NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

ROMÂNIA

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „Carol I”

Drd. ROTARU LIVIU

TEZA DE DOCTORAT

- REZUMAT -

TITLUL: IMPACTUL PERFORMANŢEI

ECONOMICE ASUPRA SECURITĂŢII

NAŢIONALE

Conducător de doctorat

Gen. (r) prof. univ. dr.

FRUNZETI TEODOR

Bucureşti, 2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

2 din 12

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NECLASIFICAT

UNIVERSITATEA NAŢIONALĂ DE APĂRARE „Carol I” Exemplar …….

Drd. ROTARU LIVIU

-------------------------------------------------------------------------------------------------

TEZA DE DOCTORAT

- REZUMAT -

TITLUL: IMPACTUL PERFORMANŢEI

ECONOMICE ASUPRA SECURITĂŢII

NAŢIONALE

Conducător de doctorat

Gen. (r) prof. univ. dr.

FRUNZETI TEODOR

Teză elaborată în vederea obţinerii titlului de

DOCTOR în INFORMAŢII ŞI SECURITATE

NAŢIONALĂ

Bucureşti, 2016

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

3 din 12

CUPRINS

INTRODUCERE 5

CAPITOLUL I. GLOBALIZARE ŞI DEZVOLTARE ECONOMICĂ 7

1.1. GLOBALIZARE POLITICĂ, ECONOMICĂ ŞI DE ALTĂ

NATURĂ

7

1.1.1. CARACTERISTICI STRATEGICE ALE LUMII DE AZI 7

1.1.2. GLOBALIZARE ECONOMICĂ 10

1.2. PIEŢE, STATE ŞI PUTERI 19

1.3. SITUAŢIA ECONOMIEI MONDIALE ÎN PREZENT 42

CAPITOLUL II. CREŞTERE ŞI COMPETIŢIE ECONOMICO-

SOCIALĂ

48

2.1. CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE ECONOMICO-SOCIALĂ 48

2.2. DOCTRINE, POLITICI ŞI STRATEGII DE CREŞTERE ŞI

DEZVOLTARE

59

2.3. CONCURENŢĂ ŞI COMPETIŢIE ECONOMICO-SOCIALĂ 81

CAPITOLUL III. COMPETIŢIA ECONOMICĂ ŞI NOILE

ECHILIBRE INTERNAŢIONALE

112

3.1. ASCENSIUNEA PUTERILOR EMERGENTE 112

3.2. MARILE PUTERI TRADIŢIONALE ÎN COMPETIŢIA

ECONOMICĂ GLOBALĂ

150

CAPITOLUL IV. RELAŢIA DINTRE CREŞTEREA

PERFORMANŢEI ECONOMICO-SOCIALE ŞI SECURITATEA

NAŢIONALĂ

190

4.1. VULNERABILITĂŢI, RISCURI ŞI PERICOLE NAŢIONALE ŞI

INTERNAŢIONALE

190

4.2. DIMENSIUNILE SECURITĂŢII NAŢIONALE 196

4.3. SECURITATEA ECONOMICĂ ÎN SECOLUL XXI 228

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

4 din 12

4.4. PERFORMANŢĂ ECONOMICĂ ŞI SECURITATE MILITARĂ 277

4.4.1. SECURITATE ŞI PUTERE MILITARĂ 277

4.4.2. PERFORMANŢĂ ECONOMICĂ, STRUCTURI MILITARE,

ARME ŞI ARMAMENTE

281

4.4.3. MĂSURI PENTRU CONTROLUL ARMAMENTELOR ŞI

DEZARMARE

313

4.4.4. DEMERSURI PENTRU SECURITATE LOCALĂ ŞI

ÎMPOTRIVA TERORISMULUI INTERNAŢIONAL

315

CAPITOLUL V. POLITICA ŞI STRATEGIA DE SECURITATE A

ROMÂNIEI

326

5.1. SECURITATEA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI DUPĂ

ÎNCETAREA RĂZBOIULUI RECE

326

5.2. INSTRUMENTELE DE PUTERE NAŢIONALĂ 334

5.3. ECONOMIA CA SURSĂ ŞI INSTRUMENT DE PUTERE 346

CONCLUZII ŞI PROPUNERI 365

GLOSAR CU ABREVIERI 378

BIBLIOGRAFIE 383

ANEXA NR. 1 397

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

5 din 12

INTRODUCERE

Importanța temei

Lucrarea de faţă este o lucrare de stringentă actualitate în contextul politic

intern şi internaţional al zilelor noastre.

Aceasta se axează pe ipoteza că performanţa economico-socială are un

impact direct şi indirect major asupra securităţii naţionale şi internaţionale. Obiectivele vizate în lucrate sunt: înţelegerea conceptelor de globalizare şi

regionalizare; descifrarea relaţiilor dintre state, interese naţionale, multinaţionale,

ONG-uri pe scenele economiei globale, regionale şi naţionale; identificarea cauzelor

complexe ale creşterii şi dezvoltării economico-sociale şi elaborării principalelor

doctrine, politici şi strategii de dezvoltare; relaţia dintre concurenţă economică şi

creştere economico-socială, asigurarea securităţii naţionale.

Motivaţia: Consider că un astfel de demers ştiinţific contribuie la o înţelegere

mai aprofundată a temelor majore de securitate economico-socială şi a evoluţiilor în

curs, în dinamica raporturilor externe de putere.

CAPITOLUL I

GLOBALIZARE ŞI DEZVOLTARE ECONOMICĂ

Capitolul I se referă la relația dintre Globalizare și dezvoltare economică. Se

scoate în evidență faptul că o caracteristică fundamentală a lumii contemporane rezidă

în globalizarea economică și mondializarea socială – politică a Terrei; principalii

actori internaționali sunt SUA, UE, China și din punct de vedere nuclear strategic, F.

Rusă.

Într-o lume mult mai interdependentă și mai multilaterală, principalele

probleme de securitate tind să se se deplaseze dinspre politic și militar spre sfera

economică. Așa se explică și dezvoltarea de excepție a organizațiilor regionale,

precum: UE, NAFTA, ASEAN, MERCOSUR, OCS, UA etc. Regionalizarea pare să

indice și formarea unor sfere de influență politico-militară dominate de SUA, China,

F. Rusă etc. Din păcate, UE parcurge o criză provocată de incapacitatea sa de a forma

o federație reală.

În altă ordine de idei, chiar dacă piețele par să domine lumea, regulile lor de

funcționare le stabilesc statele, inclusiv în organizațiile internaționale. Cele mai

puternice forțe ale pieței globale și regionale sunt formele multinaționale, în

majoritate din SUA, UE și Japonia.

Totuși, o tendință clară de dezvoltare este afirmarea economiilor emergente (în

frunte cu China, India, Brazilia), ce tind să acopere 50% din piețe.

Determinanții puterii statelor sunt: teritoriu; populația; resursele naturale;

puterea economică, financiară și tehnologică; guvernarea; coliziunea economico –

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

6 din 12

socială; puterea civilizațională; puterea militară etc. Puterea tehnologică pare să dețină

astăzi primatul în sistemul puterilor statelor.

Economia internațională este încă marcată de urmările crizei internaționale din

2007-2008. Creșterea economică este încă fragilă, în special, din cauza încetinirii

ritmului de dezvoltare din China, Brazilia și chiar India. Nici economiile UE și din

Japonia nu parcurg etape certe de ascensiune.

CAPITOLUL II

CREŞTERE ŞI COMPETIŢIE ECONOMICO-SOCIALĂ

Capitolul II al lucrării este dedicat Creșterii și Competiției economico-

sociale. Se insistă asupra faptului că această creștere și competiție economico-socială

se plasează astăzi în centrul dezbaterilor privind dezvoltarea statelor și societății.

Au fost definiți ca factori principali ai creșterii economico-sociale: resursele

umane; resursele naturale; capitalul; tehnologia; educația; buna guvernare.

Creșterea economică este determinantă pentru evoluția PIB-ului, sau Indicelui

Dezvoltării Umane. Instituționaliștii insistă asupra rolului mediului politico-

administrativ în stimularea creșterii și dezvoltării, mai ales a celei durabile (fără de

care nu se poate concepe progresul social).

Au fost definiți ca factori principali ai creșterii economico-sociale: resursele

umane; resursele naturale; capitalul; tehnologia; educația; buna guvernare.

Creșterea economică este determinantă pentru evoluția PIB-ului, sau Indicelui

Dezvoltării Umane. Instituționaliștii insistă asupra rolului mediului politico-

administrativ în stimularea creșterii și dezvoltării, mai ales a celei durabile (fără de

care nu se poate concepe progresul social).

Concurența și competiția economico-socială sunt în prezent considerate

adevărate ”motoare ale dezvoltării”; ambele vizează realizarea de performanțe în

economie, administrație, cercetare științifică, inovare, învățământ, sănătate etc. Statele

și organizațiile internaționale reglementează concurența și competiția economică.

A fost relevat faptul ca în cadrul competiției economice contează: avantajul

competitiv; avantajul comparativ; avantajul concurențial; competitivitatea națională.

Toate statele au politici și strategii economico-concurențiale. Sursele competitivității

sunt: reducerea costurilor proceselor economice; inovațiile tehnologice; atingerea de

performanțe superioare tehnico-economice

Definitoriu, a fost demonstrat, că pe lângă performanța tehnologică și

performanța organizațională, toate aspectele esențiale ale activităților economico-

sociale, administrative, de cercetare-dezvoltare, învățămînt, sănătate, mediu se

măsoară cu ajutorul indicatorilor de performanță.

În prezent, se apreciază că în ansamblul lor, cunoașterea și dezvoltarea sunt

factorii determinanți ai competiției și performanței. Inovația și transferul de cunoștințe

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

7 din 12

caracterizează actuala societate a cunoașterii. Statele și formele care nu au acces la

cunoașterea tehnologică se plasează clar în inferioritate în competițiile economico-

politice globale și regionale.

O poziție deosebită a ajuns să dețină în prezent capitalul uman, întărit prin

politici și strategii de învățământ și cercetare.

Capitalul uman și cel tehnologic conferă putere statelor pe scena lumii.

CAPITOLUL III

COMPETIŢIA ECONOMICĂ ŞI NOILE ECHILIBRE

INTERNAŢIONALE

Capitolul III, intitulat Competiția economică și noile echilibre

internaționale se centrează pe evidențierea mutațiilor profunde impuse în contextul

globalizării în desfășurare. Asemenea mutații exprimă ascensiunea unei lumi

multipolare, după dispariția celei bipolare, la finele Războiului Rece.

Impresionează în primul rând, ascensiunea puterilor emergente, în frunte cu R.

P. Chineză, Brazilia, India, Mexic, Singapore, Coreea de Sud, Taiwan etc. OECD

apreciază că se află aproximativ 20 de puteri emergente, pe lângă cele 7 puteri

avansate, din G8. Împreună, ele formează organizația G20.

Principalele puteri emergente sunt: China, cu un PIB de 14 miliarde de dolari;

F. Rusă, cu PIB-ul de aproximativ 2.400 dolari, India având un PIB de 2.200 dolari,

Brazilia, cu un PIB de 2.400 dolari.

Statele emergente domină organizațiile internaționale precum: BRICS,

MERCOSUR, ASEAN și OCS. China a ajuns deja un partener principal al Americii

Latine, Africii și ASEAN. Statele BRICS susțin New Development Bank, Asian

Infrastructure Invest Bank și proiectele chineze de ”drumuri ale mătăsii” spre Asia și

Europa.

Puterile emergente, mai ales China și F. Rusă pun în discuție supremația

Occidentului asupra Terrei. Ambele, ca și restul statelor BRICS și OCS – sunt adepte

ale multilateralismului. În plus, F. Rusă reclamă o sferă proprie de interese în Europa

de Est și Asia de Vest; la rândul ei, China solicită recunoașterea sferei sale de interese

din ASEAN, Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud.

Marile puteri avansate au luat în considerare ascensiunea puterilor emergente.

În principal, SUA vede în această ascensiune o formă de contestare a întâietății

americane în lume; în consecință, Washington-ul insistă să întărească solidaritatea

euro-atlantică, parteneriatul cu UE, Japonia, Coreea de Sud, Australia, Noua

Zeelandă.

În plus, SUA înțelege să mențină un ramificat sistem de baze militare în lume,

să consolideze NATO, să întărească prezența militară Occidentală în Marele Orient,

Atlantic, Pacific, Oceanul Indian.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

8 din 12

SUA promovează și tratate de liber schimb cu UE și un tratat al Pacificului.

Ambele pot fi apreciate drept ”provocări” la adresa R. P. Chineze.

UE, la rândul ei a realizat unele progrese în direcția coordonării și integrării

economice, cu toate că se confruntă cu Brexitul britanic; în același timp, UE a încheiat

tratate de asociere cu statele balcanice, Ucraina, R. Moldova și Georgia. De

asemenea, UE și-a asumat atât misiunea medierii unui acord de pace în Ucraina, cât și

o ”soluționare umanitară” a crizei emigranților.

Pe de altă parte, UE derulează misiuni de pace în Africa, unde încearcă să

impună și acorduri de asociere și participă la Cvartetul pentru Orientul Mijlociu. Criza

din Siria se abordează în C.S. ONU, sub supravegherea SUA și F. Rusă.

Pe plan mai larg, R. P. Chineză participă la formatele pentru crizele din R. P. D.

Coreeană și Afganistan, alături de SUA și F. Rusă.

Problemele cheie ale lumii sunt abordate în comun de puterile tradiționale

și de cele emergente; armamentul nuclear deținut de toate marile puteri face

puțin probabil un război mondial, pentru rezolvarea crizelor și conflictelor

actuale.

Prin urmare, aproape toate statele preferă negocierile în care ”alianțele” și

”coalizările” sunt posibile, indiferent de regimurile politice din fiecare stat. Se

detașează negocierile din cadrul OECD (la care participă statele cu economii

dezvoltate, cu excepția Chinei), din sistemele G8 și G20; în anii din urmă, G20 a

devenit principala organizație internațională în care activează puterile economice ale

lumii.

În egală măsură, ascensiunea puterilor emergente s-a reflectat și în reformarea

FMI sau în activitatea Organizației Mondiale a Comerțului și a Băncii Mondiale.

CAPITOLUL IV

RELAŢIA DINTRE CREŞTEREA PERFORMANŢEI

ECONOMICO-SOCIALE ŞI SECURITATEA NAŢIONALĂ

Capitolul IV este repartizat studierii Relației dintre creșterea performanței

economico-sociale și securitatea națională Securitatea națională și internațională – ca lipsă de amenințări – impune și

identificarea vulnerabilităților, amenințărilor, pericolelor și riscurilor din mediul

internațional, regional și național. Vulnerabilitățile sunt slăbiciuni, amenințările pot fi

interne și externe, riscurile decurg din acțiune etc.

Pe de altă parte, relevăm faptul că securitatea națională și internațională are

dimensiuni: politice, economice, sociale, administrative, culturale, de mediu, militare

etc. Pe primele locuri se plasează amenințările și pericolele politice, economice și

militare; cele mai grave sunt cele materializate în crize și conflicte deschise.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

9 din 12

Toate statele au politici și strategii de securitate. Starea de securitate și

performanșele de securitate sunt măsurabile prin Indicele de Putere Mondială. Cu

titlu de exemplu:

SUA, 9,51; Japonia, 0,8; Germania, 0,8; China, 0.84 etc

Securitatea politică se măsoară cu Economist Intelligence Units Index (20 state

au democrație stabilă, 59 democrație instabilă, 37 regimuri hibride).

Se apreciază că democrația consolidează securitatea națională.

Securitatea socială ca performanță se măsoară și prin calitatea sistemelor de

asigurări medicale și de altă natură (96% din populație în Franța, 36,1% în SUA,

31,9% în Germania). 73% din populația lumii nu beneficiază de asigurări sociale.

Securitatea umană se corelează cu securitatea ecologică, domeniu în care UE se

prezintă mult mai bine decât SUA și China.

Obs. Foarte periculoasă este tendința de a fabrica și întrebuința arme meteo

pentru a stimula diferite dezastre naturale.

Securitatea economică se asociază cu performanțele economico-sociale. Politici

și strategii de securitate economică promovează SUA, Franța, Germania, China, F.

Rusă, India, Brazilia etc. Se au în vedere: asigurarea libertății de acces la resurse

naturale, capitaluri, forță de muncă înalt calificată, tehnologii de vârf; se pune accent,

pe libertatea de asigurare a necesarului de fonduri de investiții și de altă natură.

Contează foarte mult eficiența sistemelor bancare și bursiere.

Se apreciază că globalizarea a ajutat milioane de oameni să scape de sărăcie în

China, Brazilia, India, Mexic etc. În altă ordine de idei, blocajele în funcționarea

economiei – mai ales crizele de amploare – pot provoca nemulțumiri sociale ample și

pot destabiliza chiar și regimuri democratice consolidate.

În acest sens, criza internațională din 2007-2008 a redus puterea de cumpărare a

clasei mijlocii în SUA și UE și la aproape 10% din forța de muncă activă a Uniunii în

șomaj. Concomitent și anumite forme structurale, precum cea recentă din Franța, pot

provoca tensiuni sociale vizibile.

Forța economică se evidențiază ca o componentă definitorie a securității și

puterii statelor. O economie performantă și robustă contribuie la menținerea securității

sociale, buna funcționare a administrației, întărirea sistemelor de ordine, securitate și

apărare națională.

O forță economică redutabilă favorizează participarea statelor pe piețele

globale, regionale și naționale. Această forță permite statelor avansate să depășească

crize economice de amploare, precum cea din 2007-2008. De asemenea, o astfel de

forță pune la adăpost statele de dependența marcată de importurile sau exporturile de

materii prime.

Chiar și statele cu economii avansate, precum Germania, China, SUA, Japonia

depind mai mult sau mai puțin de exporturi (40% din exporturile germane se

realizează în UE). Un avantaj enorm al SUA rezidă în faptul că Washington-ul asigură

peste 60% din moneda în care se derulează principalele schimburi internaționale.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

10 din 12

Securitatea economică se referă și la protecția infrastructurilor critice,

contracararea ”războiului monetar” și la activitățile dăunătoare ale evaziunii fiscale și

criminalității organizate. Se constată o creștere amenințătoare a criminalității

informatice, spionajului economic, copierii mărfurilor consacrate, slabei protecții a

drepturilor de proprietate etc.

În anii din urmă, OECD și alte organizații insistă să se ajungă la realizarea de

Acorduri Internaționale de Investiții. Astfel de acorduri ar oferi o protecție mai mare

afacerilor și ar combate numeroase tentații protecționiste.

O atenție specială se acordă în prezent și anticipării proceselor economico-

sociale. Se încearcă evitarea unor surprinderi majore, precum cea din cursul crizei

economice internaționale din 2007-2008. Statele încearcă să identifice prioritățile de

inteligență economică; tehnologia informației, nanotehnologie, biologie etc.

Securitatea și puterea militară sunt pe mai departe vitale pentru state, deși

factorul economic pare a fi trecut pe primul plan.

Structurile militare trebuie să servească interesele naționale vitale ale statelor,

independența și integritatea lor teritorială, drepturile și libertățile națiunilor etc.

Componente tot mai importante ale politicilor, strategiilor și sistemelor de securitate

si apărare națională sunt destinate contracarării terorismului internațional și

fundamentalismului islamic.

Amenințările și pericolele militare se corelează cu: disputele de frontieră dintre

state; acțiuni secesioniste; agresiuni militare directe și indirecte; operații teroriste etc.

În vederea contracarărilor, statele fac apel la: dreptul ONU la autoapărare; alianțe

politico-militare defensive; intervenții de pace aprobate de CS.ONU etc.

Statele cu economii dezvoltate și resurse financiare pot susține sisteme militare

redutabile. Pe primele locuri se plasează: SUA, cu bugete militare de peste 800

miliarde euro pe an; statele UE și NATO, în jur de 200 miliarde, China aproximativ

100 miliarde, F. Rusă, la un nivel apropiat de China etc. O adevărată putere militară,

regională este și Israelul. NATO este cea mai puternică comunitate de securitate din

lume, capabilă să ofere asistență în aproape toate misiunile internaționale de pace.

Securitatea militară se asigură și prin măsuri pentru controlul armamentelor și

dezarmare. Se adaugă și demersurile pentru securitate locală și antiteroriste, sau

operații antipiraterie; în anii din urmă s-a remarcat participarea Chinei și a Japoniei la

operații de pace.

Performanțele economice ale statelor se reflectă și în forța sistemelor lor de

securitate și apărare.

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

11 din 12

CAPITOLUL V

POLITICA ŞI STRATEGIA DE SECURITATE A ROMÂNIEI

Capitolul V se ocupă de Politica și Strategia de Securitate a României. Se

apreciază că securitatea națională respectă interesele fundamentale ale României, și pe

apartenența țării noastre la ONU, OSCE, UE și NATO; în egală măsură Parteneriatul

Strategic cu SUA are un loc distinct în sprijinirea securității naționale a României.

Documentele cadru (Strategia Națională de Apărare a țării, 2015-2019, Carta

Albă a Apărării, Strategia Militară a României) își propun aprofundarea

parteneriatelor strategice în funcțiune, sporirea cheltuielilor naționale de apărare,

întărirea flancului estic NATO și instalarea unei flote NATO în Marea Neagră; o

influență deosebită asupra acestor măsuri a venit din partea comportamentului tot mai

agresiv al F. Ruse în Est.

Pe cât posibil, România încearcă să-și revigoreze industria proprie de apărare și

să sprijine orientarea euro-atlantică a R. Moldova.

CONCLUZII Din conținutul tezei, se constată că: Se manifestă o semnificativă tendinţă de instaurare a unei guvernanţe globale şi

a unei societăţi internaţionale, chiar dacă, după încetarea Războiului Rece, „anarhia

internaţională!” (lipsa unui unic centru de conducere) pare dominantă.

Globalizarea economică a avut ca rezultat de primă mărime crearea unei pieţe

internaţionale şi a unor pieţe regionale caracterizate prin diferite tipuri de concurenţe

parţial reglementate de OMC şi prin alte reguli şi norme promovate de state, ONU,

OECD şi diferite alte instituţii de profil.

Există argumente suficiente pentru a se susţine aserţiunea că, în mare măsură,

concurenţa şi competiţia economico-socială se manifestă concomitent cu

interdependenţele multiple dintre actorii internaţionali.

Dezvoltarea economico-socială este însă imposibil de obţinut în lipsa creşterii

economice, a stimulării inovaţiei, cercetării-dezvoltării, ridicării standardelor de

pregătire profesională a capitalului uman. În acest sens, statele şi corporaţiile

transnaţionale au politici şi strategii speciale de dezvoltare şi creştere. Statele îşi

creează în acest sens multiple instrumente de acţiune legislative, fiscale şi de altă

natură.

Competitivitatea economică a unei ţări rezidă în capacitatea ei de a vinde în

exterior mai mult decât cumpără. De fapt, pe pieţele internaţionale domină doctrinele

competitivităţii economice, care materializează şi o accentuare a concurenţei dintre

state şi companii, relativ diferită de cea din secolele XIX-XX.

Indiferent de abordările teoretice referitoare la avantaje comparative sau

competitive, se manifestă o competiţie politică între state cu folosirea „armelor

NECLASIFICAT

NECLASIFICAT

12 din 12

economice”. De aceea statele se şi reunesc în carteluri economico-politice

internaţionale şi tind deja să formeze blocuri regionale. Adesea, politicile militare, de

securitate, de securitate economică se coordonează la nivelul respectivelor grupări,

mai mult sau mai puţin integrate.

S-a demonstrat că securitatea naţională depinde de creşterea economică,

stabilitatea socială, starea mediului, buna guvernare. Securitatea internaţională se

raportează la calitatea guvernanţei economice mondiale, regionale, la consolidarea

unui mediu multilateral de stabilitate şi prosperitate, de combaterea riscurilor şi

ameninţărilor globale, regionale şi naţionale.

Securitatea naţională şi internaţională impun analizarea vulnerabilităţilor,

ameninţărilor, pericolelor şi riscurilor majore. Prezenţa vulnerabilităţilor şi

ameninţărilor se poate corela cu tensiunile, crizele şi conflictele internaţionale,

războaiele fiind cele mai îngrijorătoare înfruntări armate de forţe. ONU are principala

responsabilitate în prevenirea şi soluţionarea conflictelor militare.

Performanţele social-economice ale statelor se raportează în mod direct şi

indirect la problemele de securitate naţională, regională şi globală. Analiştii de astăzi

socotesc că „recesiunea economică” de după 2007 s-a combinat cu o „competiţie

agresivă”. Ea este influenţată de: interesele puterilor şi firmelor, de grupurile de

presiune care acţionează în diverse ţări şi organizaţii internaţionale, diferitele criterii

de performanţă urmărite (operaţionale, financiare, organizatorice, sociale, cetăţeneşti,

de mediu etc.).

Actuala situaţie strategică regională şi globală evidenţiază existenţa unui pol

militar regional NATO şi a cel puţin cinci-şase poli regionali economici. În

perspectiva unei astfel de intensificări a competiţiei de putere în lume, trebuie privite

şi tentativele Washingtonului de a realiza tratatele de liber schimb Trans-pacific şi

Trans-atlantic, parţial contracarate de demersurile Beijingului de a dezvolta BRICS,

OSC şi alianţa China-ASEAN.