TEXTUL ARGUMENTATIV

(teorie şi model de argumentare)

 

Argumentarea este un mijloc prin care se susţine sau se demonstrează un punct de vedere privitor la

o anumită temă. Este procesul de justificare logică a unei opinii pe care vrem să o susţinem. Procesul

argumentării unei opinii presupune parcurgerea unor paşi obligatorii: a susţine, a dovedi, a întări. 

Scopul argumentării este de a convinge (persuada) partenerul de comunicare (interlocutor sau

cititor), privitor la valabilitatea opiniei exprimate. O opinie nesusţinută de argumente nu este o

argumentare, ci o afirmaţie nejustificată (lipsită de valabilitate).

 

Structura unui text argumentativ

 

1. Enunţarea ipotezei: alcătuirea unui enunţ clar, care conţine teza/ideea ce urmează a fi

demonstrată, dar şi exprimarea propriei opinii faţă de aceasta. Se pot folosi verbe de opinie: a crede, a

considera etc. 

2. Argumentarea propriu-zisă (Formularea argumentelor): enunţarea a două sau mai multe

argumente pro şi/sau contra ipotezei enunţate şi susţinerea lor (exemple, citate, prezentarea unor

întâmplări, opinii de autoritate, comparaţii care să scoată în evidenţă ideea susţinută). 

Argumentele se punctează prin formulări pregnante, care au rolul de a anunţa că urmează ceva

important, solicitând în acest fel atenţia interlocutorului / cititorului: pentru că, deoarece, faptul se

explică prin, de exemplu, la fel ca, având în vedere faptul că…, spre deosebire de, în primul rând, în al

doilea rând, într-o ordine de idei, în altă ordine de idei etc. 

3. Formularea concluziei: întărirea ipotezei, prin reluarea sa în mod nuanţat, dacă argumentarea a

demonstrat teza enunţată iniţial; contrazicerea ipotezei, dacă argumentarea a demonstrat ipoteza

respectivă. Se utilizează diverse cuvinte persuasive: în mod sigur, evident, clar, prin urmare, aşadar, în

concluzie etc.

Mãrcile textului argumentativ

Conectori logici: 

Pot fi cuvinte (conjuncţii, adverbe, prepoziţii, interjecţii), expresii şi locuţiuni (conjuncţionale,

adverbiale, prepoziţionale), verbe şi expresii verbale, propoziţii care organizează discursul

argumentativ.

Conectori care introduc teza: părerea mea este că, voi arăta că Conectori care leagă argumentele de tezele pe care le susţin:prin urmare, aşadar, în

consecinţă, fiindcă, deoarece, întrucât Conectori care introduc argumente (justificatori): căci, pentru că, de fapt, dovadă că, cum,

având în vedere că, de altfel conectori care introduc primul argument:  în primul rând, mai întâi de toate, să începem prin,

trebuie amintit mai întâi că, prima remarcă se referă la, să pornim de la conectori care introduc următoarele argumente:  în al doilea rând, în plus , în continuare, la fel,

pe de o parte... pe de altă parte, nu numai... ci şi conectori care introduc ultimul argument:  în fine, pentru a termina, în ultimul rând, nu în

ultimul rândconectori care leagă argumentele între ele: şi, dar, însă, ci, sau Conectori care introduc concluzia: deci, în concluzie, aşadar, iată de ce, ei bine

După natura relaţiei între secvenţele discursive pe care le leagă, conectorii pot fi:de analogie: şi, de asemenea, adică, precum, ca şi, ca şi cum, asta aminteşte de, să ne amintim de;de exemplificare sau ilustrare: de exemplu, de pildă, anume, să luăm în considerare;de explicare: adică, altfel spus, mă refer la, vreau să spun, de fapt;de disjuncţie: sau, fie, ori, exceptând, ceea ce exclude, spre deosebire;de opoziţie, de rezervă, de rectificare, de respingere: dar, or, totuşi, cu toate acestea, în schimb, din contră, de fapt, în realitate, în timp ce, în loc să, nici, ceea ce contrazice, ceea ce interzice;de concesie: chiar dacă, cu toate acestea, totuşi, să admitem totuşi, în ciuda;de cauzalitate: pentru că, fiindcă, deoarece, căci, având în vedere, dat fiind că, din moment ce, de aceea;de consecinţă: deci, în consecinţă, ca urmare, ceea ce implică, de unde decurge, ceea ce ne trimite la, de frica;

Etapele producerii unui text argumentativCitiţi cu atenţie subiectul pentru a vă da seama care este situaţia de comunicare impusă (Cine este enunţiatorul?, Cine este destinatarul?, Când?, Unde?, De ce?, Cu ce scop?), care esta tema, care trebuie să fieteza voastră.Căutaţi apoi argumente pentru a susţine teza. Pentru fiecare argument găsiţi cel puţin un exemplu potrivitpe care să-l dezvoltaţi.Clasaţi argumentele de la cel mai puţin convingător la cel mai convingător, pentru a evidenţia cât mai bine opinia voastră.Într-o argumentare scrisă aşezaţi în acelaşi paragraf argumentul şi exemplele potrivite pentru a-l susţine. Claritatea discursului argumentativ este susţinută şi de împărţirea textului în paragrafe.Utilizaţi corect conectorii logici ! Nu uitaţi că , oricare ar fi tipul de text pe care îl aveţi de redactat, trebuie să aveţi o introducere şi oconcluzie!

Tema:

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 30 de rânduri, despre avere, pornind de la ideea identificată în următoarea afirmaţie: „Acei care cred numai în bani nu sunt prea cinstiţi”. (Cilibi Moise, Apropouri)

Rezolvare: Consider că afirmaţia făcută de Cilibi Moise, conform căreia “Acei care cred numai în bani nu sunt prea

cinstiţi”, este una întemeiată, având în vedere că drumul spre îmbogăţire este dificil şi implică sacrificii

uriaşe, ajungându-se chiar la pierderea cinstei şi a moralităţii.

În primul rând, preocuparea pentru bani este inevitabilă, având în veder că banul ne asigură traiul şi

existenţa, dar banii nu aduc fericirea în casa omului, ci viaţa în linişte şi pace alături de cei dragi. Din

păcate, unii oameni fac din îmbogăţire un adevărat ţel, setea de avere creându-le dependenţă şi

ajungând, treptat, să le domine existenţa. Aceşti oameni uită să mai acorde importanţă

lucrurilor care contează cu adevărat.

În al doilea rând, această goană după îmbogăţire poate transforma oamenii cinstiţi în indivizi capabili

de a face orice pentru a câştiga cât mai mulţi bani, determinându-i chiar să renunţe la onestitate, la

principiile morale şi chiar să îşi neglijeze propria familie. Aşa cum afirma un vechi proverb românesc,

banul este „ochiul dracului”.

În concluzie, oamenii „care cred numai în bani” sunt învăluiţi de mirajul averii şi pot acţiona şi pe căi

necinstite pentru a o obţine, neînţelegând că, deşi sunt necesari pentru a asigura existenţa, „banii nu

aduc fericirea” sau armonia în familie şi nu trebuie consideraţi un ideal.