PROCEDEE DE EXPRESIVITATE ARTISTICĂ (1)

--

1. EPITETUL = figura de stil formată dintr-un cuvânt sau un grup de cuvinte cu înțeles unitar care pune în lumină însușiri deosebite ale lucrurilor, ființelor, împrejurărilor și ideilor despre care este vorba.

Exemple:

Când ajunge la fântână, / Jos, pe-o pajiște săracă / pune-odorul ei.

(G. Coșbuc, În miezul verii)

În zadar ca s-o mai cate tu trimiți în lume crainic, / Nimeni n-a afla locașul unde ea s-ascunde tainic...

(M. Eminescu, Călin-File din poveste)

1

Figuri de stil sau tropi

Cuvintele sunt folosite cu sens figurat

Clasificare: Epitetul poate fi:

- ornant;

- cromatic;

- metaforic;

- personificator;

Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace.

(M. Eminescu)

Cu-a ta prezență-n gând, oricine-ai fi/ Mi-mpodobesc singurătățile aurii / Sub luna care-și cântă neatins / Pe ram albastru, cântecul aprins.

(Cicerone Theodorescu)

Nu-mi cârmuiesc eroii corabia iubirii, / Ci tu mi-o porți, zeiță de gheață și furtuni...

(Vasile Voiculescu)

...vântul sperios vreo

2

- antitetic (oximoron).

După numărul de termeni, epitetul poate fi:- epitet simplu;

creangă sfarmă / Singuratice izvoare fac ca valurile larmă.

(M. Eminescu)

Las să mă uit în ohii-ți ucigător de dulci

(M. Eminescu, Strigoii)

Când deodată tu-mi apăruși în cale / Suferință, tu, dureros de dulce.

(Mihai Eminescu)

Părea un tânăr voievod / Cu păr de aur moale, / Un vânăt giulgi se-ncheie nod / Pe umerele

3

- epitet dublu;

- epitet multiplu.

goale. // Iar umbra feței străvezii/ E albă ca de ceară-/ Un mort frumos cu ochii vii/ Ce scânteie-n afară.

(M. Eminescu, Luceafărul)

somnoros și lin se bate (M. Eminescu, Călin , file din poveste)

În acel timp de chin și jale strălucea peste Olt un bărbat ales și vestit și lăudat pentru frumusețea trupului său, prin virtuțile lui alese și felurite.

(N. Bălcescu, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul).

4

2.PERSONIFICAREA= figura de stil prin care se atribuie însușiri omenești (comportări, gânduri, sentimente) unor ființe necuvântătoare, lucruri, fenomene ale naturii și chiar unor idei abstracte.

3.COMPARAȚIA=figura de stil care constă în alăturarea de doi

Exemple:

Din casa voastră unde-n umbră / Plâng doinele și râde hora / Va străluci odată vremii/ Norocul nostru-al tuturora.

(Octavian Goga)

Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori, / Scuturând din a lui poale lungi și răpizi meteori.

(V. Alecsandri, Noaptea)

Exemple:

Precum un măr rostogolit / în gura trunchiului ce-l ține / se

5

termeni, pe baza unei trăsături comune sau a unei asemănări, pentru a-l evidenția pe primul prin intermediul celui de-al doilea. Comparațiile au rolul de a da o mai mare claritate și expresivitate limbajului.

Structura comparației:- elementul comparat;- cuvintele de legătură :

reîntoarce-infinit / tictacul mărilor saline.

(Mircea Dinescu)

Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic.

(M. Eminescu, Călin , file din poveste)

Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri...

(M. Eminescu, Trecut-au anii)

Soarele rotund și palid se prevede printre nori / Ca un vis

6

ca, precum, asemenea, ca și, astfel ca, întocmai ca, cât, așa, cum, aidoma, asemănător cu, la fel cu, ca și cum etc.;

- elementul cu care se compară.

4.METAFORA =figura de stil prin care,

în baza unei asemănări comune se înlocuiește un termen propriu cu

de tinerețe printre anii trecători. (V. Alecsandri, Iarna)

În umbra lor, încet, fără zăbavă, / Ca un blestem din vremuri înnoptate, / Ca o pedeaps-a vecuri de păcate / Venea stăpânul gliei odrăslite.

(Octavian Goga, Clăcașii)

Exemple:

Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, / Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; / C-acuma din pleiada-ți auroasă și

7

unul figurat, printr-o comparație subînțeleasă.

5. HIPERBOLA =figura de stil prin care se exagerează în mod intenționat, mărindu-se sau micșorându-se trăsăturile unei ființe, unui obiect, fenomen sau ale unei întâmplări, cu scopul de a impresiona pe cititor sau ascultător.

senină / Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, / Se stinse-o dalbă stea!

( M. Eminescu, La mormântul lui Aron Pumnul)

Exemple:

Sălbaticul vodă e-n zale și-n fier / Și zalele-i zuruie crunte, / Gigantică poartă-o cupolă pe frunte, / Și vorba-i e tunet, răsufletul ger, / Iar barda din stânga-i ajunge la cer. / Și vodă-i un munte.

(George Coșbuc, Pașa Hassan)

8

6. ALEGORIA =figura de stil complexă prin care se exprimă o idee, un sentiment, o atitudinecu ajutorul unei serii de epitete, comparații, metafore etc. Alegoria se poate rezuma la un singur vers, la un segment liric sau poate fi fondul unei întregi opere literare.

Exemple:

Luceafărul de M. Eminescu este o alegorie a geniului. Alegoria moarte-nuntă din

balada Miorița pune în evidență credința poporului român că sfârșitul vieții nu este decât o trecere într-o altă formă de existență, în comuniune cu natura, în ipostaza unei nunți comice: și-i spune curat / Că m-am însurat/ C-o fată de crai / Pe-o gură de rai./

9

PROCEDEE DE EXPRESIVITATE ARTISTICĂ (2)

Procedee de sintaxă poetică Cuvintele nu sunt folosite cu sens figurat.

1.ENUMERAȚIA =procedeul artistic care constă în înșiruirea (enumerarea) de termeni de același fel cu rolul de a pune mai bine în evidență ideea exprimată și de a da amploare stilului.

Exemple:

Aici stejarii, brazii, și fagii trufași înalță capul lor spre cer, alături te afunzi într-o mare de grâu și de porumb din care nu se vede calul și călărețul.

(N. Bălcescu) Galbeni, stupi, oi,

10

2.INVERSIUNEA =procedeul artistic care constă în schimbarea ordinii obișnuite a cuvintelor din grupuri de cuvinte, a părților de propoziție în propoziție și a propozițiilor înseși din frază, pentru a

cai, boi, și alte bagateluri de alde astea, prefăcute în parale, trebuiau să ducă dascălii plocon catihetului.

(Ion Creangă)

Exemple:

Și azi, când a mea minte, a farmecului roabă, din orișice durere îți face o podoabă, / Și când răsai nainte-mi ca marmura de clară, / Când ochiul tău cel mândru străluce în afară/

11

obține efecte stilistice. Inversiunea apare la nivelul propoziției, când atributul sau complementul stă în fața cuvântului determinat, când predicatul este așezat înaintea subiectului, dar și la nivelul frazei, când o propoziție subordonată se plasează în fața regentei ei.

3.REPETIȚIA =procedeul artistic care constă în repetarea unui

Întunecând privirea-mi de nu pot să văd încă/ Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă (...) / Azi văd din a ta vorbă că nu mă înțelegi.

(M. Eminescu) Când de dor ne zice Laie, / Tremură cupa pe masă;

(Octavian Goga)

Exemple: Ziua ninge, noaptea

ninge, dimineața ninge iară...(Vasile Alecsandri)

12

cuvânt, a unei sintagme, cu scopul de a întări ideea exprimată.

Repetiția poate să apară și la nivel fonetic:- repetarea unor sunete

consonantice (consoane sau silabe inițiale, aflate, de obicei, în rădăcina cuvintelor cu efect eufonic, imitativ ori expresiv) se numește aliterație;-repetarea aceleiași vocale accentuate=asonanță.

Mircea însuși mână-n luptă vijelia-ngrozitoare, / Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare... (Mihai Eminescu)

Dintre sute de catarge/ care lasă malurile/ Câte oare le vor sparge / Vânturile, valurile?

(Mihai Eminescu)V âjâind ca vijelia și ca

plesnetul de ploaie...(M. Eminescu)

A rgint e pe ape și aur în aer...(M.Eminescu, Mortua est!)

Căci unde-ajunge nu-i hotar / Nici ochi spre a cunoaște. (Mihai Eminescu)

13

4.ANTITEZA =procedeul artistic care

constă în alăturarea a doi termeni opuși (ființe, obiecte, idei, principii etc.), care se pun reciproc în lumină, cu scopul de a reliefa pe unul prin celălalt, de a sublinia și mai mult opoziția dintre ei.

5.INVOCAȚIA RETORICĂ=procedeul artistic prin care se invocă o personalitate, o

Exemple:

Așadar, vorbirea este cugetare ce se aude, precum și cugetarea este vorbire tăcândă.

(N. Bălășescu) Copilul plânge pentru că

n-a cunoscut încă viața; bătrânul plânge pentru că a cunoscut-o prea mult.

(I.Bassarabescu)

Exemple: Cântă, zeiță, mânia ce-

aprinde pe Ahil Peleianul...(Homer)

14

zeitate, un principiu, cu scopul de a întări ideile exprimate de scriitor.

6.INTEROGAȚIA RETORICĂ

procedeul artistic prin care se evidențiază, cu ajutorul unei întrebări la care nu se așteaptă răspuns, o idee, o atitudine, un sentiment sau un principiu al autorului.

Doină, doină, cântec dulce! / Când te-aud nu m-aș mai duce. (Folclor)

Exemple: Ce-i mâna pe ei în luptă,

ce-au voit acel Apus?(Mihai Eminescu)

Unde sunt glasurile de altă dată?

(Ion Vinea)

15

7.EXCLAMAȚIA RETORICĂ

procedeul artistic care exprimă unele dintre cele mai variate și coplexe sentimente și gânduri (surpriza, mânia, bucuria, admirația, îndemnul, dorința, speranța, regretul, mândria, suferința, compasiunea, curiozitatea etc.)

Exemple:

N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid / Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!

(Mihai Eminescu)

16

17