G1Concurs de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii –

2005

1. În cazul în care succesibilul ascunde bunuri ale moştenirii: a) este decăzut din dreptul de a veni la moştenire; b) este îndreptăţit să solicite instanţei păstrarea bunurilor ascunse numai dacă acţiunea este exercitată în termen de 6 luni de la data ascunderii; c) datoriile sau creanţele sale faţă de defunct se sting prin confuziune.

2. Testamentul: a) este revocabil numai în mod excepţional; b) este revocabil prin esenţa sa; c) nu poate fi încheiat prin reprezentare.

3. Clauza penală: a) este o convenţie accesorie ce se încheie după producerea prejudiciului şi prin care părţile stabilesc cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi plătite de către debitor; b) nu conferă debitorului dreptul de a se libera valabil de obligaţia asumată prin executarea altei prestaţii; c) nu este datorată dacă nu sunt întrunite condiţiile necesare acordării de despăgubiri.

4. Dreptul de uz: a) nu poate fi înstrăinat; b) nu poate fi închiriat; c) are ca obiect o locuinţă.

5. Cauza falsă: a) reprezintă o eroare asupra scopului mediat; b) atrage nulitatea absolută a actului juridic, care poate fi invocată de orice persoană interesată sau de instanţă din oficiu; c) constituie motiv de nulitate relativă, care poate fi invocată numai de vânzătorul de bună-credinţă.

6. Forţa majoră constituie o cauză de: a) suspendare a cursului prescripţiei extinctive în cazul acţiunii în grăniţuire; b) suspendare a cursului prescripţiei extinctive în cazul acţiunii confesorii întemeiate pe dreptul de servitute; c) împlinire a prescripţiei extinctive.

7. Nulitatea absolută: a) nu poate fi invocată de partea căreia îi este imputabil motivul de nulitate; b) operează de drept în cazul împrumutului fără dobândă şi al contractului de întreţinere dacă este invocată de creditorul obligaţiei de întreţinere; c) intervine, între altele, în cazul nerespectării principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice.

8. Este imprescriptibilă extinctiv acţiunea: a) în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 10 până la 20 ani exercitată împotriva adevăratului proprietar care a locuit în raza teritorială a instanţei unde se află situat imobilul; b) redhibitorie; c) de ieşire din indiviziunea succesorală.

9. În privinţa dobândirii fructelor de către posesorul de bună-credinţă: a) este suficient ca buna-credinţă să existe la data dobândirii lucrului; b) titlul posesorului trebuie să aibă o

1

G1existenţă reală, nefiind suficient un titlu putativ; c) toate fructele sunt dobândite numai dacă au fost percepute.

10. Conversiunea actului juridic: a) este un caz particular de novaţie; b) este posibilă şi în cazul nulităţii absolute; c) este o condiţie necesară exercitării acţiunii în simulaţie prin deghizare totală.

11. Dacă fapta ilicită şi prejudiciabilă a fost săvârşită de prepuşii unor comitenţi diferiţi: a) solidaritatea prepuşilor atrage solidaritatea comitenţilor; b) acţiunea în regres a prepusului plătitor se va diviza corespunzător vinovăţiei celorlalţi prepuşi; c) victima este îndreptăţită să pretindă de la fiecare comitent numai partea de despăgubire aferentă vinovăţiei propriului prepus.

12. În materia simulaţiei: a) dacă există un conflict între terţi, vor avea câştig de cauză acei terţi care invocă actul secret; b) terţii de bună-credinţă sunt îndreptăţiţi să invoce, în beneficiul lor şi împotriva părţilor, efectele actului secret; c) admiterea acţiunii în simulaţie nu validează contractul secret dacă, la încheierea acestuia, nu au fost respectate toate condiţiile de validitate.

13. Soţul supravieţuitor: a) nu este moştenitor sezinar; b) poate veni la moştenire prin reprezentare dacă a divorţat anterior deschiderii succesiunii; c) are un drept de abitaţie recunoscut numai în concurs cu clasele III-IV de moştenitori legali.

14. Partea contractantă victimă a unui dol este îndreptăţită să solicite: a) constatarea nulităţii absolute a contractului respectiv; b) declararea nulităţii relative a contractului respectiv; c) executarea obligaţiei asumate de cealaltă parte.

15. Sumele de bani cuvenite mandantului şi întrebuinţate de mandatar în propriul folos: a) produc dobânzi de la data când mandantul a cerut acele sume; b) produc dobânzi de la data întrebuinţării acelor sume de către mandatar; c) pot fi solicitate oricând de către mandant sau succesorii acestuia.

16. În lipsă de stipulaţie contrară, cheltuielile vânzării sunt suportate de: a) cumpărător; b) vânzător; c) ambele părţi, în mod egal.

17. Descendenţii fraţilor şi surorilor defunctului: a) împart, în toate cazurile, moştenirea sau partea din moştenire ce li se cuvine în mod egal; b) au vocaţie succesorală generală indiferent de gradul de rudenie cu defunctul; c) nu sunt moştenitori rezervatari.

18. Partajul succesoral: a) poate avea ca obiect fructele naturale produse de bunurile succesorale după deschiderea succesiunii; b) nu este posibil dacă unul dintre moştenitori nu are

2

G1capacitate deplină de exerciţiu; c) are efect constitutiv de drepturi reale.

19. În cazul proprietăţii comune pe cote-părţi: a) posesia exercitată de unul dintre coproprietari este, în principiu, echivocă; b) actele juridice de conservare pot fi efectuate numai cu consimţământul expres al tuturor coproprietarilor; c) fructele civile se cuvin coproprietarului care le-a perceput.

20. Remiterea de datorie: a) făcută fidejusorului nu liberează pe debitorul principal; b) trebuie să îmbrace forma solemnă a înscrisului autentic; c) este un act juridic unilateral, deoarece nu presupune consimţământul debitorului.

21. În cazul împrumutului de consumaţie: a) cheltuielile de conservare sunt în sarcina împrumutătorului, ca efect al suportării riscului contractual; b) împrumutătorul răspunde pe temei contractual de daunele cauzate prin viciile ascunse ale lucrului, chiar dacă nu le-a cunoscut la data încheierii contractului; c) împrumutatul are obligaţia de a restitui la scadenţă lucruri de acelaşi gen, în aceeaşi cantitate şi de aceeaşi calitate, chiar dacă obligaţia nu a fost prevăzută în contract.

22. Acţiunea oblică: a) nu conferă creditorului care a exercitat-o vreun drept de preferinţă faţă de ceilalţi creditori ai debitorului; b) poate fi admisă atunci când creditorul solicită obligarea debitorului să îşi închirieze locuinţa proprietatea sa exclusivă pe care nu o foloseşte; c) prin care se solicită revocarea donaţiei pentru ingratitudine se va admite dacă a fost exercitată în cel mult 20 de zile de la data intervenirii cauzei de ingratitudine.

23. În materia uzucapiunii: a) nu poate fi invocată pe cale de excepţie, ci doar pe cale de acţiune; b) posesorul este considerat proprietar de la data împlinirii termenului uzucapiunii; c) justul titlu, în cazul uzucapiunii prescurtate, trebuie dovedit separat de buna-credinţă.

24. În materia contractului de locaţiune: a) tacita relocaţiune nu poate fi exclusă printr-o clauză contractuală expresă; b) expirarea termenului prevăzut în contract atrage încetarea de drept a locaţiunii; c) pieirea bunului atrage încetarea contractului numai dacă a intervenit anterior încheierii contractului şi este totală.

25. Imobilul ipotecat: a) este afectat în întregime de garanţie până la executarea în totalitate a obligaţiilor garantate; b) poate fi înstrăinat fără acordul creditorului ipotecar, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres contrariul; c) poate fi expropriat numai dacă se plăteşte datoria garantată.

26. În cazul în care cererea reconvenţională nu este formulată în termenul prevăzut de lege, instanţa: a) o respinge ca tardiv formulată; b) o încuviinţează în principiu numai dacă părţile consimt; c) dispune judecarea separată a cererii reconvenţionale,

3

G1de cererea principală, dacă părţile nu convin judecarea împreună.

27. Cererea de chemare în garanţie trebuie: a) depusă de reclamant până la începerea dezbaterilor asupra fondului; b) soluţionată în funcţie de soluţia dată cererii principale; c) încuviinţată în principiu de instanţă.

28. Schimbarea domiciliului pârâtului în cursul judecăţii: a) trebuie adusă la cunoştinţa instanţei şi a părţii potrivnice, sub pedeapsa neluării ei în seamă; b) are ca efect, în cazul acţiunilor personale, declinarea competenţei în favoarea instanţei de la noul domiciliu al pârâtului; c) nu trebuie adusă şi la cunoştinţa reclamantului, dacă intervine după prima zi de înfăţişare.

29. Repunerea în termenul în care partea trebuia să efectueze actul de procedură: a) poate fi dispusă dacă nu s-a respectat un termen prohibitiv; b) produce aceleaşi efecte ca şi decăderea; c) nu poate fi dispusă din oficiu.

30. Cererea de îndreptare a unei erori materiale: a) se judecă în camera de consiliu, spre deosebire de cererea de completare a hotărârii; b) se soluţionează, în toate cazurile, prin încheiere irevocabilă; c) nu poate fi formulată de către pârât.

31. În cazul înscrierii în fals: a) este obligatorie suspendarea judecării cauzei şi trimiterea dosarului procurorului, dacă partea indică pe autorul falsului; b) încheierea de trimitere a dosarului către procuror trebuie semnată de părţi; c) după depunerea înscrisului pentru verificare, părţile pot fi reprezentate şi prin mandatari cu procură specială, dacă dovedesc o împiedicare bine întemeiată.

32. Nu constituie o formă de participare a procurorului la procesul civil: a) semnarea minutei; b) exercitarea căilor de atac; c) semnarea hotărârii redactate ulterior.

33. Interogatoriul: a) administrat oricărei persoane juridice implică citarea reprezentantului legal, cu menţiunea prezentării personale pentru a răspunde; b) trebuie încuviinţat de preşedintele instanţei, dacă s-a solicitat prin cerere; c) încuviinţat de instanţă poate fi administrat chiar dacă partea care va fi audiată nu ştie să scrie.

34. Unirea excepţiei procesuale cu fondul este: a) obligatorie dacă excepţia se referă la puterea de lucru judecat; b) posibilă dacă pentru rezolvarea excepţiei este necesară administrarea unor dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii; c) obligatorie dacă nici una dintre părţi nu se opune la administrarea dovezilor necesare rezolvării excepţiei.

35. Cererea de intervenţie voluntară principală: a) se încuviinţează în principiu printr-o încheiere preparatorie; b) trebuie formulată cel mai târziu la prima zi de înfăţişare; c) se va

4

G1soluţiona chiar dacă cererea de chemare în judecată se respinge ca prematur introdusă.

36. Contestaţia în anulare: a) se introduce, în toate cazurile, la instanţa la care hotărârea atacată a rămas irevocabilă; b) este inadmisibilă dacă se exercită împotriva unei hotărâri de divorţ; c) poate fi admisă dacă partea nu a fost legal citată la instanţa de recurs.

37. În cazul transmisiunii calităţii procesuale active, dobânditorul: a) preia procesul în starea în care se găseşte în momentul în care a avut loc transmisiunea; b) este îndreptăţit să solicite refacerea doar a actelor de procedură defavorabile îndeplinite anterior de autorul său; c) este îndreptăţit să invoce excepţiile relative neinvocate în termen de autorul său.

38. Litispendenţa se poate invoca: a) numai dacă ambele procese se află în primă instanţă; b) dacă ambele procese se află în faţa instanţelor de fond; c) după prima zi de înfăţişare doar de pârât.

39. Conexarea: a) poate fi dispusă chiar dacă una din părţi se opune; b) poate avea loc şi atunci când o pricină se află la judecata în primă instanţă, iar cealaltă în apel; c) este obligatorie în cazul existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză;

40. Instanţa poate încuviinţa măsura sechestrului judiciar: a) prin sentinţă, în cazul bunurilor care formează obiectul procesului; b) prin încheiere, numai în cazul în care nu există proces; c) cu citarea părţilor.

41. În cazul în care, la primire, cererea de chemare în judecată trebuie completată sau modificată, iar acest lucru nu se poate face pe loc: a) se înregistrează şi se suspendă judecata; b) se restituie reclamantului; c) se înregistrează şi se acordă un termen scurt.

42. Mandatarul neavocat poate pune concluzii fără a fi nevoie să fie asistat de către avocat dacă: a) are o procură generală; b) este reprezentantul unei rude până la gradul trei şi procesul se judecă de către curtea de apel; c) este doctor în drept şi îl reprezintă pe copilul fratelui său în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

43. Dacă nulitatea este expres prevăzută de lege, atunci: a) poate fi invocată de instanţă din oficiu, în toate cazurile; b) este vorba de o nulitate care operează de drept; c) vătămarea se presupune.

44. În materia ordonanţei preşedinţiale: a) conform menţiunii din lege, întâmpinarea nu este obligatorie; b) hotărârea nu este supusă apelului; c) în caz de admitere, executarea hotărârii se face fără somaţie, în toate cazurile şi indiferent de consimţământul pârâtului.

5

G145. Renunţarea la dreptul pretins: a) nu poate fi parţială; b)

implică pronunţarea unei hotărâri executorii de drept; c) nu necesită consimţământul celeilalte părţi.

46. Este incompatibil judecătorul care: a) este sesizat cu o revizuire îndreptată împotriva hotărârii pe care a pronunţat-o; b) este soţul avocatului uneia dintre părţi; c) a fost martor în aceeaşi pricină.

47. Comunicarea citaţiei unei persoane juridice se poate realiza prin afişare: a) numai în cazul pârâtului; b) numai la judecata în faţa primei instanţe; c) dacă se refuză primirea citaţiei.

48. Hotărârea de declinare a competenţei este corectă dacă: a) pârâtul a invocat excepţia de necompetenţă teritorială după prima zi de înfăţişare, dar până la închiderea dezbaterilor, în cazul unei acţiuni în revendicare imobiliare, instanţa sesizată nefiind cea de la locul situării imobilului; b) instanţa sesizată cu o cerere de încredinţare a minorului este cea de la domiciliul reclamantului; c) acţiunea moştenitorului vânzătorului prin care se solicită rezoluţiunea unui contract de vânzare-cumpărare a unui imobil pentru neplata preţului este introdusă la instanţa locului situării imobilului.

49. Prorogarea legală a competenţei: a) constituie un caz de litispendenţă; b) operează şi în cazul în care cererea reconvenţională este disjunsă de cererea principală, iar aceasta din urmă a fost respinsă ca nefondată; c) nu îşi va mai produce efectele în caz de disjungere.

50. Cererea de chemare în judecată: a) care nu cuprinde semnătura se respinge ca nesemnată, dacă reclamantul nu a complinit această lipsă în termenul acordat; b) se depune în două exemplare dacă sunt chemaţi în judecată doi pârâţi, iar unul dintre aceştia îl reprezintă pe celălalt; c) se socoteşte de lege ca modificată dacă reclamantul solicită valoarea obiectului pierdut.

51. Infracţiunea continuată este o formă a: a) unităţii naturale de infracţiune; b) pluralităţii de infracţiuni; c) unităţii legale de infracţiune.

52. Recidiva există atunci când: a) la un an de la executarea unei pedepse de doi ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de ucidere din culpă, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune de vătămare corporală gravă, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la doi la şapte ani; b) a doua zi de la respingerea recursului declarat împotriva hotărârii judecătoreşti de condamnare la pedeapsa închisorii de un an pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune de vătămare corporală gravă, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la doi la şapte

6

G1ani; c) în timpul întreruperii executării pedepsei de cinci ani închisoare, aplicată pentru o infracţiune de vătămare corporală gravă, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune de vătămare corporală gravă, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la doi la şapte ani.

53. Este cauză care înlătură răspunderea penală: a) graţierea; b) lipsa plângerii prealabile în cazul infracţiunii de abuz de încredere; c) amnistia.

54. Sunt pedepse: a) detenţiunea pe viaţă şi închisoarea; b) amenda şi degradarea militară; c) confiscarea specială şi interzicerea de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată.

55. Infracţiunea de lipsire de libertate: a) nu poate avea obiect material; b) se poate realiza printr-o inacţiune; c) poate fi absorbită de infracţiunea de viol.

56. Infracţiunea de trafic de influenţă: a) are un subiect activ necircumstanţiat; b) se poate comite şi printr-o inacţiune, respectiv prin nerespingerea unei promisiuni; c) are ca urmare imediată o stare de pericol pentru normala evoluţie a relaţiilor de serviciu.

57. Infracţiunea de înşelăciune: a) poate avea ca obiect material şi un bun imobil; b) are ca urmare imediată crearea unei pagube; c) se reţine în variantă agravată dacă se comite prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase.

58. Există infracţiunea de tâlhărie în cazul în care: a) furtul este urmat de întrebuinţarea de ameninţări pentru păstrarea bunului furat; b) furtul este săvârşit prin întrebuinţarea unor mijloace frauduloase; c) furtul este săvârşit asupra unei persoane care se afla în stare de inconştienţă.

59. Tentativa nu este posibilă la infracţiunea de: a) omor; b) vătămare corporală din culpă; c) ucidere din culpă.

60. Infracţiunea de incest: a) are ca element material actul sexual de orice natură; b) se poate realiza între fraţi şi surori; c) poate fi comisă de tată asupra fiului având în vedere că aceştia sunt rude în linie directă.

61. Sunt aplicabile dispoziţiile art. 210 C.P. (pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilă) în cazul în care subiectul activ este: a) militarul în termen care sustrage bunuri din dormitorul comun; b) găzduitorul care săvârşeşte furtul în paguba celui pe care îl găzduieşte; c) găzduitul care sustrage bunuri de la persoana care îl găzduieşte.

62. Se poate reţine infracţiunea de omor calificat, în varianta omorului săvârşit din interes material atunci când făptuitorul urmăreşte: a) dobândirea unei succesiuni în raport cu victima; b) stingerea unei datorii faţă de victimă; c) sustragerea unei sume de bani din posesia victimei.

7

G163. La infracţiunea de mărturie mincinoasă subiectul activ

poate fi: a) orice persoană care face afirmaţii mincinoase în public; b) martorul ascultat într-o cauză penală; c) expertul chemat să realizeze o expertiză într-o cauză civilă.

64. Dacă la comiterea furtului autorul a fost ajutat nemijlocit de alte persoane, care însă nu au ştiut că se comite o infracţiune, încadrarea juridică va fi: a) furt „simplu”; b) furt calificat (săvârşit de două sau mai multe persoane împreună); c) furt calificat şi instigare la furt (în forma participaţiei improprii).

65. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită: a) pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav interesul obştesc; b) pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă într-o locuinţă; c) de acela care în momentul când a săvârşit fapta şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.

66. Constituie circumstanţă agravantă: a) săvârşirea faptei de două persoane împreună; b) săvârşirea infracţiunii din motive josnice; c) săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime.

67. Fapta celui care falsifică un înscris sub semnătură privată, înscris pe care ulterior îl foloseşte în vederea producerii unor consecinţe juridice reprezintă: a) doar infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată; b) infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în concurs cu infracţiunea de uz de fals; c) doar infracţiunea de uz de fals.

68. Minorul care la 15 ani săvârşeşte o infracţiune de furt: a) nu răspunde penal; b) răspunde penal dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ; c) răspunde penal fiind prezumat a avea discernământ.

69. Reabilitarea de drept are loc, dacă în decurs de trei ani condamnatul nu a săvârşit nici o altă infracţiune, în cazul condamnării la: a) pedeapsa amenzii; b) pedeapsa închisorii de doi ani; c) pedeapsa închisorii de cinci ani

70. Infracţiunea de pruncucidere: a) reprezintă uciderea noului născut de către oricare dintre părinţi, dacă acesta se afla într-o stare de tulburare pricinuită de naştere; b) are ca subiect pasiv copilul nou născut cu condiţia ca acesta să fie viabil; c) poate avea ca subiect activ doar mama copilului nou născut, aflată într-o stare de tulburare pricinuită de naştere .

71. Fapta inculpatului care primeşte de la partea vătămată un obiect spre păstrare şi la împlinirea termenului convenit refuză restituirea bunului afirmând în mod mincinos că nu l-a primit reprezintă: a) infracţiunea de înşelăciune; b) infracţiunea de furt; c) infracţiunea de abuz de încredere.

8

G172. Aruncarea cu putere, de la mică distanţă, a unei pietre de

pavaj stradal spre capul unei persoane şi rănire acesteia, la cap, cu urmarea unor leziuni ce necesită 25 de zile de îngrijiri medicale reprezintă: a) tentativă la infracţiunea de omor; b) vătămare corporală; c) vătămare corporală gravă.

73. Dacă funcţionarul corupt, în scopul de a satisface solicitarea mituitorului nu îndeplineşte un act privitor la îndatoririle lui de serviciu, iar această neîndeplinire constituie prin ea însăşi o infracţiune: a) luarea de mită va intra în concurs cu respectiva infracţiune; b) luarea de mită absoarbe respectiva infracţiune; c) luarea de mită se reţine în variantă agravată.

74. Fapta de a produce probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte reprezintă: a) infracţiunea de denunţare calomnioasă; b) infracţiunea de mărturie mincinoasă; c) infracţiunea de represiune nedreaptă.

75. Sunt măsuri de siguranţă: a) obligarea la tratament medical; b) internarea medicală; c) libertatea supravegheată.

76. Fapta inculpatului, care a ucis din culpă o persoană, va fi judecată în primă instanţă de: a) judecătorie; b) tribunal; c) curte de apel.

77. Preşedintele completului de judecată înainte de a încheia dezbaterile dă ultimul cuvânt: a) inculpatului personal; b) procurorului; c) părţii civile.

78. Amânarea executării pedepsei, atunci când, din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a acesteia ar avea consecinţe grave pentru condamnat, se dispune: a) pe o durată nedeterminată; b) pe o durată de cel mult un an; c) pe o durată de cel mult trei luni şi numai o singură dată.

79. În cursul judecăţii asistenţa juridică este obligatorie, dacă legea prevede pentru infracţiunea săvârşită: a) pedeapsa detenţiunii pe viaţă; b) pedeapsa închisorii de cinci ani sau mai mare; c) pedeapsa închisorii de cel mult un an.

80. Este caz de conexitate atunci când: a) s-au săvârşit în acelaşi timp şi în acelaşi loc, prin acte diferite, cu intenţie, o infracţiune de omor si o infracţiune de viol, de către aceeaşi persoană; b) s-a săvârşit, de către mai multe persoane, o infracţiune de omor, prin lovituri cu cuţitul aplicate în zone vitale, aceleiaşi victime, după o prealabilă înţelegere între infractori; c) o infracţiune de omor este săvârşită pentru a ascunde comiterea unei infracţiuni de delapidare.

81. Este flagrantă infracţiunea: a) descoperită în momentul săvârşirii; b) a cărei pedeapsă prevăzută de lege este mai mare de 15 ani; c) al cărei făptuitor este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu obiecte de natură a-l presupune participant la acea infracţiune.

9

G182. În caz de încetare a procesului penal în faţa instanţei de

judecată, prin retragerea plângerii prealabile de către partea vătămată, cheltuielile de judecată sunt suportate de: a) partea vătămată; b) inculpat; c) inculpat si partea vătămată.

83. În cazul săvârşirii unei infracţiuni de şantaj, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la cinci ani, măsura arestării preventive a inculpatului încetează de drept în cursul judecăţii atunci când, înainte de pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă, durata arestării a atins: a) şase luni ; b) doi ani şi şase luni; c) cinci ani.

84. Revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; b) procedura de citare a părţii la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; c) împotriva aceleiaşi persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

85. In caz de retragere a plângerii prealabile în cursul urmăririi penale, de către persoana vătămată, faţă de inculpatul care a solicitat continuarea procesului penal, procurorul va dispune: a) suspendarea urmăririi penale; b) scoaterea de sub urmărire penală, dacă faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive; c) clasarea cauzei.

86. Persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte, cât timp nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa: a) făptuitor; b) învinuit; c) inculpat.

87. În cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului minor in vârsta de 15 ani nu poate depăşi: a) un termen rezonabil şi nu mai mult de 180 de zile, pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor deosebit de grav, pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani, fiecare prelungire neputând depăşi 15 zile; b) un termen rezonabil şi nu mai mult de 60 de zile, pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii între 3 si 18 ani, fiecare prelungire neputând depăşi 15 zile; c) maximul pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită.

88. Hotărârea judecătoriei de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea unei infracţiuni de tăinuire devine executorie: a) la data pronunţării; b) la data expirării termenului de apel, când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului; c) la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva deciziei din apel.

89. Sarcina administrării probelor în procesul penal revine: a) avocatului inculpatului; b) procurorului; c) instanţei de judecată.

90. Efectuarea unei expertize psihiatrice a inculpatului este obligatorie în cazul unei infracţiuni de: a) omor deosebit de grav;

10

G1b) loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, dacă instanţa are îndoieli asupra stării psihice a inculpatului; c) ucidere din culpă.

91. Împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul poate face plângere: a) la prim procurorul parchetului, în termen de trei zile de la luarea măsurii; b) la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, în termen de trei zile de la luarea măsurii; c) la instanţa superioară aceleia căreia i-ar reveni competenţa de a judeca cauza în primă instanţă, în termen de cinci zile de la luarea măsurii.

92. Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului în cazul infracţiunilor de: a) ameninţare; b) vătămare corporală; c) abandon de familie.

93. Procurorul este obligat să participe la şedinţele de judecată ale judecătoriilor: a) în cauzele în care instanţa a fost sesizată prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de la 15 zile la un an; b) în cauzele în care instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu; c) în cauzele în care unul dintre inculpaţi se află în stare de deţinere.

94. Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit: a) infracţiuni; b) fapte prevăzute de legea penală; c) contravenţii.

95. Interceptările şi înregistrările pe bandă magnetică ale unor convorbiri se efectuează cu autorizarea motivată a instanţei, la cererea procurorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, dacă înregistrarea se impune pentru aflarea adevărului şi sunt date privind săvârşirea unei infracţiuni de: a) tâlhărie; b) abuz de încredere; c) înşelăciune.

96. Ascultarea inculpatului: a) poate începe cu citirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat anterior în cauză; b) poate începe cu reamintirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat anterior în cauză; c) nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaraţiilor pe care acesta le-a dat anterior în cauză.

97. Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate în baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de: a) procurorul care a luat măsura; b) prim procurorul parchetului; c) procurorul ierarhic superior, dacă măsurile şi actele sunt ale prim procurorului sau au fost efectuate în baza dispoziţiilor date de acesta.

98. Plângerea este încunoştiinţarea făcută de: a) o persoană fizică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin săvârşirea infracţiunii; b) o persoană despre săvârşirea unei infracţiuni; c) o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin săvârşirea infracţiunii.

11

G199. Instanţa se desesizează si restituie cauza procurorului: a)

când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti, ca în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent; b) când se constată, după începerea dezbaterilor, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetarea penală de un alt organ decât cel competent; c) când instanţa, în urma cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

100. Persoana vătămată, având capacitate de exerciţiu deplină, se poate constitui parte civilă contra inculpatului care nu este de acord cu acoperirea prejudiciului: a) în cursul urmăririi penale; b) în faţa instanţei de judecată, până la citirea actului de sesizare; c) în faţa instanţei de judecată, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.

12