8/13/2019 text textualitate in limba romana.doc

http://slidepdf.com/reader/full/text-textualitate-in-limba-romanadoc 1/3

TEXT

Configuratie lingvisticã alcãtuitã dintr-o secventã de unitãti (cel mai adesea propozitii*)coerente din punct de vedere sintactico-semantic si actualizatã prin uz în procesulcomunicãrii* scrise sau orale. Intuitiv, textul este perceput si delimitat cu relativãusurintã, în raport cu domeniul în care se utilizeazã conceptul; pentru istoric ori

magistrat, sensul primordial este acela de înregistrare, document! si are în vedere înspecial textele scrise; pentru literat, textul este produsul unui autor si o"iect decercetare al istoriei literare# stilisticii# poeticii; un al treilea sens dat intuitiv conceptuluie mai larg si mai putin specific, textul fiind considerat - încep$nd din retoricile antice -o compozitie alcãtuitã conform anumitor reguli "ine determinate. % &in definitie,rezultã cã textul poate fi conceput din variate perspective' sintacticã, semanticã sipragmaticã.

. &in punct de vedere sintactic, textul este o secventã de unitãti lingvistice acãror legãturã se manifestã prin anumite particularitãti gramaticale, apãrute cuprecãdere ca rezultat al relatiilor transfrastice. egãtura care asigurã caracterulde tot unitar al unei asemenea secvente se numeste coeziune* si esteconsideratã de maoritatea autorilor drept element definitoriu al conceptului de

text. Criteriile coeziunii, formulate de numerosi cercetãtori si fixate cu o relativãconsecventã si rigurozitate, sunt urmãtoarele (sã se o"serve cã toate reprezintãfactori de continuitate în spatiul extrafrastic, în parte extensii ale elementelorde continuitate din cadrul propozitiei; vezi lucrãrile lui +. etfi, /. . 0an &i1,2. 3c/midt, 4. de 5eaugrande si 6. &ressier, 7. 0asiliu etc.);

8. Recurenta-repetarea integralã sau partialã a elementelor lexicale ori a modeluluisintactic; uneori se asociazã cu sc/im"area clasei gramaticale, ver"ul put$nd fi reluat,de ex., printr-un su"stantiv' -am revãzut dupã cinci ani. 4evederea a fost plãcutã;9. Paralelismul* - înteles în sens pur gramatical, ca repetare a unor structuri sintactice,dar completate cu elemente lexicale concrete noi;:. Parafraza - repetarea continutului, exprimat însã într-o formã diferitã; de parafrazã

tine si o altã caracteristicã a textului, posi"ilitatea acestuia de a fi rezumat;. Pro-formele - în secventa de propozitii, su"stituirea unor elemente lexicale prinînlocuitori!, forme scurte fãrã sens propriu, cel mai adesea pronume; existã însã siproforme din alte clase, de ex. pro-ver"e' 7i învatã la anatomie. 7a lucreazã înla"orator. m$ndoi se pregãtesc pentru examene +# 7levii si-au scris compozitiile.cestea au fost "ine notate.## Ion învatã. <u o face cu plãcere;=. Elipsa - repetarea unei structuri si a continutului ei, omit$ndu-se însã uneleelemente din structura* de suprafatã ' >aria mergea pe stradã. ?>ana@ 3e plim"ag$nditoare;A. Timpul, aspectul, jonctiunea - inserarea în structura de suprafatã a unor semnaledestinate sã marc/eze o relatie între evenimente sau situatii din lumea textualã'unitatea temporal-aspectualã, consecutia timpurilor etc.;

B. Perspectiva functionalã a propozitiei - ordonarea enuntului astfel înc$t secventa sãarate importanta sau noutatea ariilor de continut;. Intonatia - în textele orale, este un semnal al noutãtii# importantei continutului; deex.' 0ine azi - enunt neutru, fatã de 0ineDDDE-enunt care marc/eazã o atitudineafectivã, o stare emotionalã. % extul are, din punct de vedere sintactic (dar sisemantic), autonomie si caracter înc/is; delimitarea si posi"ilitãtile de segmentare atextului în micro-sau macro-structuri constituie pro"leme esentiale ale gramaticiitextuale (vezi F4>ICG8). &elimitarea este determinatã, în principiu, de spatiileal"e ("lancurile) initiale si finale ale textului; punctul* constituie si el o astfel de limitã,dar nu e specific textului, în mãsura în care tot prin punct se marc/eazã si sf$rsitulpropozitiei. In delimitare, pot fi luate în considerare eventuale elemente dereluare#paralelism, cu implicatii de continut' formulele initiale si finale ale textului

(pentru povestirea popularã, de ex. - fost odatã ca niciodatã H si au trãit fericitip$nã la ad$nci "ãtr$nete; pentru un text stiintific - expunerea o"iectului demonstratieimatematice HJ formula finalã clasicã, Kuod erat demonstrandum etc.). 3egmentarea

8/13/2019 text textualitate in limba romana.doc

http://slidepdf.com/reader/full/text-textualitate-in-limba-romanadoc 2/3

cunoaste si ea variatii în text, care poate fi divizat în fraze, dar si în unitãti superioareca întindere - grupuri de fraze ordonate în paragrafe, sectiuni sau capitole. 7xistã însãsi texte alcãtuite dintr-o singurã propozitie' /ai1u-ul aponez, uneori epigramele#g/icitorile#prover"ele, poemele într-un vers de Ion illat etc. e de altã parte, c/iartipologia textelor presupune prin definitie o delimitare#segmentare intuitivã, cãci, înunitatea textualã, fragmentele descriptive se izoleazã automat de cele narative.

 Conform anumitor critici si restrictii formulate privitor la criteriul coeziunii (7. 0asiliu),aceasta se dovedeste adesea a avea o naturã semanticã, si nu pur sintacticã, întruc$tnu se situeazã aproape niciodatã în afara referirii la sensul unitãtilor componente alesirului textual, care nu poate fi definit, astfel, exclusiv din perspectivã sintacticã.

5. &in punct de vedere semantic, unitatea textului este asiguratã de coerenta* sa,conditie care rezumã relatiile semantice dintre componentele unui text. &esi aspectelesemantice ale teoriei textului au fost mai putin clar rezolvate dec$t cele sintactice, secontureazã douã conditii fundamentale pentru ca o secventã sã fie consideratã text'8. propozitiile care o formeazã tre"uie sã fie co-referentiale, adicã sã desemnezeaceeasi realitate referentialã;

9. sensul glo"al al textului sã nu fie înteles ca o sumã a semnificatiilor unitãtilorconstituente, întruc$t acesta aduce întotdeauna un supliment de semnificatie; naturaacestui plus semantic nu poate fi satisfãcãtor formalizatã.% Com"in$nd criteriile sintactic si semantic, se considerã cã în interiorul textului existã'a) o ordine logicã (ce priveste sensul secventei, raporturile cauzale, conclusive etc.);") o ordine temporalã (care priveste succesiunea morfologicã a timpurilor ver"ale,dupã o logicã inductiv-deductivã determinatã de sensurile gramaticale ale timpurilorver"ale, de ex.);c) o ordine spatialã (ordinea linearã a propozitiilor, consideratã definitorie; aranareaspatialã este mai putin evidentã în lim"aul standard, dar e specificã în sc/im" poezieisi se aflã în legãturã cu codul prozodic care determinã gruparea propozitiilor înversuri*# strofe* sau în figuri sintactice; vezi LIFM4G).

C. treia a"ordare a textului, cea mai recentã, este realizatã din perspectivãpragmaticã. re în vedere functiile textului într-o situatie specificã (procesul decomunicare) si considerã textul ca pe un sens în actiune. In aceastã viziune,textul a fost definit ca o unitate de lim"a în uz, accentu$ndu-se astfel functia sade actualizare a enuntului' textul este deci privit ca un enunt în interiorul unuicontext comunicativ,realizat ca formã oralã sau scrisã si constituit dintr-uncuv$nt (3taiD) sau dintr-o secventã mult mai amplã de unitãti. unctul deplecare pentru aceastã teorie îl constituie situatia pragmaticã în care seutilizeazã textele; acestea sunt constructii lingvistice destinate sã acopere# sãsuplineascã natura tranzitorie a comunicãrii directe (engl. face-to-face, fatã-nfatã!). rãsãtura lor cea mai caracteristicã - din acest punct de vedere - o

reprezintã posi"ilitatea de a fi transmise prin timp si spatiu' textul poate fidesprins din situatia de comunicare originalã si utilizat din nou într-o situatiediferitã si# sau ulterioarã, distantã în timp fatã de momentul producerii sale;este modalitatea principalã prin care informatia se transmite nu numai de la unindivid la altul, ci si de la o generatie la alta.

% ingvistica textului se aflã într-un moment de început al dezvoltãrii sale. &e aceea,termenul text tre"uie folosit restrictiv, adicã relativ la o clasã particularã de structurilingvistice (secvente coerente si coezive, orale si scrise etc.), dar excluz$nd altele (deex., conversatia*); tre"uie rezervat pentru enunturile monologice orale, în care nu sesc/im"ã vor"itorul (de ex., discursul sau povestirea) si pentru enunturile scrise#tipãrite în totalitate; este recomanda"il ca uzul termenului text sã fie restr$ns la constructiilingvistice, excluz$ndu-se referirea la productii audio-vizuale (ca filmele si "enzile

desenate) sau produse ale altor arte (muzica, artele plastice).(0ezi F4>ICG8).

8/13/2019 text textualitate in limba romana.doc

http://slidepdf.com/reader/full/text-textualitate-in-limba-romanadoc 3/3

TEXTUALITATE

roprietate definitorie a textului*; ansam"lu de caracteristici formale (sintactice),semantice si pragmatice care fac ca o configuratie de unitãti lingvistice (de cele maimulte ori propozitii) sã constituie un text. % 3tudiile de teorie#gramaticã a textului (veziF4>ICG8) au formulat c$teva standarde ale textualitãtii, pe care le situeazã la"aza actualizãrii si functionãrii textelor (4. de 5eaugrande)'8. Coeziunea* su"sumeazã procedurile pe "aza cãrora elementele din structura

sintacticã de suprafatã apar progresiv si asigurã între ele o conectivitate secventialã;sensul coeziunii include formarea gramaticalã a frazelor#propozitiilor si caracteristiciprecum' recurenta si paralelismul, pro-formele, articolul, co-referinta, elipsa si onctiunea (vezi 7N);9. Coerenta* su"sumeazã procedurile prin care este mentinutã conectivitateaconceptualã, realiz$nd unitatea textului la nivel semantic; sensul coerentei includerelatiile logice între unitãtile textului (cauzalitatea, gruparea termenilor în clase),relatiile spatio-temporale etc.;:. Intentionalitatea are în vedere atitudinea emitãtorului, a celui ce produce textul, înfunctie de care o configuratie datã a lim"aului e realizatã ca text coeziv si coerent;conform acestui principiu, textul este un instrument, în urmãrirea unui plan, utilizatpentru atingerea unui scop;

. Acceptabilitatea are în vedere atitudinea receptorului textului, care confirmã faptulcã o anumitã configuratie lingvisticã este acceptatã ca text dotat cu coeziune sicoerentã; ca si intentionalitatea, accepti"ilitatea are grade diferite de tolerantã înadmiterea#identificarea unui text, în cazul în care contextul* produce tul"urãri ale întelegerii sau în care receptorul nu identificã scopurile emitãtorului-producãtor detext; =. Situationalitatea su"sumeazã factorii care fac un text relevant pentru o anumitãsituatie, at$t în comunicarea directã (engl. face-to- face fatã-n fatã!) despreevenimentele o"serva"ile, c$t si ca mediator în citirea unor texte literare vec/i, despreevenimente care au loc într-o lume alternativã (de ex., receptareaevenimentelor#situatiilor din epopeile Iliada si Odiseea de 2omer, lumi fictionale si întelese ca atare de cititorul modern);

 A. Intertetualitatea* su"sumeazã relatiile existente între un text si alte texterelevante, dintr-o experientã anterioarã;B. Informativitatea! standardul care determinã faptul cã textul tre"uie sã transmitã oanumitã cantitate de informatie, varia"ilã în functie de numãrul alternativelor posi"ile între ocurentele textuale.

% 3tandardele textualitãtii rezumã aspecte si#sau conditii esentiale în definirea sifunctionarea textului. Caracterul lor eclectic a fost remarcat c/iar de autorul sintezei(4. de 5eaugrande)' douã criterii sunt orientate spre text (coeziunea si coerenta), douãsunt predominant psi/ologice (intentionalitatea si accepta"ilitatea), douã în specialsociale si pragmatice (situationalitatea si intertextualitatea), iar ultimul tine delingvistica computationalã (informativitatea). <ici unul dintre standarde nu poate fi

apreciat izolat, fãrã a fi luate în considerare si celelalte. >ãsura în care o unitate delim"a este consideratã text depinde de gradul în care aceste criterii sunt satisfãcute.>.>.