FORME DE TERAPIE OCUPATIONALA PENTRU COPII CU DEFICIENTAMINTALA (Terapia cognitiva, Ludoterapia, Terapia psihomotricitatii si organizarea si formarea autonomiei personale si sociale)TERAPIA COGNITIVA1. TERAPIA COGNITIVA, REPERE GENERALETerapia cognitiva este una dintre formele Terapiei comportamentale, ce vizeaza, in cazul copiilor cu deficienta mintala o structurare a complexului de stimuli exteriori, dupa niveluri adapatate unei tipologii de organizare mintala.Terapia cognitiva poate fi privita ca un proces complex de echilibrare mintala, prin organizarea specifica a cunoasterii la deficientul mintal, structurata pe anumite niveluri:-nivelul cunoasterii teoretice- prin invatarea conceptelor;-nivelul cunoasterii psihosociale-ce determina modificari semnificative in personalitatea copilului cu cerinte educationale speciale.Terapia cognitiva este formata dinACTIUNIsiPROGRAME COMPENSATORIIce au drept scop dezvoltarea, privind intelegerea fenomenelor, lucrurilor, oamenilor, precum si a situatiilor din dimensiunealor instrumental-integratoare.DOMENIILE TERAPIEI COGNITIVE:a)Terapia cognitivade TIP A;b)Terapia cognitivade TIP B.a) ,,Terapia cognitivade TIPA vizeaza:

I.CONSOLIDAREASISTEMATIZAREACOMPLETAREAfaptelor, informatiilor, abilitatilor, competentelor, deprinderilorII.ORGANIZAREA ACTIVITATILOR DE CUNOASTEREb) ,,Terapia cognitivade TIPBinclude:I:ACTIVITATILE

ceorganizeaza procesul de cunoastere

II.PROGRAMELE

Aplicabilitatea cognitiva se realizeaza prin organizarea si reorganizarea unor MODELE DE INVATARE.Structura modelului de terapie cognitiva este organizata dintr-o serie de submodule, ce dau nastere la elaborarea unorprograme terapeutice.Printre acestea amintim urmatoarele:programul de stimulare perceptive-motrica (elaborat de catre Marianne Frostig);programul pentru formarea conceptelor fundamentale logico-matematice (elaborat de Jean Piaget, sau Mary Barotta Lorton);programul complex de exercitii perceptive si senzorio-motorii (elaborat de Jacques Dubosson).SUBMODULELE TERAPIEI COGNITIVEI. TERAPIA COGNITIVADE TIPAcuprinde:-A. Activitatile de organizare, consolidare, sistematizare, completare a faptelor, informatiilor, abilitatilor, deprinderilor;-B. Programele de interventie edcationala personalizata.II:CUNOASTEREA SENZORIALA,cu cele cinci domenii:Sensibilitatea:-cutanata;-vizuala;-gustativa;-olfactiva;-auditiva.III. CUNOASTEREA PERCEPTIVA,cu cele cinci arii destinate formarii urmatoarelor abilitati vizual-perceptive:-coordonare vizuo-motorie;-perceptiaforma-fond;-constantaperceptiei;-pozitia in spatiu;-relatiile spatiale.Acestsubmodul este structurat intr-o forma de exercitii si activitati pregatitoare atat pentru actul lexic si grafic, cat si pentru alte domenii de cunoastere de o gama diversificata, ca de exemplu:ACTIVITATI DE OBSERVARE VIZUALAACTIVITATI PENTRU EDUCAREA PSIHOMOTRICITATIISTRUCTURI DE DEZVOLTARE LINGVISTICASTRUCTURI DE FORME A RATIONAMENTULUIIV. Submodul ce cuprinde o serie de exercitii si activitati ce determina formarea si dezvoltarea CONCEPTELOR FUNDAMENTALE DE NATURA LOGICO-MATEMATICA, inspirate din programul lui Mary Barotta Lorton dau din conceptia piagetiana.V. Submodul inspirat din programul lui Jacques Dubosson, format dinexercitii perceptive si senzorio-motoriice determinaFORMAREA SI DEZVOLTAREA PROCESELOR PSIHICE:-atentia;-reprezentarea;-imaginatia;-memoria;-gandirea.In aplicareaProgramelor de Terapie EducationalaComplexa si Integratase impune elaborarea unor principii, dupa cum urmeaza:a)programarea activitatilor in functie de caracterul terapeutic al educatiei;b)evaluarea- privita din doua perspective:1. componenta esentiala a rezultatelor si proceselor ce au loc in derularea actului educational-terapeutic;2. mecanism de reglare a intregului process educational-terapeutic.c) elaborarea de programe de interventie educational-terapeutica personalizate;b)Terapia educationala este complexa si integrata si se realizeaza:-prin activitatile integrative bazate pe principiul interdisciplinara, interrelational dintre cele 5 module educational-terapeutice;-prin activitati integrativece decurg din valorificarea posibilitatilor si resurselor de invatare oferite elevilor de scoala, familie si mediul comunitar.1.CUNOASTEREA DE SINE; EXPERIENTA INTERPERSONALA SI CUNOASTERE SENZORIALAIn cadrul procesului de terapie cognitiva se realizeaza sicunoasterea de sinedau ,,conceptual de eu.Allport W. G. prezinta o serie de factori care stau la baza perceptiei sociale. Dintre acestia amintim:EXPERIENTA INTERPERSONALAASEMANAREAINTELIGENTACOMPLEXITATEA COGNITIVACUNOASTEREA DE SINE/AUTOCUNOASTEREAABILITATEA DE ADAPTARE SOCIALADETASAREAATITUDINEA ESTETICAPASIUNEA PENTRU VIATA INTERIOARASe impune o prezentare succinta a fiecaruia dintre factorii amintiti.a)Experienta interpersonala:-implica aria de cunostinte despre oameni si capacitatea subiacenta de a-i evalua obiectiv;-experienta cunoasterii trebuie dirijata atat spre informatii si cunostinte generale, cat si spre informatiile generate de fiinta umana in relatiile sale.b)Asemanarea; corespondenta dintre sex; varsta cronologica; pregatirea profesionala; gusturile; preocuparile; aspiratiile; relatiile commune:-implica o intercunoastere mai exacta si obiectiva;-devine o puternica motivatie pentru evaluarea de sine si a celuilalt.c)InteligentaJanet Piaget considera ca inteligenta este:-o functie de adaptare;-proces in care faciliteaza discriminarea intre esential si neesential, legatura dintre cause si efecte, capacitatea de anticipatie si predictie etc.din cercetarile efectuate pe baza testelor de maturizare intelectuala, s-a constatat faptul ca majoritatea deficientilor sunt disfunctionali intelectivi.d)Complexitatea cognitiva:presupune stapanirea unei multitudini de comportamente de cognitie:-empatie;-motivatie;-comunicare interpersonala;-informatii, concepte clare, rationamente corecte;-stapanire de sine.la deficientul mintalcunoasterea interpersonala este directivata relativ spre aspectele negative ale personalitatii celuilalt.e)Cunoasterea de Sine/Autocunoasterea-din perspectiva psihosociala, cunoasterea de sine se defineste ca: ,,o stapanire directa a unor informatii cat mai complete si reale despre propria persoana.-in psihologia socialaautocunoastereaimplica: ,,constientizarea propriilor statusuri, perceptia sociala adecvata a propriei persoane, a relatiilor sale cu semenii, o cat mai reala imagine de sine.f)Abilitatea de adaptare socialaimplica o serie de aptitudini si motivatii ce permit individului o rapida adaptare sociala;deficientul prezinta o inabilitate generala de adaptare sociala, ce implica o perturbare la nivelul cognitiei.g)Detasarea:-implica o atitudine de ,,plasare mai la distanta, fiind contra implicarii nereflexive;-constituie o conditie a cunoasterii obiective;-comportamentul deficientului este de slaba rezistenta la provocare si implicarea acestuia este un act impulsiv, fara o reflectare prealabila.h)Atitudinea estetica:-implica sentimentele de frumos pe care le determina relatiile cu ceilalti precum si satisfactia armoniei, generata de cunoastere si interrelationare;-deficientul are osenzatie de dizarmonie, iar modalitatile relatiilor sale sunt inestetice.i)Pasiunea pentru viata interioara(Allport-o denumeste ,,pentru subiectiv)cunoasterea interumana se foloseste de:-date provenite de la o persoana;-date pe care le interpreteaza conform experientelor, trairilor proprii.comportamentul cognitiv- atat din perspectiva cunoasterii teoretice (la nivel de concepte), cat si din cea la nivelul cunoasterii psiho-sociale-este foarte perturbat la deficientul mintal.CUNOASTEREA SENZORIALAA. NIVELURI ALE CUNOASTERII SENZORIALEVom prezenta succint trei niveluri de interventie corespunzatoare a trei niveluri de cunoastere senzoriala, dupa cum urmeaza:NIVEL INIVEL IINIVEL IIINIVEL Icaracteristici:se adreseaza copiilor aflati intr-un stadiu de percepere global, sincretic;educarea simturilor se realizeaza intr-oforma apropiata de cea pe care o au, exercitiile si jocurile pentru copiii mici;modul de organizare va fi conceput, astfel incat so permita realizarea unor experiente multiple, in domenii familiare variate;copilul dobandeste informatii cu privire la:-forme;-volume;-structura materialelor;-echilibrul/instabilitatea lucrurilor sau fenomenelor.dominanta senzoriala: vizuala si tactilaNIVEL IIse caracterizeaza prin:nivel intermediar;copiii sunt apti pentru educatie senzoriala, inclusiv la nivel metodic;activitatea perceptivaeste o sursa de:decentrari;transferari;comparatii;transpuneri;de analiza mai mobilace tinde pana la reversibilitate.NIVEL IIIcunoastere senzorialaimplica activitati organizate metodic, avand un scop in sine;permite copiilor:observari,analizesisintezela nivelul tuturor analizatorilor;scop: antrenarea copilului sa perceapa raporturi intremarimigreutativolumedistantepozitiidirectiiCARACTERISTICI SI OBIECTIVEALE ACTIVITATII DE CUNOASTERE SENZORIALAA. CARACTERISTICI:a) forma exercitiului senzorial:-individuala;- se desfasoara in grupuri mici, cu toata grupa.b) materialul prezentat trebuie sa fie distinct fata de fundal;c) suprafata de expunere trebuie sa fie mica;d) materialul destinat controlului insusirii exercitiului senzorial trebuie sa fie divers, prezentat in modalitati diferite;e) exercitiul senzorial se va desfasura zilnicintre 10-30 minute;f) exercitiile senzoriale se vor realiza dupa un anumit program, ce poate include FISE INDIVIDUALE / FISE PENTRU O GRUPA MICA DE COPII.A.OBIECTIVE DE CUNOASTERE SENZORIALANr.crt.OBIECTIVECARACTERISTICI

IA clasifica obiectelea tria: a) a desparti: a diferentia, a descoperi deosebiri, a opune;

b) a apropia: a identifica, a redescoperi asemanari, a uni;

IIA completa seriia recunoaste;

a desprinde elemente asemanatoare;

a asocia, a potrivi;

IIIA reconstitui ansambluria gandi obiectivul in totalitatea lui;

a incerca succesiv.

TEHNICILE PSIHOTERAPIEI COGNITIVE: OBIECTIVE OPERATIONALETehnicile psihoterapiei cognitivePsihoterapia cognitiva reprezinta ,,principala veriga a intregului sistem deterapie reeducationala, sistem ce presupune transformari fundamentale in:continutul procesului de invatamantsi inpractica, in scolile de recuperare.Ca tehnici de psihoterapie cognitiva, mentionam urmatoarele:A.PROGRAMELE INTEGRATEce include stiintele despre om si societate, ce sunt centrate pe cunoastere:-fiinte umane;-activitatii specifice;-relatiilor socio-morale.B.includere in activitatea didactica a tehnicilor terapeutice:la orice obiect de studiu, inclusiv disciplinele de practica se impun continuturi terapeutice integrate disciplinei.Obiective operationaleObiectivele operationale ale psihoterapiei cognitive au drept scop: transformarea normalizatoare a unei instante psihice, cu influente puternice in relatiile individului cu realitatea si societatea.Se impune sa enumeram principalele obiective operationale:-Sa conceptualizeze experienta traita(subiectului i se ofera posibilitatea de- a reconstrui conceptele si de-a elimina cat mai mult din experienta primara)-Sa rationalizeze conflictele(scop: antrenarea subiectului intr-un sistem normalizat de logica a cunoasterii si evaluarii conflictelor)-Constientizarea datelor cunoasterii pe baza conceptelor clare(la deficientii mintali s-a constatat ca nivelul de formare si mai ales abstractizare, generalizare si stabilizare al conceptelor este diminuat si perturbat)-Sa normalizeze constructele(o parte din constructele cu care deficientul evalueaza lumea sunt modificate, nu coincid cuale subiectilor de aceeasi varsta)-Sa poata sa se cunoasca pe sine(impune realizarea unui comportament cu abilitati de cunoastere si o normalizare la nivelul perceperii si evaluarii de sine)-Sa stie sa cunoasca pe celalalt-Sa-si schimbe sistemul de evaluare si comportamentul valorizatfata de:-imaginea de sine;-reprezentare a celorlalti.Motto:,,Intelepciunea si iubireacopilului este jocul(L. Blaga)

I.Complexul psihoterapiei prin joc, apare conceput ca:-acte educationale;-terapii ce valorifica continutul si metodologia programelor scolare pentru deficientii mintal;-fiecare categorie de terapie include si

subcategoriile de tehnici terapeutice corespunzatoare.II.Programele de invatare prin joc:-au un principiu comun: indiferent de natura informatiei, se urmareste, in mod special- formarea unei anumite operatii, logice, de la mecanismele implicate in operatiile concrete, pana la cele implicate in operatiile formale.III.Domeniile de aplicarese refera la: LUDOTERAPIA

1. REPERE TEORETICE GENERALE, PRIVIND LUDOTERAPIA:Jocul- este privit ca:-o modalitate de relatie intre EU (SUBIECT) si LUMEA OBIECTELOR si a RELATIILOR;-este rezultatul coexistentei subiect-lume, fiind generat de interstimularea afectiva;-constituie o forma de organizare a cognitiei, precum si a cunoasterii;Mecanismele intime ale jocului sunt mecanisme de invatare. Jocul promoveaza invatarea si ajunge sa fie o forma de relatie obiectuala cu motivatia lucida.TEORIILE JOCULUI DIN PERSPECTIVE PSIHOPEDAGOGICE:J.M. Boldwinjocul = activitate autotelicaopusa muncii;Herbert Spencerjocul = activitate ce foloseste surplusul de energie al copilului;

StanleyHolljocul = este privit ca o reproducere a unor actiuni inutile in prezent, care erau considerate in istoria comunitatiidreptmunca;Eduard Clapardejocul = un mijloc de realizare de sine;

P.P. Blanscki propune inlocuirea termenului de ,,joc cu cel de ,,arta a constructiei sau dramatizarii;

Clasiciipsihopedagogiei speciale:Itard, Ed. Sguin, O. Decroly, Maria Montessoriacorda jocului:

- un rol central in procesul educational terapeutic;

-un simptom discriminativ in precizareadiagnosticului dupa cum urmeaza:

Ed. Seguinprecizeaza ca; ,,idiotul care se joaca nu mai este idiot; ,,idiotul care se joaca merita un alt nume.

O. Decrolyconsidera ca jocul educativocupa un loc central in ortopedia mintala.

Jocurile educativeau o forta predictiva: H. Wallonle considera ,,Veritabile teste de dezvoltare

au o forta propulsatoarepe planul dezvoltarii psihice a deficientului mintal- jocul este un instrument de masurare a procesului de maturizare si dezvoltare mintala si afectiva.

Psihanalistiifolosesc jocul drept metoda de depistare si interpretare a complexelor si trasaturilor de caracter, prin diferite tehnici ale terapiei prin joc (play therapy):1. Ana Freud elaboreazatehnica orientatain cadrul careia profesorul- terapeut asi organizeaza interventia terapeutica in cadrul desfasurarii jocului;2. Tehnica neorientala-considera jocul drept un mijloc natural de autoexprimarein care copilul se joaca cu ce si cum doreste in camera speciala de joc, iar terapeutul nu ofera indicatii directe;J. Piagetjocul reprezinta un ,,schimb simptotetic cu obiectul, persoana sau situatia, chiar din primele luni de existenta, actiunea ludica fiind considerata ca o actiune primara.Jocul cu reguli

Jocul-Simbolic

Jocul-Exercitiu

Triada ludica piagetiana:prezinta urmatoarele caracteristici:-este structurata pe scara evolutiva a inteligentei;-fiecare tip de joc este o etapa de dezvoltare;-predomina asimilarea, care se realizeaza prin scheme diferite.2. JOCUL- PROCES DE TERAPIE RECUPERATORIEZ.P. Dienes ne prezinta trei categorii de jocuri-ca forma de invatare, dupa cum urmeaza:1)Forma de joc invatare explorator manipulativ:-explorarea prin manipularea de obiecte determina relatia obiectuala, incepand de la formele incipiente, pana la cele consacrate de cunoastere;-organizarea stimulilor inregistreaza urmatoarele faze:a)receptia- recunoasterea dimensiunilor stimulatorii ale obiectelor;b)diferentierea obiectelor dupa unele insutiri;c)identificarea dupa criterii de identitate a obiectelor si a actiunilor de manipulare a acestora.2)Jocul reprezentativ:este structurat in trei etape:a)apare imediat ce obiectele de joc ale copiilor-tin locul a ceea ce nu sunt; determinand o realitate concreta;b)se formeaza la copil unspatiu mintal- ce poate contine si imagini reprezentate dupa tipul de organizationala;c)se impune existenta unui mecanism de comutare la realitatea mintala, avand drept rezultat INVATAREA.La deficientul mintal, in mecanismul invatarii, se impune necesitatea unui sistem deantrenament specificpentru formarea si dezvoltarea simbolurilor.3)Forma de joc- invatare cu regulieste structurata in doua categorii de reguli:a)primele forme ale categoriei ,,regulisunt constituite de legile de:-asemanare;-deosebire;-asimilare;-succesiune;-situare in spatiu.copiii cu organizare mintala normala, care se joaca cu obiectele ,,descopera) aceste legitati interne ce corespund unor notiuni integratoare.

b)a doua categorie de reguliimplica modul de utilizare, de structurare a realitatii, care constituie integrarea valorii conferita social actiunilor comportamentale.Avand in vedere cele trei forme de joc-invatare, pe care le-am prezentat, se cuvine sa concluzionam urmatoarele:in viziunea contemporana, jocul-invatare este distinct de jocul didactic (termen utilizat in literatura pedagogica); acesta din urma limitand actiunea ludica la:-consolidarea,-precizarea,cunostintelor predate-verificareaexista o serie de organizatii speciale, ce pun accent pe faptul ca jocul este o actiune de organizare a cunoasterii; printre acestea amintim:

Consiliul International pentru Jocurile copiilor (in S.U.A.), care are mai multe filiale, ca de exemplu:-,,Asociatia franceza pentru educatia prin joc (1970);-Scoala ,,Decroly din Saint-Mand, Belgiaunde, incepand cu anul 1973-1974, jocul devine un ,,Centru de interes.pe planul dezvoltarii personalitatii deficientului mintal, jocul atat o functie predictiva si propulsatoare, cat si una dejoc-terapie; acest lucru implica urmatoarele aspecte:

-jocul devine atat invatare, cat si terapie recuperatorie;

-jocul este o forma de psihoterapie, ce se realizeaza prin metode si procedee educationale, in scopul recuperatorii deficientului mintal in limita posibilitatilor;

-schemele exercitate in joc se bazeaza pe structurile si functiile personalitatii, in functie de gradul de organizare al acesteia, dupa cum urmeaza:

organizarea eului actionaljocuri functionale;

organizarea categoriilor logice si structurile personalitatii;

actiunea ludica si comportamentul psihomotor;

actiunea ludica si organizarea mintala,

actiunea ludica si organizarea proceselor afectiv-motivationale;

actiunea ludica si organizarea structurilor rationale de personalitatii;

-mecanismele fundamentale neuropsihologice, afectiv- motivationale si relationale organizate in functie de necesitatea dezvoltarii personalitatii-determina aparitia unuicomportament ludic;-organizarea personalitatii deficientului mintal, implica stabilirea unor indicatori, ce se considera drept factori de organizare a comportamentului ludic.

2.1. Rolul actiunilor ludice in organizarea personalitatii deficientului mintalJocul se formeaza ca o actiune fundamentala a persoanei asupra obiectelor/persoanelor, avand drept scop-stabilirea relatiilor de dezvoltare a structurilor de personalitate ale copilului.

In contextul structural al persoanei,actiunea ludicaapare ca o functie tripla de reglare, dupa cum urmeaza:a)de echilibrare: homeostazie-cognitiv-afectiva;

b)de optimizare;

c)de dezvoltare-progres.

J. Piaget considera ca imitatia amanata, desenul, limbajul si jocul are in comunfunctia semiotica.La nivelul acestor functii apar o serie de tulburari, ce confirma atat intelectul, cat si personalitatea deficientului mintal.

Jocul este si o actiune de comunicare intra si intra si extrasistemica, constituind astfel- spirala pe care se dezvolta personalitatea umana.

Functia semiotica, despre care am amintit mai sus, implica forma de relatie obiectuala si de comunicare, astfel incat jocul, devine o ,,forta predictiva in structura dezvoltarii psdihologice a copilului.

Chateau preciza ca: ,,prin intermediul jocului copilul dobandeste mai intai acea autonomie, acea personalitate si chiar acele scheme practice pe acea personalitate si chiar acele scheme practice pe care le va manifesta activitatea lui de adult.

Pe ,,schemele exercitate in joc se bazeaza atat structurile, cat si functiile personalitatii.

Dupa prezentarea succinta a functiilor jocului (care sunt insesi functiile de reglare ale sistemului psihic) se impune precizarea ,,functionalitatii actiunii ludice in contextul dezvoltarii multidimensionale ale personalitatii copilului.

Asadar, ne intereseaza, in mod special, gradul de ,,organizare al personalitatii pe care jocul se determina incepand cu organizarea Eu-lui Actional si terminand cu organizarea CATEGORIILOR LOGICE SI CU STRUCTURILE PERSONALITATII.

In concluzie, precizam ca, actiunea ludica isi gaseste functionalitate in cadrul a cinci sectoare ale organizarii personalitatii:

ACTIUNEA LUDICA SI COMPORTAMENTUL PSIHO-MOTOR

ACTIUNEA LUDICA SI ORGANIZAREA MINTALA

III

ACTIUNEA LUDICA SI ORGANIZAREA PROCESELOR AFECTIV-MOTIVATIONALE

III

ACTIUNEA LUDICA SI ORGANIZAREA STRUCTURILOR RELATIONALE ALE PERSONALITATII

IVCOMPORTAMENTUL LUDIC

V

3.LUDOTERAPIA IN CADRUL ACTIUNII DE TERAPIE COMPLEXA RECUPERATORIE INTEGRATAJocul-invatare si terapie ocupa, deja, un loc bine definit atat in cadrul metodelor de predare-invatare- care urmaresc transformarea rolului profesorului-terapeut, acordand noi posibilitati deficientului mintal, cat si in cadrul metodelor si tehnicilor ce dezvolta capacitatea de observare, analiza si operare cu operatori logici.

Rolul jocului in contextul terapeutic este semnificativ si se structureaza in functie de anumite modele.Vom prezenta, in cele ce urmeaza, un model ce urmareste psihoterapia prin joc longitudinal- incepand de la contextul social-moderator (scoala si terminand cu cel social-integrator). Acest model are ca scop principal-COMPENSAREA PERSONALITATII DEFICIENTULUI MINTAL IN VEDEREA INSERTIEI SOCIALE.Modelul respectiv este divizat in trei compartimente, si anume:

COMPLEXUL PSIHOTERAPIEI PRIN JOC

IACTIUNEA LUDICA SI ORGANIZAREA MINTALA

II

DOMENIILE DE APLICARE

III

-programele scolare ale disciplinelor prevazute in planul de invatamant pentru deficienti mintal.In cadrul acestui model- profesorul-terapeut va folosi material educativ, in functie de tipul de joc; spre exemplu: imaginile colorate au o importanta deosebita.Intregul proces psihoterapeutic se va desfasura atat in sali speciale de joc-ludoteca(Gaston Mialaret) saujocoteca(1979, Petre Barbulescu), cat si in sali de clasa- structurate in sistem modular cu scopuri multifunctionale.Aceste sali de clasa sunt impartite in:-sali de studiu;-spatiu pentru ludoteca;-biblioteca scolara;-,,atelier matematic sau alte ,,colturi specializate pentru abilitarea manuala.3.1.Sistemul de operationalizare- in cadrul ludoterapieiAvand ca punct de plecare obiectivele stabilite de taxonomia lu B.S. Bloom, precum si obiectivele stabilite de taxonomia lui B.S. Bloom, precum si obiectivele stabilite de R. Dogbeh si S. N. Diayel pentru jocuri, cercetatorii din cadrul UNESCO au stabilit sistemul operationalizare al psihoterapiei prin joc, structurandu-l in sapte obiective, in functie de sase categorii de niveluri, dupa cum urmeaza:NIVELUL DE CUNOSTINTE SIMPLE: intiparirea si retinerea informatiilor

NIVELUL DE INTELEGERE: transpunerea unei forme de limbaj in altul, interpretarea si exploatarea datelor

NIVELUL DE APLICATIE: capacitatea de a aplica principiile, regulile in situatii noi.

NIVELUL DE ANALIZA: analiza unui ansamblu de elemente, relatii dau principii

NIVELUL DE SINTEZA: structurarea (rezumatul, planul, schema, rationamentul) elementelor provenite din surse diferite

NIVELUL DE INTERVENTIE, DE CREATIE. Transferul achizitiilor in operatiilor in operatii creatoare

Creatorii amintiti considera ca jocul solicita aceste obiective, datorita faptului ca diversele categorii de jocuri implica:

a) ACTIVITATILE PERCEPTIVE: contactul senzorial cu obiectul

b) ACTIVITATI SENZORIO-MOTRICE: alergatul, prehensiunea, aruncarea

c) ACTIVITATI VERBALE: antrenamentul vocal, comunicare prin cuvinte/ propozitii

d) DOMENIILE AFECTIVE: alergarea, repulsia, identificarea, reprezentarea diferitelor roluri si statute familiale, scolare, sociale

e) DOMENIILE INTELECTUALE: observatia, descrierea, compararea, clasificarea etc.

f) ACTIVITATILE DE CONSTRUCTIE: care mobilizeaza energie fizica, capacitatile intelectuale si afective, valorificand experienta anterioara

g) ACTIVITATILE DE EXPRESIE CORPORALA si ESTETICA: gimnastica, dansul, teatrul, muzica, decupajul, desenul etc.

In lucrarea ,,Terapia educationala integrata , I. Musu si A. Taflon ne prezinta urmatorul model al actiunii de terapie complexa recuperatorie integrata prin joc:Modelul actiunii de terapie complexa recuperatorie integrata prin joc:

Contextul social-modelatorSCOALA

ACTIUNEA DE TERAPIE EDUCATIONALA INTEGRATA

PSIHOTERAPIA PRIN JOCPROGRAME DE INVATARE

I. PSIHOTERAPIA COMPORTAMENTALA

A. Conditionarea pozitivaJocuri de conditionare pozitiva

B.ContraconditionareaP e r so n a l Iit a t ed e c o m p e n s a t aJocuri pentru inhibarea voluntara si a autocontrolului asupra reactiilor motrice

C.Conditionarea operantaJocuri pentru conditionarea operanta

D.Modelarea sau invatarea prin observareJocuri cu imagini pentru invatarea prin observare

II. TERAPIA PSIHOMOTRICITATII

A. Terapia debilitatii motriceSeturi de jocuri bazate pe principiile si tehnicile terapiei debilitatii motrice.

B.Terapia instabilitatii psihomotriceSeturi de jocuri bazate pe principiile si tehnicile debilitatii psihomotrice.

C.Terapia tulburarilor de realizare motricaSeturi de jocuri bazate pe principiile si tehnicile terapiei tulburarilor de realizare motrica.

III. PSIHOTERAPIA COGNITIVA

A. De preinvatare1.Jocuri senzoro-motrice:

a)preliminare, de invatare a gesturilor elementare de formare a comportamentului motor, de imitare a gesturilor adultilor

b)de invatare a unor notiuni primare privind proprietatile diverselor obiecte

c)de manipulare a materialelor educative

d)de formare a structurilor si conduitelor perceptiv-motrice de culoare, forma, orientare-organizare-structurare spatio-temporala

2.Jocuri de natura perceptiv-motrica cu scop de compensare. Programul Marianne Frsting

3.Jocuri perceptiv-motrice (Jacques Dubosson)

4.Jocuri-exercitiu (Jean Piaget)

5.Jocuri functionale (Eduard Claparde)

B. De invatare1. Jocuri pentru INVATAREA CONCEPTELOR FUNDAMENTALE

2.Jocuri pentru invatare specifica organizate in sistem (g. Guisenaire, Z.P.Dienes)

C.De postanvatare1.Jocuri didactice de consolidare, completare a cunostintelor

2.Jocuri de divertisment

3.Jocuri logice

4.Jocuri de societate

D.De dezvoltare1.Jocuri pentru dezvoltarea atentiei, memoriei etc.

C O M P E N S A R EI N T E G R A T O A R E2.Jocuri pentru formarea reprezentarilor mintale: asociatii, rationamente, combinari.

3.Jocuri pentru formarea operatorilor prelogici, logici la nivelul operatiilor concrete (comparare, asociere, clasificare, scriere), la nivelul operatiilor propozitionale (operatori logici, simboluri, succesiune logica si cronologica, inventivitate, improvizatie, mecanisme combinatorii).

IV. PSIHOTERAPII ALE DEZVOLTARII

A. Kinetoterapia-terapie prin miscare1.Jocuri de miscare pentru dezvoltarea capacitatilor motrice

2.Jocuri pentru formarea conduitelor perceptiv-motrice de schema corporala, lateralitate, orientare-organizare-structurare

3.Jocuri pentru abilitatea manuala si formarea gesturilor fundamentale (Alice Descoeudres, Claude Kohler, Denise Rouqus)

B.Ergoterapia terapia prin munca1.Jocuri de manipulare

2.Jocuri de constructii

3.Jocuri de asamblare

C.Psihoterapia de expresie: artterapia, muzicoterapia de expresie corporala, verbala1.Jocuri grafice: preliminare, de divertisment.

2.Jocuri de culoare si forme

3.Jocuri de ritm (programul Delcroze Willems)

4.Jocuri muzicale (ritm+melodie)

V.PSIHOTERAPIA DE GRUP

A.Psihodrama1.Jocuri cu roluri psihosomatice

2.Jocuri cu roluri psihodramatice

3.Jocuri cu roluri sociale

B.Psihodrama didactica1.Jocuri de roluri tematice:fonetice, lexicale, gramaticale, semantice

2.Marionetele

3.Jocuri simbolice

4.Jocuri cu rasturnarea rolurilor

5.Jocul in oglinda

C. SOCIOTERAPIA SPATIO-TEMPORALA.1.Jocuri bazate pe sociodrama

Personalitate integrata

Contextul social-integrator

Pentru exemplificare, prezentam, pe scurt, modul in care se pot valorifica jocurile sub aspectul obiectivelor operationale, in functie de cinci tipuri de joc: functionale, simbolice, cu reguli de constructie, de expresie.

JocurifunctionaleJocuri simboliceJocuri cu reguliJocuri de constructieJocuri de expresie

1.Perceptive:-vizualsimple

-auditiv stabilirea diferentelor si asemanarilor1. Afective1.Cognitive(pe date manipulabile):

-scrieri-incluziunicauzalitatestructuri spatio-temporale-conservare1. Fara model:-Creatie1. Plastice

2.Senzoro-motorii:-pipait-statistice-dinamice:kinestezice, ritmice, precizie2.Identificarea cu un model:-familie-profesie2.Cognitive(pe date verbale):-inregistraredeductie-implicatie2.Cu model:-fara mecanisme de functionare;-cu reducerea operationala a mecanismelor de functionare;-cu reproducere mai mult sau mai putin fidela a mecanismelor de functionare;-cu stimularea neoperationala a mecanismelor de functionare.2. Verbale

3.Verbale:-repetitii-fredonari-verbo-motor:a executa comenzi date, a descrie actiuni3. De socializare(reprezentarea unei situatii):

-familiale

-scolare

-sociale

-clasificare:

-simpla;

-dubla;

-cu multipleatribute3.Sociale:-priza de rol(alternanta)

-comunicarea:informatii, dirijarea altuia;

-influenta asupra altuia;-cooperare/competitie3.Muzicale

4. Imitatie:-vebale-neverbale:imitarea actiunii unui model

Sistemul operational al psihoterapiei prin jocvalorifica anumite coordonate semnificative pentru cunoastere prin conduita cognitiv-ludica.

Vom prezenta, in continuare, patru categorii ludice si de organizare a cunoasterii cu mecanismele corespunzatoare, dupa cum urmeaza:

1. DEZVOLTAREA SENZORO-MOTORIEMecanisme:-manipulare-jocuri fara forme a structurilor si-imitatieconduitelor perceptiv -motrice-constructie-jocuri de constructie cu cuburi-jocuri cu suite logice de imagini-asamblare-jocuri de asamblare2. OPERATII CONCRETEMecanisme:-comparare-asociere- jocuri de triere, selectie-grupare:-jocuri cu asociatii de idei-jocuri lingvistice:-cuvinte incrucisate-ordonare- jocuri de triere, selectie-grupare:-loto-uri-jocuri de ordonare:- lungimi-suprafete-volume-clasificare-jocuri de triere, selectie-grupare:-jocuri clasificatedupacriterii diferite-jocuri lingvistice:-jocuri de clasificare cupiesele trusei ,,Logi 2-scriere-jocuri de triere, selectie-grupare:-jocuri de scriere3. OPERATII PROPOZITIONALEMecanisme:-operatorii logice-jocuri cu imaginipentru operator logici-jocuri pentru succesiunea logica si cronologica-simbolurijocuri cu simboluri-transformarijocul deghizarilor-sesizarea schimbarilor, inventivitate si improvizatie-jocul de exhivalenta-jocul de intersectie de clase-jocuri pentru incluziunea claselor-Mecanisme formule ale gandirii motorii-jocuri pentru implicatii logice4. CUNOASTEREA SPECIALIZATA:-Limba maternajocuri de formare a structurilor siconduitelor perceptiv- motrice-Matematicajocuri de: -identificare-discriminare-operare-Istoria etc.-jocuri de transformare-jocuri de:-preinvatare-invatare-dezvoltareIn cadrul jocului invatare-terapie, profesorul terapeut este atat conducator, cat si participant activ la joc.Esenta jocului invatare-terapie consta in faptul ca normele sunt intelese, descoperite si aplicate de copil, pe baza observatiei dirijate, spre deosebire de invatarea scolara unde normele sunt date de altii,3. TERAPIA MOTRICITATII3.1. Psihomotricitatea- premise teoretice si metodologiceJocul si importanta psihomotricitatii in cadrul procesului de educare si recuperare a debililor mintal, precum si premisele teoretice si metodologice privind motricitatea/psihomotricitatea au fost detaliate mai sus, in cadrul capitoluluiTerapia ocupationala aplicata(subcapitolele 7-8).Preocuparile specialistilor in domeniul psihomotricitatii sunt structurate astfel:I.Organizarea si conducerea motorie generala;II. Organizarea conduitelor si structurilor perceptiv-motrice.I.Organizarea si conducerea motorie generala implica:1. Capacitatea de executie a gesturilor fundamentale2. Capacitati fizice

a)gestul rectiliniu;

b)gestul rotire;

c)gestul scripto-plastic;

d)gestul polimorf;

e)gestul de oscilatie;a)forta;

b)apasarea;

c)efortul;

d)viteza;

e)amplitudinea;

f)agilitatea;

g)precizia statica si dinamica;

h)dibacia;

i)coordonarea;

j)capacitatea de manipulare;

k)capacitatea de comunicare gestuala;

II. Organizarea conduitelor si structurilor perceptiv-motrice include:a)lateralitatea;b)schema corporala,c)structura perceptiv-motrica de culoare;d)structura perceptiv-motrica de forma;e)structura perceptiv-motrica spatiala;f)structura perceptiv-motrica temporala.3.2. Tulburari ale psihomotricitatii. Instrumente de evaluare1. Tulburari de lateralitateLateralitatea se refera la inegalitatea functionala a partii drepte sau stangi a corpului- drept consecinta a repartitiei in emisferele cerebrale.Tulburarile lateralitatii sunt determinate de:-contrarierea lateralitatii;-incercarea de a reeduca stangacia;-lateralizarea fortata in cazul unei lateralitati nedefinite.Din punct de vedere motric, consecinte contrarierii lateralitatii implica:-instabilitate motrica;-hiperexcitabilitate la nivel manual;-nedibacie;-ticuri.2. Tulburari de orientare, organizare si structurare spatio-temporalaAceasta categorie de tulburari se manifesta prin:-copilul ignora termeni spatiali si temporali;-copilul percepe gresit pozitiile, duratele, succesiunile;-copilul percepe corect spatiul si timpul dar se orienteaza gresit;-copilul se orienteaza corect dar nu are memoria spatiului si timpului;-copilul nu este capabil de reversibilitate.3.Instabilitatea psihomotorie-se printr-un dezechilibru al personalitatii datorat unor dificultati de inhibitie, determinand perturbari semnificative in adaptarea scolara si sociala;

-in plan motric, copilul cu instabilitate prezinta:-agitatie generala permanenta, turbulenta;-nevoie permanenta de miscare, de schimbare a spatiului;-miscari parazitare;-dificultati in reproducerea si coordonarea miscarilor.4.Tulburari de realizare motricaa)apraxiaconsta in pierderea capacitatii de a executa gesturi, miscari adaptate la un scop fara ca aceasta sa fie consecinta unei paralizii;b)dispraxialipsa de indrumare si control al miscarilor cu repercursiuni in actul grefic, lexic, de calcul;c)disgrafia motricaimplica absenta unor componente motrice necesare scrisului, cum sunt:forta, coordonarea, viteza, ritmul.Lipsa acestora determina diferite tipuri de disgrafii:-tipul rigid, crispat;-organizarea defectuoasa a paginii;-dezordine;-confuzii etc.5. Tulburari psihomotorii de natura afectiva:-se intalnesc la subiectii cu hiperemotivitate, sau in starile de furie excesiva;-se caracterizeaza prin:-gesturi necontrolate;-frangerea degetelor;-frecarea palmelor;-miscarea de pe un picior pe altul etc.Instrumente de evaluare a nivelului de evolutie a psihomotricitatii la copiiOrice program de terapie educationala a psihomotricitatii va debuta cu o evaluare a achizitiilor psiho-motrice de care dispune copilul in momentul respectiv.Profesorii psihodiagnosticieni din scolile speciale au obligativitatea de a educa varsta psihomotricitatii, pentru ca educatorii din cadrul acestor scoli sa poata utiliza testele standardizat.Probele cupronse in cadrul acestor teste pot servi educatorilor- drept consecinte ale activitatilor de terapie educationala a psihomotricitatii.Dintre instrumentele de evaluare ale psihomotricitatii amintim:I.Bateria de probe pentru dexteritate manuala(G.C. Bontica, Teste psihologice):a)Punctare Binet-Vaschioote;b)Tapping Ch. Walter;c)Perla Claparede Walther;d)Decupaj Claparede-Walther;e)Discuri Walther;f)Bile Walther.II.Testul Ozeretski-Gruillmain:cuprinde probe ce vizeaza comportamente motorii proprii copiilor normali intre 4-11 ani;aceste probe pot constitui pentru educatorii din scolile speciale:-obiective operationale cuprinse in programele educational-terapeutice;-tipuri specifice de activitate;proba vizeaza comportamente esentiale ale vietii motrice sub cele patru aspecte ale ei:a)viteza;b)forta;c)indemanare;d)rezistenta-pe coordonatele:C.D.M.coordonare dinamica a mainilorC.D.G.coordonare dinamica generala;Eechilibru;Rrapiditate;Or. sp.orientare spatiala;datele obtinute vor preciza:gradul de intarziere psihomotrica;aspecte lacunare ale motricitatii;precizarea gradului deficientei si incadrarea acesteia;clarificarea aspectelor in care sa se intervina si mijloacele care sa se opereze.III. Ghidul Portage pentru educatie timpurie:-cuprinde un inventar de abilitati de care trebuie sa dispuna copiii intre 0-6 ani si sugestii educativ-terapeutice pentru achizitionarea lor;-e structurat pe 6 sectiuni (arii de dezvoltare):a)stimularea sugarului;b)socializare;c)limbaj;d)autoservire;e)cognitiv;f)motor.-serveste drept instrument de proiectare a unui program de invatare;-pentru educatorii din scolile speciale ghidul constituie:a)un instrument de evaluare a achizitiilor motrice ale elevilor la intrarea in scoala;b)un model de proiectare a programelor individuale de recuperare.3.3. Obiectivele educational terapeuticeale psihomotricitatiiIn lucrareaRecuperarea medico-pedagogica a copilului handicapat mintal,C. Paunescu si I. Musu prezinta o taxonomie a obiectivelor recuperatorii ale psihomotricitatii, structurata pe trei categorii de obiective generale, fiecare cuprinzand anumite subniveluri, obiective operationale precum si activitati ce duc la realizarea acestora, dupa cum urmeaza:Obiective generaleSubniveluri

I. Organizarea si conducerea motorie generala. Abilitatea motrica generala.a)formarea si dezvoltarea miscarilor fundamentale: gestul rectiliniu, rotativ, polimorf;

b)formarea si dezvoltarea capacitatilor fizice: forta, efort, viteza, precizie, coordonare etc.

c)formarea si dezvoltarea miscarilor fundamentale ale membrelor superioare si inferioare ale diferitelor parti ale corpului: coordonare;

d)formarea si dezvoltarea activitatilor motrice de manipulare si a comportamentului de comunicare nonverbala;

e)formare si dezvoltarea comportamentului verbal: miscarile organelor fonatorii; coordonare sunet-gest;

f)formarea si dezvoltarea activitatii motorii de exprimare a afectivitatii: exprimarea de atitudini, emotii, sentimente prin gesturi.

II. Organizarea conduitelor si structurilor perceptiv-motricea)organizarea schemei corporale si lateralitatea;

b)conduita si structura perceptiv-motrica de culoare;

c)conduita si structura perceptiv motrica de forma;

d)orientarea, structurarea si organizarea spatiala;

e)orientarea, organizarea si structurarea temporala.

III. Organizarea actiunilora)organizarea miscarilor in actiuni eficiente;

b)dezvoltarea deprinderilor de lucru.

In functie de anumite obiective terapeutice ale psihomotricitatii au fost elaborate anumite programe de terapie, printre care amintim:1. ProgramulSuzanne Navillecuprinde capitolele:motricitatea globala;schema corporala,organizarea spatio-temporala;educatia prin miscare.2.ProgramulPsihocinetic Boulchstructurat pe 3 niveluri:nivelul functiilor instrumentale: perceptia corpului propriu si a lumii exterioare;nivelul structurii schemei corporale;nivelul emotional si afectiv.3.Programa de terapie educationala complexa si integrataeste un document oficial ce orienteaza activitatea educatorilor din scolile speciale ;cuprinde 5 module; modulul IV, intitulat:Activitati de terapie psihomotrica si abilitare manualaimplica:-obiective cu caracter general ce se refera la intreagasfera a comportamentului psihomotric;-formarea abilitatilor motrice generale;-organizarea conduitelor si structurilor perceptiv motrice;-activitati polivalente in cadrul cercurilor.In concluzie, se cuvine sa precizam faptul ca activitatea educational-terapeutica ce se desfasoara in scolile speciale este diferita de programele terapeutice din clinicile sau cabinetele specializate.Terapia educationala din scolile speciale are aplicabilitate pe diferite grupe de copii incadrati in clase scolare pe criteriul varstei cronologice si nivelul achizitiilor cognitive.Activitatea- educational terapeutica se realizeaza frontal, cu toti elevii din clasa in conformitate cu orarul stabilit.4.FORMAREA AUTONOMIEI PERSONALE SI SOCIALE4.1. Autonomia personala si sociala in integrarea in comunitate. Repere generaleD. Tudoran spunea ca:Formarea in vederea integrarii in societate, prin adaptarea personala e semnificatia cea mai generala care se atribuie conceptului de educatie.Adaptarea si integrarea sunt privite ca o problema majora a vietii sociale, facand apel atat la autoeducatie, cat si la educatia permanenta.Termenul de integrare este definit in mai multe feluri:ca proces de -adaptare;-socializare;-acomodare.PROGRAMUL DE INTEGRARE este definit indictionarul de psihologieca ocuprindere si inchidere intr-un tot a ceva ce devine astfel parte componenta a intregului si dobandeste proprietati specifice rezultate din interactiunea si interdependenta cu celelalte parti componente iar integrarea sociala (familie, grup, societate)-prin adaptare la conditiile sociale.Constantin Paunescuprecizeaza ca:procesul integrarii constituie o actiune complexa care pe baza anumitor functii si strategii, genereaza o fuziune esentiala intre elementele sistemului personalitatii si elementele sistemului social, determinand o dinamica de dezvoltare si de proces simultan si reciproc.In viziunea acestei integrari a stabilit anumite functii, care au rolul de a facilita desfasurarea in conditii normale a acestui proces de integrare bipolara. Acestea sunt urmatoarele:

a)functia de receptarepersoana umana recepteaza informatiile din mediu, din societate si transmite societatii manifestari, directii de activitate;b)functia de compunere, diferentiere si de selectarede care dispun atat personalitatea cat si societatea;c)functia reprezentariivaloarea se constituie integrata atunci cand are posibilitatea sa fie reprezentata sub forma unor idei, concepte, actiuni;d)functia de esentializarevaloarea poate fi pusa in circulatie si intra intr-un sistem de intercomunicare.Practica psihopedagogica considera integrarea ca:-o necesitate obiectiva a vietii oricareicolectivitati;-o succesiune de activitati prin care individul isi armonizeaza conduita si interesele cu cerintele mediului sau de viata;-una din problemele majore ale vietii sociale, ce conditioneaza functionarea normala a tuturor mecanismelor necesare unei vieti colective.Din punct de vedere psihopedagogic, integrarea e privita sub triplu aspect:

OBIECTIVPROCESREZULTAT

a)ca obiectivvizeaza realizarea unei legaturi intre cerinte si manifestari, o subordonare a aspectelor secundare celor care servesc orientareab)ca procesintegrarea este complexa, constand intr-un ansamblu de mecanisme si operatii, ce pregatesc si finalizeaza actiunea propriu-zisac)ca rezultatintegrarea este legata de munca educativa, de viata sociala si evolutia unor fenomene aflate sub influenta mediului socio-economicProcesul adaptarii-integrarii necesita analiza si proiectarea programelor educationale raportate la specificitatea si individualitatea copilului.Copilul cu C.E.S. beneficiaza de programe educationale care ii faciliteaza adaptarea si integrarea sociala asigurandu-i:-terapia,-recuperarea,-abilitarea,-reabilitarea4.2. Obiectivele Programului General de AutonomiePersonala si SocialaProgramul general de autonomie personala si sociala este structurat in functie de anumite obiective generale si specifice, prezentate in tabelele de mai jos:Tabel I

FORMAREA AUTONOMIEI PERSONALE:OBIECTIVE GENERALE

A. Autoservire:1.Obiective specifice,

2. Corpul omenesc,

3. Igiena personala-sanatatea,

4. Imbracamintea,

5. Incaltamintea,

6. Hrana,

7. Bucataria,

8.Vesela-tacamurile,

9. LocuintaB. Autonomia personala in mediul ambiant:1.Obiective specifice,

2.Familia,

3.Pregatirea pentru viata de familie prin activitati gospodaresti,

Tabel IIAUTONOMIA SOCIALA. INTEGRAREA SOCIALA-SOCIALIZAREA

Obiective specificeObiective generale

A. Autonomia sociala:1. Cunoasterea mediului social;

2. Autonomia scolara,

3.Autonomia in afara clasei si a scolii;

4.Mijloace de transport;

5.Autonomia in manipularea financiara.

B. Comportamentul social:1. Norme de comportare civilizata;

2. Relatii de adaptare si integrare in micro/ macro grupurile sociale;

3.Relatii intre sexe; educatie sexuala;

4. Viata de familie;

5. Activitati de socializare.1. Formarea si dezvoltarea abilitatilor sociale care sa conduca la maturitatea psihosociala;

2. Formarea si dezvoltarea competentelor de ordin corporal si psihomotor, care sa consolideze autonomia personala;

3. Stabilirea echilibrului si a gradului de maturitate, care sa-i permita adaptari inter si intrapersonale;

4. Perceperea corecta, obiectiva a propriei persoane;

5. Acceptarea de sine si a altora;

6.Educarea sensibilitatii si a echilibrului afectiv, pentru a garanta siguranta de sine in manifestarile anumitor impulsuri emotionale;

7.Formarea capacitatilor afective care sa-i permita exprimarea propriilor emotii si sentimente;8.Manifestarea de receptivitate si respect pentru alte persoane in contexte sociale diferite;

9.Organizarea si programarea de activitati care sa permita autocontrolul, autoconducerea (conduita independenta);

10. Stimularea curiozitatii si interesului de cunoastere a mediului fizico-geografic si a celui socio-uman, cu relatiile sociale specifice.

Tabel IIIFORMAREA AUTONOMIEI PERSONALE: AUTOSERVIRE

Obiective specifice:Aria de continut:

1. Cunoasterea mediului ambiant si formarea capacitatii de autonomie;

2. Folosirea corecta a unor obiecte de uz personal, obiecte de toaleta etc.

3. Cunoasterea actiunilor din regimul zilnic (toaleta de dimineata, mese principale, activitatea scolara si de joc etc);

4.Formarea si exersarea unor deprinderi practic gospodaresti (de ordine, curatenie etc);

5. Formarea si exersarea deprinderilor de igiena personala, a unor comportamente specifice de autoservire si pastrare a sanatatii;

6. Formarea comportamentelor motrice, a gusturilor social-utile de autoingrijire, autogospodarire;

7. Formarea comportamentelor motrice la gospodarirea spatiului ambiant (locuinta, curte, gradina).a)Corpul omenesc;

b)Igiena personala-sanatate-autoingrijire;

c)Imbracaminte;

d)Incaltamintea;

e)Hrana;

f)Bucataria;

g)Vesela si tacamuri;

h)Locuinta.

AUTONOMIA PERSONALA LA MEDIUL AMBIANT

Obiective generaleAria de continut

1. Cunoasterea prin observatie si actiuni practice, a elementelor privind familia, locuinta, strada, cartierul, orasul etc;

2. Identificarea mediului fizico-geografic si social de la oras si sat; cunoasterea diferentelor dintre mediul urban si cel rural;

3. Cunoasterea principalelor institutii publice;

4. Cunoasterea si folosirea corecta a mijloacelor de transport;

5. Respectarea regulilor rutiere, de circulatie;

6. Formarea si exersarea deprinderilor de a se orienta si deplasa corect in mediul ambiant;

7. Stabilirea unor relatii interpersonale, de orientare in diferite situatii si unitati sociale.a)Cunoasterea si identificarea membrilor propriei familii, relatii de rudenie; pozitia copilului in familie;

b)Relatii de familie, norme de convietuire si comportament: respect, ajutor, dragoste etc.

c)Pregatirea pentru viata de familie prin activitati gospodaresti in interiorul si exteriorul locuintei.

Tabel VAUTONOMIA SOCIALA:

Obiecte specifice:Aria de continut:

1. Formarea si exersarea capacitatilor de autonomie personala in vederea adaptarii la viata cotidiana;

3. Cunoasterea si exersarea principalelor activitati umane-munca, joc, odihna etc- cu adaptarea socio-umana in diferite situatii;

2. Formarea deprinderilor de asumare si indeplinirea unor sarcini legate de autoservire, autonomie pentru adaptare la viasa cotidiana.

3.Formarea deprinderilor de asumat si indeplinirea unor sarcini legate de autoservire, autonomie pentru adaptarea la viata cotidiana;

4.Cunoasterea, respectarea si aplicarea normelor, deprinderilor de comportare civilizata, de convietuire in grupuri de munca, in familie, in mediul social cotidian;

5.Formarea unor conduite de viata civilizata prin imitarea modelelor complementare si implementarea unor norme vizuale de comportare: formele de politete, adresare etc;

6.Formarea unor trasaturi de personalitate necesare pentru adaptarea socio-profesionala spiritul de responsabilitate, stapanirea de sine etc.;

7.reglarea capacitatilor de cooperare, colaborare, coordonare cu cel cu statut social similar deosebit, cu persoane cunoscute si necunoscute.Adaptarea la mediul social:1. Cunoasterea mediului social;

2. Autonomia scolara;

3. Autonomie in afara clasei si scolii;

4.Mijloace de transport;

5. Forme sociale de timpuriu.

Tabel VICOMPORTAMENTUL SOCIAL: SOCIALIZAREA

Obiective specifice:Aria tematica:

1.Formarea deprinderilor de relationare sociala;

2.Stabilirea unor relatii interpersonale corecte, diferentiate in functie de varsta, statut, situatii concrete;

3.Formarea si exersarea deprinderilor de comprotare in familie, gradinita, scoala etc.;

4. Cunoasterea si respectarea normelor de buna convietuire, a codului de bune maniere;

5.Cunoasterea si exersarea deprinderilor de comportare civilizata in mijloacele de transport, institutii publice;

6. Formarea si exersarea unor comportamente adecvate in ocazii speciale: in vizita, la biserica etc.1. Norme de comportare civilizata;

2. Reactii de adoptare si integrare in micro/macrogrupurile sociale: relatii de familie; in grupul scolar; microgrupul social; relatii interumane;

3.Relatii intre sexe. Educatia sexuala;

4. Viata de familie;

5. Activitati de socializare.