Referat

Teoria și metodologia curriculumului pentru învățămîntul primar

A executat: Pogreban Mariana

Chișinău 2015

Dicționarele de specialitate, consacrate la nivel mondial, evidențiază următoarele

componete ale curriculumului:

un sistem de considerații teoretice asupra educației și a societății;

un sistem de finalități și obiective;

un sistem de conținuturi sau subiect de studiu selecționate și organizate

conform anumitor scopuri didactice;

un sistem de metodologii de predare învățare;

un sistem de metodologii de evaluare a performanțelor programate

conform finalităților.

Componentele curriculumului pot fi indentificate pe fondul principalelor resurse

care alimentează activitatea de educație și instruire:

Societatea, cu cerințe și aspirațiile sale exprimate istoric, social, cultural,

politic, economic, într-un anumit moment dat al evoluției sale;

Cunoașterea culturală (științifică, tehnologică, artistică, morală, religioasă,

politică, economică) confirmată istoric și valorificată pedagogic dintr-o

perspectivă sincronică și diacronică;

Actorii educației, profesorii și elevii, a căror evoluție depinde de calitatea

mediului social și a teorielor pedagogice afirmate în plan practic.

Teoria și metodologia curriculumului preia aceste componente de bază de la

nivelul pedagogiei generale.Ea se afirmă din ce în ce mai mult ca o știință fundamentală a

educației. Teoria și metodologia integrată în cadrul pedagogiei generale analizează

problematica educației și a instruirii în sesnul cel mai larg. Ea se afirmă ca o nouă

modalitate de abordare a educației și a instruirii, a activității de proiectare în mod special.

Cele trei domenii - fundamentele pedagogiei, teoria educației, teoria instruirii, incluse în

mod tradițional în pedagogia generală trebuie interpretate din perspectiva teoriei și

metodologiei curriculare care oferă o nouă paradigmă de abordare a educațiie și a

instruirii bazată pe rolul prioritar acordat finalităților, obiectivelor educației, în mod

special.

Teoria și metodologia curriculumului analizează corelația educator - educat și

elementele componente care contribuie la realizarea ei, dintr-o perspectivă proprie, cea a

proiectării centrată prioritar asupra finalităților în raport de care sunt stabilite

conținuturile de bază dar și formele de organzare a activității, metodologia de instruire,

metodele de predare învățare evaluare.

În această direcție este sublinat faptul că teoria și metodologia curriculumului este

parte componentă a pedagogiei care privește actul educațional în toate componentele sale,

din perspectiva modalității în care ajunge la elaborarea curriculumului toate determinările

sale și exprimat prin conținuturile activității instructiv-educative.

Teoria curriculumului aprofundează studiul activității din perspective:

1. A corelației centrale dintre educator (profesor) și educat (elev) care crează

și susține baza de funcționare a educației/ instruirei.

2. A componentelor de bază care intervin în orce activitate de edcucație și

instruire:

a) finalitățile, care privesc atît sistemul de edcucație cît și sistemul de

învățămînt;

b) conținuturile;

c) metodele de învățămînt;

d) evaluarea rezultatelor.

Noile realități și perspective sociale, economice, culturale, au determinat

necesitatea formulării finalităților educației nu doar în termeni concreți și pragmatici de

obiective, ci mai ales din perspectiva nevoilor reale de formare a personalității celui

educat. Este vorba de o abordare continuă în științele educației numită pedagogia

competențelor și de activizarea și intensificarea didacticii funcționale.

Formarea la elevi a unui sistem de competențe necesare pentru continuarea

studiilor avînd menirea să asigure optimizarea integrării sociale și în perspectivă -

profesională. Esența curriculumului bazat pe competențe nu neagă teoria obietivelor ci

vine să intensifice și să extindă nivelul de cunoaștere.

Competența școlară este un ansamblu/ sistem integrat de cunoștințe, capacități

deprinderi și atitudini dobîndite, adaptate vîrstei elevului și nivelului cognitiv al acestuia,

în vederea rezolvării unor probleme cu care acesta se poate confrunta în viața reală.

Procesul de modernizare a curriculumului școlar, derulat în perioada 2009 - 2010 a

avut următoarele premize:

Durata funcționării curricula;

Apariția noilor tendințe în dezvoltarea curriculară în plan național și cel

internațional...

Drept răspuns la premisele înaintate, realizarea procesului prorpiu zis de

modernizare a curriculumului pe discipline a fost precedată de următoarele acțiuni:

Analiza riguroasă a rezultatelor evaluării curriculumului pe discipline;

Formularea și clasificarea problemelor identificate în urma analizei

rezultatelor evaluării în raport cu următoarele criterii:

Structura generală a curricul: concepția disciplinei și sistemul de

obiective;

Sistemul de conținuturi: sistemul metodologic (transdisciplinaritatea,

interculturalitatea, etc).

Din perspectiva centrate pe elev presupune: asigurarea dezvoltării și

autodezvoltării elevului în raport cu particularitățile individuale a acestuia în calitate de

subiect al procesului educațional; oferirea fiecărui elev a posibilității de a realiza

potențialul propriu în cunoașterea, comportament socializare; dezvoltarea experiențelor

individuale ale elevilor și includerea lor în activitatea de instruire activă.

Din perspectiva realizării inter-transdisciplinarității vizează: amplificarea

aspectelor interdisciplinare în cadrul ariilor disciplinare.

Din perspectiva valorică și comportamentală: evidențierea componentei valorice și

comportamentale a sistemului de competențe; includerea în sistemul de conținuturi a

unităților cu un potențial valoric adecvat cerințelor unei societăți democratice.

Curriculumul școlar pentru învățămîntul primar este parte componentă a

curriculumului național și reprezintă un docoment normativ pentru organizarea

procesului educațional în clasele I - IV-a în baza următoarelor concepte - cheie ale

politicilor educaționale naționale.

Idealul educațional proiectează integritatea complexitatea și armonizarea

dimensiunilor în sensul formării personalității în aspect intelectual sociomoral fizic

profesional.

Competențele transdisciplinarepentru treapta primară descendente din sistemul de

competențe - cheie transversale:

Competența de învățare/ de a învăța să învețe:

Competențe de a învăța din surse diverse independent și împreună cu

alții;

Competențe de a acționa în vederea satisfacerii unor nevoi prin

autoformare (stabilește scopuri și realizează planuri de învățare a

unor abilități.)

Competențe de comunicare în limba maternă/ limba de stat.

Competențe de a aplica abilități de bază integratoare în situațiile de

învățare și comunicare cotidiană;

Competențe de a comunica idei și a concluziona pe baza unui text

citit independent.

Competențe de comunicare într-o limbă străină.

Competențe de a comunica, aplicînd un minimum lexical și

gramatical în limba dată.

Competențe de bază în matematică, științe și tehnologie.

Competențe de observare de utilzare a instrumentelor de măsurare și

de descriere în vederea obținerii informației despre lumea vie și

inertă.

Competențe de utilizare a operațiilor matematice de bază și a

proprietăților lor pentru a inventa soluții econome a problemelor în

activitatea de învățare.

Competențe de utilizare a diverselor forme de sistematizare și

prezentare a informației.

Competențe de ași construi comportamentul său în raport cu natura

pe baza cunoașterii relației ”cauză-efect”.

Competențe acțional-strategice.

Competențe de a acționa conform unui plan în activitatea de învățare

și odihnă.

Competențe de a stabili legătura între propriile capacități, eforturi și

rezultatele activității.

Competențe digitale, în domeniul tehnologiilor informaționale și de

comunicare (TIC).

Competențe de utilizare a resurselor informatice digitale destinate

învățării și odihnei.

Competențe interpersonale, civice și morale.

Competențe de a interacționa cu oamenii din jur, pe bază de

colaborare.

Competențe de valorizare a familiei, clasei școlii a relațiilor de

prietenie.

Competențe de a identifica apartenența sa națională, a-și valoriza

propriul popor, țara, a respecta normele de comportament legate de

simbolurile Republicii Moldova.

Competențe de autocunoaștere și autorealizare.

Competențe de a manifesta atitudine pozitivă și încredere în forțele

proprii.

Competențe de autoreflecție, autoevaluare și autocontrol în

activitatea de învățare în relație cu alte persoane.

Competențe de ași asuma responsabilitatea față de înfățișarea și

sănătatea sa, față de obiectele personale.

Competențe de securitate personală.

Competențe culturale, interculturale de a recepta și de a crea valori.

Competențe de utilizare a mijloacelor artisitice, pentru

autocunoaștere și autoexprimare.

Competențe de a respecta diversitatea dorințelor și posibilităților

oamenilor, recunoaște drepturile persoanelor reprezentante ale

diferitor culturi.

Competențe antreprenoriale.

Competențe de analiză a relației ”costuri-beneficii” pentru a lua

decizii în activitatea cotidiană și cea de învățare.

Competențe de inițiere a jocurilor activităților în grup și contractelor

cu colegii săi.

La nivelul învățămîntului primar, finalitățile formulate în termeni de competențe

se proiectează a fi formate conform celor două etape specifice:

Etapa achizițiilor fundamentale, clasa a I - II-a.

Etapa dezvoltării, clasa a III - IV-a.

Curriculumul disciplinar concretizează principalele opinii moderne de politică

educațională și cuprinde următoarele componente:

Concepția didactică a disciplinei;

Administrarea disciplinei;

Competențele specifice disciplinei;

Repartizarea conținuturilor pe clase și unități de timp;

Subcompetențe, conținuturi și activități de învățare-evaluare.

Competențele specifice derivă din idealul educațional, competențele cheie

transversale și competențele transdisciplinare au un grad înalt de generalitate și se

definesc ca finalități ale treptii finale de învățămînt.

Subcompetențele se deduc din competențele specifice și le particularizează prin

racordare la conținuturile delimitate pentru fiecare clasă.

Conținuturile - ca formă de reflectare a culturii materiale și spirituale a umanității

reprezintă - unități de cunoaștere, resursă esențială a învățării mijloace prin care se

urmărește formarea competențelor preconizate. Conținuturile se selectează în

concordanță cu structura logică a disciplinei, cultura națională și universală, modul de

viață a societății.

Activitățile de învățare evaluare constituie exemple recomandate de situații

semnificative prin care în porcesul parcurgerii conținuturilor corespunzătoare se pot

mobiliza subcompetențele proiectate.

Curricula stimulează creativitatea și libertatea cadrelor didactice. În premiza

realizării competențelor specifice și a subcompetențelor proiectate, în condițiile

parcurgerii integrale a conținuturilor obligatorii, învățătorul, în funcție de specificul

resurselor umane și materiale are dreptul: să modifice timpul efectiv pentru parcurgerea

conținuturilor; să propună o varietate de activități de învățare-evaluare; să proiecteze și să

realizeze stratetegii de predare - învățare și evaluare originale; optînd pentru tehnici și

metode variate

Autorii manualelor și a altor materiale didactice vor respecta integral cerințele și

recomandărle curriculumului în elaborarea conținuturilor și activităților de învățare-

evaluare.

Părinții se pot orienta în baza curricula pentru a urmări și ași ajuta copii în

procesul învățării disciplinei.

Bibliografie

1. Gabriela C. Cristea, ”Pedagogie generală”, editura Didactica și Pedagogia,

București 2002.

2. Geoff Petty, ”Profesorul azi, metode moderne de predare”, editura Atelier

didactic, București 2007.

3. Ciolan L. ”Învățarea integrată. Fundamente prentru un curriculum

transdisciplinar.”, Iaș: editura Polirom, 2008