teoria jocurilor

2
 T e o ria j o cu ril o r T eoria joc urilor  (în eng. game theory) este o ramură a matematicii aplicate  care abordează problema comportamentului  optim în jocurile cu două sau mai multe persoane, într-un cadru descris de un ansamblu de reguli precise car e stabilesc posibilitățile de acțiune ale fecărui  jucător, prec um și modul cum li se acor dă acestora, în fnal, anumite valori. Teoria jocurilor reprezintă un model abstract de luare a deciziilor; nu trebuie conundat cu o eplicație de luarea a unei decizii în realitatea socială. !unctul comun al tuturor jocurilor imaginat în cadrul teoriilor este ideea de strategie. Teoria jocurilor reprezintă o abordare interdisciplinară a studiului comportamentului uman. "ele mai implicate discipline, în teoria jocurilor, sunt matematica și economia, dar și alte științe sociale și comportamentale. Teoria jocurilor a ost creata de matematicianul #o$n von %eumann.  D escr i er e g en erala &n eemplele virtuale imaginate de diverși t eoreticieni, prin  joc se înțelege o situație care implică doi sau mai mulți decidenți, numiți  jucători care sunt puși în ața situației de a-și alege o strategie pentru a-și maimiza  recompensele primite ca urmare a propriilor acțiuni raportate la mutările celorlalți. Strategie &n aceste jocuri jucătorii au interese opuse, în totalitate sau parțial, acest aspect cauz'nd un anumit comportament  și o anumită strategie în abordarea jocului. (trategiile sau combinațiile de strategii ale jucătorilor sunt recompensate cu un anumit c'știg. )a fnalul jocului are loc o comparare a rezultatelor și o corelare a acestora cu strategiile eectuate. (trategia este modul de acțiune ales de fecare jucător *individuală+ sau de toți jucătorii *strategia jocului+. C l asi ca rea jo cu ri l o r espect'nd regulile, fecare jucător urmărește o manieră de acțiune pentru optimizarea c'știgului său. "lasifcar ea jocurilor se ace după o serie de criterii cum ar f a+ numărul jucătorilor b+ numărul mutărilor *de acțiuni succesive la care are dreptul fecare jucător + c+ numărul posibilităților de acțiune ale fecărui jucător *fnit sau infnit+ d+ cantitatea inormației pe care o deține fecare jucător asupra acțiunilor propri i sau ale celorlalți jucători .joc ără inormație /.joc cu inormație parțială 0.joc cu inormație completă e+ modul de repartizar e a c'știgurilor .joc cu sumă nulă

description

...

Transcript of teoria jocurilor

Teoria jocurilorTeoria jocurilor(n eng. game theory)este o ramur amatematicii aplicatecare abordeaz problemacomportamentuluioptim n jocurile cu dou sau mai multe persoane, ntr-un cadru descris de un ansamblu de reguli precise care stabilesc posibilitile de aciune ale fiecrui juctor, precum i modul cum li se acord acestora, n final, anumite valori. Teoria jocurilor reprezint unmodel abstractde luare a deciziilor; nu trebuie confundat cu o explicaie de luarea a unei decizii n realitatea social. Punctul comun al tuturor jocurilor imaginat n cadrul teoriilor este ideea destrategie. Teoria jocurilor reprezint o abordare interdisciplinar a studiului comportamentului uman. Cele mai implicate discipline, n teoria jocurilor, sunt matematica i economia, dar i alte tiine sociale i comportamentale. Teoria jocurilor a fost creata de matematicianul John von Neumann. Descriere generalan exemplele virtuale imaginate de diveri teoreticieni, prinjocse nelege o situaie care implic doi sau mai muli decideni, numiijuctoricare sunt pui n faa situaiei de a-i alege o strategie pentru a-imaximizarecompensele primite ca urmare a propriilor aciuni raportate la mutrile celorlali.Strategien aceste jocuri juctorii au interese opuse, n totalitate sau parial, acest aspect cauznd un anumitcomportamenti o anumit strategie n abordarea jocului. Strategiile sau combinaiile de strategii ale juctorilor sunt recompensate cu un anumit ctig. La finalul jocului are loc o comparare a rezultatelor i o corelare a acestora cu strategiile efectuate. Strategia este modul de aciune ales de fiecare juctor (individual) sau de toi juctorii (strategia jocului).Clasificarea jocurilorRespectnd regulile, fiecare juctor urmrete o manier de aciune pentru optimizarea ctigului su. Clasificarea jocurilor se face dup o serie de criterii cum ar fi:a) numrul juctorilor

b) numrul mutrilor (de aciuni succesive la care are dreptul fiecare juctor)

c) numrul posibilitilor de aciune ale fiecrui juctor (finit sau infinit)

d) cantitatea informaiei pe care o deine fiecare juctor asupra aciunilor proprii sau ale celorlali juctori:

joc fr informaie

joc cu informaie parial

joc cu informaie complet

e) modul de repartizare a ctigurilor:

joc cu sum nul

joc cu sum nenul constant

f) n funcie de comunicarea dintre juctori

g) n funcie de posibilitatea stabilirii unor aliane ntre juctori

Origine1710:Leibnizanticipeaz nevoia unei teorii asupra jocurilor de strategie

1713:James Waldegraveformuleaz principiulminimaxca soluie la un joc de cri format din dou persoane; acest principiu nu a fost utilizat pn la nceputul secolului XX

1865: principiul lui James Waldegrave este inclus nA Hystory of the mathematical theory of probabilitya luiIsaac Todhunter

1921:Emile Boreleste interesat de teorema lui Waldegrave; bazndu-se i pe studiile lui Zermelo, Borel ncearc s demonstreze, dar nu reuete, teoremaminimax

decembrie1926: matematicianul ungurJohn von Neumanndemonstreaz teorema minimax

1921:Emile Boreltrateaz pentru prima oar problema general a jocurilor strategice

1938: economistulMorgensterni se altur lui von Neumann n ncercarea de a oferi o teorie asupra teoriei jocurilor

1944: Neumann i Morgenstern creeaz primul tratat consacrat teoriei jocurilor, care a pus bazele acestei teorii

n RomniaOctav Onicescumpreun cu elevii si evideniaz aplicaiile nsemnate ale teoriei jocurilor n probleme practice, economice, tehnice, militare etc nStrategia jocurilor cu aplicaii la programarea liniar(Editura Academiei, 1961).