In sens general, modernismul denumeste o tendinta manifestate in cultura europeana in prima jumatate al secolului XX si caracterizata prin negarea traditiei si prin impunerea unor noi principii de creatie.

Modenismul include curentele litarare noi: simbolismul, expresionismul si avangardismul.

In cultura romana modernismul a fost promovat de Eugen Lovinescu prin intermediul cenaclului si al revistei cu acelasi nume ,,Sburatorul,,.

In literatura interbelica poezia argheziana se situeaza la granita dintre traditie si modernitate, poetul avand afinitati cu toate curentele literare manifestate in perioada interbelica.

Prin tematica Arghezii nu este un poet novator.

Modernitatea liricii sale este evidentiaza la nivelul limbajului poetic pentru ca autorul apeleaza in exprimarea ideilor de la cuvinte apreciate pana la elemente nepoetice.

Poezia ,,Testament,, deschide primul volum al poetului ,,Cuvinte potrivite,, si a fost apreciata ca arta poetica reprezentatica a liricii argheziene.

Arta poetica este un text literar in care autorul isi exprima opinia despre continului creatiei artistice si despre rolul artistului

Arte poetice pana la Arghezii sunt prezente in opera lui Eminescu, G. Cosbuc, dar ca specie lirica se impune mai ales in perioasa interbelica.

Titllul poeziei acopea doar partial continutul versurilor intrucat mostenirea pe care o transmite poetul este un bun spiritual, cartea. Ea devine in poezie un laitmotiv cu valoare de metafora simbol a operei sale.Formal discursul liric ia forma unui monolog adresat ilustrand lirismul de tip subiectiv.

Imaginarul poetic sa concentreaza in jurul metaforei simbol, cartea, careia autorul ii atribuie mai multe definitii metafora. Cartea este mai intai ,,treapta,,, adica un element de progres cultural. In succesiunea temporala a generatiilor poetul este un intermediar si in acelasi timp un mentor al generatiilor viitoare. Cartea de poezie este in viziunea argheziana si ,,hristovul cel dintai,, adica un document ce atesta intaia participare a generatiilor trecute la actul creatiei majore.

Pentru Arghezii cartea este i ,,Dumnezeu de piatra,,,,hotar inalt,, implicand ideea de sacru si nevoia de ideal la care aspira artistul.

Pentru a realiza acest univers ideal, propriu poeziei, actul creatiei artistice presupune in viziunea lui Arghezii o metamorfoza a materiei in spirit a uratului in frumos, astfel poeziei implica in vremea argheziaza un fel de alchimie care permite transformari inedite.

Din antitezele evidente se defineste si rolul poetului care devine un mestesugar, un artizan al limbajului.

In textt la nivel stilistic aceasta metamorfoza a cuvintelor este evidentiaza prin diferentele dintre campul lexical al uratului si cel al frumosului existential.

Antteza subliniaza si diferenta intre ceea ce a fost si a devenit limbajul dupa ce poetul a intervenit asupra cuvantului.

In acelasi timp antiteza ilustreaza o conceptie poetica moderna, estetica uratului impusa in lirica moderna de poetul Ch. Baudelaire si care sugereaza ca uneori uratul poate deveni estetic sau ca poezia si frumosul nu sunt limitate doar la domeniul estetic.

In viziunea argheziana poezia trebuia sa aiba si o componenta sociala, sa devina o razbunare, un bici rabdat. Cu aceasta idee a izbavirii sociala prin creatia poetica Arghezii ramane in traditionalism, insa ea devine originala in privinta exprimarii prin estetica uratului.