Doina Rotaru - Biserici de Lemn Din Vaslui

8/16/2019 Doina Rotaru - Biserici de Lemn Din Vaslui

http://slidepdf.com/reader/full/doina-rotaru-biserici-de-lemn-din-vaslui 1/8

1 G. M. Cantacuzino, Izvoare ºi popasuri, Bucureºti, 1977, p. 224.

Bisericile de lemn din judeþul Vaslui:

tradiþie ºi viitor

G. M. Cantacuzino spunea cã singurii cronicari care nu mint ,,suntmonumentele ºi mãreþia timpurilor se judecã în virtutea templelor pe careacele timpuri au ºtiut sã le înalþe”1.

Pe teritoriul judeþului Vaslui existã actualmente peste 60 de biserici de lemn.

Prezenþa umanã încã din cele mai vechi timpuri în acest areal prielnicvieþuirii umane, abundenþa materialului lemnos au dus în mod necesar laivirea unei arhitecturi adaptate la condiþiile naturale locale.

Agricultura itinerantã, caracteristicã fenomenului de rãzeºie cu un ritmagro-pastoral specific, era strâns legatã de fenomenul defriºãrii pãdurii prindiferite tehnici: lãzuire, ardere, jariºte, runc, pe baza obiceiului pãmântului,iar urmarea fireascã a fost nu numai stãpânirea asupra pãmântului ºi creareaunui fenomen de rãzeºie secundar, ci ºi posibilitatea cunoaºterii disponibili-tãþilor plastice ale lemnului.

Civilizaþia vechilor sate a fost una a ,,satelor libere”, iar expresiadirectã, concretã a acestui mod de viaþã materialã, a unei spiritualitãþi de unanume tip, s-a manifestat în douã dintre cele mai importante creaþii: casa ºilãcaºul de cult.

Descoperirile arheologice au demonstrat vechimea construcþiilor delemn, iar cele douã tehnici, cea de tip ,,fachwerck”, a nuielelor împletite peun suport de lemn, dar mai ales, cea cunoscutã sub numele de ,,blockbau”, a bâr-nelor groase aºezate în cununi orizontale, cu lipiturã sau fãrã, au fost folosite în

acest areal pânã astãzi.Aºezate pe tãlpoaie de lemn ºi pietre mari de râu, lãcaºele de cult erau,,durate” din lemn de stejar, îmbucate în chiotori drepte sau în coadã de rân-dunicã, erau puricite cu sfredelul, prinse în cepuri de lemn de tisa sau cuie;faþadele erau pardosite sau tãbãnuite cu scândurã de brad sau ºindrilã. Înve-litoarea era în patru ape, având o coamã lungã, fiind din paie, curpeni de viþãde vie, fân, stuf, scânduri orizontale, ºindrilã sau chiorpecã, fapt atestat ºi decãlãtorii strãini ce au trecut prin Moldova.

În ceea ce priveºte datarea, bisericile de lemn sunt atestate documentar

încã din veacul al XV-lea: uricul din 18 iunie 1444, dat de cãtre ªtefan

Doina Rotaru



Semnatar articol528

voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, în care se amintea despre ,,mãnãstireaPopii Draghie de pe Lahova”, este un exemplu în acest sens.

Nenumãratele toponime, menþiunile documentare desprinse din acteleemise de cancelaria domneascã din Moldova, elementele epigrafice (pisanii,lespezi funerare) sau iconografice (pictura votivã), mãrturiile cãlãtorilorstrãini, precum ºi tradiþia oralã atestã prezenþa acestora. Faptul cã acestelãcaºe cãlãtoreau face ca datarea sã fie mult mai timpurie.

Cele actuale se încadreazã între secolele XVIII-XIX.Remarcãm cã în perioada medievalã numãrul mare de edificii de lemn

era legat nu numai de posibilitãþile economice, dar ºi de interdicþia construiriide curþi, sisteme de apãrare ºi case de piatrã. Explicaþia este datã de un cãlãtor

strãin, Paul Beke, în secolul al XVII-lea: ,,Nu îi este îngãduit unui magnat sã-ºiridice o casã din piatrã sau sã înconjoare cu un zid chiar mic curtea sa, ridi-catã din material lemnos. Dar nici chiar domnul nu îndrãzneºte sã înalþe casedin piatrã în chip de castel (cu excepþia curþilor domneºti din Suceava ºi Iaºi),cãci astfel turcul l-ar învinovãþi cã ar vrea sã facã rãzvrãtire ºi l-ar alunga. Îieste îngãduit domnului sã clãdeascã doar biserici ºi mãnãstiri - de aceea se

îndeletniceºte cu totul ºi neîncetat de ridicarea acestora”.Aceastã realitate istoricã ilustreazã faptul cã iniþiativa domneascã de

ctitorire a unor lãcaºe de cult era sub imperiul presiunii turceºti, dar sã numinimalizãm sentimentul de religiozitate al acestora, precum ºi rolul jucat demonumente în societatea medievalã.

Dacã iniþiativa domneascã în zona în discuþie lipseºte în ceea ce pri-veºte bisericile de lemn, cu douã excepþii, prima bisericã de lemn, pomenitãde Gh. Ghibãnescu de la Vaslui (biserica Sf. Ioan) ºi biserica Sf. Gheorghede la Lipovãþ (mãnãstirea Zografu sau Zugravi) a lui Vasile Lupu, în rest ini-þiativa aparþine boierimii mari ºi mici, monahilor ºi rãzeºilor, aceºtia dinurmã impunând ctitoria de obºte cu precãdere. Sã nu uitãm cã Þara de Jos

comasa între munþi ºi Prut aproape ºase sute de sate libere, iar gruparea Bâr-lãdeanã cu subunitãþile Tutovenilor, Tecucenilor, Vasluienilor ºi Bacãul, eracea mai importantã grupare rãzãºeascã.

În ceea ce priveºte planimetria bisericilor de lemn acestea sunt: navãdreptunghiularã cu absida altarului decroºatã cu trei, cinci sau 7 laturi, iaruneori cu pronaos absidat (v. ªiºcani - Hoceni, 1760), precum ºi planul triconccu pridvor la vest, intrare vest sau sud.

În general, edificiile ecleziastice de lemn au clopotniþa detaºatã. Des-

pãrþirea dintre naos ºi pronaos este fãcutã fãrã excepþie cu ajutorul a doi saupatru stâlpi. Remarcãm predilecþia pentru bolta semicilindricã, a celei octo-gonale pe nervuri, realizându-se astfel o suprafaþã maximã protejatã de un



Titlu articol 529

minimum de material, încercându-se apropierea de forma circularã: se cunoscexemplare cu 12 sau 21 nervuri.

Meºterul popular a gândit edificiul religios de lemn ca o unitate indi-solubilã dintre funcþional ºi estetic, o unitate între întreg ºi detaliu, detaliu înþeles ca element constitutiv al întregului, participând la omogenitatea lui ºitotodatã, fiind un element care rezumã în conºtiinciozitatea ºi inspiraþia exe-cuþiei toate însuºirile esenþiale ale monumentului.

Planul ºi faþada, primul rezultat al comanditarului ºi a tradiþiei orto-doxe de a crea un spaþiu sacru, cea de-a doua expresie a structurii interioarecare face posibilã trecerea din spaþiul interior, sacru, în cel exterior, al reali-tãþii, au stat în atenþia meºterului popular.

Aportul estetic, înainte de cel voit decorativ, rezultã în primul rând din însuºi modul de cioplire al bârnelor, din prezenþa consolelor în trepte, a îmbi-nãrii costoroavelor cu fruntarul, din prezenþa pridvorului, iar, uneori, din

însãºi faþada acoperitã cu ºindrilã.În privinþa repertoriului ornamental, în arealul amintit predominã orna-

mentele geometrice ºi fitomorfe, unele dintre acestea cu vechi rãdãcinimagico-religioase: rozeta solarã în diferite variante, glastra cu flori, laleaua,viþa de vie. Ornamentele sunt limitate la anumite zone: ancadramente ferestre,portal, corniºe, soclul, stâlpi despãrþitori, boltã, fruntar, mobilier ºi iconostas.

Brâul ,,în frânghie”, simplu sau dublu de la bazã, corniºã sau centru între-geºte ºi subliniazã silueta edificiilor de lemn. Prezenþa ocniþelor, a motivului,,dinþi de lup” atestã influenþa unor motive specifice arhitecturii de zid. Acestlucru a fost posibil, deoarece multe dintre acestea au fost metoc-uri alemarilor mãnãstiri: Neamþ, Moldoviþa, Agapia etc.

Câteva exemple de excepþie, ca acelea de la Cetãþuia-Puieºti, ªtiobo-rãni-Soleºti, Cãpuºneni-Lipovãþ, Mãnãstirea-Deleºti, dovedesc cã meºterul acãutat ºi a gãsit soluþii proprii specifice lemnului, începând de la sistemul de

închidere al uºilor cu zãvor ºi manea sau a uºilor cu doi cilindri ce excludeauprezenþa metalului, de la ferestre pânã la sfeºnice, strane, jilþuri pânã la crucilede mânã ºi altar.

Acest fapt dovedea o tradiþie a prelucrãrii lemnului, ºi, în acelaºi timpilustra o anumitã ,,forma mentis” a acestui areal.

Rezultat al unei mari rãbdãri, al unui echilibru critic, în înþelesul pecare îl dãdea G. M. Cantacuzino, un echilibru ce a sintetizat ºi simplificat for-mele pânã la maximum de utilitate ºi frumuseþe, bisericile de lemn de pe teri-toriul actualului judeþ Vaslui sunt expresia unei tradiþii constructive strã-

vechi, continue, perisabilã prin natura materialului din care era fãcutã – ºi,reuºind sã vieþuiascã tocmai acestui fapt, oferind în acelaºi timp un aspectlocal, înrudit cu fenomenul ce s-a numit ,,arhitectura popularã în lemn”.



Semnatar articol530

2 Ibidem.3 La 29 decembrie 2005 autorul a decedat, iar articolul a rãmas nefinalizat.

În arhitecturã nu este loc pentru anecdotã. Marea disciplinã a acesteiarte exclude efectele uºoare.

Arhitectura este imaginea cea mai perfectã a armoniei unitare, în caresimbolul ºi utilul, ansamblul ºi amãnuntul, materia ºi concepþia, opera ºi pei-sagiul, omul ºi proporþia, sufletul ºi ritmul se regãsesc laolaltã2.

Tradiþia – proporþie - ritm - armonie3...

Biserica Cuvioasa Parachiva - Voineºti, sec. XVIII

Biserica Sf. Voievozi, sat Munteneºti - ªtefan cel Mare, sec. XVIII-XIX, vedere sud-est



Titlu articol 531

Biserica Sf. Gheorghe - Lipovãþ, sec. XVII-XVIII, vedere sud ºi vest

Biserica Adormirea Maicii Domnului, sat Mãnãstirea - Deleºti, sec. XVIII, vedere sud-vest



Semnatar articol532

Biserica Sf. Nicolae, sat ªtioborãni - Soleºti, 1726, vedere sud-est

Biserica Sf. Nicolae, sat Cãpuºneni - Lipovãþ, 1792, vedere sud-vest



Titlu articol 533

Biserica Sf. Nicolae, sat Cârþibaºi - Bogdãniþa, 1833, vedere nord-est

Biserica Sf. Nicolae, sat Cetãþuia - Puieºti, sec. XVI-XVIII, vedere sud-est



Semnatar articol534

Biserica Sf. Nicolae, sat Pârveºti - Costeºti, 1816-1820, vedere sud-vest

Doina Rotaru - Biserici de Lemn Din Vaslui

Documents

Transcript of Doina Rotaru - Biserici de Lemn Din Vaslui