termeni din filologie

2
1.Conjuncție- parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții într-o frază sau două cuvinte cu același rol sintactic într-o propoziție.. 2. Compunere- sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte având drept rezultat un cuvânt nou. 3.Cod- sistem de semne sau de semnale convenționale care servește la transmiterea unui mesaj, a unei comunicări. 4.Conotație- sens suplimentar al unui cuvânt adesea figurat, rezultat din experiența personală, din context. 5.Articol- parte de vorbire flexibilă care individualizează substantivul, adjectivul sau (mai rar) alte părți de vorbire și care marchează diverse funcții gramaticale ale cuvintelor pe care le însoțește. 6.Argou- limbaj convențional, folosit mai ales de vagabonzi, răufăcători etc. pentru a nu fi înțeleși de restul societății. 7.Semiotică- ramură a logicii simbolice care se ocupă cu studiul general al semnelor. 8.Semantică - ramură a lingvisticii care se ocupă cu studierea sensurilor cuvintelor și a evoluției acestor sensuri; semasiologie, semantism. 9.Semnificat- concept, conținut, sens al unui cuvânt. 10.Semnificant- realizare materială a semnului lingvistic, complex sonor care constituie suportul unui sens. 11.Sufix- afix care se adaugă după rădăcina sau după tema unui cuvânt pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. Sufix lexical = sufix care ajută la formarea cuvintelor noi, schimbând sensul sau categoria gramaticală a cuvântului de bază. 12.Barieră glotică- îmbinare de cuvinte folosită pentru a denumi o situație în care limba este elementul care face dificil sau chiar imposibil actul de comunicare verbală între două sau mai multe persoane. 13.Morfem- element morfologic (afix, accent, desinență, alternanță fonetică, cuvânt auxiliar etc.) cu ajutorul căruia se formează, de la o

description

termeni din filologie

Transcript of termeni din filologie

1.Conjuncie-parte de vorbire neflexibil care leag dou propoziii ntr-o fraz sau dou cuvinte cu acelai rol sintactic ntr-o propoziie..2. Compunere- sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte avnd drept rezultat un cuvnt nou. 3.Cod- sistem de semne sau de semnale convenionale care servete la transmiterea unui mesaj, a unei comunicri. 4.Conotaie- sens suplimentar al unui cuvnt adesea figurat, rezultat din experiena personal, din context.5.Articol- parte de vorbire flexibil care individualizeaz substantivul, adjectivul sau (mai rar) alte pri de vorbire i care marcheaz diverse funcii gramaticale ale cuvintelor pe care le nsoete.6.Argou- limbaj convenional, folosit mai ales de vagabonzi, rufctori etc. pentru a nu fi nelei de restul societii. 7.Semiotic- ramur a logicii simbolice care se ocup cu studiul general al semnelor. 8.Semantic - ramur a lingvisticii care se ocup cu studierea sensurilor cuvintelor i a evoluiei acestor sensuri; semasiologie, semantism. 9.Semnificat- concept, coninut, sens al unui cuvnt.10.Semnificant- realizare material a semnului lingvistic, complex sonor care constituie suportul unui sens.11.Sufix- afix care se adaug dup rdcina sau dup tema unui cuvnt pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. Sufix lexical = sufix care ajut la formarea cuvintelor noi, schimbnd sensul sau categoria gramatical a cuvntului de baz.12.Barier glotic- mbinare de cuvinte folosit pentru a denumi o situaie n care limba este elementul care face dificil sau chiar imposibil actul de comunicare verbal ntre dou sau mai multe persoane.13.Morfem- element morfologic (afix, accent, desinen, alternan fonetic, cuvnt auxiliar etc.) cu ajutorul cruia se formeaz, de la o rdcin, cuvinte i forme flexionare noi; cea mai mic unitate din structura morfologic a cuvntului cu un sens determinat.14.Paradigm- ansamblul formelor flexionare ale unui cuvnt. Tablou al formelor unui cuvnt, dat ca model pentru flexiunea unei pri de vorbire sau a unei clase din cadrul unei pri de vorbire.15.Lexic- totalitatea cuvintelor dintr-o limb; vocabular. Totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, unei regiuni, unui scriitor.16.Locuiune- grup de cuvinte cu neles unitar, care se comport din punct de vedere gramatical ca o singur parte de vorbire. 17.Regionalism- fapt de limb existent numai ntr-o anumit regiune, caracteristic numai pentru un anumit.18.Rdcin- element al unui cuvnt, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun cuvintelor din aceeai familie i care conine sensul lexical al cuvntului; radical.19.Enun- formulare a datelor unei probleme, a unei judeci; formul prin care se exprim ceva. 20.Calc- fenomen lingvistic care const n atribuirea de sensuri noi, dup model strin, unor cuvinte existente n limb ori n formarea unor cuvinte sau expresii noi prin traducerea elementelor componente ale unor cuvinte strine; decalc.