Psihologia educaţiei – note de curs Popescu-Mitroi Maria-Monica

1

ASPECTE ALE DEZVOLTARII PSIHOGENETICE IN ONTOGENEZA

1. DEZVOLTAREA COGNITIVA1) Teoria dezvoltarii cognitive a lui J. Piaget „Gandirea este la origine actiune” ; adica are loc un proces de interiorizare a actiunilor prin doua mecanisme :

a) operatoriu – adica transformarea actiunilor externe in operatii mintale (reversibile, integrabile intr-un sistem mintal);

b) semiotic – capacitatea individului de a opera cu semne sau simboluri ca substitute al obiectelor sau actiunilor externe. Importanta e capacitatea de reprezentare a subiectului.

Concentrandu-se asupra modalitatii in care copiii isi organizeaza ceea ce invata, Piaget constata ca se fac greseli similare la o anumita varsta, de unde si concluzia ca fiecare stadiu este caracterizat de capacitati cognitive diferite.In interactiunea cu mediul se produce adesea un dezechilibru care necesita adaptarea. Aceasta implica:- asimilarea: presupune interpretarea noilor experiente in termenii structurilor mentale fara a ale schimba;- acomodarea: implica schimbarea structurilor mentale existente pentru a explica noile experiente.Astfel, dezechilibrările şi reechilibrările constituie sursa dezvoltării gândirii şi trecerea de la un stadiu de dezvoltare la altul.Dezvoltarea cognitiva se realizeaza prin interactiunea cu mediul. In viziunea lui Piagetdezvoltarea cognitiva parcurge mai multe STADII PSIHOGENETICE:

1) STADIUL SENZORIO-MOTOR (0-2 ani)- se dezvolta abilitatea de coordona input-ul senzorial cu actiunile motorii (actiuni ‘aici si

acum’)- obiectul permanent (=8 luni), incep sa existe in minte si obiectele care nu sunt in campul

sau vizual ;apare capacitatea de reprezentare capacitate prin care copilul îşi poate reprezenta obiectul şi în absenţa acestuia;

- la aproximativ 2 ani inteligenta se desprinde de actiune si se manifesta in forme simbolice.2) STADIUL PREOPERATIONAL (2-7 ani) - apare functia semiotica (reda printr-un cuvant, imagine mentala, desen, comportament aspecte din real (obiecte, situatii, persoane); - se dezvolta gandirea simbolica, generalizare excesiva ;

egocentrismul – inabilitatea copilului de a vedea si interpreta lumea decat din punctul sau de vedere; universul este o extensie a propriei sale existente.

centrarea – concentrarea atentiei pe un singur aspect al unei realitati (nu e capabil inca sa sesizeze conservarea);

lipsa reversebilitatii (‘undo’); animism – toate obiectele au viata ca si el, le atribuie calitati umane;

3) STADIUL OPERATIILOR CONCRETE (7-11/12 ani) Copilul ’aduna’ informatii despre lume si acest lucru are la baza capacitatea acestuia de ‘decentrare’(poate sa-si imagineze lucrurile din punctul de vedere al altuia)

reversibilitatea; Prin acest proces copilul îşi poate reprezenta atât realizarea unei acţiuni, cât şi acţiunea inversă acesteia. Totuşi, reversibilitatea se realizează doar prin inversiune (adunare-scădere, înmulţire- împărţire), nu şi prin reciprocitate.

decentrare; conservarea ( numarului la 6-7 ani, masa, lungimea la 7-8 ani, aria la 8-9 ani, volum la

10-11 ani,etc.) prin desprinderea invariantilor; nu pot sa inteleaga relatiile logice inca, ex: Ana < Ioana, Ioana < Dana. Este Ana mai mica

decat Dana?; au dificultati cu notiunile abstracte;

Psihologia educaţiei – note de curs Popescu-Mitroi Maria-Monica

2

Datorită sistemului de operaţii concrete, copilul poate să distingă ceea ce este invariabil în obiecte, desprinzându-se de realitatea percepută. Copilul poate realiza operaţii de seriere, de clasificare, poate stabili echivalenţe numerice şi poate pune în relaţie timpul şi spaţiul.

4) STADIUL OPERATIILOR FORMALE (11/12ani-16/17 sau niciodata) - capabili sa opereze cu categorii abstracte, concepte abstracte; - elaboreaza ipoteze/teorii despre lume, le testeaza; - gandesc asupra solutiilor, consecintelor inainte de a trece la act; - gandirea devine abstracta, sistematica, logica, reflexiva etc

Psihologia educaţiei – note de curs Popescu-Mitroi Maria-Monica

3

Implicaţii educaţionale : dezvoltarea cognitiva a copilului determina abilitatea lui de a intelege si de a invata.

Profesorii trebuie sa fie atenti la abilitatea copilului de a înţelege solicitările (problemele) propuse, pentru a nu genera confuzie si disconfort prin activitati si sarcini pentru care el nu este apt. Nu trebuie sa solicitam copilului sa faca lucruri de care nu e capabil, mult peste capacitatiile sale reale etc

invatarea sa se realizeze prin participare activa, cu implicarea elevilor in rezolvarea unor situatii problema; mediul de invatare sa stimuleze curiozitatea naturala a copiilor si sa-i incurajeze sa exploreze mediul;

profesorul sa creeze ocazii ca elevii sa se acomodeze cu idei si experiente noi si sa le ofere posibilitatea de a le asimila activ ; Conceptele noi trebuie adaptate la ceea ce copiii cunosc deja si au experimentat.

pana la atingerea ultimului stadiu sa se utilizeze obiecte concrete sau substitute iconice ale acestora;

cand se da un raspuns incorect , profesorul trebuie sa caute indicii pentru a asigura intelegerea la nivelul proceselor de gandire.

2) L. Vîgotski evidentiaza rolul factorilor sociali (influente sociale si experiente culturale) in dezvoltarea cognitiva.El considera esentiale 3 elemente :

actiunea: ca mod de raspuns al copilului la solicitarile mediului limbajul: ca instrument de exprimare a gandurilor proprii cooperarea cu ceilalti intr-o gama variata de situatii

Dezvoltarea gandirii se realizeaza intercorelat cu dezvoltarea limbajului, cu parcurgerea urmatoarelor etape :- limbaj socializat (pentru a se adresa adultului) -limbaj egocentric (pentru sine) -limbaj interiorizat (permite organizarea proceselor gandirii)Un proces interpersonal se transforma intr-un proces intrapersonal.‘Zona proxima de dezvoltare’ – reprezinta intervalul dintre nivelul actual de dezvoltare al copilului (ilustrat prin ceea ce poate face singur, fara ajutor) si nivelul de dezvoltare potential (ceea ce poate face copilul cu ajutorul unui adult, ‘expert’)Adultii trebuie sa creeze situatii de invatare situate in acesta zona, astfel copiii pot sa achizitioneze cunostinte, abilitati, deprinderi pe care nu ar putea sa si le insuseasca singuri. 3) J. Bruner arata ce exista trei modalitati principale prin care copilul isi reprezinta intern realitatea externa : reprezentare activa (gandirea e bazata pe actiuni fizice) reprezentere iconica (gandirea e bazata pe imagini mentale) reprezentare simbolica (gandirea opereaza cu simboluri)

Orice copil poate invata orice continut daca acesta este transpus corespunzator varstei celui care invata. ‘Eşafodaj’ – cadrul social, situatii de invatare care sa permita o invatare eficienta (motivarea elevilor, favorizeaza reusitei , marcarea trasaturilor critice, mentinerea directiei).

Implicaţii educaţionale: limbajul am vazut ca are o mare semnificatie, de aceea trebuie stimulată comunicarea

ideilor, nu doar posibilitatea de a actiona, observa, asculta; Welles (1985) sugereaza ca cele mai relevante experiente ale copilului sunt acelea in care

parintele si copilul interactioneaza si au aceleasi scopuri; Interventia adultului (ca facilitator) este cruciala in procesul de invatare a copilului, dar

trebuie sa se situeze in zona proxima de dezvoltare (cerintele sa nu favorizeze plictiseala,

Psihologia educaţiei – note de curs Popescu-Mitroi Maria-Monica

4

dar nici sa demoralizeze, sa i se permita copilului sa invete cum sa actioneze independent).

Faciliatatorul trebuie sa organizeze si sa directioneze activitatea de invatare a elevului astfel incat sa favorizeze reusita: sa motiveze, sa evidentieze aspectele relevante ale activitatii, sa ofere explicatii pentru orice discrepanta, conduita sa fiind dependenta de reusita si nereusita copilului.

,,facilitatorul” intr-o clasa de elevi pot fi elevii mai buni care au capacitati ce depasesc usor capacitatile tor elevi aflati in situatia ,,novicelui”;

4) Doise si Mugny Individul nu actioneaza singur asupra mediului inconjurator ci isi coordoneaza actiunile proprii cu ale celorlalti. Astfel, se elaboreza prin colaborare, sisteme de coordonare a actiunilor pe care individul le reproduce ulterior de unul singur. Ceea ce un copil poate sa faca astazi colaborand cu altii, el va putea sa faca maine singur. ‘Conflict socio-cognitiv’ – rezulta din confruntarea a doua sau mai multe ‘centrari’ diferite , opuse chiar (opinii, solutii); ‘Marcaj social’ – legaturi intre principiile de reglare sociala si principiile de reglare cognitiva.Implicaţii educaţionale :

organizarea de situatii care permit confruntarea opiniilor facilitarea relatiilor copil- copii, copil-adulti invatarea prin cooperare

2. DEZVOLTAREA MORALA

Kohlberg are la baza conceptia lui Piaget cu privire la constituirea judecatii morale la copil. J.PIAGET considera ca exista o concordanta relativa intre dezvoltarea cognitiva si cea morala a copilului, si distinge doua stadii :

a) studiul realismului moral (moralitatea heteronoma) –copilul preia regulile, normele in mod neselectiv, judeca faptele in ‘alb si negru’ dupa consecintele acestora si nu dupa intentie,motivatie.

b) stadiul relativismului moral (moralitatea autonoma)- dupa 7/8 ani regulile sunt stabilite prin negociere, acceptare, interiorizarea unui sistem de valori propriu. Intentia conteaza mai mult decat consecintele faptelor.

KOHLBERG bazandu-se pe anumite dileme morale prezentate copiilor sub forma unor naratiuni distinge :

1) Nivelul premoral/preconventional a) moralitatea ascultarii – supunere fata de norma pentru a evita pedeapsa b) moralitatea hedonismului naiv – supunere pentru a primi recompense care-i fac placere si-i aduc simpatia celorlalti, orientare spre actiuni favorabile propriei persoane.2) Nivelul moralitatii conventionale (10 ani-13/14)a) moralitatea bunelor relatii – copilul cauta aprobarea sociala ‘copil bun’, judeca faptele dupa intentieb) moralitatea legii si a ordinii – respecta autoritatea si regulile pentru ca ele sunt o necesitate a convietuirii sociale3) Nivelul moralitatii postconventionale (dupa 13/14 ani ; tinerete sau niciodata)a) moralitatea contractuala – acceptarea regulilor deoarece sunt stabilite democratic legile pot fi schimbate pe considerente rationale in folosul tuturor.b) moralitatea principiilor individuale de conduita – cristalizarea unui cod moral propriu. Se evita autocondamnarea. Legile pot fi uneori incalcate, ele nu sunt sfinte.

Psihologia educaţiei – note de curs Popescu-Mitroi Maria-Monica

5

Răspunsuri caracteristice stadiilor la întrebarea "De ce să ne comportăm moral?"1. Pentru a evita pedeapsa;2. Pentru a obţine în schimb recompense ori a evita pedeapsa;3. Pentru a evita dezaprobarea şi nemulţumirea altora;4. Pentru a evita blamul autorităţilor îndreptăţite şi sentimentul deculpabilitate care rezultă de aici;5. Pentru a păstra respectul spectatorului imparţial care judecădin punt de vedere al bunăstării comunităţii;6. Pentru a evita autoblamarea.

Există dovezi clare că progresul moral este în mod stringent determinat de vârstă, de I.Q., origine socială. Studiile arată că dezvoltarea morală este inhibată la copiii respinşi, trataţi cu o severitate nejustificată saupedepsiţi fizic de la o vârstă fragedă.

Implicatii psihopedagogice : educatia trebuie sa tina cont de calitatea mediului social in care traieste individul ; dezvoltarea sociala si morala se realizeaza pe tot parcursul vietii ; perioadele critice in evolutia omului trebuie asistate educational dezvoltarea morala a copilului este foarte importanta la fel ca si cea cognitiva ; dezvoltarea personalitatii morale (constiinta morala,conduita morala)

3 DEZVOLTAREA PSIHOSOCIALA

E.ERIKSON sustine ca potentialul de dezvoltare al individului se realizeaza pe tot parcursul existentei sale ca urmare a rezolvarii unor contradictii sau conflicte ale individului cu ceilalti. Conflictul exista intre cerintele mediului social si posibilitatile de relationare ale persoanei.

STADIUL CRIZA DE VIATA Rezultat favorabil Rezultat nefavorabil

Sugar (0-1an) incredere/ neincredere incredere/speranta de viitor

Suspiciune, neincredereteama de viitor

Mica copilarie 1-3 ani autonomie/rusine, indoiala de sine

simt al autonomiei si al aprecierii, vointa

Sentiment de rusine,indoiala de sine, indoiala fata de propria capacitate de autocontrol

Copilaria mijlocie 3-6 ani

initiativa/retragere,vinovatie Initiativa, participare la activitati, finalitate in actiuni

Teama de pedeapsa, vinovatie cu privire la sentimentele personale

Copilaria mare 6-12 ani

sarguinta/inferioritate, trandavie Simtul competentei Sentiment de inferioritate

Adolescenta 12-18/20 ani

identitate/confuzia rolului

Identitate, unitate Confuzie: cine sunt ?

Varsta adulta tanara 20-30/35 ani

intimitate/izolare Abilitatea de iubire, daruire, mutualitate afectiva

Izolare,relatii superficiale, neutralitate

Varsta adulta mijlocie 42-60/65 ani

realizare/ stagnare, rutina Interes si grija pentru ceilalti, devotament responsabilitate

Plictiseala, interes pentru propria persoana

Varsta adulta tarzie 65ani -

integritate/ disperare Satisfactia de viata, acceptarea mortii, intelepciune

Regret ,teama de moarte

Psihologia educaţiei – note de curs Popescu-Mitroi Maria-Monica

6

După Erikson, personalitatea se dezvoltă cu ocazia crizelor succesive. După cum individul triumfă sau nu în aceste crize, el progresează, se situează adecvat într-un context social din ce în ce mai larg, sau regresează. O dezvoltare pozitivă duce la o stăpânire a mediului înconjurător, la un grad de coerenţă în funcţionarea persoanei, la capacitatea de a se percepe şi de a-i percepe pe ceilalţi în mod corect .Modul in care sunt rezolvate aceste ”crize” specifice fiecarui stadiu, precum si felul in care sunt traversate anumite etape critice de dezvoltare (pubertatea, adolescenta) sau evenimente critice din viata (casatoria,divortul, somajul, pierderea partenerului de viata etc.) afecteaza dezvoltarea psihoindividuala.

TEME DE REFLECŢIE:1) Prezentati caracteristicile dezvoltarii cognitive, morale si psihosociale specifice varstei adolescentei.2) Identificati cateva aspecte de ordin educational, pentru fiecare teorie, de care un cadru didactic trebuiesa tina cont in activitatea didactica.3) De ce este importanta cunoasterea etapelor de dezvoltare a judecatii morale la copil?4) Surprindeti posibile legaturi intre dezvoltarea cognitiva, dezvoltarea morala, dezvoltarea emotionala, dezvoltarea sociala.