Testul de Frustraţie-rosenzweig

6
TESTUL DE FRUSTRAŢIE ROSENZWEIG Rosenzweig A avut o formare eclectică, inclusiv psihanalitică. În 1935 a prezentat prima dată acest studiu al frustrării prin i magine. A construit o teorie generală a frustrării ce stă sub semnul psihanalizei experimentale, ncerc!nd să reformuleze unele aspecte ale psihanalizei. "etoda ini#ială constituia un  procedeu re str!ns pentru a relev a tipurile de reac#ie la stre ss, pornit de la im aginile $A$, cu alte con#inuturi %i cu cerin#a de a completa spa#iul lacunar. &a avea %i un sistem mai restr!ns de cotare. 'ece ani mai t!rziu a revenit asupra teoriei, păstr!nd ideea că psihicul %i organismul alcătuiesc un tot unitar. (rganism ul se apără la trei niveluri) nivelul celular iunologic) reac#ia imunitară a organismul de producere de anticorpi sub ac#iunea agen#ilor infec#io%i, nivelul au!ono "e urgen#$ ) reac#ia sistemului nervos vegetativ %i a glandelor suprarenale, pregătirea pentru luptă sau fugă, ce la nivel psihologic se exprimă  prin reac#ii de teamă , durere, m!nie, nivelul cor!ical "e a%$rare) &ul se implică n apărarea fa#ă de agresiunea  psihologică * teo ria frustrării. +ele trei niveluri se ntrepătrund) durerea toate trei nivelurile-, teama ultimele două-, anxietatea ultimul-. Frus!rarea Apare atunci c!nd organismul nt!lne%te un obstacol n calea satisfacerii unei trebuin#e vitale. Astfel, stressul reprezintă situa#ia care constituie acest obstacol. $ipuri) rimară priva#iunea-) insatisfac#ia este determinată de absen#a situa#iei f inale necesare satisfacerii trebuin#ei active nu am m!ncare n casă să măn!nc-, /ecundară) c!nd intervine un obstacol n calea satisfacerii nu pot m!nca din cauză că am un vizitator nedorit-. To leran#a la &rus!rare Aptitudinea unei persoane de a suporta o frustrare fără să0%i piardă apărarea  psihobiologică , adică fără a face apel la modu ri de reac#ie inadecva te. &xistă diferen#e interindividuale privind nivelurile de toleran#ă la frustrare) n func#ie de gradul de gravitate al stresului, fiecare individ are o zonă ntre două intensită#i ale stimulului n limitele cărora răspunsul este adecvat. mplică operarea unui proces de inhibi#ie astfel că dacă frustrarea este urmată de cre%terea tensiunii, satisfacerea este urmată de descărcarea acesteia . Aptitudinea de a inhiba descărcarea imediată nseamnă sus#inerea acestei tensiuni %i evitarea descărcării ei. Aceas tă aptitudine este n legătură cu maturizarea intelectuală, care facilitează operarea ei. În acest context, regresia nseamnă apari#ia unei reac#ii catastrofice n lipsa acestei aptitudini.

Transcript of Testul de Frustraţie-rosenzweig

TESTUL DE FRUSTRAIE

TESTUL DE FRUSTRAIE

ROSENZWEIG

Rosenzweig

A avut o formare eclectic, inclusiv psihanalitic.

n 1935 a prezentat prima dat acest studiu al frustrrii prin imagine.

A construit o teorie general a frustrrii ce st sub semnul psihanalizei experimentale, ncercnd s reformuleze unele aspecte ale psihanalizei. Metoda iniial constituia un procedeu restrns pentru a releva tipurile de reacie la stress, pornit de la imaginile TAT, cu alte coninuturi i cu cerina de a completa spaiul lacunar. Ea avea i un sistem mai restrns de cotare.

Zece ani mai trziu a revenit asupra teoriei, pstrnd ideea c psihicul i organismul alctuiesc un tot unitar.

Organismul se apr la trei niveluri:

nivelul celular imunologic: reacia imunitar a organismul de producere de anticorpi sub aciunea agenilor infecioi,

nivelul autonom de urgen: reacia sistemului nervos vegetativ i a glandelor suprarenale, pregtirea pentru lupt sau fug, ce la nivel psihologic se exprim prin reacii de team, durere, mnie,

nivelul cortical de aprare: Eul se implic n aprarea fa de agresiunea psihologic teoria frustrrii.

Cele trei niveluri se ntreptrund: durerea (toate trei nivelurile), teama (ultimele dou), anxietatea (ultimul).

Frustrarea

Apare atunci cnd organismul ntlnete un obstacol n calea satisfacerii unei trebuine vitale.

Astfel, stressul reprezint situaia care constituie acest obstacol.

Tipuri:

Primar (privaiunea): insatisfacia este determinat de absena situaiei finale necesare satisfacerii trebuinei active (nu am mncare n cas s mnnc),

Secundar: cnd intervine un obstacol n calea satisfacerii (nu pot mnca din cauz c am un vizitator nedorit).

Tolerana la frustrare

Aptitudinea unei persoane de a suporta o frustrare fr s-i piard aprarea psihobiologic, adic fr a face apel la moduri de reacie inadecvate.

Exist diferene interindividuale privind nivelurile de toleran la frustrare: n funcie de gradul de gravitate al stresului, fiecare individ are o zon ntre dou intensiti ale stimulului n limitele crora rspunsul este adecvat.

Implic operarea unui proces de inhibiie astfel c dac frustrarea este urmat de creterea tensiunii, satisfacerea este urmat de descrcarea acesteia. Aptitudinea de a inhiba descrcarea imediat nseamn susinerea acestei tensiuni i evitarea descrcrii ei. Aceast aptitudine este n legtur cu maturizarea intelectual, care faciliteaz operarea ei. n acest context, regresia nseamn apariia unei reacii catastrofice n lipsa acestei aptitudini.

La dezvoltarea ei contribuie factori:

Biologici (oboseala, boala etc.) care sunt nnscui,

Psihogenetici printre care: absena oricrei frustrri n copilria mic, frustrarea n exces (n acest caz, datorit imaturitii, persoana este constrns s reacioneze inadecvat prin reacii de aprare ale eului care-i inhib dezvoltarea ulterioar).

Dac stresul este situaia care constituie obstacolul, starea organismului ce rspunde acestui stres poate fi conceput ca o cretere a tensiunii.

Tipuri de reacii la frustrare i de manifestare a agresivitii

Orice frustrare determin o cretere a tensiunii i a agresivitii.

n funcie de direcia agresiunii

Rspunsuri:

Extrapunitive: n care agresivitatea este dirijat spre exterior, mai ales spre individul care este n cauz,

Intrapunitive: persoana se autoacuz,

Nonpunitive: situaia frustrant este minimalizat iar responsabilitatea oricui negat.

Combinat cu tipul de reacie: Reacii de dominare a obstacolului (OD) subiectul insist pe situaia frustrant

Extrapunitive, E

Intrapunitive, I

Nonpunitive, M Reacii de aprare a Eului (ED) (articulate ntregii personaliti) persoana insist pe ceea ce simte ea:

Rspunsuri extrapunitive, E: atribuirea agresiv a frustrrii unui obiect exterior, emoii asociate: furia, iritaia (la nivel patologic proiecia din paranoia),

Rspunsuri intrapunitive, I: autoatribuirea agresiv a frustrrii cu emoii asociate de culpabilitate, remucare, ca mecanisme deplasarea i izolarea (patologic depresie i comportament obsesional),

Impunitive, M: agresiunea nu apare ca for generatoare, se ncearc concilierea i evitarea reprourilor, mecanism de aprare reprimarea (patologic isteria de conversie).

Reacii de persisten a trebuinei (PT)

Accentul se pune pe soluionarea pe orice ci. Se pot manifesta:

extrapunitiv, e, celuilalt i se cere s realizeze satisfacerea trebuinei,

intrapunitiv, i, subiectul i atribuie satisfacerea trebuinei,

nonpunitiv, m, trebuina se va rezolva de la sine, din ntmplare sau cu ajutorul divinitii.

n funcie de caracterul direct sau indirect

Reacii directe: rspuns bine adaptat situaiei frustrante, continund pe linia trebuinei iniiale,

Reacii indirecte: rspuns substitutiv n diferite grade,

Dup adecvarea reaciei: rspunsurile leag subiectul de trecut sau sunt inadecvate, fa de cele care l las liber s rezolve noua situaie.

n funcie de persisten:

Persisten adaptativ: comportament clar direcionat spre scop,

Persisten neadaptativ: comportament repetitiv, stupid.

Administrare

Individual sau colectiv: scopul este de a obine prima asociaie a subiectului (care se identific cu personajul).

Se citete subiectului prima pagin cu instruciuni, se privete desenul, psihologul citind cuvintele personajului din stnga; se cere subiectului s rein prima replic pe care ar da-o i s-o scrie n locul liber, s continue n acelai mod; se noteaz timpul total.

Ancheta (individual) subiectul citete rspunsul cu voce tare, se noteaz inflexiunile pentru lmurirea inteniei, se pot pune ntrebri scurte, neimperative, pentru clarificare.Cotarea rspunsurilor

Direcia agresiunii

Tip de reacieextrapunitivintrapunitivimpunitiv

Dominana obstacolului ODEIM

Aprarea Eului EDE sau EI sau IM

Persistena trebuineieim

Sublinierea E sau I: cnd subiectul nu este total convins de atribuirea vinoviei i aceasta se vede n rspunsuri.

Semnificaia celor nou factori:

E prezena obstacolului frustrant este subliniat

I obstacolul frustrant este indicat ca non-frustrant, favorabil, subiectul este necjit c a furstrat alt persoan,

M obstacol minimizat, chiar negat,

E ostilitate mpotriva persoanei sau obiectului extern,

E subiectul neag agresiv rspunderea,

I auto-culpabilizare,

I subiectul i admite culpa, dar nu n ntregime,

M situaia este considerat ca inevitabil, fr culpabilitate, indiciul frustrant nu are nicio vin,

e soluia este ateptat din partea altcuiva,

i soluia este prezentat culpabil de ctre subiect,

m timpul va soluiona.

Factori de cotat

n general se coteaz sensul propoziiei, afirmaiei, negaiei subiectului. n situaia n care avem o singur propoziie sau, dei avem o fraz, ambele propoziii semnific aceeai poziie a subiectului, se coteaz cu un singur factor.

n fraze complexe, n care subiectul poate exprima dou sau mai multe afirmaii i propoziii, toate acestea sunt cotate ca factori de sine stttori; se nscriu ntre bare de demarcaie pentru a le indica unitatea:

/ E; I/ - agresiune extern datorat propriei incapaciti (Item 20: Nu este destul de bun pentru ea)

M/ E/ reducerea frustraiei prin deprecierea scopului originar.

Alegerea cotrilor

n cazul rspunsurilor ambigui, se favorizeaz factorul care apare ultimul n desfurare; dac rspunsul este din propoziii distincte se folosesc ambii factori.

njurturile pe:

Obiecte nensufleite sau pe soart: E Persoane: E

Ajutorul solicitat e, 3: A dori ca ea s-i scoat plria E, i voi cere s-i scoat plria e.

M: Pe ploaia asta voi ntrzia la lucru.

e: Dar plou i am nevoie de ea.

Rspunsuri umoristice:

E: n care subiectul ncearc s-i fac interlocutorul de rs,

I: subiectul se ridiculizeaz pe sine,

M: rspunsuri non-agresive (Perfect, n orice caz a trebuit s m scol, aa c i rspund la telefon.)

Tipuri de interpretare

Indicele de conformitate cu grupul GCR

Conformitatea rspunsurilor subiectului cu rspunsurile cele mai frecvente ale populaiei (cu diferene semnificative).

E i I se asimileaz cu E i I:

1pct: rspunsul corespunde total GCR

pct: rspunsul este combinat, dar conine i GCR;

1/3 pct: dac coincidena este valabil pentru o treime din cele trei cotri ale replicii complexe.

Se face totalul punctelor GCR i se exprim n procente total maxim GCR este de 16. Se trece n note T. Profile

O - DE - DN - Ptotal%Nota T

E

I

M

Total

%

Nota T

Se trece n tabelul de profil frecvena apariiei fiecruia dintre cei 9 factori (cu asimilarea E i I la E i I) nmulit cu nota GCR corespunztoare, urmrind coloanele de despuiere.

Ex: E a ieit de 4 ori dar mereu nsoit de alt factor, fiind punctat cu 1/2 pct., n tabelul profil se trece 4 x 0,5, adic 2, n dreptul lui E (E intersectat cu O-D)

Se fac sumele (Total), se transform n procente celule % (n raport cu maximul de 24) i note T

Pattern-uri

Se noteaz cele 4 subprofile (1, 2, 3 i unul suplimentar referitor la valorile E i I).

Patternul 1: frecvena relativ a diferitelor direcii de rspuns indiferent de tipul de reacie. Ex: E cel mai frecvent n coloana E D (9), I (3,5) i M (2,5) tot n aceast coloan. Se ordoneaz dup frecvene i obinem patternul 1: E I M (9; 3,5; 2,5).

Patternul 2 exprim frecvena relativ a diferitelor direcii de rspuns indiferent de direcia agresiunii. Ex.: le fel pe coloana O D E=M=2, n E-D E=9 n N-P avem m=2. Patternul 2: E=M=m

Patternul 3 frecvena relativ a celor 3 factori cei mai frecveni indiferent de direcia agresiunii i tipul de reacie: E (9), I (3,5), M(2,5) Patternul 3: E I MItemO-DE - DN - PGCR

1M

2I

3

4Mm

5i

6

7E

8

9E

10E

11E

12

13E

14

15

16E, I

17E

18

19I

20

21I

22M

23E

24

GCR

GCR%=Total

Nota T