Text cu 30 procedee stilistice utilizate

Simţeam o durere… îmi era dor de tata!

Simţeam o durere...(1)uneori nu puteam suferi amintirea despre această fantomă(2) Il iubeam viu şi mort,(3) oricum în amintire! Era toamnă şi eram acasă. O poză veche de familie a readus în trăiri un sentiment pe care încercam s-l uit, simţeam o durere...îmi deschise întâi poarta, apoi uşa, s-a furişat in odăi, până ce a ajuns în inimă!(4) Privirea îmi era calmă, rece, neclintită de la acea poză,(5) Doamne ce pustietate...(6) Gândul îmi alerga sălbatic(7) prin copilăria copilului închis în închisoarea inimii mele(8). Îmi aminteam de soţul mamei mele, de tatăl fraţilor mei,(9) dar refuzam să recunosc că îmi era dor de tata, Doamne ce pustietate... Geamul tăcea, când eram mică credeam că o să se întoarcă acasă, va veni oare?(10) Deşi crescusem de fiecare dată când reveneam acasă simţeam că e alături, trecuse atâta timp, dar continua să mă doară, până la limitele fiinţei din mine.(11) Îmi părea veşnicia o toamnă şi toamna o veşnicie,(12) era cald şi mă sufoca acest năduf răspândit în întreg corpul într-o clipă(13). Plângeam ca un copil(14) fără să mai înţeleg de ce, pentru că mă durea sau pentru că eram prea mică când se stinse şi aveam atâtea a întreba. Toate amintirile se contopeau într-un scenariu bine întocmit pentru o piese de teatru nereuşită. Când mai era viu îl admiram pentru simţul umorului nemaipomenit(15), in pofida faptului că boala la ţintuit la pat pentru o jumătate de viaţă.(16) Eram totuşi mică şi doar acum înţelegeam ce se întâmplase, în una din zilele în care eram doar cu el acasă a spus parcă pentru mine parcă pentru sine ”Am să mor”(17) Ce nostim a fost, nu ştia că nu înţeleg despre ce vorbeşte.(18) În următoarele zile boala a pus stăpânire deplină pe el, m-ă rugase mama să stau lângă el în caz că are nevoie de ceva, o zi întreagă, o zi încheiată am stat lângă el, ce fetiţă cuminte eram, îşi trăia ultima zi şi eu nu scoteam un cuvânt(19) nu ceream o povaţă...Nu îi era frică să moară, adesea spunea că „tot de o moarte am să mor”(20) A doua zi mama ne-a trezit mai devreme ca de fiecare dată, plângea, am alergat în camera in care seara îl lăsasem, omul palid cu ochii închişi învelit cu o plapumă albă era tatăl meu.(21) Mai întâi nu înţelegeam că nu mai este, apoi nu vroiam să înţeleg, încet, încet uitam până ce devenise o amintire(22) şi atunci revenea în memorie, înţelegeam că nu mai este şi vroiam să înţeleg de ce?!(23) Era o amintire ce cuprindea o veşnicie(24), un dor caustic(25)ce mă pustia de fiecare dată. Rămăsesem să port negru, mai întâi pe haină apoi în suflet. Creşteam, poate mai devreme decât a trebuit, mama plecase peste hotare şi eu rămăsesem să lupt cu singurătatea. Simţeam o durere... ştiam de la bunica că „Dumnezeu se coboară până unde ne ridicăm noi”(26) dar nu puteam lupta. Atunci am scris şi primul vers, mi-am dat seama într-un moment că „Nu e suficient să fii plin de talent, dar e necesar să fie şi talentul plin de tine”(27) şi cu toate acestea nu puteam lupta! Dorul mă cuprindea a câta oară(28) ochii înlăcrimaţi închişi pentru doar o clipă fugindă de amintire desluşeau chipul tatălui de pe vechea fotografie. Simţeam o durere...era toamnă şi exact august, o toamnă tristă care se repeta a zecea oară de când murise! Îmi revenisem uşor, doar inima se zbătea fricoasă de dura amintire(29) ce putea reînvia în orice moment. Rămăsesem să port negru, mai întâi pe haină apoi în suflet.(30)Şi Doamne ce pustietate...

1-anaforă2-antifrază3-antiteză4-aşteptare frustrată

5-enumerare6-epiforă7-alegorie8-alteraţie9-aluzie10-întrbare retorică11-imperfect narativ12-chiasm13-ambiguitate14- comparaţie15-metonimie(cauză pentru efect)16-paradox17-monolog18-ironie19-autoironie20-enunţ reflexiv21-emfază22-gradaţie descendentă23-gradaţie ascendentă24-hiperbolă25-epitet26-contex27-creaţie personală28-laitmotiv29-metaforă30-sinegdocă