I

Test nr. 1Sub 1. Istoricul construciei comunitare europene:1.1 Expunei cronologic proiectele cu privire la unitatea european i de integrare european

In perioada antica au loc primele cuceriri romane care de fapt sunt primele incercari de unificare a st in spatiul european. apoi au fost incercarile lui Carol cel mare de refacere a Imperiului otoman. In evul mediu in cadrul luptei dintre biserica si imparati se constituie 2 teorii priv uniunea st europene: teoria uniunii regale si teoria uniunii papale, insa fara rezultat. Ca opus la acestea vine principiul suveranitatii statelor. In 1306 juristul francez Berdigua inainteaza proiectul unei republici crestine, care fiind condusa de un consilui laic, avea organe comune de conducere, iar in frunte era papa de la Roma.In 1454 regele Boderbrad a propus regelui Ludovic sa creeze o uniune de state europene, cu organe proprii de conducere cu armata proprie si buget unic.Toate initiativele unioniste au fost stopate la declansarea 1 razb mondial. duap finalizarea lui in 1923 contele austriac Richard Condenhove fondeaza Miscarea pan europeana a carei presed de onoare devine ministrul de externe a Frantei Pristide Brinde. aceasta miscare a contibuit substantial la faptul ca in 1930 Franta a inaintat propuneri in cadrul Ligii Natiunii pt crearea Uniunii federale europene. Insa nici aceasta nu s-a realizat din cauza crizei si mai ales ascensiunii lui Hitler. suplimentar Hitler a inaintat un proiect de unificare a st europene, insa era bazat pe violenta, suprematie fapt ce nu a fost preluat de Comunitatea europeana.Evolutia a celui de-al 2 razb mondial a stopat ideaa de unificare europeana.Aceasta le incepe cu faimosul discurs a lui W. Cherceli din 46 . I cadrul Tratat universal Tsuric prin care el propunea ca pt redresarea situatiei econom- pol sa fie creata o alianta a statelor care sa fie dupa modelul SUA. Acesta era in mare parte ca planul lui Marchel care in iunie 46 la Hargard a propus un plan pt refacerea Europei, rin care st europei promit ajutoare masive st aliate europene, daca acetsea vor renunta la careva pretentii si se vor altatura unui obiectiv comun.Ca efect apar mai multe miscari ce propagau idealurile unei europe unite

1.2. Analizai particularitile Planului Schuman

Integrarea europeana propriu-zisa a fost lansata in practica prin Planul Schuman (9 mai 1950) care chema la reconcilierea franco-germana, la constituirea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otel 949r1720j ului si la infiintarea unui organism supranational: Inalta Autoritate CECO. Prin Tratatul de la Paris (1951) s-a infiintat prima comunitate economica europeana CECO, formata din 6 state (Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) - Europa celor 6 (azi 25). Punand in comun, sub conducerea unei autoritati supranationale, industria Carbunelui si Otel 949r1720j ului a Frantei si Germaniei a devenit imposibil un razboi intre cele 2 state. Cele 2 natiuni erau despartite de o rivalitate multiseculara care a generat razboaie pustiitoare: Razboiul de 30 ani (sec.XVII), Razboiul de 7 ani (sec.XVIII), Razboaiele napoleo-niene(1800-1815), Razboiul franco-prusac (1870), Primul Razboi Mondial, Al Doilea Razboi Mondial, Parisul a fost ocupat de 2 ori: in1870 si 1940. si iata ca la exact 5 ani de la ziua victoriei impotriva lui Hitler (9mai 1950) a demarat procesul reconcilierii istorice franco-germane care a devenit o realitate efectiva, cu forta paradigmatica. De-a lungul ultimelor decenii, un camp de bataie a fost transformat intr-una din cele mai prospere zone economice ale lumii, iar cuplul Franta-Germania a devenit motorul integrarii europene. Evident, este un bun model pentru o reconciliere intre Romania si Ungaria. Franta si Germania au inteles ca au mult mai mult de castigat prin reconciliere decat prin conflict, si ca in acest fel isi servesc mai bine interesul national.Nu trebuie insa uitat ca inceputurile integrarii s-au produs in conditiile Razboiului Rece, pentru a crea un bloc economic care sa sustina organizatia militara a NATO (creata in 1949) si a avut loc sub umbrela americana. Paradoxal, Stalin a fost cel mai mare unificator al Europei Occidentale. Jean Monnet, eminenta cenusie a acestui proces integrationist spunea: Tarile noastre sunt prea mici pentru lumea in care traim, subliniind ca nu pot face fata singure amenintarii ruse la adresa securitatii lor si nici concurentei americane si japoneze, fapt valabil si astazi.Este interesant de remarcat ca marii fauritori ai Comunitatii Europene, parintii fondatori ai Europei unite proveneau tocmai din zonele disputate, aflate in litigiu intre aceste state, din regiunea Lotharingiei: astfel Robert. Schuman (ministrul de externe al Frantei) era din Alsacia - Lorena, Konrad Adenauer (cancelarul Germaniei) era din Koln (fusese primar), Jean Monnet era din Cognac, Paul Spaak era prim-ministru in Belgia, Alcide de Gasperi prim-ministru al Italiei era originar din Tirol.

Sediile institutiilor europene au fost stabilite in aceleasi zone: Consiliul Europei la Strasbourg capitala Alsaciei, al CECO la Luxemburg, al Comunitatii Economice Europene (UE) la Bruxelles, Tratatul de la Maastricht semnat in Olanda - tocmai pentru a marca unificarea europeana exact in regiunile generatoare de conflict in trecut. In plus, parintii Europei au fost cu totii oameni politici democrat-crestini. R. Schuman a fost beatificat de Biserica Catolica (Fericiti facatorii de pace), Congresul de la Haga (1948) a fost inaugurat sub binecuvantarea papei.In scopul infaptuirii idealului Statelor Unite ale Europei, Jean Monnet a conceput o metoda pragmatica, functionalista, de integrare pe sectoare, mai intai in plan economic. Statele s-au inteles negustoreste, urmarindu-si propriile interese economice, si cautand sa obtina un profit material concret. Procedura s-a dovedit profitabila, si statele au prosperat, fapt ce a determinat adancirea si extinderea integrarii de-a lungul ultimelor decenii.

1.3. Evaluai sistemul de colaborare dintre state n organizaiile internaionale de cooperare n raport cu sistemul de colaborare dintre state n organizaiile internaionale de integrare. In cadrul acestui punct, abordam din perspectiva teoriei generale a OI diferite aspecte ce ne permit sa identificam deosebirile dintre OI de cooperare si OI de integrare: componenta organelor din structura institutionala a unor asemenea organizatii, relatia organizatiei cu statele membre (incercand a raspunde controversatei probleme a unui eventual transfer de atributii suverane in beneficiul organelor respectivei organizatii); tipurile de acte juridice emise de astfel de organizatii. Astfel, in ceea ce priveste distinctia juridica dintre OI de cooperare si OI de integrare sub aspectul actelor juridice adoptate, conform doctrinei , OI de integrare adopta decizii cu valoare obligatorie pentru guvernele statelor membre dar si pentru locuitorii acestora, ca un efect al unui transfer de drepturi suverane de la state catre organizatie . In schimb, OI de cooperare emit de regula, acte juridice care, in marea lor majoritate, au un caracter de recomandare pentru membrii lor. Structura institutionala a unei OI de cooperare presupune un organ plenar si suprem in care toate statele sa fie reprezentate pe picior de egalitate juridica . Organizatia de cooperare are si un organ executiv restrans, in care statele membre sunt reprezentate adesea pe baza principiului rotatiei. Opiniile doctrinare variaza, intr-o opinie considerandu-se ca nu exista structuri institutionale aplicabile oricarei OI, aceasta fiind o creatie a statelor si avand obiective precis stabilite. Daca, in aceasta opinie, structurile institutionale ale OI de cooperare si ale OI de integrare nu ar fi diferite (in ambele cazuri putandu-se intalni o structura tripartita de organe), in alta opinie OI de integrare ar avea o structura institutionala complexa in raport cu OI de cooperare, corespunzand atributiilor speciale incredintate de statele membre. Dat fiind numarul redus al OI de integrare, s-ar recomanda o anumita prudenta in incercarea de a stabili o structura institutionala standard pentru OI de integrare. Din perspectiva componentei organelor, OI de cooperare se disting de OI de integrare sub variate aspecte tratate pe larg in sectiunea 3. Datorita insa tipului diferit de model de la care pleaca (modelul de cooperare interstatala, in cazul OI de cooperare si modelul integrarii supranationale, in cazul unor OI de integrare) , datorita gradului de complexitate al structurii lor institutionale, varietatii si numarului mare de OI (fiecare avand specificitatea sa), cele doua categorii de OI luate in discutie nu se aseamana in privinta compunerii organelor lor. In ceea ce priveste distinctia juridica dintre OI de cooperare si OI de integrare sub aspectul atributiilor organelor si al modului de luare al deciziilor, exista unele deosebiri aratate in sectiunea 4: de exemplu, OI de integrare pot primi competente decizionale cu un caracter suprastatal (deoarece se impun statelor membre) si cu un caracter supranational (deoarece actele juridice emise in exercitarea unor astfel de competente au ca destinatari directi particularii, persoane fizice si juridice aflate pe teritoriul statelor membre). OI de cooperare difera de OI de integrare si sub aspectul atributiilor cu care sunt inzestrate organele acestora in temeiul actelor constitutive, si in cazul organelor executive, dar si al celor cu un caracter judiciar. Astfel, in cazul organului judiciar al unei OI de integrare, trebuie sa fie remarcat caracterul obligatoriu al jurisdictiei acestui organ pentru statele membre, instanta putand fi sesizata chiar si unilateral, in unele cazuri, impotriva statului membru, spre deosebire de organul judiciar al unei OI de cooperare, care are o competenta facultativa.

In ansamblu, OI de cooperare se disting fata de OI de integrare sub aspectul competentelor cu care sunt inzestrate organele acestora, prin faptul ca, in cazul ultimelor, le sunt conferite prin actul constitutiv organelor ce reprezinta interesul organizatiei ca atare, o serie de competente ce tin de domenii traditional statale (domeniul monetar, spatiul economic unic, introducerea unei cetatenii supranationale), in vreme ce organele unei OI de cooperare nu dispun de atributii tinand de domeniile traditional statale, nu au autonomie in raport cu statele membre si nici putere decizionala proprie, care sa li se impuna statelor.

Sub aspectul relatiei lor cu statele membre, OI de cooperare se disting fata de cele de integrare prin faptul ca primele sunt creatii ale statelor care respecta pe tot parcursul activitatii lor, principiul suveranitatii de stat si al egalitatii suverane a statelor . Dimpotriva, din aceasta perspectiva, OI de integrare ar fi un tip distinct de OI, care ar pune in cauza caracterul suveran al statelor membre.

Consideram insa ca si in cazul OI de integrare avem de-a face cu creatii ale statelor, ca subiecte derivate de drept international (in timp ce statele membre ale unor astfel de OI raman subiecte principale, orginare, suverane de drept international, ele nedisparand juridic odata ce au intrat in aceste OI). Chiar in cazul unor OI de integrare s-ar parea ca nu este indicat sa vorbim despre existenta unui transfer de suveranitate sau de atribute suverane, deoarece astfel existenta insasi a statului si calitatea sa juridica de subiect suveran, originar, de drept international ar fi pusa in pericol. Este de discutat daca prin actul constitutiv, in temeiul vointei lor suverane, statele membre ar putea ceda drepturi suverane OI ca atare, in mod progresiv si nelimitat. Numarul redus al OI de integrare, natura specifica a obiectivelor si a mijloacelor de care dispun acestea in temeiul actului lor constitutiv, chiar si existenta transferului de competente de la statele membre la nivelul organizatiei ca atare, pot fi considerate aspecte ce subliniaza profilul juridic particular, specificitatea acestor organizatii cu care a fost UE uneori asimilata. In concluzie, putem spune ca organizatiile internationale formeaza in dreptul international o categorie juridica distincta, fiind subiecte derivate de drept international, in raport cu statele. Clasificarea organizatiilor internationale in OI de cooperare si in OI de integrare reprezinta o sectiune necesara tocmai pentru a arata in partea a doua a lucrarii, care sunt elementele de originalitate ale cadrului institutional al UE in comparatie cu OI.

Sub 2. Comitetul Economic i Social European organ consultativ al UE:2.1. Expunei natura juridic a Comitetului Economic i Social;

CES este platforma institutionala si consulativa in cadrul careia reprezentantii cercurilor soc-econ europene esi exprima oficial punctele de vedere in privinta politicilor UE, consultind astfel marile institutii ale UE - Consil, Comisia si parlam si participind activ si pe deplin in procesul decizional al UE

2.2. Analizai procedura de numire, organizare i funcionare a Comitetului Economic i Social;

Organizarea, functionarea este constituit din 344 membri , denumiti consilieri, reprezentanti ai diferitor cercuri soc-econ ale UE, propusi de catre Guvern st membre si numiti de catre Consiliu pe o per de 4 ani ce poate fi reinoita. Consilierii sunt organizati in 3 grupuri mari: angajati, salariati si activiati diverse. Misiunea membr CES este de a adresa celor 3 instit avize pe chestiuni de interes european . In dependenta consult CES este oblig sau faculativa , totusi Comit poate emite avize si din propria initiativa.Organizarea interna- CES alege din rindurile sale un Birou, compus din 37 membri condusi de un presed si 2 vice-presed. Presed, asista in exercitarea atrib sale de catre vice-presed, este responsabil de f-tionarea curenta normala a comitetului.. Comitetul este compus din 6 sectii: agricultura, dezv rurala, mediu(NAT), UEM, coeziune econ si soc , ocuparea fortei de munca , chestiuni sociale,cetatenie, relatii externe, piata unica , productie si consum, transporturi, energie s.a Pt anumite chestiuni CES poate forma si subcomitete, structuri temporare, ce funct asemeni sectiilor, insa pina la solut chestiunilor pt care au fost create. rapoartele anuale privind activ CES sunt intocmite conf regulament financiar al acestuia.

Structura Comitetului*Presed si biroul. Comit isi alege din membrii sai timp de 2 ani jum un birou compus din 37 membr dintre care un pres, 2 vice-pres si acesti 3 subiecti reprez cele 3 grupe care stau la baza comit.Pres este responsabil de buna desfasurare a activit comit si are calitatea de reprez comit in relat externe.Biroul are princip f-tie de a asig funct si coordonarea activ diferitor argane, subordon comit si de a le fixa orientari politice.La fel in cadrul biroului sunt infiintate misiuni colective avind drept f-tie stabilirea legaturilor cu organiz I, st terte, candidate s.a*grup de studiu. Pregatirea aviz consulative este incredintata unui grup de experti de regula 4 si unui nr de consilieri ai Comit (aproxim 12 pers)

*Adunarea plenara. In timpul unui an comit care desfasoara activ a circa 9 sedinte a Adunarii Plenate

*Secretariatul general. Este dirijat de secret general care-si exercita f-tiile sub autorit presed si birou comit.Are atrib adm-tehnice si un efectiv ce circa 800 pers

2.3. Estimai rolul Comitetului Economic i Social n procesul de luare a deciziilor n cadrul UE.

Reprezentanii angajatorilor, ai salariailor sau ai altor grupuri de interese i pot exprima punctul de vedere cu privire la aciunile UE prin intermediul Comitetului Economic i Social European (CESE). Acesta este o adunare consultativ care emite avize ctre instituii mai mari - n special Consiliul, Comisia i Parlamentul European. Comitetul Economic i Social European a fost nfiinat n 1957, ca for de discuie pe marginea aspectelor legate de piaa unic. CESE le ofer grupurilor de interese din Europa - sindicate, angajatori, fermieri - posibilitatea de a se exprima oficial n legtur cu propunerile legislative ale UE. n medie, CESE elaboreaz anual 170 de avize i documente consultative. Toate avizele sunt transmise ctre organismele decizionale ale Uniunii i apoi publicate n Jurnalul Oficial. Comitetul Economic si Social European a fost infiintat in 1957, ca for de discutie pe marginea aspectelor legate de piata unica. CESE le ofera grupurilor de interese din Europa - sindicate, angajatori, fermieri - posibilitatea de a se exprima oficial in legatura cu propunerile legislative ale UE. In medie, CESE elaboreaza anual 170 de avize si documente consultative. Toate avizele sunt transmise catre organismele decizionale ale Uniunii si apoi publicate in Jurnalul Oficial.In vderea realizarii f-tiilor sale comitetul dispune de o serie de instrumente, care-i asigura coopperarea atit cu instit UE, agentiile UE dar si alte organisme internat precum si structurile soc-econ din st membre ale UE, din st terte sau din statele candidate la aderare la UE.

Test nr. 2

Sub 1. Arhitectura instituional a Uniunii Europene:1.1. Identificai principalele entiti ce formeaz cadrul instituional al UE;principalele entiati care formeaza cadrul UE:

Parlamentul European

Consiliul UE

Consiliul European Comisia Europeana

Curtea de Justitie a Uniunii Europene

Banca Centrala Europeana

Curtea de Conturi.

1.2. Analizai particularitile sistemului instituional al UE;Tratatul de la Lisabona a modificat considerabil arhitectura inst a UE. printre princip inovatoare se numara:

* se lichideaza sistemul de 3 piloni si ca urmare se afirma definitiv sistemul institutional unic

* apar noi inst (BCE si Consiliu European)

* este modernizat si extins, sistemul organelor consulative si auxiliare. este determinat statutul organizat(fostele agentii)

* este acordata atentie sporita cooperarii inst precum si luptei contra incalcarilor in domeniul adm si financiar

* In actele constitutive se introduc dispozitii privind cooperarea institutiilor .Parlamentul European- aa-numita camer a reprezentanilor cetenilor din UE. Parlamentul European este organul reprezentativ al celor 450 de milioane de ceteni ai Uniunii Europene.Consiliul UE- reprezinta interesele Statelor Membre, avnd att putere legislativa ct si executiva.Comisia Europeana- interesele Uniunii Europene, si este organul executiv al UE. Principalele competente ale Comisiei sunt:

de control: supravegheaza respectarea Tratatului UE si implementarea legislatiei comunitare;

de initiativ: are monopolul initiativei n chestiuni de competenta comunitara (politici comunitare);

de executie: joaca rolul unui guvern la nivel comunitar, avnd responsabilitatea implementarii si coordonarii politicilor, precum si a gestionarii Fondurilor Structurale si a bugetului anual al Uniunii;

de reprezentare: primeste scrisorile de acreditare ale ambasadorilor tarilor din afara spatiului comunitar n UE si are Delegatii cu rang de ambasade - n statele candidate sau n alte state din afara Uniunii, precum si birouri de reprezentare n SM.(state membre.).Curtea Europeana de justitie- are rolul de a asigura uniformitatea interpretarii si aplicarii dreptului comunitar si are competenta de a solutiona litigii care implica SM, institutii comunitare, companii sau persoane fizice din spatiul UE.Curtea europeana de conturi- Rolul sau este de a controla aspectele financiare ale UE, mai exact legalitatea operatiunilor bugetului comunitar si corespondenta acestuia cu programul anual de gestionare a sa.Curtea de Conturi este independenta n raport cu celelalte institutii comunitare si are deplina libertate n privinta organizarii si planificarii activitatii sale de audit si de raportare.Consiliul European- Consiliul European este constituit din sefii de stat sau de guvern ai SM, iar lucrarile sale sunt gazduite de SM care detin Presedintia Consiliului Uniunii Europene.Ombudsman European- (sau Mediatorul European) este echivalentul unui Avocat al Poporului la nivel comunitar, si este numit de Parlament pe o durata de cinci ani. Institutia Ombudsmanului exista din 1992 iar rolul sau este de a primi reclamatii referitoare la acte de administrare deficienta n activitatea institutiilor sau organismelor comunitare, din partea cetatenilor europeni sau a oricarei persoane fizice sau juridice cu sediul n unul din SM.Comitetul Economic si Social- Comitetul Economic si Social (CES) este un organ consultativ, nfiintat prin Tratatul de la Roma (1957), care reflecta implicarea societatii civile n viata politica si care reprezinta cele mai importante grupuri de interese din domeniile economic si social. CES este constituit din 222 de membri - de la reprezentanti ai sindicatelor, la consumatori si ecologisti.

Comitetul Regiunilor - Comitetul Regiunilor (CR) este cea mai noua institutie comunitara si a fost nfiintat prin Tratatul de la Maastricht (1992), ca raspuns la cererea organizatiilor locale si regionale de a fi reprezentate n cadrul UE. CR este constituit din 222 de reprezentanti ai autoritatilor locale si regionale, numiti de catre Consiliul Uniunii Europene (la recomandarea SM) pentru o perioada de patru ani si care si desfasoara activitatea n exclusivitate pe baza propunerilor venite din partea SM.Banca Europeana de Investitii- Institutie financiara a UE, nfiintata n baza Tratatului de la Roma, Banca Europeana de Investitii (BEI) finanteaza proiecte ce duc la realizarea obiectivelor Uniunii n Europa si n toata lumea.

BEI este un organism cu personalitate juridica si independenta financiara si are sediul la Luxemburg.Banca Centrala Europeana- a fost nfiintata n 1998 si este responsabila pentru politica monetara a UE. Principalul obiectiv al BCE este asigurarea stabilitatii preturilor, astfel nct sa se pastreze valoarea monedei unice (Euro) si economia europeana sa nu fie afectata de procesele inflationiste. n plus, politica monetara are si rolul de a sprijini alte obiective politice stabilite la nivel comunitar.

1.3. Propunei argumentnd poziia care este instituia UE ce confer originalitate sistemului instituional al UE.Comisia Europeana - este motorul sistemului institutional comunitar ca executiv al Uniunii Europene, Comisia Europeana este institutia independenta care reprezinta si apara interesele Uniunii in ansamblul sau . Practic, ea este inima mecanismului institutional al Uniunii, deoarece propune legislatia, politicile si programele de actiune si pune in aplicare deciziile Parlamentului European si Consiliului Uniunii Europene. Membrii Comisiei Europene, denumiti intr-o maniera informala, comisari, sunt personalitati ale vietii politice a statelor membre care actioneaza numai in interesul Uniunii, neputand primi instructiuni de la guvernele lor nationaleComisia este motorul sistemului institutional al Comunitatii: avand dreptul de initiativa intocmeste proiectele de legi, pe care le supune pentru adoptare Parlamentului si Consiliului. In comparatie cu organele de tip agenda setter intalnite in alte sistem politice, cum ar fi in cazul guvernului federal german, comisia poate oricand sa retraga orice initiativa legislativa care inca nu a fost adoptata definitiv de Consiliu. in calitate de organ executiv Comisia asigura aplicarea legislatiei europene (directive, regulamente, decizii), executia bugetara si realizarea programelor adoptate de Consiliu si Parlament. impreuna cu Curtea Europeana de Justitie verifica respectarea legislatiei comunitare. in calitate de reprezentant legal al Comunitatii la nivel global are dreptul de a negocia mai ales tratatele din domeniul comertului si colaborarii internationale.

Indiscutabil acest rol ii revine Comisiei UE

n total 20 de membri, dup Tratatul de la Bruxelles, alei din statele membre, n urma unei repartiii naionale, printre personalitile care ofer toate garaniile de independen.

Comisarii sunt desemnai de comun acord ntre statele membre, pentru un mandat de cinci ani care poate fi rennoit

Rolul de Preedinte al Comisiei, iniial de ordin esenialmente administrativ (convocare i prezidare a reuniunilor) i protocoloar (reprezentare a Comisiei n exterior), a dobndit progresiv o dimensiune politic puternic.

Tratatul de la Amsterdam consacr prezidenializarea Comisiei : nu numai c Preedintele intervine n alegerea comisarilor, dar se bucur i de o larg putere discreionar n atribuirea sarcinilor n snul colegiului. Totui, nu are vot preponderent iar vicepreedinii l pot nlocui.

Secretariatul general al Comisiei trebuie s-l asiste pe Preedinte n activitile de coordonare i s asigure relaiile curente cu alte instituii.

n ciuda caracterului colegial, Comisia procedeaz ntre membrii si la o repartizare relativ precis a sarcinilor n ceea ce privete pregtirea i executarea deciziilor.

Preedintele seamn cu un ef de guvern.

Funcionarea Comisie este colegial. Nu este posibil s i se dea unuia dintre membrii si, n domeniul responsabilitii sale particulare, o delegare a puterii care i-ar conferi o independen comparabil cu cea a unui ministru n departamentul su.edinele au loc sptmnal. Deciziile se iau n majoritate.Comisia vegheaz la respectarea Tratatelor, fapt pentru care posed puteri eficace de informaie i de prevenire. La nevoie, Comisia dispune i de puterea de a urmri infraciunile. n cele din urm, Comisia asigur gestiunea clauzelor de salvgardare , adic autorizeaz, n anumite cazuri, msuri derogatorii de la tratate.

Garant a interesului general comunitar, Comisia este conceput ca instituia motrice a integrrii europene, a crei dezvoltare o conduce. Exerciiul puterii normative atribuite Consiliului se face n urma iniiativelor Comisiei.Comisia este nsrcinat s adopte msurile de execuie cu titlu general, precum i cu caracter particular (acestea din urm att n privina guvernelor ct i a ntreprinderilor). n materie extern, Comisia este nsrcinat cu derularea negocierilor de acorduri cu rile tere, n execuia mandatelor Consiliului, reprezentnd Comunitile.Sub 2. Comitetul Regiunilor organ consultativ al UE:2.1. Expunei natura juridic a Comitetului Regiunilor;

Comitetul Regiunilor este un organism complementar celor trei institutii comunitare (Consiliul de ministri, Comisia Europeana, Parlamentul European). El are rolul de a reprezenta interesele colectivitatilor locale si regionale si de a asigura participarea acestora la procesul de integrare. Fiind constituit ca un organ consultativ al Consiliului si al Comisiei, Comitetul Regiunilor trebuie consultat obligatoriu in anumite domenii ale politicii regionale - coeziune economica si sociala, cultura, energie, transporturi, educatie si formare, politica regionala, sanatate.

2.2. Analizai procedura de numire, organizare i funcionare a Comitetului Regiunilor;

Comitetul Regiunilor are, incepand cu 1 ianuarie 2007, 344 de membri titulari si un numar egal de membri supleanti, numiti pentru o perioada de patru ani de catre Consiliul Uniunii Europene, care isi desfasoara activitatea in exclusivitate pe baza propunerilor venite din partea statelor membre. Mandatul membrilor poate fi reinnoit.In cadrul Comitetului Regiunilor activeaza patru grupuri politice: popularii, socialistii, liberalii si radicalii, dar apartenenta la un grup politic nu depinde strict de apartenenta la partidul national corespunzator.

COR este un organism independent. Membrii sai nu se supun nici unor instructiuni obligatorii. Ei actioneaza complet independent pentru indeplinirea atributiilor specifice, urmarind interesul general al Uniunii Europene.

Comitetul Regiunilor este format in prezent din 344 de membri (si tot atatia membri supleanti), provenind din toate cele 27 de state membre.In contextul unei viitoare extinderi a UE, numarul membrilor (si al membrilor supleanti) nu va putea depasi cifra de 350.Membrii si membrii supleanti sunt numiti de catre Consiliu, la propunerea tarilor din care provin, pentru un mandat de 5 ani. Fiecare tara are libertatea de a-si stabili propriile criterii de desemnare a membrilor, insa delegatiile trebuie sa reflecte o repartitie echilibrata din punct de vedere politic, geografic si regional/local.Membrii Comitetului sunt membri alesi sau factori de decizie in cadrul autoritatilor locale sau regionale din zona de provenienta.

Organizare: membrii CES sunt structurati in 3 grupe : Angajatori, salariati si reprezentantsii altor segmentesocial-economice.Grupul angajatorilor reuneshte reprezentantii din mediul public si privat din ramuri diverse.Reprezentantii Salariatilor din mediile sindicale nationale la fel din diverse ramuri . Al treilea grup sunt reprezentantii profesiunilor libere , consumatorilor org. de protectie a mediului, ai comunitatilor shtiintsifice, asociatiie femeilor, handicapatilor etc, acest grup joaca un rol essential in asocierea societatilor civile la elaborarea politicilor UE .In cadrul pierderii calitatii de baza din organizatia nationala , persoana demisioneazashi din cea de membru al CES.

Functionare: CES ishi allege un preshedinte 2 vicepresedintisi un birou p/u un mandat de 2 ani ., + un Secretariat general. In cadrul sau CES poate crea sectiuni specializate shi grupuri de studiu. CES: cuprinde 6 sectiuni: agricutlura, dezvoltare rurala si mediu, uniune economicasi monetara coeziunea economica si socialalocuri de munca, afaceri sociale, cetatsenie, relatii exterioare, piata unica, productie si consum, transporturi, energie, infrastructura, societatea informationala. Sub-comitetle elaboreaza proiecte proiecte de avizeasupra unor chestiuni, domenii determinate pe care le reprezinta deliberarii CES.Grupurile de studiu au 12 consilieri din care un raportor. CEs se reuneshte lunar , la demersul preshedintelui sau, fie la solicitarea Consiliului saua comisiei ori a Parlamentului.

2.3. Estimai rolul Comitetului Regiunilor n procesul de luare a deciziilor n cadrul UE.

Rolul Comitetului Regiunilor este de a face cunoscute punctele de vedere locale si regionale cu privire la legislatia UE. In acest sens, Comitetul emite rapoarte sau avize pe marginea propunerilor Comisiei. Comisia, Consiliul si Parlamentul trebuie sa consulte Comitetul Regiunilor inainte de luarea unor decizii in domenii care privesc administratia locala si regionala (de ex. ocuparea fortei de munca, mediul, educatia, sanatatea publica).Comitet isi desfasoara cele mai import activ in cadrul adunarii plenare care se desfasoara de 5 ori pe an cu participarea oblig a tuturor membr, la care se adopta avizele si sunt purtate dezbateri politice. tratatul constit prevede 2 tipuri de avize emise de comitet: avizele oblig (sunt o serie de situatii cind soliciatrea avizelor comit este oblig ) si avizarea faculativa. Procedura de elaboarare a avizelor: Comitet este consult de Parl, Consil sau Comisie; soliciatarea de avize este atrib de Birou membr comis din cadru; Comis, Comit numesc un raportor; Proiectul de aviz este prezentat Comis, Comit Regiun; raportorul isi continua activitatea : Comis, Comit discuta, amendeaza si adopta avizuri; Aviz este adopt in Adun Plenara si ulterior se publica in jurnalul oficial.

Test nr. 3

Sub 1. Procedura legislativ n cadrul Uniunii Europene:1.1. Identificaia instituiile UE implicate n procesul legislativ i rolul acestora;

a) Comisia Europeana-este organul executiv al Uniunii Europene, avand rolul de a intocmi proiecte de legi si de a monitoriza aplicarea acestora. Comisia este un organ al Comunitatilor Europene, independent de statele membre, avand deci un caracter cu adevarat supranational

b)Parlamentul European- indeplineste trei functii principale : dezbate si adopta actele legislative, alaturi de Consiliu; monitorizeaza alte institutii europene, in special Comisia, pentru a se asigura ca acestea functioneaza in mod democratic ; dezbate si adopta bugetul UE, alaturi de Consiliu.

c)Consiliul UE - indeplineste urmatoarele functii:

- impreuna cu Parlamentul European aproba legile propuse de Comisia Europeana

- impreuna cu Parlamentul European stabileste bugetul UE

- realizeaza politica externa si de securitate comuna a statelor membre ale UE

- coordoneaza politica economica comuna a statelor membre ale UE

- coordonareza sistemului justitiar in statele membre (in special in domenii ca terorismul)

1.2. Analizai procedura legislativ ordinar

procedura ordinara sau codecizia presupune parcurgerea mai multor etape:

a. Comisia Eu prezinta o propunere parlamentului

b.Prima lectura- parlam Eu isi decide pozitia sa si o transmite Consil UE consiliul la rindul sau

* aproba pozitia Parl Eu si ca rezultat actul in discutie este adoptat in formula decisa de Parl Eu * nu aproba decizia parl E si ca efect isi adopta pozitia in prima lectura si o transmite Parl E si totodata inform d/e pozitia sa

c. A 2 lectura- daca dupa 3 luni dupa transm pozitia Consil E avind trei optiuni:

* aproba pozitia consiliului sau nu se pronunta atunci actul in cauza este adoptat de formula hotarita de consiliu

*respinge cu majoritatea membr care-l propun amendament la pozitia Consil, textul astfel amendat este transmis Consil, Comisiei care emit un aviz asupra acetor amendamente. daca timpt de 3 luni dupa primirea amendamentelor Parl E , Consil statuind cu majoritatea calific:

*aproba toate amend Parl atunci actul respectiv se considera ca a fost adoptat

*nu aproba toate amend atunci Presed Consil in comun acord cu Pres Parl convoaca comitetul de conceliere timp de 6 saptamini

d.Concelierea. Comitetul de conceliere format pe baze paritare avind nr egal de reprezent din partea Consil si Parl are ca misiune sa ajunga la un acord asupra unui proiect comun. Acesta se va obtine cu majoritatea calificata de catre Consil si cu majorit simpla in Parl, timp de 6 saptamini de la convocarea sa pe baza pozitiei parl si Consil adoptat in a 2 lectura. Comisia va asista la sedintele Comitetului de Conceliere avind scopul final de compromis intre reprezentantii unei instit. dac timp de 6 sapt de la convocarea sa Comit de Conceliere nu aproba un proiect comun actul propus este considerat neadoptat

e.A treia lectura- Daca timp de 6 sapt Comit aproba un proiect comun atunci Parl E si Consil dispun fiecare de 6 sapt incepind de la aceasta aprobare si adopta actul de discutie conf acestui proiect(parl- major absoluta; consil-major calificata). Daca insa Parl cu major absoluta si/sau Consil cu major calificata resping proiect propus , act este considerat neadoptat. Termen de 6 sapt si 3 luni pot fi prelungite cu 2 sapt si respectiv o luna la initiativa Parl sau Consil.

1.3. Estimai particularitile Procedurii legislative speciale i a variaiilor acesteia (consultare i aprobare) Procedura speciala PE poate sa initieze, sa adopte sis a execute un act normativ. Dupa continutul T Lisabona rezulta doar 3 articole care prevad asemenea atributii (cu referire la Consiliu procedura speciala este prezentata in articolul 50). PE adopta regulamente interne. In procedura speciala, PE detine doar dreptul de vot consultative, cu exceptiile prevazute de actele constitutive. De facto, dr de Veto poate sa apartina PE doar in cadrul procedurii ordinare. Daca in urma discutiilor in cadrul Consiliului si PE, PE respinge proiectul, se considera neadoptat (veto), insa daca Consiliul respinge, va fi creat un Comitet de Conciliere, in componenta caruia vor fi reprezentantii ambelor institutii, care vor incerca sa aduca partile la consens. Decizia comitetului de conciliere nu sunt obligatorii pentru Consiliu si PE. Desi T Lisabona prevede expres care sunt actele care urmeaza a fi adoptate, in procedura ordinara, precum si cele prin pr. speciala, exista o exceptie, numita pasonella(pod), care presupune substituirea procedurii speciale de procedura ordinara doar daca Consiliul E adopta in acest sens decizia cu unanimitate de voturi.

Sub 2. Banca Central European instituie financiar a UE:2.1. Relatai evoluia politicii economice i monetare;

De la 1 ian 94 si pina la 1 iunie 98 a existat Instit monetar European care avea ca misiune speciala coordonarea polit monetrae, valutare ale st membre precum si supravegh functionarii sistem monetar european si pregatirea teren pt infiintarea BCE. Incepin cu 98 BCE cu sediul la Frankfurt Main si-a inceput activitatea ca banca de emisie pt moneda unica euro. Punerea in circulatie a bancii a inceput la 1ian 2002 in 12 state europene, euro devenind unica moneda aflata in circulatie si la fel exista posibiliatea , preschimbarii bancnotei vechi pina in 2010Aceasta a avut la dispozitie sapte luni de pregatire in vederea realizarii unor misiuni fara precedent, si anume: inlocuirea monedelor unui grup de state suverane cu o moneda unica si elaborarea politicii monetare pentru zona euro in formare.Din acel moment, BCE, in calitate de capitan al echipei Eurosistemului sistemul bancar central din zona euro, aplica politica monetara in tarile care fac parte din uniunea monetara. Obiectivul sau principal este stabilitatea preturilor pe termen mediu, deoarece preturile stabile reprezinta baza necesara pentru o crestere economica durabila si pentru prosperitate in Europa.La data de 1 iunie 1998 a fost, de asemenea, infiintat Sistemul European al Bancilor Centrale, cadrul institutional care cuprinde BCE si bancile centrale din cele 27 de state membre ale UE. Prima- a debutat n 1990 prin coordonarea politicilor economice ale statelor membre i asigurarea liberei circulaii a capitalurilor;

-A doua etap- a nceput la 1 ianuarie 1994, n care statele trebuiau s fac eforturi pentru a ndeplini criteriile de convergen i s ia msuri pentru asigurarea independenei bncilor centrale naionale. A fost creat Institutul Monetar European (IME) cu misiunea de a pregti trecerea la cea de a treia etap a constituirii UEM, de a asigura suprareglarea Sistemului Monetar European i coordonarea politicilor monetare ale statelor.;

-Cea de a treia etap a fost declanat la 1 ianuarie 1999. Tratatul de la Maastricht stabilise data de 1 ianuarie 1997 pentru trecerea la moneda unic, dac majoritatea statelor ndeplinesc criteriile de convergen. n caz contrar aceasta urma s se petreac, n mod automat, la 1 ianuarie 1999 doar pentru acele state care ndeplineau respectivele criterii. Consiliul European extraordinar din 3 mai 1998 a stabilit lista rilor admisibile n faza a III-a a UEM. Situaia statelor membre era urmtoarea:

11 state ndeplineau criteriile;

Grecia, care, n 1998, nu ndeplinea condiiile, a recuperat ntrzierea i a prins din urm grupul celor 11 n 2001;

Danemarca, Marea Britanie i Suedia au refuzat s participe la moneda unic.

Cea de a treia faz a UEM- se definete prin dou elemente:

A instaurat o moned unic: EURO. Aceasta devine moneda statelor participante i nlocuiete ECU n cadrul comunitar. Un EURO a devenit echivalentul a 6,55957 Franci francezi.

Bancnotele i monedele, n EURO i Ceni au fost puse n circulaie la 1 ianuarie 2002 i au nlocuit monedele naionale ale rilor respective.

A creat un Sistem European al Bncilor Centrale (SEBC) format din Banca Central European, care nlocuiete Institutul Monetar European, i bncile centrale naionale.

2.2. Analizai modalitatea de organizare, funcionare i atribuiile Bncii Centrale Europene;

Modul de functionare al Bancii Centrale Europene

a) Gestiune interna

Numarul de salariati ai Bancii Centrale Europene se ridica la 604, iar la acest numar se adauga si personalul bancilor centrale nationale ale statelor membre

Exemplu: Banca Nationala a Frantei inregistreaza un numar de 14.000

b) Relatiile SEBC cu celelalte organisme ale UE:

O Rapoarte si auditii

O Acorduri si statut de observator

O Participari informale (fara titlu formal)

c) SEBC si interzicerea finantarilor publice

Articolele 104 si 104A a Tratatului stipuleaza interzicerea SEBC-ului de a finanta deficitele publice prin emisiune de moneda.

d) SEBC si relatiile internationale

O FMI reprezinta centrul Sistemului Monetar International (SMI), iar Sistemul European al Bancii Centrale este repreuentat si el de bancile nationale ale statelor membre UE;

O La 21 decembrie 1998 FMI a acordat Bancii Centrale Europene un post de observator permanent

e) Controlul contabil si judiciar

f) Comunicarea externa a BCE cu alte state ce nu apartin UE

Organismele oficiale ale BCE

*Atributii de baza

Potrivit Tratatului de instituire a Comunitatii Europene (articolul 105, alineatul (2)), atributiile de baza sunt

definirea si aplicarea politicii monetare pentru zona euro;

desfasurarea operatiunilor valutare;

detinerea si administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor din zona euro (administrarea portofoliilor).

promovarea bunei functionari a sistemelor de plati.

Alte atributii

Bancnote: BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote in zona euro.

Statistica: in colaborare cu BCN, BCE colecteaza informatii statistice, fie de la autoritatile nationale, fie direct de la agentii economici, necesare in vederea indeplinirii atributiilor.

Supravegherea si stabilitatea sistemului financiar: Eurosistemul contribuie la buna desfasurare a politicilor promovate de autoritatile responsabile cu controlul prudential al institutiilor de credit si cu stabilitatea sistemului financiar.

Cooperare la nivel international si european: BCE mentine relatii de cooperare cu institutiile, organele si forurile competente in cadrul UE si pe plan international cu privire la misiunile incredintate Eurosistemului.

***** Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC) este format din:

Banca Centrala Europeana (BCE) si

bancile centrale nationale (BCN) ale celor 27 de state membre ale UE.

Acest lucru inseamna ca SEBC cuprinde si bancile centrale nationale ale statelor membre ale UE care nu au adoptat inca moneda euro, fie datorita statutului lor special (Danemarca, Regatul Unit), fie pentru ca beneficiaza de o derogare, cum este cazul Suediei si al altor 7 state membre dintre cele 12 care au aderat la UE incepand cu luna mai 2004. Prin urmare, aceste tari utilizeaza inca moneda lor nationala, pentru care aplica propria politica monetara, iar bancile centrale respective isi pastreaza pentru moment suveranitatea monetara. Desigur, aceste state nu sunt implicate in realizarea activitatilor de baza ale Uniunii Monetare, precum aplicarea politicii monetare pentru zona euro.Cu toate acestea, BCN ale tarilor care nu fac parte din zona euro trebuie sa respecte principiile politicii monetare, al carei obiectiv este stabilitatea preturilor. In plus, apartenenta la SEBC implica, la niveluri diferite, cooperarea activa cu Eurosistemul in anumite domenii de activitate, precum participarea la sistemul de plati TARGET2 si sprijinul acordat in cadrul activitatilor de colectare a datelor statistice. Totodata, mecanismul european al cursului de schimb II (MCS II) ofera cadrul necesar pentru cooperarea cu Eurosistemul in ceea ce priveste politica monetara si a cursului de schimb. Forul institutional pentru o astfel de cooperare este Consiliul general al BCE.Temeiul juridic al SEBC il constituie Tratatul de instituire a Comunitatii Europene (redenumit Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, in vigoare de la data de 1 decembrie 2009) si Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene (Statutul SEBC). Prin tratat, SEBC i se incredinteaza, in general, functiile de banca centrala pentru euro. Rolul si atributiile BCE si ale BCN sunt definite mai detaliat in Statutul SEBC.

2.3. Estimai sub aspect comparativ Sistemul European al Bncilor Centrale (SEBC) i Eurosistemul.

Temeiul juridic pentru politica monetara unica il reprezinta Tratatul de instituire a Comunitatii Europene si Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene. Statutul stabileste atat infiintarea BCE, cat si a Sistemului European al Bancilor Centrale (SEBC) la data de 1 iunie 1998. BCE a fost conceputa ca nucleu al Eurosistemului si al SEBC. BCE si bancile centrale nationale indeplinesc impreuna atributiile care le-au fost incredintate. BCE dispune de personalitate juridica in conformitate cu dreptul public international.Sistemul European al Bancilor Centrale SEBC include BCE si bancile centrale nationale (BCN) ale tuturor statelor membre ale UE [articolul 107 alineatul (1) din tratat], indiferent daca acestea au adoptat sau nu moneda euro.Eurosistemul este alcatuit din BCE si BCN ale statelor care au adoptat moneda euro. Eurosistemul si SEBC vor coexista atat timp cat vor exista state membre ale UE in afara zonei euro.

Test nr. 4

Sub 1.Aciunile exercitate n faa CJUE:1.1. Identificai tipurile de aciuni declanate n faa CJUE

Fundamentul juridic al crearii UE ...Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene (1957)

Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (1957)

Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (1951)

**** Particularitatile UE: #CECO, CEE, CE si UE sunt forme noi si unice de cooperare;

#exista o forma speciala de coexistenta a elementelor supranationale si interguvernamentale;

# s-a inregistrat o dezvoltare notabila a cooperarii, de la cea limitata la anumite sectoare, la una atotcuprinzatoare si de la o cooperare interstatala, la una supranationala;

# multe masuri nu au putut fi implementate decat cu o intarziere de decenii intregi;

#cercul statelor membre s-a extins enorm.

1.2. Analizai particularitile aciunilor directe (aciunea n anulare i abinerea de a aciona) Dupa Tratatul de la Lisabona Una din cele mai importante noutati pe care le aduce Tratatul de la Lisabona este faptul ca Uniunea Europeana are personalitate juridica. Prin intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona, Comunitatea Europeana inceteaza sa existe. Acquis-ul Comunitatii este preluat in intregime de Uniunea Europeana, care dispune in acelasi timp de personalitate juridica.In articolul 46A se precizeaza sec ca Uniunea are personalitate juridica,, In schimb, in Declaratia cu privire la personalitatea juridica a Uniunii Europene (Declaratia 24) se incearca stabilirea unor limite in ceea ce priveste autoritatea Uniunii Europene: ,,Conferinta confirma ca faptul ca Uniunea Europeana are personalitate juridica nu o va autoriza in niciun fel sa legifereze sau sa actioneze in afara competentelor care ii sunt conferite de catre statele membre prin tratate.Uniunea Europeana poate fi analizate in mod cert ca subiect de drept. Personalitatea juridica pe care acest tratat i-o confera nu ajuta insa la incadrarea Uniunii intr-o anumita categorie a subiectelor dreptului international public . Personalitatea juridica internationala a Uniunii demonstreaza natura sa specifica. Competentele de care aceasta beneficiaza depasesc prerogativele specifice organizatiilor internationale , dar raman inferioare celor statale. Uniunea reuneste elemente specifice organizatiilor internationale si statelor federale. Astfel, natura sa juridica este abordata din perspectiva organizatiilor internationale si a statelor federale, dar si din punct de vedere al confederatiilor si uniunilor reale de state. In concuzie putem spune ca uniunea europeana are ,,un sistem constitutional compus dintr-un nivel national si dintr-un nivel supranational de putere publica legitima, care se influenteaza reciproc si care cuprind aceiasi cetateni ca subiectele de drept

**Pina la Lisabona Era o simpla organizatie intrerguvernamelntala

1.3. Evaluai rolul i modul de desfurare a procedurii n constatarea nendeplinirii obligaiilor ce revin statelor membre n temeiul tratatelor (procedura de infringment) Uniunea asigura coerenta intre diferitele sale politici si actiuni, tinand seama de ansamblul obiectivelor Uniunii si respectand principiul de atribuire a competentelor.Competenta exclusiva a Uniunii. In cazul in care tratatele atribuie Uniunii competenta exclusiva intr-un domeniu determinat, numai Uniunea poate legifera si adopta acte cu forta juridica obligatorie.

Statele membre pot face acest lucru numai in cazul in care sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea in aplicare a actelor Uniunii. Uniunea are competenta exclusiva in urmatoarele domenii:

1. uniunea vamala

2. stabilirea normelor privind concurenta necesare functionarii pietei interne

3. politica monetara pentru statele membre a caror moneda este euro

4. conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune privind pescuitul

5. politica comerciala comuna.

Competenta partajata cu statele membre

In cazul in care tratatele atribuie Uniunii o competenta partajata cu statele membre intr-un domeniu determinat, Uniunea si statele membre pot legifera si adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic in acest domeniu. Statele membre isi exercita competenta in masura in care Uniunea nu si-a exercitat competenta.Statele membre isi exercita din nou competenta in masura in care Uniunea a hotarat sa inceteze sa si-o mai exercite.Competentele partajate ale Uniunii si statelor membre se aplica in urmatoarele domenii principale:

1. piata interna

2. politica sociala, pentru aspectele definite in Tratatul privind functionarea Uniunii Europene

3. coeziunea economica, sociala si teritoriala

4. agricultura si pescuitul, cu exceptia conservarii resurselor biologice ale marii

5. mediul

6. protectia consumatorului

7. transporturile

8. retelele transeuropene

9. energia

10. spatiul de libertate, securitate si justitie

11. obiectivele comune de securitate in materie de sanatate publica, pentru aspectele definite in Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.

Statele membre isi coordoneaza

politicile economice

politicile de ocupare a fortei de munca

politicile sociale

in cadrul Uniunii.

In acest scop, Uniunea adopta masuri si, in special, orientarile generale ale acestor politici.

Statelor membre a caror moneda este euro li se aplica dispozitii speciale.

Competenta Uniunii de a sprijini, coordona sau completa actiunile statelor membre

Sub 2. Banca European de Investiii (BEI):2.1. Expunei temeiul juridic al crerii Bncii Europene de Investiii i natura juridic a acesteia;

BEI a fost creata in 1958 prin T de la Roma, in caliatea de institutie de finantare pe termen lung a UE , cu misiunea de a contribui la integrarea, dezv echilibrata si coeziunea econ si soc a st membre ale UE prin acordarea cu titlu de imprumut , a unor mari fonduri financiare pe piata capitalurilor si imprumuturilor, in conditiile favorabile, pt realizarea proiectelor ce contribuie la realizarea obiectiveor UE

BEI este dotata cu personalitatea juridica distincata si autonomie financiara in cadrul sistemului institutional al UE. Actionari ai BEI sunt st membre, iar consiliul sau de guvernator este constituit de ministri de finante ai st membre.

2.2. Analizai modalitatea de numire, organizare i funcionare a Bncii Europene de Investiii;

Organizarea B.E.I.

Ca institutie financiara a U.E., B.E.I. isi conduce activitatile de credit si de imprumut in cadrul politicilor economice ale Uniunii.Nefiind finantata din bugetul comunitar, ci din imprumuturi de pe pietele de capital si prin aplicarea Statutului sau, BEI beneficiaza de autonomie de decizie in cadrul sistemului institutional comunitar. Structurile sale de conducere si de control reflecta aceasta autonomie si ii permit sa isi adopte deciziile de creditare si de imprumuturi doar pe baza meritelor proiectelor si de cele mai bune oportunitati oferite pe pietele financiare.

*Functionare

Banca este administrata si condusa de un Consiliu al guvernatorilor, un Consiliu de administratie si un Comitet de directie. Consiliul guvernatorilor este format din ministrii desemnati de statele membre. Consiliul guvernatorilor stabileste directivele generale referitoare la politica de creditare a Bancii in conformitate cu obiectivele Uniunii.

Consiliul guvernatorilor vegheaza la executarea acestor directive.Consiliul guvernatorilor are competenta de a adopta in unanimitate, in cadrul tratatului si al prezentului statut, orice decizii cu privire la suspendarea activitatii Bancii si la eventuala sa lichidare. Deciziile Consiliului guvernatorilor se adopta cu majoritatea membrilor sai. Statele care constituie aceasta majoritate trebuie sa reprezinte cel putin 50 % din capitalul subscris. Pentru intrunirea majoritatii calificate, sunt necesare optsprezece voturi si 68 % din capitalul subscris.Abtinerile din partea membrilor prezenti sau reprezentati nu impiedica adoptarea deciziilor care necesita intrunirea unanimitatii.Consiliul de administratie coopteaza sase experti fara drept de vot: trei in calitate de membri si trei supleanti. Mandatul administratorilor si al supleantilor poate fi reinnoit.Membrii Consiliul de administratie sunt selectati dintre personalitatile care prezinta toate garantiile de independenta si competenta; acestia nu sunt raspunzatori decat fata de Banca. In cazul in care administratorul nu mai indeplineste conditiile necesare pentru exercitarea functiilor sale, Consiliul guvernatorilor hotarand cu majoritate calificata poate pronunta demiterea sa din oficiu. Neaprobarea raportului anual determina demisia Consiliul de administratie. Pentru locurile care raman vacante, ca urmare a decesului sau demisiei voluntare, din oficiu sau colective, se procedeaza la inlocuire. Cu exceptia reinnoirii generale, membrii sunt inlocuiti pe durata ramasa pana la incheierea mandatului. Consiliul guvernatorilor stabileste retributia membrilor Consiliului de administratie. Acesta stabileste eventualele incompatibilitati cu functiile de administrator si de supleant.Fiecare administrator dispune de un vot in Consiliul de administratie. Acesta isi poate delega votul in orice situatie, conform normelor care urmeaza sa fie stabilite in regulamentul de procedura al Bancii.Membrii personalului Bancii se gasesc sub autoritatea presedintelui. Acestia sunt angajati si concediati de catre presedinte. In alegerea personalului, trebuie sa se tina cont nu numai de aptitudinile personale si de calificarile profesionale, ci si de participarea echitabila a resortisantilor statelor membre. Regulamentul de procedura prevede organul competent pentru adoptarea dispozitiilor aplicabile personalului.

2.3. Estimai rolul BEI din perspectiva diverselor competene pe care le are

Banca Europeana de investitii are misiunea sa contribuie la dezvoltarea echilibrata si neintrerupta a pietei comune in interesul Comunitatii, apeland la pietele de capital si la resursele sale proprii. Pentru aceasta, Banca faciliteaza, prin acordarea de imprumuturi si garantii si fara a urmarii un scop lucrativ, finantarea proiectelor de mai jos in toate sectoarele economiei:

- proiecte care vizeaza dezvoltarea regiunilor mai putin dezvoltate;

- proiecte care vizeaza modernizarea sau conversia intreprinderilor sau crearea de noi activitati ca urmare a instituirii progresive a pietei comune, care, prin natura sau amploarea lor, nu pot fi finantate in intregime prin diferitele mijloace existente in fiecare din statele membre;

- proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care, prin amploarea sau natura lor, nu pot fi finantate in intregime prin diferitele mijloace existente in fiecare din statele membre.In indeplinirea misiunii sale, Banca faciliteaza finantarea programelor de investitii, conjugat cu asistenta acordata de fondurile structurale si de alte instrumente finaciare ale Comunitatii.

Banca European de Investiii sprijin proiecte n rile UE i investete n viitoarele state membre i n rile partenere.

n general, ia bani cu mprumut de pe pieele de capital pentru a nu apela la bugetul UE. Aceti bani sunt acordai n condiii favorabile proiectelor care se nscriu n linia obiectivelor politice ale UE.

n anul 2008, BEI a strns suma de aproximativ 60 de miliarde de euro. Banca nu activeaz n scopul obinerii de profit, ci acord credite la o rat a dobnzii apropiat de costul la care au fost mprumutai banii.

Banca European de investitii are misiunea s contribuie la dezvoltarea echilibrat si nentrerupt a pietei comune n interesul Comunittii, apelnd la pietele de capital si la resursele sale proprii. Pentru aceasta, Banca faciliteaz, prin acordarea de mprumuturi si garantii si fr a urmrii un scop lucrativ, finantarea proiectelor de mai jos n toate sectoarele economiei:- proiecte care vizeaz dezvoltarea regiunilor mai putin dezvoltate;- proiecte care vizeaz modernizarea sau conversia ntreprinderilor sau crearea de noi activitti ca urmare a instituirii progresive a pietei comune, care, prin natura sau amploarea lor, nu pot fi finantate n ntregime prin diferitele mijloace existente n fiecare din statele membre;- proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care, prin amploarea sau natura lor, nu pot fi finantate n ntregime prin diferitele mijloace existente n fiecare din statele membre.n ndeplinirea misiunii sale, Banca faciliteaz finantarea programelor de investitii, conjugat cu asistenta acordat de fondurile structurale si de alte instrumente finaciare ale Comunittii.

Test nr. 5

Sub 1. Parlamentul European:1.1. Relatai regulile cu privire la alegerea reprezentanilor n Parlamentul European;

La 20 septembrie 1976, pe baza propunerilor facute de Parlamentul Eu in ianuarie 1975, Consiliul adopta Actul privind alegerea reprezentantilor in Parlamentul European prin sufragiu universal direct.Aceasta a fost ratificata de statele membre si a intrat in vigoare la 1 iulie 1978. Masurile de aplicare au fost adoptate cu unanimitate de Consiliu, la propunerea Parlamentului European si dupa consultarea Comisiei.

Anterior, parlamentarii europeni au fost desemnati de catre Parlamentele nationale din rindul parlamentarilor nationali conform procedurilor alese de fiecare stat, exercitind astfel un dublu mandat. Din pacate, dezbaterile din campaniile electorale aferente alegerilor europene s-au concentrat si se concentreaza prea putin pe teme veritabil europene.

Actul din 1976 a stabilit regulile generale in functie de care fiecare stat membru urma sa organizeze alegerile europene pe teritoriul sau. Alegerile urmau sa se desfasoare in aceeasi perioada in statele membre, incepind de joi dimineata si incheindu-se duminica urmatoare celei din saptamina in care au inceput, pentru a se respecta astfel traditiile nationale legate de ziua votului. Votul este unic, fiecare persoana avind dreptul sa voteze o singura data. Deschiderea si numararea voturilor nu poate avea loc decit dupa finalizarea ultimului scrutiny national. Durata mandatului parlamentarului European a fost stabilita la 5 ani, mandatul putind fi reinnoit. Dreptul de vot este dobindit incepind cu virsta de 18 ani, iar dreptul de a fi ales variaza intre 18 si 25 ani. In situatia in care un parlamentar nu este eligibil conform dreptului intern, acesta nu este eligibil nici pentru alegerile europene. Parlamentul european constata automat aceasta decadere din dreptul de a fi ales. Actul a instituit votul individua si personal si a interzis mandatul imperativ, conferind astfel mandatului un caracter reprezentativ. Nici un mecanism de dispozitie sau de demisie colectiva nu este prevazut. Angajamentul anterior asumat de parlamentarii europeni de a demisiona in cursul mandatului nu ii leaga, acestia fiind independenti de asemenea in raport cu partidele si grupurile politice. Incetarea mandatului are loc prin epuizarea mandatului,demisie,deces sau decadere din mandat. Cu respectarea acestor reguli, statele membre puteau stabili toate aspectele legate de modul de scrutin, electoral etc. Aceasta diversitate a regulilor nationale a fost relevanta pentru starea de spirit despre care putem spune, cel putin, ca , spontan, nu a fost nici europeana, nici comunitara. Ea a subliniat in fiecare tara importanta cosideratiilor pur nationale, la cristalizarea manifestarilor carora a contribuit, in detrimentul unei reprezentari veritabil comune. Incepind cu Tratatul de la Amsterdam, statele membre au convenit asupra introducerii unui plafon maxim in privinta numarului total al membrilor Parlamentului European. TA stabileste acest plafon la 700 de membri. Tnisa a introdus o noua repartizare a locurior si a ridicat plafonul in cauza la 732 membri. Tlisabona introduce insa o noua limita maxima, 750 de parlamentari europeni, plus presedintele institutiei. Distributia locurilor se face conform principiului proportinalitatii degresive, stabilindu-se un prag minim de 6 reprezentanti si unul maxim de 96 reprezentanti/stat membru. Consiliul European va avea competenta de a decide asupra modificarii componentei numarului PE prin vot unanim si dupa consultarea acestuia. Prin derogarea, PE, in perioada 2009-2014, are 754 de europarlamentari.

1.2. Determinai modalitatea de organizare i funcionare a Parlamentului European;

Din punct de vedere al functionarii sale, PE reproduce, in interiorul principiilor stabilite de tratate, modelul unui parlament national. In detaliu, organizarea si functionarea sa sunt precizate de Regulamentul interior , adoptat de forul parlamentar European cu majoritatea membrilor care-l compun. Regulamentul interior a fost folosit totodata ,,pentru a optimiza conditiile de exercitiu ale puterilor sale si relatiile sale cu celelalte institutii , ,,pentru a umple tacerea tratatelor si a-si atribui toate facultatile compatibile cu regulile tratatelor pe care le poseda in general Parlamentele tarilor membre.

In cursul unei legislaturi, perioada care coincide cu durata mandatului parlamentarilor alesi, Parlamentul se reuneshte in sesiuni ordinare si extraordinare.

Sesiunile ordinare se prezinta sub forma unor sesiuni ordinare anuale, care debuteaza in a doua marti din luna martie. Seciunile ordinare sunt formate la rindul lor dintr-o suita de 12 reuniuni lunare plenare ( sau perioade de sesiune) cu durata de o saptamina ( in concret 3-4 zile), mai putin in luna august. Acestea sunt perioade de sedintze in plen, cu ocazia carora se adopta rezolutii( actele specifice Parlamentului), rapoarte etc. In restul lunii, activitatea parlamentarilor se desfasoara in comisii.

Sesiunile extraordinare sunt convocate la cererea majoritatii parlamentarilor, a Consiliuliu sau a Comisiei. Totusi, ,, este evident ca ritmul adoptat pentru sesiunea ordinara face aproape inutila tinerea unei sesiuni extraordinare. Sedintele plenare sunt publice, mai putin in cazurile in care Parlamentul decide desfasurarea lro cu usile inchise. Transparenta lucrarilor este asigurata si prin publicarea dezbaterilor si a actelor adoptate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Biroul. Este format din presedinte,vicepresedinti si chestori, alesi pentru o jumatate de legislatura. Acesta este insarcinat cu chestiunile financiare, organizatorice si administrative legate de functionarea Parlamentului si a organelor sale.Biroul extins cuprinde in plus presedintii grupurilor politice.

Presedintele Parlamentului European este ales de catre membrii acestui for. Inainte de primele alegeri directe, presedintele era ales la inceputul fiecarei sesiuni ordinare, dar in practica fiind de regula reales, mandatul sau se prelungea la doi ani ( aceasta prelingire a mandatului a fost impusa de ratiuni tinind de consolidarea autoritatii presedintelui indeosebi in raporturile interinstitutionale si exterioare ale Parlamentului). Dupa aegerile din 1979, P. Isi desemneaza Presedintele pentru un mandat de 2 ani si jumatate, prin vot secret si cu majoritatea absoluta a sufragiilor exprimate. Durata mandatului presedintelui permite exercitarea alternativa a acestei functii de pricipalele forte politice, socialistii si crstin-democratii. Din acest considerent, desi teoretic presedintele poate fi reales, acesta nu a fost reales niciodata in practica. Atributiile Presedintelui vizeaza indeosebi conducerea si coordonarea lucrarilor Adunarii si a formatiunilor din structura sa, relatiile externe ale Parlamentului si prezidarea sedintelor plenare. Rolul sau este net superior celui avut de presedintii Parlamenteor nationale. Presedintele nu poate participa la dezbaterile pe care le conduce, decit daca deseneaza un vicepresedinte pentru a exercita aceasta funcite. Actele adoptate conform procedurii codecizionale poarta semnatura Presedintilor Consiuliului si Parlamentului.

Parlamentul isi alege de asemenea vicepresednitii, care tind sa exprime grupurile politice. In numar de 14 in prezent, vicepresedintii sunt alesi dupa desemnarea presedintelui, prin scrutin uninominal si cu majoritatea absoluta a sufragiilor exprimate in primele doua tururi de scrutin. Daca este necesar un al treilea tur de scrutin, vicepresedintii sunt desemnati cu majoritatea relativa.

Chestorii, in numar de 5, sunt alesi dupa aceeasi procedura ca si vicepresedintii si au vot consultativ. Durata mandatului vicepresedintilor si chestorilor este identica celei a mandatului Presedintelui ( 2 ani si jumatate). Chestorii indeplinesc un rol administrativ, financiar si au un vot consultativ.

Conferinta Presedintilor este formata din Presedintele Parlamentului, presedintintii grupurilor politice si reprezentantii parlamentarilor neinscrisi in nici un grup politic. Acestia din urma nu au drept de vot. Principalul rol al Conferintei vizeaza relatiile cu celelalte organisme comunitare, cu parlamentele nationale, statele terte si alt structuri extra-comunitare. Totodata, aceasta stabileste ordinea de zi a perioadelor de sesiune si asigura organizarea sedintelor, constituind un organ deosebit de important.Conferinta Presedintilor comisiilor cuprinde presedintii comisiilor permanente si temporare. Conferinta poate recomanda temele de lucru pentru perioadele de sesiune si pentru activitatea comisiilor. Conferinta Presedintilor delegatiilor este alcatuita din Presedintii delegatiilor interparlamentare permanente, putind face recomandari pentru stabilirea temelor de lucru in cadrul delegatiilor.

Alaturi de sedintele plenare, activitatea parlamentarilor europeni presupune lucrul in comisii permanente sau temporare, generale sau speciale. Comisiile pregatesc in principiu lucrarile din sedintele plenare. Membrii comisiilor sunt alesi la propunerea grupurilor politice, urmarindu-se o reprezentare echilibrata a tuturor fortelor politice, pentru o durata de 2 ani si jumatate. Fiecare parlamentar are calitate de membru plin al unei comisii si de supleant al altei comisii. Membrii supleanti nu sunt alesi, ci sunt desemnati de catre grupurile politice. Comisiile isi aleg presedintii si vicepresedintii, pe baza acordului dintre grupurile politice. Crearea comisiilor reprezinta o componenta exclusiva a institutiei,care tine de organizarea activitatii sale interne. Numarul comisiilor, natura si domeniile in care au actionat au varuat in timp. Comisiile sunt dotate cu un birou, format dintr-un resedinte si un numar variabil de vicepresedinti, iar membrii lor sunt alesi la inceput si la jumatatea legislaturii. In privinta comisiilor temporare, decizia pe baza carora se constituie, le fixeaza alcatuirea, mandatul ( care nu poate depasi 12 luni) si atributiile. Acest tip de comisii poate fi creat oricind. TM a consacrat si comisiile de ancheta, formatiuni deja existente in Regulamentul interior al Parlamentului. Scopul lor consta de regula in examinarea acuzatiilor de infractiune sau de proasta administrare in apliarea dreptului comunitar, sub rezerva atributiilor altor institutii si organe comunitare, mai putin in cazurile in care faptele incriminate sunt cercetate de o jurisdictie.

Alte formatiuni din structura parlamentului sunt delegatiile interparlamentare permanente si comisiile parlamentare mixte, formate din parlamentari ai statelor asociate sau in curs de aderare la Comunitati.

In functie de afinitatea lor politica, parlamentaii europeni au format grupuri politice. Gruparile politice reprezinta in acelasi timp un important factor de integrare si contribuie la formarea unei constiinte europene si la exprimarea vointei politice a cetatenilor europeni.Aceste formatinui se constituie pe baza unei declaratii adresate Presedintelui Parlamentului si publica ulterior in JOUE, declaratia care cuprinde denumirea grupului, alcatuirea birioului sau si semnaturile membrilor, in numarul stabilit de Regulamentul interior. Afinitatea politica a membrilor viitorului grup este esentiala. Parlamentarii au libertatea si nu obligatia de a adera la un grup politic.Cei care au ales sa nu adere sunt denumiti,,neinscrisi. In practica nici un act nu este adoptat da Parlament, fara o luare de pozitie a grupurilo.

Ordinea de zi. Este stabilita de catre conferinta presedintilor anterior sesiunii, pe baza recomandarilor Conferintei presedintilor comisiilor si tinind cont de obiectivele legislaturii. Comisiile, grupurile politice sau parlamentarii pot face propuneri de modificare a ordinii de zi. La invitatia presedintelui, Consiliului si Comisia pot fi invitate sa asiste la deliberarile Conferintei Presedintilor privind stabilirea ordinii de zi. Votul, personal si individual, este precedat de examinari si dezbateri si comesiile de specialitate. Votul este nominal pentru aprobarea Comisiei, pentru adopatarea unei motiuni de cenzura sau la cererea grupurilo politice.

1.3. Estimai rolul Parlamentului European din perspectiva diverselor competene pe care le are Din punct de vedere al functionarii sale, PE reproduce, in interiorul principiilor stabilite de tratate, modelul unui parlament national. In detaliu, organizarea si functionarea sa sunt precizate de Regulamentul interior , adoptat de forul parlamentar European cu majoritatea membrilor care-l compun. Regulamentul interior a fost folosit totodata ,,pentru a optimiza conditiile de exercitiu ale puterilor sale si relatiile sale cu celelalte institutii , ,,pentru a umple tacerea tratatelor si a-si atribui toate facultatile compatibile cu regulile tratatelor pe care le poseda in general Parlamentele tarilor membre.

In cursul unei legislaturi, perioada care coincide cu durata mandatului parlamentarilor alesi, Parlamentul se reuneshte in sesiuni ordinare si extraordinare.

Sesiunile ordinare se prezinta sub forma unor sesiuni ordinare anuale, care debuteaza in a doua marti din luna martie. Seciunile ordinare sunt formate la rindul lor dintr-o suita de 12 reuniuni lunare plenare ( sau perioade de sesiune) cu durata de o saptamina ( in concret 3-4 zile), mai putin in luna august. Acestea sunt perioade de sedintze in plen, cu ocazia carora se adopta rezolutii( actele specifice Parlamentului), rapoarte etc. In restul lunii, activitatea parlamentarilor se desfasoara in comisii.

Sesiunile extraordinare sunt convocate la cererea majoritatii parlamentarilor, a Consiliuliu sau a Comisiei. Totusi, ,, este evident ca ritmul adoptat pentru sesiunea ordinara face aproape inutila tinerea unei sesiuni extraordinare. Sedintele plenare sunt publice, mai putin in cazurile in care Parlamentul decide desfasurarea lro cu usile inchise. Transparenta lucrarilor este asigurata si prin publicarea dezbaterilor si a actelor adoptate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Biroul. Este format din presedinte,vicepresedinti si chestori, alesi pentru o jumatate de legislatura. Acesta este insarcinat cu chestiunile financiare, organizatorice si administrative legate de functionarea Parlamentului si a organelor sale.Biroul extins cuprinde in plus presedintii grupurilor politice.

Presedintele. Parlamentului European este ales de catre membrii acestui for. Inainte de primele alegeri directe, presedintele era ales la inceputul fiecarei sesiuni ordinare, dar in practica fiind de regula reales, mandatul sau se prelungea la doi ani ( aceasta prelingire a mandatului a fost impusa de ratiuni tinind de consolidarea autoritatii presedintelui indeosebi in raporturile interinstitutionale si exterioare ale Parlamentului). Dupa aegerile din 1979, P. Isi desemneaza Presedintele pentru un mandat de 2 ani si jumatate, prin vot secret si cu majoritatea absoluta a sufragiilor exprimate. Durata mandatului presedintelui permite exercitarea alternativa a acestei functii de pricipalele forte politice, socialistii si crstin-democratii. Din acest considerent, desi teoretic presedintele poate fi reales, acesta nu a fost reales niciodata in practica. Atributiile Presedintelui vizeaza indeosebi conducerea si coordonarea lucrarilor Adunarii si a formatiunilor din structura sa, relatiile externe ale Parlamentului si prezidarea sedintelor plenare. Rolul sau este net superior celui avut de presedintii Parlamenteor nationale. Presedintele nu poate participa la dezbaterile pe care le conduce, decit daca deseneaza un vicepresedinte pentru a exercita aceasta funcite. Actele adoptate conform procedurii codecizionale poarta semnatura Presedintilor Consiuliului si Parlamentului.

Parlamentul isi alege de asemenea vicepresednitii, care tind sa exprime grupurile politice. In numar de 14 in prezent, vicepresedintii sunt alesi dupa desemnarea presedintelui, prin scrutin uninominal si cu majoritatea absoluta a sufragiilor exprimate in primele doua tururi de scrutin. Daca este necesar un al treilea tur de scrutin, vicepresedintii sunt desemnati cu majoritatea relativa.

Chestorii, in numar de 5, sunt alesi dupa aceeasi procedura ca si vicepresedintii si au vot consultativ. Durata mandatului vicepresedintilor si chestorilor este identica celei a mandatului Presedintelui ( 2 ani si jumatate). Chestorii indeplinesc un rol administrativ, financiar si au un vot consultativ.

Conferinta Presedintilor este formata din Presedintele Parlamentului, presedintintii grupurilor politice si reprezentantii parlamentarilor neinscrisi in nici un grup politic. Acestia din urma nu au drept de vot. Principalul rol al Conferintei vizeaza relatiile cu celelalte organisme comunitare, cu parlamentele nationale, statele terte si alt structuri extra-comunitare. Totodata, aceasta stabileste ordinea de zi a perioadelor de sesiune si asigura organizarea sedintelor, constituind un organ deosebit de important.Conferinta Presedintilor comisiilor cuprinde presedintii comisiilor permanente si temporare. Conferinta poate recomanda temele de lucru pentru perioadele de sesiune si pentru activitatea comisiilor. Conferinta Presedintilor delegatiilor este alcatuita din Presedintii delegatiilor interparlamentare permanente, putind face recomandari pentru stabilirea temelor de lucru in cadrul delegatiilor.

Alaturi de sedintele plenare, activitatea parlamentarilor europeni presupune lucrul in comisii permanente sau temporare, generale sau speciale. Comisiile pregatesc in principiu lucrarile din sedintele plenare. Membrii comisiilor sunt alesi la propunerea grupurilor politice, urmarindu-se o reprezentare echilibrata a tuturor fortelor politice, pentru o durata de 2 ani si jumatate. Fiecare parlamentar are calitate de membru plin al unei comisii si de supleant al altei comisii. Membrii supleanti nu sunt alesi, ci sunt desemnati de catre grupurile politice. Comisiile isi aleg presedintii si vicepresedintii, pe baza acordului dintre grupurile politice. Crearea comisiilor reprezinta o componenta exclusiva a institutiei,care tine de organizarea activitatii sale interne. Numarul comisiilor, natura si domeniile in care au actionat au varuat in timp. Comisiile sunt dotate cu un birou, format dintr-un resedinte si un numar variabil de vicepresedinti, iar membrii lor sunt alesi la inceput si la jumatatea legislaturii. In privinta comisiilor temporare, decizia pe baza carora se constituie, le fixeaza alcatuirea, mandatul ( care nu poate depasi 12 luni) si atributiile. Acest tip de comisii poate fi creat oricind. TM a consacrat si comisiile de ancheta, formatiuni deja existente in Regulamentul interior al Parlamentului. Scopul lor consta de regula in examinarea acuzatiilor de infractiune sau de proasta administrare in apliarea dreptului comunitar, sub rezerva atributiilor altor institutii si organe comunitare, mai putin in cazurile in care faptele incriminate sunt cercetate de o jurisdictie.

Alte formatiuni din structura parlamentului sunt delegatiile interparlamentare permanente si comisiile parlamentare mixte, formate din parlamentari ai statelor asociate sau in curs de aderare la Comunitati.

In functie de afinitatea lor politica, parlamentaii europeni au format grupuri politice. Gruparile politice reprezinta in acelasi timp un important factor de integrare si contribuie la formarea unei constiinte europene si la exprimarea vointei politice a cetatenilor europeni.Aceste formatinui se constituie pe baza unei declaratii adresate Presedintelui Parlamentului si publica ulterior in JOUE, declaratia care cuprinde denumirea grupului, alcatuirea birioului sau si semnaturile membrilor, in numarul stabilit de Regulamentul interior. Afinitatea politica a membrilor viitorului grup este esentiala. Parlamentarii au libertatea si nu obligatia de a adera la un grup politic.Cei care au ales sa nu adere sunt denumiti,,neinscrisi. In practica nici un act nu este adoptat da Parlament, fara o luare de pozitie a grupurilo.

Ordinea de zi. Este stabilita de catre conferinta presedintilor anterior sesiunii, pe baza recomandarilor Conferintei presedintilor comisiilor si tinind cont de obiectivele legislaturii. Comisiile, grupurile politice sau parlamentarii pot face propuneri de modificare a ordinii de zi. La invitatia presedintelui, Consiliului si Comisia pot fi invitate sa asiste la deliberarile Conferintei Presedintilor privind stabilirea ordinii de zi. Votul, personal si individual, este precedat de examinari si dezbateri si comesiile de specialitate. Votul este nominal pentru aprobarea Comisiei, pentru adopatarea unei motiuni de cenzura sau la cererea grupurilo politice.

Sub 2.Managmentul Consiliului UE: Preedenia, Secretariatul, COREPER2.1. Expunei modul de organizare a Secretariatului, Preedeniei Consiliului i COREPER * Consiliul este asistat de un Secretariat General cu 2700 functionari, aflat sub conducerea unui secretar general. Secretarul general este numit de Consiliul in unanimitate. Secretariatul generallucreaza in mai multe directii generale si are un serviciu juridic, respectiv un Secretariat- Schengen. Potrivit modificarilor Trataului de la Amsterdam, secretariatul general indeplineste si functia de Inalt Reprezentant pentru politica externa si de securitate, avind ca atributie principala a acestei functii, asistarea presedentiei.* Presedentia este exercitata din 1 ianuarie 2007 pe rind de fiecare stat membru pe o durata de 6 luni, in ordine fixata de Consiliu. Din 1 ianuarie 2009, Presedentia Consiliului este asigurata pe o perioada de 18 luni de grupuri prestabilite de 3 state membre. Fiecare membru al unui grup asigura prin rotatie, pentru o durata de 6 luni, presedentia tuturor formatiunilor Consiliului cu excepria Formatiunii afacerii externe. Ceilalti membri ai grupului asista presedentia in indeplinirea tuturor responsabilitatilor acesteia, pe baza unui program comun.Ministrul statului care exercita Presedentia este responsabil pentru pregatirea sedintelor, intocmirea ordinii de zi, comunicarea ordinii de zi, cu 14 zile inainte de data sedintei si pentru conducerea sedintei.

* In cadrul Consiliului functioneaza un comitet compus din reprezentanti permanenti ai statelor membre numit COREPER. Acesti reprezentanti sunt functionari inalti cu rang de ambasadori si adjunctii acestora. Functionarii cu rang de ambasador se reunesc in COREPER II si se ocupa de problemele politicii importante, iar adjunctii se intrunesc in COREPER I si dezbat problemele tehnice. Misiunea principala a COREPER-ului este asigurarea continuitatii functionarii Consiliului, avind obligatia sa pregateasca lucrarile Consiliuilui si sa indeplineasca sarcinile care-i sunt incredintate de acesta.2.2. Analizai responsabilitile Preedeniei Consiliului UE Fiecare stat membru al Consiliului UE exerseaz preedinia pe rnd, timp de ase luni. Preedinia trebuie nu doar s gestioneze un numr ridicat de sesiuni ale Consiliului, ci i s organizeze reuniuni informale. Aceste reuniuni, care au loc n ara preediniei, se desfoar ntr-o atmosfer mai destins i constituie ocazii propice pentru a discuta mai liber aspecte de ordin general; este important de subliniat c nicio decizie formal nu poate filuat n timpul unei reuniuni informale. Pe lng rolul special pe care l deine n cadrul procedurii legislative cu Parlamentul European, preedinia i prezint proiectele, precum i aciunile Consiliului care vor decurge din acestea, n faa Parlamentului European. Raporteaz Parlamentului progresele realizate la sfritul mandatului su i

asist frecvent la sesiunile plenare ale Parlamentului i la reuniunile comisiilor acestuia. Funciile de reprezentare ale preediniei nu se limiteaz la Parlamentul European. Minitrii preediniei informeaz presa dup fi ecare sesiune a Consiliului i se exprim deseori n numele UE n ansamblu, n special n privina aspectelor legate de politica extern i de securitate comun, n forurile internaionale i n cadrul relaiilor cu rile tere. 2.3. Evaluai rolul COREPER n procesul de luare a deciziilor CoreperesteComitetulReprezentanilor Permaneni n Uniunea European, fiind un organ auxiliar al Uniunii Europene,menit s ofere sprijin i ajutor Consiliului Uniunii Europene. n timpul diferitelor sesiuni ale Consiliului, alturi de minitri, se gsesc ntotdeauna nalii funcionari membri ai Coreperului (Comitetul Reprezentanilor Permaneni). Acetia sunt un element fundamental al mecanismului Consiliului. Cei 27 de membri ai Coreperului, care sunt reprezentanii permaneni ai diferitelor guverne ale statelor membre la Bruxelles, joac un rol decisiv n pregtirea lucrrilor Consiliului. Specialiti n afaceri europene, cu nalte califi cri i avnd rangul de ambasador, acetia se ntrunesc de mai multe ori pe sptmn ntr-un proces aproape permanent de discuii i dialog. Creeaz i ntrein ntre ei legturi de ncredere, care faciliteaz nelegerea reciproc a poziiilor lor respective. Coreperul este compus din dou formaiuni care se ntrunesc cel puin o dat pe sptmn: Coreper I, format din reprezentanii permaneni adjunci, i Coreper II, care reunete reprezentanii permaneni.Originalitatea i desigur importana acestui organ n cadrul Uniunii Europene deriv i dinmodalitatea de lucru i atribuiile sale efective. Astfel, din analiza practic i teoretic a activitii Coreper desprindem urmtoarele atribuii:* Asigur consistena politicilor i aciunilor Uniunii avnd n vedere ca s fie respectate nacestsensurmtoareleprincipiiireguli:principiullegalitii,subsidiaritii,proporionalitii,precumirespectarearegulilordeprocedur,transparenaicalitateaproiectelor redactate;* Pregtete sesiunile Consiliului Uniunii Europene i asigur activitile ntre sesiunile sale;

*D posibilitatea statelor membre s-i exprime punctele sale de vedere n vederea luriiunei decizii cu scopul de a facilita luarea unei msuri bine ntemeiate, gndite i organizatepentrua asigura armonizarea dintre statele membre;

* Pregtete deciziile n cadrul Consiliului Uniunii Europene;* Asigur buna desfurare a lucrrilor la toate nivelurile Consiliului Uniunii Europene;* Contribuie, asigur i totodat pregtete spre adoptare decizii, regulamente (legislaiacomunitar)* Pregtete toate materialele necesare spre adoptarea proiectului de buget de ctre ConsiliulUniunii Europene care apoi e supus votului Parlamentului European;

* i nu n ultimul rnd aprarea interesele statelor membre prin intermediul ConsiliuluiUniunii EuropenePrinurmare,rolulCOREPEResteunulimportantncadrulactivitiiConsiliuluiUniuniiEuropene, deoarece prin exercitarea i ndeplinirea atribuiilor de baz asigur legtura continu astatelor membre, dnd posibilitatea exprimrii punctelor de vedere al acestora i a eventualei lorarmonizri, pentru a se facilita luarea unei msuri bine ntemeiate. Consiliul Uniunii Europenecoopereaz cu Comisia n Coreper, normarea acestei relaii s-a facut nc n Tratatul de Fuziune.Prin rolul ncredinat, Coreper a devenit garantul comunitii i al permanenei Consiliului.Procesul de transfer de la grupurile de lucru la Coreper i apoi la Consiliu, d posibilitatea caproblemelemaisimplesfiedeciselanivelulcorepunztor,lsndConsiliulsseconcentrezeasupraunor decizii maidificile sau maicontroversate. Cutoate acestea,puterea dedeciziefinalva rmne ntotdeauna un atribut al Consiliului, deci Coreper analizeaz i ntoarce propunerilevenite de la Comisie, nainte de a fi luat decizia final din partea Consiliului i nu n ultimul rndpropunerile,deciziileConsiliuluiUniuniiEuropenesuntpregtitedeCorepercuajutorulunorcomitete, care asigur continuitatea relaiilor dintre statele membre.Test nr. 6

Sub 1. Comisia European:1.1. Determinai structura Comisiei Europene, procedura de numire a Comisiei Europene(preedintele, vicepreedintele (RUEAEPS), comisarii)

Parlamentul va avea o influentza sporita in desemnarea Comisiei Europene; acesta va alege presedintele Comisiei, pe baza propunerilor formulate de Consiliul European; Parlamentul pastreaza deasemenea dreptul de a aproba structura Comisiei Europene in ansamblul sau si , eventual, de a o demite printr-un vot de cenzura.

Odata cu implementarea TL, Presedintele Comisiei este ales de Pralamentul EU cu majoritatea de voturi, pe baza propunerii Consiliului European. In cazul respingerii acestei propuneri, procedura trebuie reluata prin prezentarea unui nou candidat. Consiliuli European va trebui sa ia in considerare rezultatele alegerilor pentru PE atunci cind va propune un nou candidat la functia de presedinte al Comisiei. Colegiul de comisari este supus aprobarii Parlamentului European, adica aproba structura comisiei.

In cazul votului de cenzura,Presedintele Comisiei este ascultat de Parlament , iar votul este public. Pentru adoptarea unei motiuni de cenzura, este necesara prezenta majoritatii parlamentarilor europeni si majoritate de doua treimi din voturile exprimate. Votarea unei motiuni de cenzura are ca efect principal si imediat, incetarea manatului Comisiei in mod coliectiv. Colegiul comisarilor trebuie sa-si dea demisia, iar noii comisari numiti vor termina mandatul de cinci ani al comisiei cenzurate. Tratatele insa nu stabilesc vreo interdictie de renumire a celor revocati.

Lista comisarilor este stabilita de Consiliu, cu majoritatea calificata specialaa, de comun acord cu Presedintele si este supusa aprobarii Parlamentului. Consiliul European, statuind cu unanimitate, decide sa modifice acest numar. Reducerea numarului comisarilor necesita implementarea unui sistem de rotatie egalitara. TL deasemenea incredinteaza sarcina Consiliului European, care decide de asemenea cu unanimintate.

Statutul comisarilor: sunt resortisanti ai statelor membre, desemnati datorita componentelor lor generale si garantiei de independenta pe care trebuie sa o asigure si de care sunt, in acelasi timp, protejati.Trebuie sa cunoasca aprofundat domeniul in care vor fi numiti, caci vor fi audiati minutios prin comisiile de specialitate ale Parlamentului. Comisarii isi exercita functiile in interesul general al Uniunii. Ei nu solicita si nu accepta instructiuni de la nici un guvern sau alt organism si se abtin de la orice act incompatibil cu caracterul functiei lor.Comisarii se bucura de privilegii si imunitatile care se aplica agentilor si functionarilor Uniunii, conform Protocolului asupra privilegiilor si imunitatilor Comunitatii Europene.Inainte de a-si incepe mandatul, comisarii depun un juramint solemn in fata Curtii de Justitie privind respectarea statutului lor de independenta. Comisia europeaneste organul executiv al Uniunii Europene, avnd rolul de a ntocmi proiecte de legi i de a monitoriza aplicarea acestora. Comisia este un organ al Comunitilor Europene, independent de statele membre, avnd deci un caracter cu adevrat supranaional.Deocamdat (noiembrie 2005), Comisia este alctuit din 25 de membri, propui de guvernele statelor membre i numii pe o perioad de cinci ani. Parlamentul European trebuie i el s i dea acordul pentru alegerea lor. Comisarii nu i desfoar activitatea n numele rii lor de origine, trebuind s se implice, fr prtinire, n vederea ndeplinirii obiectivelor comunitare. Limbile de lucru ale Comisiei snt -engleza,francezaigermana. Regulamentul de funcionare alComisiei Europeneeste compus la ora actual din 27 de comisari, din care unul are funcia de preedinte al Comisiei Europene

1.2. Analizai principiile de funcionare ale Comisiei Europene i statutul preedintelui Comisiei;

Principiul colaborrii interinstituionale se regsete deopotriv n articolul 249al Tratatului privind funcionarea Uniunii Europene (TFUE), care stipuleaz c, Consiliul i Comisia trebuie s nceap consultri reciproce i s stabileasc de comun acord modalitile de colaborare.

Cooperarea interinstituional se organizeaz n diferite moduri, printre care:

schimburi de scrisori ntre Consiliu i Comisie;

aco