Teorii Fiziologice Centrale
2
TEORII FIZIOLOGICE CENTRALE Pornind de la experienţele de extirpare a unor porţiuni din creier - experienţe care au scos în evidenţă rolul diencefalului în producerea reacţiilor afective - Cannon şi apoi Bard an propus teoria talamică a emoţiei. Potrivit acestei teorii, trăirea emoţională constituie prin excelenţă un eveniment central. În mecanismul de producere al emoţiei talamusul ar avea un rol important. Succesiunea evenimentelor ar fi - după Cannon - cea redată în figura 13.5. Stimularea la nivelul receptorului determină impulsul (1) către talamus. De aici descărcările talamice produc - la nivelul viscerelor şi muşchilor striaţi (2)- modificările vegetative şi motorii caracteristice, iar simultan - graţie descărcării ascendente spre cortex - apare trierea emoţională. Este vorba de un aspect de simultaneitate în principiu. Sursa trăirii afective rezidă - după Cannon – în procesele talamice nu în cele vegetative. Conform schemei înfăţişate modificările organice apar aproape simultan cu trăirea emoţională, fără a fi cauza acesteia. Mecanismul fiziologic al emoţiei se transferă - în optica lui Cannon - între diencefal şi scoarţa cerebrală. Cercetările ulterioare au scos în relief participarea şi a altor regiuni ale creierului în elaborarea emoţiei. Papez şi apoi McLean au propus explicaţii bazate pe conexiuni corticotalamice, arătând că participarea scoarţei cerebrale este esenţială în ceea ce priveşte aspectul subiectiv al emoţiei, în timp ce hipotalamusul rămâne centrul efector al expresiei emoţionale. Caracteristic acestui grup de teorii este faptul că pun pe seama activităţii sistemului nervos central atât componenta subiectivă, cât şi controlul, stărilor vegetative şi comportamentale. De regulă, autorii amintiţi extrapolează la om concluziile unor experienţe efectuate pe animale. Rămâne deschisă problema dacă varietatea şi complexitatea emoţiilor umane admite o asemenea extindere. Cortexul cerebral TALAMUS 4 1 3 Viscer e Muşch i schel etici Recep tor 1 2 Fig. 10. Schema teoriei talamice a emoţiilor (după Cannon)
-
Upload
morariolya5943 -
Category
Documents
-
view
233 -
download
7
description
materiale didactice 2
Transcript of Teorii Fiziologice Centrale
TEORII FIZIOLOGICE CENTRALE
Pornind de la experienţele de extirpare a unor porţiuni din creier - experienţe care au scos în evidenţă rolul diencefalului în producerea reacţiilor afective - Cannon şi apoi Bard an propus teoria talamică a emoţiei. Potrivit acestei teorii, trăirea emoţională constituie prin excelenţă un eveniment central. În mecanismul de producere al emoţiei talamusul ar avea un rol important. Succesiunea evenimentelor ar fi - după Cannon - cea redată în figura 13.5. Stimularea la nivelul receptorului determină impulsul (1) către talamus. De aici descărcările talamice produc - la nivelul viscerelor şi muşchilor striaţi (2)- modificările vegetative şi motorii caracteristice, iar simultan - graţie descărcării ascendente spre cortex - apare trierea emoţională. Este vorba de un aspect de simultaneitate în principiu. Sursa trăirii afective rezidă - după Cannon – în procesele talamice nu în cele vegetative. Conform schemei înfăţişate modificările organice apar aproape simultan cu trăirea emoţională, fără a fi cauza acesteia. Mecanismul fiziologic al emoţiei se transferă - în optica lui Cannon - între diencefal şi scoarţa cerebrală.
Cercetările ulterioare au scos în relief participarea şi a altor regiuni ale creierului în elaborarea emoţiei. Papez şi apoi McLean au propus explicaţii bazate pe conexiuni corticotalamice, arătând că participarea scoarţei cerebrale este esenţială în ceea ce priveşte aspectul subiectiv al emoţiei, în timp ce hipotalamusul rămâne centrul efector al expresiei emoţionale. Caracteristic acestui grup de teorii este faptul că pun pe seama activităţii sistemului nervos central atât componenta subiectivă, cât şi controlul, stărilor vegetative şi comportamentale. De regulă, autorii amintiţi extrapolează la om concluziile unor experienţe efectuate pe animale. Rămâne deschisă problema dacă varietatea şi complexitatea emoţiilor umane admite o asemenea extindere.
Cortexul cerebral
TALAMUS
4
13
Viscere
Muşchi scheleti
ci
Receptor
12
Fig. 10. Schema teoriei talamice a emoţiilor (după Cannon)
