TERAPIE OCUPATIONALA - METODOLOGIA RECUPERARII IN DEFECTOLOGIE

8/7/2019 TERAPIE OCUPATIONALA - METODOLOGIA RECUPERARII IN DEFECTOLOGIE

1/14

METODOLOGIA RECUPERARII iN DEFECTOLOGIETennenul de recuperate este atat de freevent folosit in

psihopedagogia deficientilor, indiferent c a . este vorba deeducatie, instructiesau cercetare incat semnificatia sa majora ~i nobila s-a diminuat sau chiarbanalizat, in alta ordine de idei toti cei care se ocupa, ill mod practic dedeficienti fac, rnai mult sau mai putin recuperare, Desigur, recuperara nu seincheie cu actiune recuperatorie caci rezultatele obtinute pentru formarea ~idezvoltarea psiho-fizica a indivizilor handicapati, modul cum s-au integratsocio-profesuinal denota calitatea procesului respectiv. Pentru a duce la bunsfarsit 0 astfel de actiune, exists 0 serie de modalitati constituite, de cele maimulte ori in metode ~i procedee relativ bine conturate. in ansamblu estevorba de 0 activitate educativ-instructiva ce se realizeaza pe cai ~imijloacediferite.

Prin recuperare, se urmareste, pe de 0 parte, sa se valorifice lamaximum posibilitiitile individului handicapt. iar, pe de alta parte. functiilepsiho-fizice neafectate trebuie astfel antrenate incdt s a poatd supliniactivitatea functiilor deficiente pentru a se ajunge faformarea unor abilitatice ii permit persoanei 0 integrare activ-eficientd in viata profesionald ~isociald. Recuperarea vizeaza, in acelasi rimp, pregatirea psihologica aindividului pentru a permite crearea unei stari afectiv-motivationalacorespunzatoare, dublata de confort psihic mentinut prin satisfactia in raporteu activitatea depusa, Pentru realizarea acestor deziderate si pentru a stabilirnetodologia diferentiata ~i specifics a recuperarii, este necesar s a sepornesca de Ia diagnoza ~i cunoasterea particularitatilor psiho-fizice aleindividului, a stadiului evolutiv al diferitelor functii, a perspectivei ~iprognozei lor. Exists asadar, 0 serie de factori de natura psihologica,specifici pe categorii de deficienti ~idiferiti chiar de la un individ 1aaltul, decare trebuie s a se T i n a seama in adaptarea metodologiei recuperatorii,Metodologia utilizata poate fi preponderent psihologica, pedagogics,medicala, dar numai 0 cornbinare a acestor planuri, ~i nu folosirea lorizolata, asigura succesul recuperarii, Pe acestea Ie vom analiza, illprezentulstudiu in mod separat din motive didactice, dar pe care Ie concepern caactiune unitara si complexa in terapia recuperarii, Alegerea ~i aplicarea lorde specialisti psihologii defectologi, pedagogi, cadre. didactice si medicaletrebuie sa fie raportata la factori subiectivi ~i obiectivi cum sunt : tipul dedeficients, gravitatea ei, ni velul atins de functiile neafectate, posibilitateapreluarii unor functii ale organelor afectate de catre organele sanatoase ~imodalitatile prin care se realizeaza compensarea, starea psihica a individului,


2/14

varsta si sexul acestuia evolutia ulterioara a strucrurilor psiho- fizice,conditiile si activitatea pentru care va fi pregatita persoana handicapata s.a,

In final, recuperarea trebuie sa duca la ajustarj~i transformari careprin continue acumulari si adaptari sa determine cornportamente ce asigurao existenta profesionala si sociala cu potentarea progresului pe liniapersonalitatii.

1. Recuperarea prin invafareDupa cum se stie, invalarea este de mai multe feluri ~ise relizeaza prin

metode s i procedee diferite. Dar pe noi ne intereseza nu analiza acestora, cimodalitatile prin care invatarea contribute Ia recuperarea deficientilor, adicaceea ce este specific pentru categoria de subiecti respectivi ~i cautarea desolutii care s a sporeasca acti vismu l elevilor In fata sarcinii, in vederea unoracumulari cat mai inalte, conditio a pregatirii pentru viata, Se intelege ca inastfel de situatii preluarea si transpunerea simplificata a metodologieiinvatarii de Ia normali la deficienti (asa cum se intampla adeseori) nu aredarul de a optimiza recuperarea caci achizitiile, fie c a se fae ane oios sau seopresc Ja un moment dat, fie di nu determina transformari serninifcati ve Inplanul personalitatii ramanand Ia nivelul unor comportamente imitative cedispar in lipsa modelului dupa, un anumit timp.in aceste conditii consideram c a este necesar s a sublirriem donaaspecte : a) activitatea de recuperare prin intermediul invatiirii sa inceapainca de 1a vdrsta prescolara sub forma relativ organizata, dar adaptatii 1 0specificul particularitdtilor psihoindividuale ; b) daca la deficientii delimbaj, de vedere si motori recuperarea se poate efectua printr-o invatarepredominant intelectuald, la deficientii de intelect invdtarea va ftpredominant afectiva si motivationala, iar la cei de ate, recuperarea devinetnai eficientd prin combinarea formelor mentionate mai sus eli accent pe 0 'laturd sau alta in raport de caractersiticile grupului. La aeestea, se adougiialte forme de invdtare: invdtarea morald si inviitarea motricd. care vor fiaplicare La toate categoriile de deficienti ca 0 conditie fundamentalii pentrurecuperare. Atat invatarea motrica cat si invatarea morals se constituie Inmodalitati de actiune permanenta tocmai tinand seama de faptul camotricitatea ~i capacitatea insusirii unor comportamente pe baza de normemorale sunt deficitare in toate cazurile, pe de 0 parte, iar pe de alta parte,formarea unor abilitati pe aceste terneiuri devin esentialeApentru aprecierearecuperarii ~i a posibilitatilor de integrare sociala. In favoarea unordemersuri de acest gen, sunt suficiente argumentele cu privire la intensitatea


3/14

~igravitatea tulburarilor de motricitate care exists, intr-o masura mai micasau mai mare, 1atoate categoriile de deficienti,

invatarea intelectuala este destinata, eu precadere, acurnularii deinformatii ~i insusirii unui aparat conceptual menit s a faciliteze operarea cuinformatiile respective. in acest seop, instruirea se realizeaza, esential, prinmodele verbale. Dar pentru intelegerea celor predate si asimilarea lor, elevultrebuie s a capete deprinderi de a decodifica simbolurile lingvistice (orale sauscrise), Aici intra in joe si capacitatea de a gandi, de a memora, de a fi atentetc. Ele vor sta in atentia cadrelor didactice pentru a doza continutul sibogatia informatiei si pentru a sti cat trebuie sa Ii se pretinda elevilor.Dificultatile, in toate formele de invatare apar datorita faptului c a insusirealimbajului se face anevoios la handicapat fata de normal. Tinand seama deaceasta, invatarea structurilor verbale continua s a faca parte integranta dininvatarea intelectuala ~i devin in acelasi timp, forte indinspensabile aleinsusirii continuturilor informationale Recuperarea devine tot mai evidentape masura invatarii structurilor verbale ~i a cresterii capacitatii de a vehiculaell acestea in constructii logice a unui continut informational cat mai bogat,

lnsusirea normelor morale, a valorilor socio-culturale si form-areaunor abilitdti motorii se efectueazd prin invdtarea afectivd, psihomorald;psihomotricd ~ipsihocomportamentald. Aceste forme trebuie s a insoteascdprocesele ce se deruleazd in scoala i s a contribuie la formarea desentimente, convingeri, atitudini, aspiratii i idealuri, modele de actiune ide c ompo rta re in " \fa /ii. La deficienti, activarea factorilor emotionali devineconditie sui-generis pentru asigurarea reusitei oricarei forme de invatare ~ipunerea bazelor recuperatorii. Indiferent de scopul principal, invatarea nu sereduce la acumularea de cunostinte, did formarea motivatiei pentru aceastanu se poate realiza lara stimularea conditiilor intime ale subiectului, Sigur,fenomenul formati v capata valente noi 1a bandicapati si asigura elaborareade comportamente ce se pot adecva la siruatia data. si la contextul relatiilorinterpersonale in care isi desfascara activitatea subieetuL Tendinta deimitare spontand ~i preluarea necriticd a unor modele comportamentale setransformd odatd cu progresele obtinute pe linia recuperdrii si a dezvoltariipersonalitatii in conditii de analiza, chiar si partiala, a informatiilorprimite, ceea ce face din invdtarea sociald 0 alta modalitate formativdpentru individul handicapat. Datorita fenomenului ernpatic ce se manifeasta,acut Ia toate categoriile de handicapati se invata relationarea sociala eu ceidin jur, ceea ce contribuie la identificarea psihologica ell modelul, I n acesteconditii, Ego realizeaza 0 transpozitie si 0 referinta in raport eu Alter,ajungand la elaborarea de conduite cat rnai variate. Implicand decentrareaeului, emapatia devine modalitate sui-generis pentru stabilirea relatiilor

. . ..J


4/14

interpersonale si crearea unui climat afectiv in colectivitate. Orice am invalade la ceilalti, dar subiectul handicapat devine, in multe cazuri, dependent deceea ce ise transmite ~iasimileaza prin intermediul contactului ell altii. i nfunctie de modul in care reusim sa-lcointeresam si sa-i creiem 0 rnotivatiecorespunzatoare, realizam relatii de armonie in grup, iar atunci cand estedezinteresat si participarea este coercitiva, interactiunea grupala estedizarmonica si finalizarea unor comportante pozitive devine aleatorie.Atatinvatarea, c a t si activismul subiectului trebuie stimulate printr-o serie deintaritori aplicati cu consecventa pe baza de recompensa, Iauda, fndemn,formarea constiintei sentirnentului datoriei, admonestare, sanctionare verbala~imaterials, penalizarea prin nota etc. Daca avem in vedere ceea ce Vigotskinumea Zona proximei dezvoltari atunciputem afirma ca adevaratulprogres in recuperarea handicapatilor se realizeaza numai printr-o continuaindrumare ~i orientare a acestora de catre institutii specializate care posedacadre didactice competente.

Concepand invatarea in sens psihologic ~i nu limitate la singuruIproces de insusire de cunostinte , consideram ca scop fundamental alacesteia formarea si dezvoltarea comportamentelor adaptative care saconduca la 0 continua coechilibrare a personalitatii eu mediul inconjurator.Unii autori, printre care Leontiev Galperin, Elkonin sunt de parere c a chiarcondition area socials a comportamentului, ca latura a invatarii, estedependenta de procesul interiorizarii si al intelegerii normeIor sociale.Eficienta invatamantului special este cu atat mai mare eu cat se urmareste cainvatarea sa nu se Iimiteze numai la asimilarea de cunostinte, ci sa puna unaccent deosebit pe formarea de comportmente, atitudini stari emotionale,reactii motivational-volitionale. Depasind stadiul strict a1 inva!arii Eysenck(3 4, 1953 1960) a cautat sa stabileasca relatiile ce se impun intre invatare~ipersonalitate. Ocupandu-se de comportamentul nevrotic ~i terapia acestuiael este de parere c a simptomele nevrotice, care due la neadaptare, suntpattern-uri Invatate prin comportament ca urmare a procesului deconditionare. Solutia terapeutica consta, in aceste conditii, In inlarurarealegaturilor conditonate pentru habirudinile ce nu due la adaptare. Dacaconditionarea clasica duce, prin asocire, la exacerbarea simptornelor (ca inexperimentele lui Watson) mentinerea comportamenrului nevrotic sedatoreste conditionarii instrumentale. Spre deosebire de J. Dollard. N. E.Miller (2) si O.H. Mowrer (7, 1950) ce s-au ocupat ~j ei de naturatulburarilor nervoase ~i metodele terapeutice, H.J. Eysenck subliniaza c achiar din aplicarea teoriei invatarii rezulra particularitati ale personalitatiilegate nemijlocit de conditionare. Astfel, subiectii diferaintre ei prin vitezaell care li insusesc raspunsuri conditionate, prin forta rnanifestarii acestor

4


5/14

raspunsuri 9 i persistenta lor in raport cu unii factori care tind s a Ie lnlature.In acest context, subiectii introvertiti dobandesc mai repede habitudini, iarodata dobandite rezista mai mult timp. in schimb, extrovertitii au nevoie demai multe conditionari pentru formarea reflexelor care dispar daca nu suntintsrite. De aid ideeea ca nevroticii introvertiti manifesta tulburari deadaptare cu 0mai mare rezistenta In timp.

H.R. Beech recunoaste, mai mult sau rnai putin direct, ca personalitateaare in structura ei clemente ale habitudinilor invatate, ceea ce face ca terapiacomportamentala s a se bazeze pe modi ficarea habitudinilor, Prin aplicareateoriei modeme a invali.trii, autorul citat afirma ca exista trei procedee maiimportante in terapia manifestarilor nevrotice, Primul este eel alconditionarii aversive, ce are unele punete eomune cu pedeapsa. Candsubiectul ajunge 1a un raspuns neadaptativ, i se aplica un stimul noeiv caapoi trebuie sa se caute un prilej pentru a da un raspuns bun ~i astfel scapade pedeapsa. Manifestarea adaptativa este rasplatita prin lnlaturareaimpulsului cu sernnificatie negativa,

Al doilea procedeu se refera la asa numita practice negative, Procedeulconsta in aceea ca manifestarile comportamentale neadaptative , de obicei detip motor, pot fi inhibate sau chiar anihilate prin detenninarea subiectului sale produca in mod voluntar de mai muLte ori p a n a cand - practic - acestaoboseste. Atunci, subiectului ii este greu s a . mai practice un astfel decomportament neadaptativ. Dupa 0 anumita perioada, comportamentul sauinvoluntar (anorrnal) mai poate aparea, dar el trebuie s a rnanifeste tendintade a disparea prin repetarea procedeului respectiv ..Conform teoriei invatariiexersarea lndelungata duce la oboseala care are efect de impuls. iar acestastopeaza producerea cornportamentului nedorit. Pe masura ce disparecomportamentul nedorit se reduce impulsul, Deci, se invata raspunsul sianume obisnuinta de a nu mai manifests comportamente similare,

in fine al treilea procedeu consta In provocarea unor sentimentepozitive, placute, care sa le dornine sau sa le inhibe pe cele negative,nepIacute. in acest caz subiectul va invata sa asocieze situatia de tip anxioscu trairea unor sentimente placute care, cu timpul, devin dominante si vormodifica atirudinea ~iraspunsul subiectului,Aplicarea unor astfeI de tehnici bazate pe teoriile invati.trii, in vederearecuperarii handicapatilor, trebuie s a tina seama de doua aspecte principale:pe de 0 parte, este vorba de tipul de deficienta ~ide posibilitatile subiectuluide a asimila raspunsurile adecvate la situatia-stirnul, iar, pe de alta parte,exista unele comportamente atat de inradacinate incat devin deosebit derezi stente la corectare ~i chiar presupun un anumit rise la supraexersarepentru a creia impulsul declansator al rasp unsului poziriv, prin starea de

5


6/14

oboseala. Recuperarea are loc prin constituirea unor momente succesive alereinvatarii comportamentelor adaptative. In acest context, 0 importantamajora 0 au si reactiile afectiv-emotionale ce se stabilesc intre terapeutulcoportamentului ~i subiect. Confortul psihologic determine 0 mai intensaangajare personala ce se soldeaza cu rezultate favorabile, care deschid noicai pentru extinderea recuperarii asupra altor domenii deficitare. Desi prinpsihoterapie se urmaresc aceleasi rezultate favorabile, in cadruI recuperariiexista unele deosebiri ce izvorasc din punctul de vedere asupra naturiitulburarii respective. Psihoterapeutul afirrna H. R. Beech, adopta, adeseapunctul de vedere c a un simptom este numai expresia exteriorizata a uneidificultati reale de baza, In timp ce terapeutul comportamentului inclinasa creada ca simptomul este dovada unei invatari gresite saunecorespunzatoare. Daca ultima conceptie este cea corecta, atunci rezultadoua Iucruri : c a inlaturarea simptomului este suficienta pentru a obtinevindecarea ~i ca simptomele trebuie s a . existe izolat : ca habitudini rara a figenerate de 0 retea complexa de idei (1, p. 413-414),.

Dad! suntem de acord cu cele afirmate mai sus, atunci trebuie sasubliniem c a pemru toate categoriile de deficienti dar mai Cll seama pentrucei de intelect ~ide auz, tehnicile recuperatorii bazate pe invatare, respectivreinvatare, prezinta - ell siguranta >- unele avantaje. Aceste a antaje nuexclud, In eonceptia noastra, utilizarea psihoterapiei In scop de recuperare ladeficienti, dar terapia recuperatorie la deficienti, prin invatare este mai usorde aplicat i determina rezultate pozitive, atat de necesare, intr-un timp maiscurt. Dupa cunostintele naastre tehnicile de recuperare prin invatare nu aufost experimentate illmod direct la deficienti desi ele sunt implicate, intr-unfel sau altul, in intregul proces instructiv-educqtiv din unitatile specialepentru aceste categorii de subiecti. Pentru ca toate tehnicile de invatare saraspunda scopului recuperativ, invalarea Ia handicapati trebuie conceputa caactivitate in care s a se delimiteze, ca faze, actiunile, operatiile si actele ce sesubsumeaza procesului formativ a1dezvoltarii,

2. Recuperarea prin psihoterapie

Utilizata mai intai in clinici ~l, m special In clinica psihiatrica,psihoterapia este eu totul trecuta eu vederea sau sporadic aplicata pe cazuriizolate in unitatile pentru deficienti senzorial ~ide intelect. Aceasta stare delucruri se explica, In buna masura, ~ipe baza rezervei pe care 0 adopta uniiautori de prestigiu, printre care W.. Kretschmer, eu privire la folosireapsihoterapiei 'in debilitatea mintala sau in aite cazuri grave de pnvare

6


7/14

senzoriala ce au 0 natura organica, in realitate, psihoterapia poate ficonsiderate ca 0metoda ce contribuie la recuperarea psihica ~ipsiho-socialaa handicaparilor de limbaj, motor, senzorial si chiar in deficienta de intelectusoara sau medie ; ea nu inlatura handicapul ca atare, dar reface spiritul,fortifies personalitatea, inlatura anxietatea ~iizolarea, creeaza motivatii siactiveaza pulsiunile individului in procesul recuperatoriu. Metodele,tehnicile psihoterapiei sun! dependente de 0 serie de factori subiectivi ce tinde structura psihica a handicapatului, de varsta ~i de nivelul dezvoltarii saleintelective, de gradul deficientei, de natura ~i modul ei de rnanifestare, dar side conditiile concrete in care l~j desfasoara activitatea. La acestea, seadauga relatia dintre psihoterapeut si subiect, ca si atmosfera ce se creiazape parcursul desfasurarii psihoterapiei.

Exista mai muJt forme ale psihoterapiei, dar scopul nostru nu estedescrierea lor, ci reliefarea acelor aspecte care se constituie ill metode,tehnici cu eficienta recuperatorie in cazul diferitelor categorii de handicapati,In aceste conditii psihoterapia indeplineste scopuJ de a inlatura starilepsihice conflictuale, a sentimenrului de inferioritate si a sensibilitatiiexacerbate la handicaptii motor si senzorial a consolidarii trasaturilorpozitive de personalitate ~i crearea unor rnotivatii superiore pentru activitatela toate eategoriile de handicapti. Totodata, se va urmari compensareafunctiilor afectate astfel inc a t echilibrul psihofi.zie s a fie restabilit prinacordarea unei ponded sporite tehnicilor psihopedagogice ale psihoterapiei,Ca atare psihoterapia se adreseaza atat personalitatii, cat si unor formecompensabile ale structurilor biologice.

Dupa opinia noastra, din toate fonnele psihoterapiei doua sunt celecare se impun eu rezultate mai bune in cazu1 deficientilor ~i anume:psihoterapia sugestivd $i psihoterapia de relaxare. Daca avem in vedere c aunii deficienti sunt user influentabili ~i datorita dependentei relativ mari fatade persoanele din jur, atunci put em aprecia e a prin psihoterapia sugestiva sepot obtine unele rezultate imediate care dau sperante nil numai subiecrului cisi terapeutulu:i. Prill sugestie, terapeutl trebuie s a vizeze, in primul rand,acele aspecte care pot fi facil modificate la deficient pentru a realiza 0crestere continua si deplina in fortele proprii : ; ; i in posibilitatea de a suplinifunctiile afectate prin altele sau a valorificarii maximale a potentialuluiuman restant. I n cazul deficientilor de intelect, sugestia are un rol evident ininlaturarea sau ameliorarea unor comportamente aberante, in forrnarea unoratitudini favorabile 'invatarii si activitatii, in determinarea participarii la viatacolectivului ~i aprecierea eolegilor dupa meritele pe care le au, iar pentruhandicapatii senzorial si motor, sugestia contribuie la estompareasentimentului inferioritatii, a anxietatii ~i izolarii fata de eei din jur, pe care 1 i

7


8/14

considera adeseori ca raspunzatori de nenorocirile lor dar rnai ell seamapoate mobiliza subiectul pentru a gasi resurse1e psihice si fizice necesare invederea depasirii unor dificultati care i se pareau de neinlaturat, Prinsugestie, ise demonsrreaza subiectului di modul sau de a privi ~iconcepelumea inconjuratoare nu ii este folositor ~i nu-i serveste la afirmareapersonalitatii sale. De asemenea, apeland la strueturile sale cognitive siafective, psihoterapetul l i impune propria vointa, orientand ~i directionandactivitatea subiectului spre aeele situatii care ii favorizeaza recuperarea,Realizarea acestui scop este dependenta de masura in care .psihoterapeutulreuseste sa impuna desfasurarea analizei faptelor 'in mod secvential, astfelincat subieetul sa traiasca eu impresia ea el joaca un anumit rol, are 0anumita initiativa In acest context i nimic nu ise impune fortat, pe de 0parte, iar pe de alta parte. cu cat se obtine '0 participare mai constienta asubiectului, eu atat creste gradul de acceptare si antrenare in sarcina.Desigur aid ponderea 0 are sugestia verbal a , ceea ce face ca in aplicarea eisa se t i n a seama de nivelul de dezvoltare si de intelegere a limbajului.

Psihoterapia de relaxare vizeaza aspecte mai largi si se foloseste desugestie, dar nu se limiteza 1a aceasta, Complexitatea ei rezulta din dublaactiune asupra spiritului si a fizicului. Ceea ce in mod comun este desenatsub conceptul de psihoterapie de relaxare poate fi coreet denumitapsihoterapie activatoare, intrucat aceasta consta, pe de 0 parte, In imitarea(activa) a comenzilor psihoterapeutului, iar pe de alta. parte, in participareaconstienta si mobilizarea volitionala in vederea redarii unor functiipredominant vegetative (5, pg. 416). Asa cum subliniaza G. Ionescu, prinformele de relaxare se urmareste organizarea vietii volitionale ~idirectionarea subiectului spre realizarea tehnicii pentru a obtine 0participareconstienta si voluntara, iar psihoterapeutul va organiza astfel sedintele lndhprin eliminarea pe cat posibil a stimulilor externi s a detemine concentrareadurabila a subiectului asupra comenzilor primite. in aceste conditii, stariletensionale, hiperexcitabile, stresante ce antreneaza 0 activitate neuro-musculara rigida ~i neadecvata la situatie se amelioreaza tocmai prinrelaxarea fizica a intregului organism. Pe baza relaxarii sistematice apsihicului prin intermediul fizicului se produce ceea ce E. Jacobson numea relaxarea progresiva Exersand 0 asemenea tehnica pe 0 anumita perioadade timp subiecrul va reusi sa-~i formeze deprinderi pentru linistirea fizicului~ispiritului, Dar dintre toate tehnicile de relaxare, metoda Schultz se pare c aeste eel mai frecvent folosita ..Ea este menita sa creeze 0 stare de relaxareprin parcurgerea rnai multor faze in care confortul psihic si fizic devine totmai accentuat, ceea ce face ca subiectul s a se implice afecriv-motivational inac ti v it at ea - respecti va ,

8


9/14

Avand In vedere aceste considerente si mai cu seama participareaconstienta ~i volunrara se intelege ca persoanele cu handicap de intelct nupot beneficia de tehnicile de relaxare. In schimb, ele i9i dovedesc valoareain handicapurile senzoriale ~i de motricitate ca si in cele de limbaj, Prinunele faze, pot fi trecuti si subiectii cu deficients usoara de intelect, caciacestora Ii se formeaza, eli timpul, deprinderi de autocontrollimitat.o atentie deosebita 0 rnerita utilizarea metodei Schultz pentruinlaturarea Iogonevrozei, ca si varianta asemanatoare propusa de Krech ceare in vedere corectarea balbaielii prin trairea ingreunarii i a caldurii . 0asemenea variants de destindere are drept scop de a imprima subiectuluicalm, liniste i tihna, Actiunea lncepe prin creierea imaginii greutatiirnembrelor, a corpului si a caldurii lor, la care se asociaza ganduri placute,dispozitie pozitiva ce se pot sustine, la nevoie, de 0 muzica potrivita si devizionarea unor filme odihnitoare (imagini eu flori, peisaje etc. ). Altevariante ale destinderii cum este cea elaborate de Kurka, au la bazavizionarea unui film mut, iar subiectii povestese ceea ce percep indeplinind,totodata, ro1urile respective sau trainingul fonie i terapia motorie dedescarcare elaborata de Trojan. ca ~i intentia paradoxala a psihiatruluivienez Frankl cand logopatul i~i doreste starile temute si se bIbaie astfeIdupa dorinta, reusind s a se obisnuiasca ell aceasta stare, fapt ce duce lainvingerea fricii de balbaialii (9).

Suecesul tehnicilor la care ne-arn referit rnai sus, cat si a1 altora(psihoterapia prin vis treaz dirijat psihoterapia nondirectiva etc.) depindinbuns masura ~i de pregarirea, maestria si devotamentul psihoterapeutuluipentru activitatea ce 0 desfasoara. in acelasi timp trebuie remarcat ca 0importanta deosebita 0 are relatia ce se stabileste intre terapeut si subiect.Este necesar ca subiectul s a aiba Incredere in terapeut si s a vada in el unexemplu pe care sa-l urmeze. Discutiile si relatiile trebuie sa fie calde,afectuoase si sa asigure un inalt grad de securitate si de confort psihic pentrusubject. Psihoterapeutul trebuie sa se bucure de prestigiu ill fata subiectuluidar sa se fereasca de atitudini de autoritarism. Aceasta nu in detrimentulactivismului sau, caci el va orienta permanent desfasurarea sedintelormanifestand in acelasi timp multa permisivitate in cadrul grupuluipsihoterapeutic. I n grup, psihoterapeutul va fa oriza adoptarea unor solutiipozitive si ii va ajuta pe subiecti s a depaseasca momentele dificile sau criticeatat prin interventiile sale. dit si prin imprimarea ideii ca toti subiectii suntegali in grupul respectiv. Psihoterapia poate fi aplicata atat individual cat ~iin grup. Considerarn ca pentru cazurile grele si mai eu seama penrru aceisubiecti 1a care exista deficiente asociate sau acolo unde pe langa 0deficients oarecare se manifesta ~i 0 tulburare de comportament in mod

9


10/14

permanent, psihoterapia individuals are efeete mai mari 1a inceput, Ulteriorsi acesti subiecti pot fi irnrodusi in grup. Psihoterapia este, pe de 0 parte,impusa de ratiuni practice, pentru a putea beneficia de ea un numar cat maimare de subiecti iar pe de alta. parte, in grup subiectii se stimuleaza reciprocpentru realizarea unor comportamente cat mai adecvate la solicitarilerecuperative. Alcatuirea grupului se bazeaza pe uneleconditii, printre careni se par semnificative urmatoarele : tipul de deficienta, posibilitatile deintelegere ~ide verbalizare, varsta subiectilor (ce are 0 importanta mai micapentru handicapatii de intelect dar eu sernnificatie majora pentru celelaltecategorii), numarul subiectilor (activitatea a confirmat ca grupele de 5-7subiecti raspund eel mai bine solicitarilor psihoterapeutiee). Activitateapsihoterapeutica se a desfasura pe baza unui program stabilit in prealabil lprin respectarea oreIor ~i zilelor stabilite. Numarul activitajilor poate fi de 3-6 pe saptamana, iar durata lor de circa 0 ora ell posibilitati de prelungire infunctie de structura grupului, Dupa parasirea grupului de catre unul dinsubiecti ( din motive obiective sau subiective) psihoterapeutul poate cooptaun alt membru ce se va integra, eu timpul, in activitate, iar grupului iseasigura caracterul de serni-deschis.

Pentru toate categoriile de handicapati jocul se constituie camodalitate psihoterapeutica, deoareee indeplineste numeroase functiidistractive ce due la realizarea unor dispozitii pozitive si determinadeconeetarea fala de situatiile traumatizante tensionale. in acelasi limp,formele de psihoterapie bazate pe loisir contribuie la depistarea jpatrunderea in intimitatea complexa a Eului subiectului, a mecanismelormotivationale ~i a resorturilor afeetive in stabi 1irea relatiilor grupale, deantrenare in activitate si de formare a sistemului atitudin al, ceea cefaciliteaza proiectia personalitatii, Ca atare. asemenea forme intarescprocesul formativ al psihoterapiei, contribuie la refacerea psiho-fizica asubiectului ~i Ia facilitarea diverselor modalitati compensatorii, ducand infinal la recuperate.

3. Recuperarea prin terapie ocupationala

Terapiile ocupationale sunt de mai multe feluri, dar pentruhandicapati cele mai semnificative se refera la ludoterapie,muzicoterapie, terapia prin dans si ergoterapia. Daca avem in vedere caunii deficienti manifests un interes viu pentru rnuziea pictura.,dans,atunci ajungem la concluzia ca formarea unor grupuri care s a . aiba in

] 0


11/14

centrul preocuparilor lor asernenea activitati, constitute nu numaimomente de consumare a energiei, dar si de gasirea propriei subiectivitatiprin aprecierea rezultatelor activitatii. Astfel de grupuri : pentru muzicapicrura si dans trebuie sa cuprinda numai pe acei subiecti care doresc simanifests unele inclinatii tocmai pentrua se putea reliefa produseIe finalesi gradul de implicare a subiectului in activitate. Totusi, ramane ea formafundamentala pentru terapia ocupationala ergoterapia, Subliniem di aicipreponderent, trebuie s a fie integrarea subiectilor intr-o activitate eucaracter social ~i in care sa-si valorifice la maxim potentialul fizic sipsihic restant. i n aeest sens, solicitarile ce se formuleaza trebuie adaptatela posibilitatile subiectului caci astfel apare descurajarea si seadeinteresul r a t a de munca, Or important este s a se mentina buna dispozitie~i s a se stimuleze apetitul pentru munca. Atunci rezulta e a deficientultrebuie sa-i Inteleaga rostul ~i s a fie convins de caracterul sau uti! atatpentru el, cat 1 pentru soeietate.

Strans legata de ergoterapie este soeioterapia care, impreunaconstituie 0 latura a proeesului psihoterapeutic. Din punet de vederesocioterapeutic, ameliorarea conditiilor arnbiantei si prevenirea saulnlaturarea unor relatii interindividuale ori intergrupale faciliteazaintegrarea handicapatului tn viata sociala, Rezultatele cele mai bune inintegrarea handicapatilor sunt cele ce pronesc de la concepereaindividului ea unitate biopsihosociala in raport de care programulcomplex recuperatoriu vizeaza am t latura biologica cat si eea psihologica~i sociala. In acest context, socioterapia l~i atinge scopul si inlesnesteactiunea ergoterapiei prin crearea uni climat psihosocial pozitiv 10 careindividul s a realizeze locul sau in eadrul grupului ~i s a traiasca momentede satisfaetie fata de activitatea acestuia. 0 valoare asemanatoare isepoate acorda si ludoterapiei 'in relatia ei ell ergoterapia, pentru ca atatjocuI cat ~imunca sunt forme de activitate, Cu toate elementele comune.totusi, jocul nu se confunda eu munca, dar asa cum afirma J. Chateau este"0 punte aruncata intre copilarie ~i varsta matura", Jocul ilpregateste pecopil pentru munca caci, pe de 0 parte, il fortifica din punet de vederefizie ~i il abiliteaza pe linia colaborarii in grup, iar pe de alta parte, iicreeaza 0 buna dispozitie, 0 stare stenica ~iii reface energia consumata(8, pg. 318).

In deficientele asociate terapia recuperatorie trebuie s a vizeze Inegala rnasura, toate mijloacele compensatorii si de ajustare (educare) afunctiilor ee se supun acestor influente pozitive in care rolul fundamentalilvor detine factorii psihopedagogici. Daca actiunea recuperatorie nu sedesfasoara organizat ~i continuu, nu numai ea nu se obtin progrese, dar

It


12/14

involutia devine tot mai evidenta pe masura trecerii timpului (10, pg.201-202).

Pentru ca recuperarea prin ergoterapie sa-si atinga scopul trebuie s aindeplineasca unele conditii care sa porneasca atat de 1a tipul dedeficienta, varsta, sexul acestora, cat si de la natura activitatii ~idificultatile ei. In mod deosebit se va pune accent pe stimulareafunctiilor norma le ~i pe posibilitatea de acompensa de catre acestea lipsade acti itate a eelor deficitare, 0 conditie, In acest sens, este si creareaunei ambiante placute ca si efecturarea unor activitaji ce au 0 finalitatecat rnai apropiata pentru ca handicapatuJ sa realizeze utilitatea muncii. Pecat este po sibil, activitatea desfasurata de handicapt s a nu se Indepartezede conditiile ~i de formeIe muncii obisnuite pentru a putea formaobisnuintele ~i abilitatile necesare integrarii profesionale ~i socialeviitoare, Implicit prin egoterapie se urmareste ~] inlaturarea unorcomportamante aberante, corectarea unor tulburari afectiv-emotionale,stimularea activitatii psihomotorii ~i adoptarea unor obiceiuri socialeadaptativ-integrative, Fotrnarea sentimentelor de cooperare siintrajutorare, a spiritului de apreciere a rezultatelor muncii altora ~j acredintei ca numai prin efort prin stapanire de sine prin harnicie ~i curajpoti deveni folositor tie ~i altora se educa calitati indispensabilerecuperarii si dezvoltarii personalitatii handicapatilor.

Interesul tot mai accentuat manifestat in randul specialistilor pentrustudiul conduitelor urnane si activitatile ludice, permite surprinderea unorparticularitati ale personalitatii ce pot fi mascate in a1te imprejurari. Deremarcat, ca la handicapati, conduita ludica este saturata de factoribiologici, psihologici si sociali care ocupa 0 pondere diferita in functie denivelul dezvoltarii psihice si de gradul deficientei, Dar in orice situatiefactorii psihologici sunt cei care faciliteaza ludoterapia, Asa numitafunctie marginal a ajocului capata 0 semnifictie deosebita pentru procesulcompensator si de terapie recuperatorie, Astfel, caracterul compensatordevine evident in situatiile catarsice ~iproiectve ale jocului, iar terapiarecuperatorie contribuie la dezvoltarea comportamentelor de socializare,Ludoterapia i~i atinge scopul acolo unde specialistul stie sa creeze 0situatie psihologica optima in care s a domine 0 stare de activare asubiectulni dublata de relaxare si placere ce pot inlatura plictiseala sianxietatea pentru activitate.Se pot aprecia efectele optime ale recuperarii atunci cdnd subiectii

handicapati isi dezvoltd 0 serie de caliidti jizice si psihice ce ii fac ap]is a ajungii la: 1. 0 oarecare autonomie personala ; 2. exercitarea uneiocupatii sau profesii ; 3 . formarea unor comportamente adecvate la situatie,

12


13/14

ceea ce pen-nile integrarea sociald .. 4. capaeitatea de a comunica prinlimbo} oral ~i serfs printr-o continua intelegere a lumii inconjuratore ~~iarelatiilor cu ceilalti " 5 . formarea unor interese cat mai diverse .. 6. formareasimtului de responsabilitate st de autoconducere .. 7. formarea capacitdtii dea aprecia ~i de a prevedea situatiile viitoare si 8. insusirea abilitdtilor loco-~i dexteritdtilor manuale. Acestea se constituie nu numai ca parametrii aiaprecierii eficientei procesului recuperativ, dar si ai calitatii munciidesfasurate de catre cadrele didactiee de toti factorii implicati, intr-un felsau altul, in activitatea de pregatire si formare pentru viata a persoanelorhandicapate, Pentru a surprinde toate aeeste situatii, se impune efectuareaunor studii transversale care s a deceleze particularitatile psihoindividuale alesubiectilor ~i longitudinale, menite sa surprinda evolutia, in timp, afenomenelor adaptative ~i de integrare socio-preofesionala,in majoritatea tarilor, unde s-a acumultat 0 experienta bogata ineducatia si recuperarea handicapatilor, cercetarile de specialitate scot inevidenta faptul ca lnvatamantuI special constituie cadrul eel mai adecvatpentru dezvoltarea functiilor psiho-fizice restante si pregatirea pentru viatasociala a individului. Pe aceasta directie, se menu si cercetarile defectclogieisovietice, ee sunt aplicate cu succes In invalamantul special ~i care si-auformulat ca obiectiv principal al educatiei handicapatilor forrnarea acestorapentru a deveni membri ai societatii capabili s a traiasca autonom si s aexercite 0 activitate productive (6). Invatfunantul special din tara noastra l~ijustifica existenta Illlnumai prin earaeterul umanitar, dar si prin pregatireaanuala a elevilor handicapti pentru munca si viata, astfel meat acestia sa nudevina 0 povara pentru familie si societate. Eforturile pentru socierate suntmari, iar scopurile nobile ~i rentabile in viitor (perspectiva),

BIBLIOGRAFIE

1) BEACH H. R. TeO/'We despre personalitate i terapiacomportamentului, in : Orizonturi noi in Psihologie (red. Brian M .Foss). Ed. Enciclopedica Romans, Bucuresti, 1973.

2) DOLLARD J. and MILLER . E. Personality and Psychotherapy ;an analysis in te1711S of learning. thinking and culture, New York.McGraw-Hill, 1950.

3) EYSENCK H. J., Uses and Abuses of Psychology, Harmondsworth,Pengun, 1953..

13


14/14

4) EYSENCK H. J . Behaviour Therapy and the Neuroses Oxford.Pergamon press, 1960.

5) IONESCU G., Tratamente psiho-socioterapeutice, in Psihiatrie subred. Lui V. Predescuz, BUCUIti Ed. Medicala, 1976.6) LUBOVSKI V. r . , Principes de base de Teducation speciale enU.R.S.S. in Perspectives, Paris, UNESCO, an 11, nr. 4, 1981.

7) MOWRER O. B., Learning The01Y and Personality Dynamics, NewYork, Ronald Press, 1950..8) $CHIOPU U., VERZA E., Psihologia vdrstelor, Bucuresti, Ed.Didactica ~iPedagogics, 1981.9) VERZA E., Particularitatile psihoterapiei in reeducarea vorbiriipersonalitatii logonevroticului , in Analele Universitatii Bucurestiseria Psihologie, 1972.10) VERZA E., Disgrafia 1 terapia ei, Bucuresti, Ed. Didactics siPedagogica, 1973.

14

TERAPIE OCUPATIONALA - METODOLOGIA RECUPERARII IN DEFECTOLOGIE

Documents

Transcript of TERAPIE OCUPATIONALA - METODOLOGIA RECUPERARII IN DEFECTOLOGIE