TESUTURILE SI STRUCTURILE SECRETOARE SI EXCRETOAREStructurile secretoare sunt alcatuite din celule sau grupuri de celule, dispersate printre parenchimuri, avand proprietatea de a secreta (elabora) sau excreta (elimina) diferite substante. Substantele secretate, care sunt utilizate in metabolism sunt considerate produse (produsi) de secretie; cele care sunt scoase definitiv din circuitul metabolic se numesc produse de excretie. Celulele sau grupurile de celule care secreta substante chimice si le depun in interiorul lor sau le elimina in afara sunt structuri secretoare. Totalitatea acestor structuri constituie sistemul structurilor secretoare. Printre substantele sintetizate in plante se numara: uleiuri esentiale, gume, mucilagii, taninuri, alcaloizi, latex, nectar etc Citologic, celulele secretoare (izolate sau grupate in tesuturi secretoare) se caracterizeaza prin: talie mica, forma sferica, nucleu mare si organite numeroase. Vacuolizarea este redusa sau, din contra, vacuomul este bine dezvoltat daca este compartiment de depozitare a substantei secretate. Functia de secretie este, intr-o oarecare masura, caracteristica tuturor celulelor vegetale vii. Insa se considera celule secretoare doar acelea la care aceasta functie este predominanta. Rolurile indeplinite de substantele excretate/secretate pot fi grupate in: - functii ecologice: atragerea polenizatorilor, indepartarea eventualilor pradatori sau paraziti; - functia de protectie impotriva factorilor abiotici extremi ai mediului seceta, inghet.

Celule secretoare izolate se gasesc, de regula, in tesuturile parenchimatice ale frunzei sau fructului. (Cand ele difera ca marime si forma de celulele invecinate, se foloseste denumirea de idioblaste, ca si pentru sclereidele izolate.) Substantele secretate de aceste celule sunt: - uleiuri volatile (in frunzele de dafin si ale multor lamiacee, in fructele de apiacee) etc.; - oxalat de calciu, depozitat sub forma de cristale la numeroase plante (frunza de begonie si stanjenel, tulpina de tei sau nuc, tunicile bulbului de ceapa etc.)

- tanin (elaborat de celule tani(ni)fere) in cazul leguminoaselor, al unor rozacee, fagacee etc. La stejar, taninul se acumuleaza in celulele peridermei si era utilizat, altadata, in tabacarie. Dupa substanta secretata, se cunosc urmatoarele tipuri de celule secretoare: celule oleifere, rezinifere, balsamifere, taninifere, mucilagigene, oxalifere s.a. Cele mai frecvente sunt celulele oleifere secreta uleiuri eterice. Uleiurile eterice au miros placut, de obicei gust amar, sunt antiseptice, unele diuretice, iritante sau expectorante. Unele plante bogate in uleiuri eterice sunt utilizate ca plante medicinale. Papilele secretoare sunt expansiuni epidermice unicelulare conice care alcatuiesc un covor (deci un tesut) la suprafata petalelor de trandafir, panselute, toporasi, lacramioare etc. Uleiurile volatile parfumate sintetizate de papile difuzeaza in atmosfera prin cuticula. Osmoforele sunt tot formatiuni ale epidermei in forma de cili, apendici, peri, care secreta (uneori impreuna cu celulele de sub ele) uleiuri volatile (la petalele de Narcissus si ale multor orhidee). Perii secretori sunt pluricelulari, rar unicelulari, adesea cu varful dilatat (peri glandulari). Apar in epiderma la diverse organe. Perii de la urzica sunt mari, unicelulari si secreta acetilcolina, histamina, formiat de sodiu si alte toxine. Glandele saline/salifere sunt caracteristice plantelor nesuculente de saraturi, la care au rolul de a elimina surplusul de saruri. Sarurile sunt scoase din celule sub forma de solutii. Dupa evaporarea apei, la suprafata organelor raman cristale de sare. Glandele acvifere (= hidatodele) sunt structuri ce elimina apa excedentara din frunze (si implicit din intreg corpul plantei) prin picurare sau gutatie eliminarea facanduse in forma lichida. Apa eliminata contine diferite elemente (calciu, potasiu, azot, fosfor si clor) dizolvate in concentratii diferite. Hidatodele pot fi active sau pasive. Hidatodele active se mai numesc si stomate acvifere. Denumirea de stomata acvifera este justificata si de aceea ca eliminarea apei se face chiar prin ostiola unei stomate modificate. Glandele nectarifere (nectarigene = nectariile) excreta nectarul un amestec apos de zaharuri si diverse alte substante organice. Nectarul este cautat de insecte, care, cu ocazia vizitarii florilor, fac si polenizarea. Nectariile sunt structuri secretoare diferentiate pe diferite elemente florale sau pe organe vegetative, in apropierea tesuturilor conducatoare. Dupa locul de formare, nectariile sint de doua feluri: nectarii florale si nectarii extraflorale.

Nectariile florale (nuptiale) se diferentiaza pe elementele florale (la baza sepalelor sau petalelor, uneori in pintenii corolei, pe receptacul, pe stamine, pe ovar, pe stil, pe tubul corolei). Nectarii extraflorale (extranuptiale). La unele plante, tesuturile nectarifere sunt localizate pe frunze, pe stipele si petioluri. In aceste cazuri nectariile se numesc extraflorale. In general, nectariile extraflorale sunt macroscopice. Ele se prezinta sub forma de umflaturi, uneori intens colorate, de ridicaturi inelare, de trihomi etc. Glandele digestive sunt peri/trichomi care elimina apa + enzime proteolitice, uneori si nectar. Sunt intalnite mai ales la plantele insectivore. Enzimele proteolitice sunt excretate in momentul capturarii unei insecte.

Cavitatile secretoare inchise, captusite cu celule secretoare, sunt, dupa forma lor, a) buzunare secretoare si b) canale secretoare.Buzunarele/pungile secretoare contin uleiuri esentiale si sunt izodiametrice delimitate de celule secretoare. spatii

Canalele secretoare sunt spatii cilindrice lungi, din diverse organe, in care celulele secretoare varsa rezine (rasini), gume, uleiuri esentiale. La speciile de sunatoare (Hypericum sp.) se gasesc atat buzunare secretoare (= glande translucide), cat si canale secretoare si noduli negri secretori, care contin alcaloizi, lipide, rasini si uleiuri esentiale in toate organele plantei; aceste substante fac din sunatoare una dintre cele mai valoroase plante medicinale. Laticiferele. Latexul este o emulsie de polimeri ai izoprenului ce se gaseste la cca 300 de specii de plante. In contact cu aerul, latexul capata proprietati mecanice (cauciuc, gutaperca). Celulele cu latex sunt vii, cu citoplasma dispusa parietal si cu o vacuola mare, centrala (in care se afla latexul). Laticiferele pot fi alcatuite din cate o celula laticifere nearticulate simpla sau ramificata, de mari dimensiuni (cele ramificate au ramificatiile printre celule ale tesuturilor radacinii, tulpinii, frunzei etc.). Laticiferele articulate sunt formate prin anastomozarea (conectarea) mai multor celule laticifere. Peretii separatori ai articulelor de vas (celulelor) pot fi perforati sau in mare parte resorbiti. Sunt prezente la rostopasca (cu latex portocaliu), mac etc. Importanta laticiferelor in viata plantelor. Laticiferele au un rol important in conducerea substantelor nutritive, in inmagazinarea substantelor nutritive, in regularizarea bilantului de apa al plantei sau ca mediu pentru transportul oxigenului etc. Mai recent, laticiferele sunt interpretate ca un sistem excretor, deoarece produse ale metabolismului nu mai sunt substantele care se acumuleaza in ele utilizate de catre planta.