Raluca BalanDisciplina de HistologieFacultatea de MedicinăAn universitar 2010-2011

ŢESUTUL MUSCULAR

În funcție de structură, ultrastructură și organizare moleculară, precum şi pe baza unor caracteristici funcţionale sunt descrise trei tipuri de celule musculare care, prin gruparea lor, alcătuiesc trei varietăţi de ţesut muscular: ţesutul muscular striat scheletic, care alcătuieşte masa musculară ataşată scheletului;

asigură mişcări voluntare la nivelul scheletului axial şi al membrelor, precum şi menţinerea posturii şi poziţiei corpului; inervaţia este asigurată de sistemul nervos somatic;

ţesutul muscular striat cardiac, care intră în structura miocardului (tunica medie a inimii) şi în venele mari care ajung în cord; realizează contracţii involuntare, printr-un sistem intrinsec, generator de contracţii ritmice; este inervat de sistemul nervos autonom;

ţesutul muscular neted, prezent în structura unor organe interne (cavitare sau tubulare) şi a sistemului circulator; realizează contracţii involuntare, fiind inervat de sistemul nervos autonom.

1. ŢESUTUL MUSCULAR STRIAT SCHELETICŢesutul muscular striat scheletic este alcătuit din celule musculare multinucleate, de

formă cilindrică, foarte alungite (până la 25-30 cm), cu un diametru de 10-100 μm.

Celulele musculare scheletice sunt organizate paralel între ele, formând grupe sau fascicule care, împreună, alcătuiesc un muşchi. Muşchiul este tapetat la periferia sa de un ţesut conjunctiv dens semiordonat, denumit epimisium; acesta este perforat de elementele vasculare şi nervoase care pătrund în interiorul muşchiului. În interiorul muşchiului, fiecare fascicul în parte este învelit într-un ţesut conjunctiv mai lax denumit perimisium, prin intermediul căruia se realizează dispersia, prin ramificare, a vaselor şi a nervilor. Fiecare fibră musculară în parte este înconjurată de o fină peliculă de ţesut conjunctiv lax – endomisium, care conţine fibre reticulare, un număr mare de capilare cu traiect sinuos (adaptabil scurtării şi lungirii fibrelor musculare) şi terminaţii nervoase fine. Prezenţa acestei componente conjunctive asigură atât coeziunea între fibre şi fascicule în cadrul unui muşchi, realizând transmiterea forţelor, cât şi un grad independent de mişcare a celulelor, respectiv fasciculelor.Celula musculară striată scheletală:- formă cilindrică, cu capetele uşor rotunjite (longitudinal), poligonală/rotunjită

(transversal), lungime de mm – cm, grosime 25-100 microni; citoplasma acidofilă cu dublă striaţie longitudinală şi transversală (datorită miofibrilelor structurale, cu rol de proteine contractile), nuclei multipli (20-40/cm lungime) periferici, alungiţi, heterocromatici; miofibrilele dipersează nucleii şi organitele celulare la periferia celulei;

- localizare: musculatura scheletală, tub digestiv (cavitate bucală – buză, limbă – obraji, faringe, ½ superioară esofag, sfincter anal extern), laringe, sfincter uretral extern, muşchi extrinseci glob ocular, muşchi urechea medie;

- unitatea morfo-funcţională a celulei musculare striate scheletale este sarcomerul; structura sarcomerelor: formate din filamente groase şi filamente subţiri; fiecare sarcomer se întinde între două liniile Z (bogate în α actină) şi se proiectează spre centrul

1

sarcomerelor; banda A este o regiune electron densă reprezentând lungimea unui filament gros; ea prezintă pe mijloc o bandă clară H, care la rândul ei este bisectată de o altă linie întunecată, linia M (centrul sarcomerului); la acest nivel filamentele groase au o conectare radială unele cu altele; filamentele groase pot trece unele peste altele pe toată lungimea benzii A cu excepţia benzii H; banda I conţine doar filamente; fiecare bandă I este împărţită la mijloc de o linie întunecată-linie Z; sarcomerul delimitat între două benzi Z, este format dintr-o bandă A întreagă şi câte o jumătate de bandă I, de o parte şi de alta a benzii A;

- citoplasma mai conţine:a. un sistem tubular transvers – sistemT; tubii T sunt extinderi ale plasmalemei care

penetrează în interiorul fibrei musculare cu direcţie perpendiculară pe plasmalemă; ei sunt localizaţi la nivelul corespunzător joncţiunii dintre banda A şi banda I; fiecare tub T este flancat de o parte şi de alta de specializări ale REN care formează sistemul longitudinal (sistemul L), specializări numite “cisterne terminale “; în final rezultă “triadele”;

b. caveole, structuri citomembranare rotunde sau ovalare, cu diametrul de 100 nm, localizate sub sarcolemă, delimitate de o membrană trilaminată, care se continuă cu sarcolema pe de o parte şi cu tubii T pe de altă parte;

c. organite comune prezente: aparat Golgi, mitocondrii numeroase, incluzii de glicogen, incluzii lipidice, incluzii de lipofuscină;

2. ŢESUTUL MUSCULAR NETED

Ţesutul muscular neted este alcătuit din celule contractile numite fibre musculare netede sau leiomiocite.

Histoarhitectonic, fibrele musculare netede pot să apară izolate, în stroma unor organe compacte (de exemplu, prostata), în centrul vilozităţilor intestinale (muşchiul Brücke) sau în cadrul ţesutului conjunctiv din anumite localizări (de exemplu, orbită, ligamente largi, scrot, penis, perineu, mamelon). Mai rar, fibrele pot fi grupate în fascicule (muşchiul erector al firului de păr) sau în benzi inelare (muşchiul constrictor al pupilei). Mai frecvent, însă, fibrele musculare netede se asociază, formând tunici organizate circular (vase sanguine) sau circular şi longitudinal (tub digestiv, din treimea medie a esofagului până la nivelul sfincterului anal intern). La nivelul vezicii urinare, fibrele musculare netede realizează benzi organizate plexiform. Celula musculară netedă:- formă de fus (fusiformă) cu o parte centrală mai groasă şi extremităţi alungite, lungime

50-500microni, grosime 4-10 microni (20 microni pereţi vase mici, 500 microni perete uter gravid);

- citoplasmă omogenă, acidofilă, fără striaţii, nucleu unic situat central, elipsoidal, cu axul lung paralel cu axul lung al celulei, eucromatic, cu 1-2 nucleoli, MB în jurul fiecărei celule (colagen III şi V, coloraţii speciale);

- ME: numeroase mitocondrii, complex Golgi redus (perinuclear), structuri filamentoase la periferia celulei – filamente groase/miozină şi filamente subţiri/actină, dispuse perpendicular pe axul lung al celulei, mai puţin strict aranjate comparativ cu celula musculară striată, joncţiuni gap (ţesut multicelular, integrat funcţional);

- actina şi miozina prezintă caracteristci similare celulei musculare striate, troponina este absentă, rolul ei fiind realizat de calmodulină; filamentele diferă de celula musculară striată prin organizarea lor ultrastructurală, ele nu formează pachete orientate în axul longitudinal, nu există miofibrile; corpii denşi sunt structuri caracteristice, formaţi dintr-o aglomerare de filamente subţiri de actină într-o matrice amorfă, osmiofilă;

2

3. ŢESUTUL MUSCULAR STRIAT CARDIACŢesutul muscular striat cardiac este alcătuit din celule musculare (miocite) care

prezintă miofilamente similare celor din celulele musculare striate scheletice şi nucleu unic situat central, similar celui din celulele musculare netede. Miofilamentele conferă un aspect mai puţin evident de striaţii transversale. Celula musculară striată cardiacă- formă ramificată la capete; citoplasmă acidofilă cu dublă striaţie, nucleu unic, bazofil,

situat central; - joncţiuni particulare – disc intercalar, strie scalariformă; discul intercalar prezintă trei

tipuri de joncţiuni specializate: fascia aderens (ancorează locurile pentru sarcomere, imediat lângă terminaţia celulei), macula aderens (previne separaţia în timpul contracţiei), gap (comunicare ionică/electrică);

- miofibrile, filamente subţiri şi groase, sarcomere aranjate în mod apropiat cu cele din celula musculară striată scheletală;

- citoplasma prezintă tubuli T extrem de largi şi un reticol sarcoplasmic mai puţin bine definit; fiecare tub T este asociat cu o cisternă terminală, formând diade (şi nu triade);

- mitocondrii extrem de numeroase, dispuse paralel cu axul lung al miofibrilelelor, în banda I;

3