7/27/2019 TGD Simona Cristea Curs 1 an 1

1/3

1

~ 04.10.2013 ~

Cap. I. Dreptul ca stiinta

1. Etimologie.2. Distinctia dintre dreptul obiectiv si dreptul subiectiv.3. Fenomenul juridic. Coordonate.4. Sistemul stiintelor sociale.5. Sistemul stiintelor juridice.6. Teoria generala a dreptului. Locul si rolul acesteia in sistemul stiintelor juridice.

1. EtimologieTermenul drept provine din latinescul dirigo, dirigere, precum si de la cuvnatul directus si care

inseamna cale dreapta, nemijlocita sau a conduce. (directo, direction)Dreptul este un fenomen social, el are misiunea de a stabili norme care sa conduca intreaga societate.

Aceasta semnificatie antica a evoluat in timp, astfel ca termenului drept i s-au adaugat si alte sensuri (si

anume, cel de drept subiectiv si drept obiectiv).

Dreptul a fost vazut ca un ansamblu de reguli sau de norme, emise de stat, reguli ce guverneaza intreaga

societate.

2. Distinctia dintre dreptul obiectiv si dreptul subiectiv.Dreptul obiectiv este considerat, dupa unii autori, a reprezenta un ansamblu de reguli cu privire la

organizarea si functionarea societatii, stabilite intr-un cadru statal. In alte opinii, dupa alti autori, dreptul

obiectiv este definit ca reprezentand totalitatea normelor juridice dintr-un stat.

Pe de alta parte, dreptul a fost considerat un atribut special, o prerogativa speciala, apartinand unei

anumite persoane. Aceasta conceptie a dat nastere la notiunea de drept subiectiv, dreptul subiectiv fiind legat de

titular, denumit subiect de drept.

Dreptul subiectiv este definit ca reprezentand posibilitatea recunoscuta de lege, unei persoane, de a

pretinde unui tert sa aiba o anumita conduita (care conta in a da, a face sau a nu face ceva) si de a apela, in caz

de nevoie, la forta de constrangere a statului.

Dreptul este considerat un adevarat fenomen, unfenomen social, nu trebuie vazut doar ca o simplastiinta, sau limitat doar la rolul de a fi o stiinta sociala. Multi autori considera ca in societate se manifesta un

adevaratfenomen juridic, care disciplineaza relatiile umane, avand un rol civilizator.

3. Fenomenul juridic. Coordonate.Sunt trei coordonate ale dreptului vazut ca fenomen juridic:

a) drept - societate

7/27/2019 TGD Simona Cristea Curs 1 an 1

2/3

2

b) drept - norme socialec) drept - justitie

a) Relatia dintre drept si societate.Dreptul are un profund caracter social, el este expresia evolutiei relatiilor sociale. (nivelul de

moralitate, nivelul de protectie al..) Acest lucru s-a concretizat in doua principii : uni societas ibi jus (

=acolo unde exista societate, exista drept; --> societatea nu poate exista fara drept, in absenta unor

reguli care sa o organizeze, care sa o disciplineze,si care sa ii asigure functionarea. Societatea in absentadreptului s-ar dezintegra); ubi jus, ib societas (=acolo unde exista drept, exista si societate). Aceste

principii s-au conturat inca din antichitate, pentru ca dreptul apare odata cu statul (statul antic).

b) Relatia dreptnorme sociale.Dreptul poate fi definit simplu ca un ansamblu de norme juridice. Norma juridica este o regula

de conduita, care, in cazul incalcarii ei, este indeplinita prin forta de constrangere a statului, prin

intermediul unui aparat propriu, specializat (autoritate speciale care se ocupa cu restabilirea ordinii de

drept incalcate), insa normele juridice nu reprezinta decat un element al sistemului normelor sociale.

In acest sistem intalnim si alte categorii de norme, cum ar fi: normele etice (sau de morala),

normele religioase,. Aceasta coexistenta a normelor in ansamblul normelor sociale, pune problema

distinctiei dintre drept si nondrept, ceea ce distinge in mod special normele juridice de celelalte norme

sociale este faptul ca, in cazul incalcarii lor (exclusiv!!) se poate apela la forta de constrangere a statului,

pentru a fi restabilite. Acest lucru se concretizeaza prin caracterul obligatoriu al normelor juridice.

Astfel, numai normele juridice din cadrul normelor sociale, se bucura de forta obligatorie. Acest caracter

obligatoriu nu trebuie insa confundat cu caracterul obligatoriu al oricarei norme sociale.

Fiecare norma sociala este obligatorie prin ea insasi, dar in cazul normelor juridice, acestcaracter obligatoriu este vazut ca fiind particular, special (exclusiv!!). Acest caracter exclusiv se refera

la sprijinul autoritatilor statale, la interventia statului in apararea valorilor pe care le reprezinta.

In fapt, normele juridice sunt manfestari de vointa ale statului, destinate sa produca efecte

juridice, efecte admise si acceptate de altii. Faptul ca sunt admise de altii inseamna o recunoastere a

obligativitatii lor. Oamenii se conformeaza normelor juridice pentru ca le recunosc si le accepta ca fiind

obligatorii. Astfel, dat fiind faptul ca numai in cazul incalcarii lor statul intervine pentru a restabili

regula prescrisa de acestea, folosind constrangerea sau forta, determina ca obligativitatea lor sa fie

speciala, iar celelalte norme din sistem sa aiba o obligativitate generala (de ex.: norma moralului).

In antichitate, dreptul se confunda cu moralul, treptat s-a desprins de morala, iar in zilele noastre

se considera ca este total separat de morala. Cu toate acestea, dreptul nu este amoral si nu trebuie sa

ajunga niciodata sa fie amoral. Normele sale contin un minim de morala, acest lucru nu trebuie insa sa

duca la confundarea dreptului cu morala. Prima definitie a dreptului a fost Lus est ars boni et

aequi(dreptul este arta binelui si a echitatii).

c) Relatia dintre drept si justitie.

7/27/2019 TGD Simona Cristea Curs 1 an 1

3/3

3

Dintotdeausa s-a considerat ca dreptul are ca misiune principala in societate aceea de a asigura

justitia, ceeea ce s-a cristalizat prin adagiul suum cuique tr ibuere(a da fiecaruia ceea ce este al

sau), insa dreptul mai are si misiunea de a asigura organizarea si functionarea societatii. Aceasta misiune

a ajuns in timp sa fie realizata prin folosirea unor argumente de tip economic, astfel a inceput si in drept

sa se aplice conceptia utilitarista, pragmatica. Aceasta conceptie utilitarista a ajuns sa fie preluata si in

solutiile judecatoresti, astfel ca in hotararile judecatoresti incep sa se regaseasca considerente de ordin

economic. De exemplu, in Statele Unite, hotararile judecatoresti, in functie de natua litigiului (spetei),

este suficient sa fie pronuntate si doar pe baza unor argumente de ordin economic (motive economice).

In Europa, si in special in Franta, motivatia economica a fost inclusa in argumentarea juridica. Apare

astfel o diferenta fundamentala intre sistemul european continental si familia anglo-saxona a dreptului.

Faptul ca, in considerentele hotararilor judecatoresti pot fi numai motive economice, se explica

prin libertatea pe care o are judecatorul anglo-saxon, fata de cel din sistemul european continental (mai

putin Marea Britanie). Astfel, in sistemul anglo-saxon, judecatorul este si creator de drept, iar hotararile

lui stabilesc adevarate reguli de drept. De aceea s-a spus ca in sistemul anglo-saxon, judecatorul face

dreptul (judge made law).

In sistemul romano-germanic, din care fac parte si Franta si Romania, judecatorul are un rol mai

restrans (el doar poate interpreta si aplica legea la litigiul supus judecatii), pentru ca el este doar gura

care spune legea, dreptul (marca sistemului romano-germanic cristalizata de francezi) - la juge est

la bouche qui di t la coie.

https://www.google.ro/search?biw=1024&bih=485&q=la+juge+est+la+bouche+qui+dit+la+coie&spell=1&sa=X&ei=uZVOUtrtBMvN4QTpsIDwCA&ved=0CCUQBSgAhttps://www.google.ro/search?biw=1024&bih=485&q=la+juge+est+la+bouche+qui+dit+la+coie&spell=1&sa=X&ei=uZVOUtrtBMvN4QTpsIDwCA&ved=0CCUQBSgAhttps://www.google.ro/search?biw=1024&bih=485&q=la+juge+est+la+bouche+qui+dit+la+coie&spell=1&sa=X&ei=uZVOUtrtBMvN4QTpsIDwCA&ved=0CCUQBSgAhttps://www.google.ro/search?biw=1024&bih=485&q=la+juge+est+la+bouche+qui+dit+la+coie&spell=1&sa=X&ei=uZVOUtrtBMvN4QTpsIDwCA&ved=0CCUQBSgAhttps://www.google.ro/search?biw=1024&bih=485&q=la+juge+est+la+bouche+qui+dit+la+coie&spell=1&sa=X&ei=uZVOUtrtBMvN4QTpsIDwCA&ved=0CCUQBSgA