PROIECT DIDACTIC

Data: 20.02.2007Profesor: Bobârsc IulianaClasa : a IX-a FObiectul: Limba şi literatura românăSubiectul: Textul publicitarTipul lecţiei : dobândire de noi cunoştinţe

Obiective operaţionale:

Obiective cognitive :

O1 – să –şi însuşească informaţii despre textul publicitar,

O2 – să recunoască un text publicitar;

O3 – să realizeze un text bublicitar

Obiective afective :O4— să aparecieze noile informaţii, integrându-le în propriul sistem de valori;

Condiţiile iniţiale ale claseiClasa este formată din 29 de elevi cu nivel mediu de pregătire.

Strategia didactică

Metode şi procedee de instruire: exerciţiul, problematizarea, expunerea, demonstraţia

Mijloace de învăţământ : tabla, flipchart Materiale didactice: fişe, scheme Forme de organizare a clasei: frontal, individual Bibliografie:Pârlog, Hortensia, Analiza anunţurilor publicitare la nivelul

vocabularului în LR XXXVI;

Scenariul didactic

1. Organizarea colectivului de elevi. Captarea atenţiei

Profesorul face prezenţa clasei, asigură climatul de lucru. Profesorul incită curiozitatea elevilor, precizând că astăzi vor fi, deşi doar pentru o oră, oameni care lucrează pentru o firmă de publicitate.

2. Anunţarea obiectivelorProfesorul enunţă obiectivele lecţiei şi scopul, conform proiectului. 3. Reactualizarea cunoştinţelor prin conversaţie frontală, explicaţiePrintr-o conversaţie profesor-elev se realizează actualizarea informaţiilor despre

stilurile funcţionale ale limbii române, punându-accent pe informaţiile despre stilul publicistic.

4.Dirijarea învăţăriiLa început profesorul le prezintă o scurtă isorie a stilului publicstic în limba

română: stilul publicitar a început să se reinstaleze în limba română, cu formulele şi strategiile sale specifice, folosind mai puţin tradiţia antebelică (depăşită între timp) şi mai mult modelele occidentale contemporane. Primele texte publicitare româneşti de după 1989 încercau să reînvie genul preluând, în condiţii grafice precare şi uneori prin traduceri neinspirate, tipare străine. Treptat, discursul publicitar românesc începe să-şi construiască modele proprii, adaptate situaţiei şi mentalităţilor locale. Începând din 1990, reclama românească a evoluat vizibil, odată cu publicul, tot mai dispus să accepte formule complexe şi spectaculoase. Şi cercetarea sa lingvistică este încă la început: în monografii ştiinţifice, ca şi în manuale şi ghiduri practice, fenomenul publicitar este de obicei privit ca un întreg (căi de răspândire, cod al imaginii şi al sunetului, text), aşa că problemelor de limbă li se consacră un spaţiu limitat (de exemplu în Dâncu 1999); cel mai complet studiu lingvistic apărut până acum este Stoichiţoiu Ichim 1997.

Elevii sscultă cu atenţie informaţiile oferite de profesor, notându-şi în caiete doar informaţiile pe care le consideră importante.

Profesorul alcătuieşte împreună cu elevii un panou cu trăsăturile textului publicitar, pornind de la planşă.Textul publicitar:

Este un mesaj specific stilului publicistic Presupune un emiţător şi un receptor pasiv, Presupune simultaneitatea mai multor limbaje pe lângă cele lingvistice

(cuvânt, muzică, imagine etc) Foloseşte mai ales procedele oralităţii (adresarea la persoana a II-a,

construcţii exclamative sau imperative, stilul telegrafic) Elaborarea anunţului publicitar trebuie să ţină seama de natura canalului

prin care se difuzează Utilizarea frecventă a unor figuri de stil: personificarea, litota, antiteza,

eufemismul, oximoronul)5.Asigurarea feedback-ului şi evaluarea se realizează prin alcătuirea de către

elevi a unui text publicitar pentru un produs ales de ei.Sunt aleşi doi elevi care-şi vor prezenta anunţurile.

6.Asigurarea retenţiei şi a transferului Ca activitate independentă li se va propune elevilor să formuleze un anunţ publicitar pentru o agenţie de voiaj, precizând canalul de transmisie.