s e îngrijeşte m u l t d e educaţia agricolă a poporului mai a l e s acum d u p ă aplicarea reformei agrare . Se dă m a r e i m ­portată şcoalei agricole complimentare.

In 1919 aveau 50 de scoale, astăzi, au 792 cu un total de elevi d e 33,825, dintre care 18,000 fete .

Iniţiativa privată ia mare parte la funcţionarea acestor scoale.

Statul nu dă decât corpul profesoral, restul, priveşte co­mitetul şcolar. C. Or.

CRONICA. Procedeele dini Goldiş stârnesc

indignare. Se cunoaşte conflictul dintre dl V. Goldiş, ministrul cultelor şi episcopii uniţi la Senat. Caurmue credincioşii din Oradea Mare au făcut o manifestaţie de simpatie episcopu­lui lor P. S. Vaier Ferenţiu. B

O mulţime de intelectuali se adu­nară la şcoala normală unită, de unde au pornit în corpore la locuinţa P. S-Sale Aci d. avocat dr. Savu Marta şi-a exprimat indignarea pentru ofen­sele aduse episcopilor uniţi, chiar din partea aceluia, care ar trebui să fie paznicul ordinei şi al păcei în bise rică. D-sa a mai spus că prin ofensa adusă episcopilor, sunt jigniţi peste un milion de români uniţi din ţară.

P. S S. Episcopul Frenţiu a mul­ţumit credincioşilor pentru simpatia arătată şi a accentuat că ofensa nu o consideră adusă lui personal, ci a-dusă unui Arhiereu român.

S'au trimis apoi două telegrame de protestare: una primului ministru şi una preşedintelui Senatului.

Noul regim al şeoalelor primare ortodoxe din Braşov. Şcolile pri­mare de băeţi şi de fete din Braşov, azi funcţionează sub demnitatea de ,Şcolile Centrale Ortodoxe Române" ş i se vor bucura pe viitor de următo­rul regim:

a) Cu începere dela 1 Ianuarie 1927, corpul didactic al acestor şcoli va figura In bugetul ministerului in­strucţiunii;

b) Numirea corpului didactic se va face de minister cu formele legale de numire de conformitate cu dispo-ziţiunile din legea învăţământului pri­mar şi normal-primar şi a alegerii fă­cute de autoritatea confesională de

care se ţine şcoala, din tablourile şeoa­lelor normale In ordinea clasificării;

c) Titlurile cu cari funcţionează ac­tualii membrii ai corpului didactic al acestor şcoli, precum şi salariile la cari au dreptul, vor fi recunoscute si înscrise în buget.

d) Toate prevederile legilor şi re­gulamentelor şcolare privitoare la o-bligaţiile de serviciu, drepturile şi disciplina membrilor corpului didac­tic sunt aplicabile şi membrilor cor­pului didactic al acestor şcoli.

Autoritatea confesională are dreptul de a face şl controlul instrucţiunii prin organele ei speciale şi a raporta ministerului.

c) Directorii şcolilor primare si personalul administrativ vor fi nu­miţi de minister cu formele legale după propunerea şi cu consimţă­mântul autorităţii confesionale res­pective ;

f) Programele de studii, promoţiu-nile, certificatele, sărbătorile şi va­canţele, în genere întreg regimul care se aplică şcolarilor, va fi cel aplicat şi In şcolile primare ale Statului;

g) Cu începere dela 1 Ianuarie 1927, orice modificări, adăogiri sau reducţiuni în privinţa numărului ţi compunerilor claselor ori a catedre­lor, se vor face numai de minister după propunerea sau cu avizul auto­rităţii confesionale.

Fără niciun comentări Un dar pentru Palestina. Cuno­

scutul filantrop american, Nathan Straus a donat suma de 150,000 do­lari pentru înfiinţarea unui institut de propagandă higienică şi profilaxie medicală la Ierusalim. Institutul îşi va desfăşura activitatea fără nici o restricţiune de rassă sau religie.

Pag. 460. CULTURA CREST1HA Nr. 12.

Agitaţia anticreştină din China. Se anunţă că agitaţia împotriva creş­tinilor din China continuă. Două in­stitute de misionari au fost evacuate, al treilea a fost ocupat de către tru­pele cantoneze.

In diferite centre din China s'au format în ultimul timp societăţi anti­creştine. Activitatea contra creştini­lor la Hankeow s'a intensificat. Agi­tatorii au năvălit în reuniunile orga­nizate cu prilejul Crăciunului. Un mi­sionar creştin care a încercat să in­tervină a fost serios rănit. Agitaţia xenofobă şi boicotul s'au intensificat. Toţi străinii sunt gata să evacueie provincia Kiangsi şi se crede că vor fi obligaţi să evacueze şi provincia Honan.

In Mexic. Privirile lumii civilizate se fixează, de mai multe- luni, asupra gravelor evenimente al căror tragic teatru este Mexicul.

Asupra acestei prietene â Lumii Nouă unde civilizaţia creştină a a-dâncit de lungi secole rădăcini pro-iunde şi fecunde, drepturile cele mai e-lementare ale conştiinţei omeneşti sunt nerecunoscute în modul cel mai in­sultător. Credincioşii catolici cari au fost acolo preţioşii conducători ai tu­turor progreselor morale şi sociale sufăr astăzi abominabila tiranie a le­gilor sectare cari după spusa epi­scopatului mexican, fac imposibilă toată viafa religioasă. Şi cu toate a-cestea, nu mai mult în Mexic ca în alte părţi, catolicii fideli doctrinei e-vangelice nu pot să fie acuzaţi ca a devăraţii aţâţători ai disordinei. Şeful guvernului mexican a recunoscut în mod limpede în Iulie trecut, ziua

când a declarat în public, că e p i ­scopatul şi clerul, victimele nesuferi­telor persecuţii, >nu sunt tocmai aceia cari tind să tulbure acţiunea guver­namentală*.

Dar acolo ca pretutindeni unde bântue acţiunea masonică, ura faţă de creştinism şi lăcomia de bunurile po­sedate de comunităţile credincioşilor se ascunde in mod ipocrit sub eti­cheta mincinoasă a liber-cugetării. Şi pentru a ajunge la sfârşitul lor aceşti sectari laşi ai Logelor, nu se dau în-dărăpt de-a deslănţui ororile războ­iului civil şi întreg cortegiul oribi­lelor biciuri cari le aduce după sine.

Ei n'au câştigat până acuma decât reclamările comunităţilor creştine, sprijinite pe comitete tari şi rezolute a pretinde in mod public respectarea drepturilor civile şi religioase ale na­ţionalilor lor.

Catolicii din Mexic ataşaţi la cre­dinţa lor străveche, supuşi directive­lor formulate prin părintele comun al credincioşilor, refuză energic şi mân­dru a se pleca pretenţiilor mon­struoase ale inimicilor bisericii. Nu refuză nici o jertfă pentru răspândirea sforţărilor de rezistenţă organizată, şi sunt decişi să se opună tuturor între-prindelor îndrăciţilor, îndreptate con­tra lor.

Universul civilizat priveşte cu ui­mire, cum în ascunzişuri întunecoase ori în plină lumină .de zi, sângele martirilor, episcopilor, preoţilor şi laicilor, curge pe pământul prieten al Mexicului şi se indignează la gândul că persecuţia religioasă îşi va urma încă pentru un timp cursul său odios şi sângeros. S. S.