Teodorescu,Razvan-Drumuri catre ieri.pdf

RAZVAN

THEODORESCU

drumuricatre ieri

4tecusi44044www.dacoromanica.ro

RAZVAN THEODORESCU - DRUMURI CATRE IERI

www.dacoromanica.ro

ISBN 973-9132-21-9

Coperta seriei : VASILE OLAC

www.dacoromanica.ro

RAZVAN THEODORESCU

DRUMURICATRE IERI

EDITURA

FUNDATIEI CULTURALE ROMANEBUCURESTI e 1992

www.dacoromanica.ro

DOMNIA INTEMEIETOARE

Exista o maiestate a simplitatii. Ea intovardsesteindeobste, in posteritate, figurile exemplare ale fiecdreiistorii nationale, face parte din folclorul spus, scris saltcintat al fiecarui popor pentru care bunul" sau inte-leptul", viteazul" sau bdtrinul", sfintul" sau marele"cirmuitor de acum citeva secole apartine aievea imedia-tei, invecinatei realitti cotidiene, lasindu-si semnele tre-cerii prin lume si ele vor fi, tot rnereu, ctitoriile cerdzbat timpul, cetati, palate sau racasuri de piatrIn geografia concretd sau fabuloasd a fiecdrui tinut.

Simplitatea vesmintului i naturaletea gestului, nim-bate de grandoarea faptelor unor personaje de primamarime ale trecutului, care impart dreptatea, raspidtescvitejia, asculta glasul intelepciunii sau zidesc pentru eter-nitate rdrnin 'Ms.& mai ales, domeniul predilect al inspi-ratiei poetice. Si aceasta spre a vorbi de cazul ro-manesc de la legenda istorica culeasa de cutare cre-nicar intr-o sarna de cuvinte" pind la insusi Erninescu.Invocarea numelui din urmd ne duce, inainte de toate,cdtre rememorarea celei mai pregnante pagini din istorianeamului acestuia in opera literard unde aceeasi istoriedevine, de atitea ori, pretextul unor incomparabile pro-iectii mentale : este pagina, stiutd pe de rost, probabil,de fiecare scolar roman, unde un bat-in atit de simplu,

5

www.dacoromanica.ro

dupa vorb, dupla port" sta linistit i demn inaintea ful-gerului care / In turbarea-i furtunoas a cuprins pamintsi mare".

Dialogul eminescian imaginat intre cel ce apare caun duh ancestral si vesnic al pamintului nostru, prinneclintirea sa minerala, prin alianta proteguitoare cu totce misca-n tara asta, riul, ramul", i teribilul sultan alosmanliilor Inca nomazi, vitctorios impotriva crailor bal-canici, a contilor si conetabililor cruciati ai Apusuluiinainte de a sfirsi, el insusi, captiv in cusca lui Tamer-lan , este, mai presus de toate, metafora infruntariidintre cumpatata vointa de a dura In neatirnare a unuimic popor si ostentatia zngnitoare a atitor si a titorsilnicii imperiale.

Invingatorul de la Rovine rmine definitiv aici severifica, o data mai mult, imensa forta a artei i geniu-lui voievodul din Scrisoarea a III-a", pe care isto-ricii ei insisi trebuie sa-1 primeascd sub aceasta infa-tisare, amendind, in amnunte doar, imaginea pe caremitologia national o revendica de o suta de ani incoacesi a carel receptare obsrteasca va fi lost pregatita, inplin val de emulatie romantica pasoptista, si de stihurilesolemn cadentate, cu medievale tenebre, din Umbra luiMircea. La Cozia".

Indeprtata In timp pina la a se confunda cu des-calecatul" el insusi, domnia stranepotului lui BasarabIntemeietorul, atingind maxima extensiune teritoriald apaminturilor stapinite de succesorii acestuia de laSeverin la Marea Neagra reprezinta in istoria tintt-turilor de la miazazi de Carpati i cea mai intinsa cir-muire din evul de mijloc. Lungd de peste treizeciani ca si a contemporanului ski moldav Alexandrucel Bun, depasita in istoria noastra doar de aceea a lui

tefan cel Mare, intrecind la rindu-i, in timp, durataunor stapiniri creatoare de epoci, cele ale lui Petru Rares

Vasile Lupu, ale lui Matei Basarab si ConstantinBrancoveanu ea poate fi deslusita, in sfera cultural,ca o noula Intemeiere" de tara', ca statorticire a unuimodel, a unui reper spre care urmasii au privit multavreme.

6

www.dacoromanica.ro

Argumentele unei asemenea exemplaritati pot fi cu-lese chiar *i din putinul, din fragmentarul informatieipe care o avem despre cele ce s-au petrecut in TaraRomaneasca in jurul lui 1400. Istoricul, pentru care otrasatura de mentalitate sau de sensibilitate de acum*ase sute de ani se preschimba in ceva concret, viu, pal-pabil i apropiat, va *ti constate mereu recurentauneori din veac in veac pina catre pragul moderni-tatii, putind sa intuiasca astfel o neobisnuita continui-tate a gindului *i a sentimentului intr-un spatiu pe careunii exegeti 1-au scos" definitiv din istorie atunci cindnu 1-au vzut a*ezat, perpetuu i fatidic, numai incalea tuturor raOtatilor".

Acesta ar fi, mi se pare, cazul citorva dintre reali-tatile civilizatiei muntene*ti din timpul lui Mircea celBatr:in. pe care va trebui, oricum, sa o citim ca o ras-cruce : o rascruce a altor civilizatii prestigioase ceaa Orientului bizantin patronat aulic de bazileii Paleologide pe trmurile Bosforului i aceea a Occidentului unuigotic international" de aristocratica stralucire , dar*i o rascruce a doua secole distincte in istoria roma-neasca, cel al genezei statelor i cel al luptei necurmateintru apararea integritatii lor.

Am scris cu alt prilej despre cele citeva fapte declimat cultural pe care le socotesc definitorii penultvremea lui Mircea voievod : realismul mental, libertateainterpretrii unor modele eminente, toleranta spirituaia*i sinteza vizuala. Fiecare dintre ele *i toate la un loedau, in primul rind, masura unei europenitati funciarea civilizatiei romane*ti din chiar veacul in care la tiniiRasaritului" patrundeau in constiinta politica' a conti-nentului. Adecvarea la realitatile timpului *i ale locului,ie*irea din canon, puterea de adaptare nestinjenita aunor ci*tiguri de aiurea, intelegerea netarmurit a ne-voilor celuilalt sau *Uinta imbinrii armonioase a ceeace putea fi contrastant, insemnau de fapt, aceasta toc-mai : rsfringerea in cultura a unei psihologii populareancorata in adincimile spatiului i spiritului europeance consemnase deja, in acel ceas al istoriei, intilniredtraditiilor de clasicitate greco-roman cu cele ale uneisobre sau fantastIce protoistorii barbare", ca i cu spi-

www.dacoromanica.ro

ritualitatea crestin, de largi deschideri, a celei de adoua Rome" care era Bizantul.

Atunci cind, catre 1390, fiul lui Radu 1, mare vo-ievod si domn a toata tara Ungrovlahiei si al partilorde peste munti, Inca i spre partile tataresti", dornn alBanatului Severinului si de amindoua partile, peste toataPodunavia, inca i pina la Marea cea Mare si stapinitoral cetatii Dirstorului", ce era Ardlasului i Fagarasuluiherteg", i proclama sonor in legatura cu instapinireasa in vechiul tinut de romanitate popular al Dobrogeicalitatea de despot al paminturilor lui Dobrotici", pu-nind sa se sape in piatr si sa se zugraveasca in fresca,la Cozia, insemnul bazileilor, al sebastocratorilor si aldespotilor bizantini care era acvila bicefala, ca i atuncicind, foarte curind, a abandonat strlucitul titlu inspiratde Bizant, el a facut-o fra a sta in obisnuita relatie va-salica cu suveranul din Constantinopol ce nu mai aveanicicum, in acel moment de acut criza a impargiei,autoritatea de a-i concede sau retrage voievodului de laArges si Tirgoviste amintita calitate nobiliara. ReaMa--tile politice ale momentului, ratiuni tinind exclusivchipul in care domnul muntean vedea esichierul politicbalcanic i central-european, locul sal intre atitea --aici incrucisate orgolii feudale ale Iagellonilor si alelui Sigismund de Luxemburg, aspirind la cuceriri, saunazuinte disperate de supravietuire ale Sismanizilor bul-gari si ale Lazarevicilor sirbi, au fost singurele ce auprezidat originala si efemera interpretare a titlului des-potal in vremea lui Mircea cel Btrin, aceea despre care,firesc, nu stiau nimic pentru ca nu consuna cu nimicde ei cunoscut cronicarii bine informati ai Bizantului,un Ducas sau un Sfrantzes.

Ira fel, o deplina stiinta a alegerii si a adecvarii larealitati ale locului ne intimpina intr-un registrucivilizatiei acelui timp in singulara imbinare a anorplanuri de arhitectura diferite, specifice unor monumentede factura i functie deosebite cel dreptunghiular sicel trilobat pentru lacasul ,,sfintei blagovestenii" dela Cotmeana, mentionat pentru intiia oara in 1388, darcu inceputuri sub inaintasii imediati ai voievodului. Ras-pundea, aceast stiinta, unei depline libertati a nestiu-

8www.dacoromanica.ro

tului meter ce a ridicat biserica, in intregime din cd-rdmidd, cu fatadele ritmate de discuri smltuite colorate,amintind de decorul ceramoplastic al Balcanilor de rd-sdrit, pentru cea dintii mdndstire ca caracter domnescdin Muntenia ; el combina aici tipul de capeld feudal&asa cum o stiuser taratul de Tirnovo, dar si unele ti-nuturi romdnesti (Severinul) citeva decenii inainte, cutipul de monument monahal curent la sud de Dundrein secolele anterioare, ivit, dupd 1370, si pe pdmintulOlteniei, la Vodita lui Nicodim.

Nu mai putin, in exact aceiasi ani dinainte de 1390,echilibrul, sobrietatea, mdsura i logica liniilor, a volu-melor, a podoabei cioplite in relief putin adinc, ale bi-sericii mdnstirii Cozia in al cdrei pronaos se pdstreazincd, in mici compozitii de icoan, o picturd aparent maiarhalcd, dar cu rafinate efecte de culoare, sugerind mo-numentalul, pe care cddea o lumind de ireald transce-dent& filtratd de rozetele ce, singure, destramd obscuri--tatea acestui spatiu funerar comparate cu exube-ranta arhitecturii si sculpturii decorative ale biserici torsirbesti de pe valea Moravei ce au stat drept modelimediat necropolei lui Mircea cel Barin, ne ajutddescifrrn coordonatele unei estetici medievale rorndnet:ndscinde. Ele tineau, la acel sfirsit de secol XIV, detraditille din voievodatul romdnesc dintre Dundre si Car-pati unde cu putind vreme inainte, ctitoria-necropold aprimilor Basarabi antecesori ai lui Mircea de laArges, instituise o aceeasi atmosferd de calma i gravaordine pe care nu o respirau prototipurile din Constan-tinopol si Salonic ale acestui prim ideas bizantin cucaracter aulic din vechea arta romdneasc.

Locuitorii Munteniei i Olteniei anilor din jurul lui1400 dar as putea adduga aici si pe moldovenii ceimpuneau tot pe atunci, in numele aceluiasi realism, unierarh local pentru mitropolia obtinutd dupd o lung in-fruntare cu Bizantul sau, mai inainte inca, pe ardelenii

bndtenii ai cdror cneji, ctitori de biserici, Ii apdra-serd drepturile inaintea ofensivei catolice si angevine --mrturiseau o libertate spirituald anevoie de descifrat,altfel decit prin rdzletele dovezi ale unor texte si aletmor opere de arta.


Celor care, intrati in cinul monahal, le fusese denesuportat in vremea imediat premergtoare domnieilui Mircea cel Bdtrin intocmirea chinoviceasc" amediului greco-slav de la Muntele Athos, respins de c-lugarii romani ajunsi la Cutlumuz i reveniti, in tara luiVladislav I, la un mod de trai mai apropiat celui trdnesc,In schituri de lemn dispdrute si in chiliile rupestre cemai ddinuie prin prtile Muscelului si ale Buzului, levor fi corespuns, desigur, nu regulile imuabile ale lrteibizantine din metropol, ci mai curind i multmai congruent unei structuri mentale populare pito-reasca, libera, neasteptata interpretare de motive sischeme artistice dintr-un Rsrit provincial infiltrat !pealocuri de heterodoxii, ivite pe pminturile de erezieale Asiei Mici si ale Balcanilor, cu vagi ecouri la rniaz -noapte de Dunre, in timpul pstoririi aici a staretuluiNicodim de la Tismana sau a mitropolitului AntimCritopulos.

Stingciile i naivittile morfologice invederate de fe-rectura in .argint sau de pictura cu vrejuri, flori sipsdri exotice a tetraevanghelului din 1404-1405 scris"de abia amintitul poi:4" Nicodim, sau de olria cu sira-boluri animaliere si siluete antropomorfe gsit la Co-coni, sau de ceramica smltuit decorativa' cu motivesgrafitate vegetale, geometrice si aviforme descoperitla Zimnicea si la Enisala, la Pdcuiul lui Soare i la Tir-goviste ne apropie pe nesimtite de ceea ce .avea s fiecurind interpretare savuroasd, plin de prospetime, increatia .artistic folcloricd a medievalitlii finale, la unhotar al civilizatiei Bizantului unde voievodatele roma-nesti se iviser din Romaniile" populare ale primuluiev mediu.

A stdrui ins, in mai dreapta judecare a civilizatieiromnilor de acum sase sute de ani, numai in scrutareaacestui facies folcloric ar fi, fdr doar i poate, o eroare.Pentru c la antipodul su ca o fireasc i necesarAcompletare , in mediul princiar al curtii si al lumiiboieresti acum definitiv conturatd in ierarhii feudale,costumele si argintriile, castelele si bisericile evocd un


nivel seniorial consunind cu restul Europei, intr-un fastce sintetiza, in sfera vizualului, noutatile i strlucireadin atitea zone culturale cu care Muntenia s-a aflat incontact direct sau mijlocit, Bizantul i Balcanii, Apusulsi Islamul.

Dacd voim sa intelegem locul unde se afla, intrecapetele incoronate ale Europei feudale, voievodul Mir-cea cel Batrin, allathuil cruciatilor francezi i burgunzi aiIlui Jean de Nevens, in 1396 la Nioopdle, arbitrul suveranal luptelor dintre cei citiva sultani otomani, dup 1402,sprijinitorul ierarhiilor de stripe greceasc ajunsi la Arges,va trebui sa distingem in aceasta sintezd de civilizatiea Trii Romanesti tot ceea ce venea din arii artistic-culturale deosebite, daca nu chiar divergente, potriviteIn cele din urrna sub semnul unei echilibrate contopiride motive si structuri, niciodata pima atunci i nici-odat, poate, de atunci, in evul mediu finvecinate inopere si monumente ce apartin locului i spiritului ro-rnanesc pentru si in eare au fost gindite.

Palmetele stilizate conform viziunii musulmane inepitaful din 1396 de la Cozia puteau astfel sa coexiste,In somptuoasa broderie liturgica, cu lorosul imperialbizantin purtat tot aici de ingeri, dup cum saccosul sidiadema lui Mircea eel Batrin de pe aversul unor mo-nede muntene de la 1399-1400 nu contraziceau, stilistic,nici surcota occidental a voievodului de pe acelea%mdrunte reprezentri numismatice cvasi contemporane,nici chaussele de cavaler cruciat ale printului valah,impodobite cu insemnul despotiei" in tabloul votiv dinbiserica cea mare a Coziei asa cum a fost el zugravitcatre 1391 ; in vreme ce bijuteriile, cu inscriptii latinesi germane, din mormintele de la Arges sau gisantul depiatr, amintitor de Apus, reprezentind pe fiul catoliceiClara si tatal lui Mircea, amatorul de steme, insemne

armuri cavaleresti care a fost Radu I, nu excludeauiconografiile de surs constantinopolitana ale Sinaxa-rului" ce avea sa strjuiasc de-a lungul secolelor mor-mintul lui Mircea la Cozia, completind intrucitva, inschimb, ceea ce putem banui ca va fi fost atmosferapalatina din Tara Romneasca, refacuta azi numai dincrimpeie de stiri (de felul celei mentionind menestreli


ce puteau raspindi muzica i versul unor balade despredomnii romani de la Duna-rea de Jos, precum un Spil-man us oder Walechyen" amintit intr-un text german, laMarienburg, in 1399).

Masura in care timpul ce a urmat domniei lui Mirceacel Batrin a omologat citeva dintre liniile spiritualittiiromanesti pentru intiia oara evidente istoricului in mo-numente i fapte de cultura vechi de sase veacuri s nuuitm, in orizontul .artei numai, adecvarea la realitatilelocului dovedita de arhitecturile stefaniene, libertateadesfasurarii iconografice din pictura raresiana, sintezadecorativa cantacuzin i brancoveneasca ! indicratiunile pentru care civilizatia Tarn Romanesti de la1400 poate insemna si un inceput de drum echivalindcu o intemeiere.

O intemeiere purtind cu ea aura firescului ca unsemn al meridianului acesta ce si-a refuzat, lucid, meta-fizici si utopii, ca o amintire a mai vechilor origini aleunui popor de luptatori i ctitori , dar purtind si ma-iestatea simplittii cu a carei evocare incepusem rindu-rile mele. Ea a primit, de fapt, numele pe care poetu/1-a dat demult unui mosneag ce ar fi putut s infrunte,pentru srdcia i nevoile neamului su, toate impard-tule lumii.

www.dacoromanica.ro

EXISTA 0 RENASTERE ROMANEASCA ?

itr-un exemplar din Cosmografia" lui PtolemeutipArit la Ulm in 1486, adnotat citiva ani mai tirziude un umanist polonez pentru uzul prelegerilor sale dela Universitatea din Cracovia, acesta descria ceea ce, inchiar acei ani, descoperiTile lui Cristdfor Columb fceaus se numeascA Lumea Veche. Sprijinit pe mnemotehniicurente in evul de mijloc Jan de Glogaw inftisa Europaca un dragon inaripat ale crui labe erau inchipuite decele cloud peninsule ce-si incheiau paminturile spre

In apele Mediteranei : Italia si Balcanii. Temeliiale culturii eurepene prin clasicitatea lor funciar, eve-cind la fiecare pas timpurile greco-romane, reprezentarealor ca atare, in adnotrile din 1494 fcute intr-un incu-nabul, avea prin aceasta nu doar justificarea geografiei,ci si pe aceea a istoriei. Nu naai putin, la acel sfirsit deseaol XV, cele Idoud Ipeninsule sud-eurapene se anau insituatii transant deosebite, rod al unei alte, dramatice,conjugdri a geografiei cu istoria. Intre gloriosul final deQuattrocento italian si abia petrecuta subjugare tur-ceascA a acelor Ott din Sud-Estul european ce poartdnumele de spatiu balcanic, destinele fiecarei culturi inparte se aflau la distante uriase intre ele, abia unelecontacte traditionale ale celor cloud peninsule condu-cind, ici i colo, pe coasta dalmatd sau in arhipelagul


grecesc, la conturarea unor forme, ha chiar si a unuispirit de Renastere de la sud de Alpi, indeosebi subflamurile Sfintului Marcu. Nu au lipsit, desigur, in is-toriografia culturii, citrile unor cazuri de artisti i scrii-tori sud-est europeni ajun*i la renume in Renastereadinlduntrul sau dinafara Italiei un Juraj Culinovizis Giorgio Schiavone, un Andrej Meldulie sau AndreaSchiavone, un Ivan Duknovie sau Giovanni Dalmata, unIanus Pannonius poetul ovidian ce nu era altul decitcroatul Ivan Cesmielci dup cum receptarea morfo-logic-decorativd. a Renasterii italiene in Europa est-cen-tralLi i rdsdriteand cAtre acelasi crepuscul al veaculuial XV-lea constituie un capitol distinct de aculturatieasupra cdruia m-am rostit cu alt prilej.

O intrebare anume, ce s-a iscat in mai fiecare gene-ratie de istorici romani din ultima sun de ani, porneade la constatarea c in aceast Europ de sud-est, unalt spatiu, complementar celui balcanic dar geograficsi cultural diferit anume cel carpato-dunarean, in-registra intr-a doua parte a secolului al XV-lea si incel de-al XVI-lea autonomii politice si neatirn5ri spiri-tuale fard esentiale inriuriri ale Islamului atotsnpinitorla sud de Dunre. Intrebarea aceasta, simplu formulan,suna cam asa : nu a fost oare posibild, intr-un mediu ces-a dezvoltat liber de cotropiri spirituale precum celdin Tara RomaneascA si din Moldova , o anume ex-presie cultural Cdreia s'd i se poan atribui caracteris-ticile Renasterii ? Aceasta, prin comparatie cu cele pe-trecute in mediul aulic alogen din principatul, abia .ap-rut, al Transilvaniei sau in ultima autonomie balcanic4care a fost republica Raguzei ? Sigur este cd, intr-unfel sau altul, la once scrutare a istoriei vechii civilizatiia romanilor, aceasn intrebare nu poate fi nicicum

lar rdspunsul ce i se d este dintre cele care, prininssi natura subiectului discutat, are o reverberatie cedepdseste cadrul istoriei nationale.

Periodizarea istoriei culturii romnesti din faza saveche", cu preschimbdrile abia sesizabile sau, dimpo-trivd, spectaculoase, pe care le inregistreazA sfertul demileniu scurs intre mijlocul veacului al XVI-Iea i in-cheierea celui de al XVIII-lea, devine din nou, la rin-

14

www.dacoromanica.ro

du-i, obiectul unor precizari ce nu pot fi decit innoitoare,intr-un cimp de cercetare care a retinut, in anii dinurma, numeroase si importante analize filologice de de-taliu, dar sigur mai putine interpretari de respiratieampla i de orizont european.

Am aratat in ak parte ratiunile pentru care soco-tesc ea epoca din jurul lui 1550 inseamna o piatra dehotar in vechea cultura romaneasca si am indicat, demai multe ori, pasajele din acel op unic, in felul &du,care ramine ultima sinteza de istorie romaneasca a luiNicolae Iorga, acolo unde veacul in care disparea $tefancel Mare si se ivea Mihai Viteazul aparea drept secolde istorie moderna fata de evul mediu ce fusese pinaatunci".

Mijlocul acestui veac al XVI-lea socotit, pretutin-deni in Europa, drept inceput abia perceptibil sau foartesonor al unor rasturnari care au pregatit secolul Lumi-nilor si pe cel al Revolutiilor insemna in istoria ro-manilor, faptul nu trebuie uitat, momentul unor noutatiale politicii si ale mentalului colectiv ce-si merita fu-gara consemnare : ne aflam, la 1550, intr-un spatiu alSud-Estului european unde suzeranitatea Sublimei Portidevenea o circumstanta istorica decisiva, unde domniisuverani sint asezati doar cu voia Stambulului, undevictoriile luterane din Transilvania stau alaturi de tur-cirile unor printi din vechile spite ale intemeietorilor"Munteniei si Moldovei, unde traditia cavalereasca a nea-tirnrii medievale si separatismul statal din evul mediufac loe unor vasalitati conducind spre abilitati politice,dar si spre labilitti morale, spre pendulari de voievoziintre scaunele de la Bucuresti si Iasi, ce vor fi contatnu putin, totusi, in treptata apropiere si adunare a unuipamint romanesc pe care evull de mijloc faramitator,ca pretutindeni in Europa 1-a despartit in Wile"Basarabilor si Musatinilor.

In legatura cu aceasta epoca pe care, in cazul roma-nesc, o consider drept inceputul tranzitiei de la medie-val la modern, s-a iscat deja amintita chestiune a uneiRenasteri romanesti" asupra careia, dincolo de partialeincercari privind textele (D. H. Mazilu) sau .arhitecturile{Gh. Sebestyn), s-a oprit abordarea, azi depsita, schi-

15

www.dacoromanica.ro

tata acum mai bine de patru decenii, in conditii de totvitrege, de catre P. P. Panaitescu, istoricul ce a cutats recunoasca o Renastere iezuit la romani" in veacuIal XVII-lea, acoperind prin acest straniu concept o rea-litate ce exprima, de fapt, una din fatadele baroculuihaina romaneasca, intr-o epoca a umanismului cronica-resc ce nu trebuie confundat cu Renasterea !

Abia daca mai este nevoie sa spun c finalul de evmediu, rzbatind in climatul aulic romanesc al celui de-aIXV-lea secol, amintind de aristocratismele Bizantuluipaleolog si ale unor curti de dinasti slavi balcanici,elegantele sale morfologice i cu o culturd teologala in-datorata celei de a doua Rome", cu inclinarea antichi-zanta spre anume mosteniri formale i livresti ale tra-ditiei pagine elenistice furnizate de Constantinopol, nuare vreun atribut din ceea ce s-a putut crede o clipa afi fost aici o Prerenastere". Simplele, chiar dac atitde frapantele, noutati stilistice ale artelor vizuale, depilda, din aceasta epoca de inca medieval cruciaddtirzie", stiute si de Moldova stefaniana questa portadella christianite, cum o denumise insusi principele dela Suceava intr-un text din 1475 menit unei circulatiieuropene , nu insemnau, deoipotriva, i o noutate ma-jolt care s poata fi atribuita unel epoci distincte deevul mediu (exemple similare se pot da, in exact acelasisens, i pentru aria, atit de mult studiata, a Apusuluiburgundo-francez din acelasi secol XV, sub cirmuireamarilor duci ai Occidentului" si a regilor dinastiei deValois).

Intre morfologie si spirit, intre ceea ce este exteriorsi ceca ce este in adincuri, diSjunctiile Sint o data maimult, necesare, spre a putea distinge ce a fost in acesteOlt de Europa rsriteana, in veacurile XV si XVI maiales, semn firav i aparent chiar daca neasteptatde Renastere i ce a insemnat realitatea traditionalk esen-tialmente debitoare traditiei bizantine, intr-un spatiu alortodoxiel precum cel romnesc sau cel rusesc unde aulipsit cu desavirsire, in ciuda atitor prezente frince",antropocentrismul conceptiei filozofice, afirmarea burghe-ziei in statu nascendi" i unele perspective stiintifice,singurele care dau sens unui concept ciar i incordian-

16

www.dacoromanica.ro

ciabil, desemnat de istoricii civilizatiei prin termenul deRenastere".

Fara doar i poate, ins, absenta unui fenomen renas-centist in Rdsritul continentului, in aceast Europfrd Renastere", nu echivaleazd nicicum cu persistentaindefinit a unui asemenea vast spatiu cultural, in carese incadreaz i meridianul romnesc, intr-o medieva-litate ovasi-perpetu, monstruos hipertrofiat de uniipublicisti grbiti sau nepreveniti, pind in imediata noastrvecinAtate. Motiv In P11113 goentru care istoricul a adu5sa" pun In lumin acel efecttive innoiri de structur dinformele de viat, din formele literare i plastice care, lamijlocul celui de-al XVI-lea seco!, puteau sa indice in-cheierea evului mediu i inceputul unei alte epoci, detranzitie, creia nu trebuie s i se caute cu once pretalte sincronisme europene in afara celor ce, in chip evi-dent, pot fi detectate cu usurint la nivelul unei istoriigenerale a civilizatiei dintre Atlantic si Volga.

Nimeni nu va pune sub semnul intrebrii, desigur,acele citeva reale forme de Renastere italian sau cen-tral-european ptrunse in mediul aulic, ca pretutindeniIn Europa rsritean necatolic i nereformat (M. amai strui aici asupra corectiilor stilistice, in spirit ver-nacular, suferite de unele morfologii renascentiste ea,de pildd, in mediul urban al Poloniei de sud sau in celal Transilvaniei). Neasteptatele zidiri italic more" dinKremlimul moscovit, inainte i dupd 1500 si ele im-pregnate de traditia medievald vladimiro-suzdaliancare un Fioravanti a trebuit s o respecte au, dup1550, corespondente semnificative pe planul mentalittiisi al gustului, chiar dac in haine stilistice schimbate,In spatiul romnetsc, mati ales In eel al Moldovei, deo-sebit de permeabil de acum inainte la formele exte-rioare apusene, in cazul de fat la cele de Renastereparunse din Polonia si Transilvania : am aici in vedereintregul demers politic si cultural al lui Iacob HeraclidDespotul, posesorul de manuscrise antice, prizind efigii

legende monetare dup modelul mai indeprtat al luiCarol Quintul, ca si pe Lpusneanu cu semnele renas-centiste vdite in simetria arhitecturilor si in motivele

17

www.dacoromanica.ro

znitologice ale unor sculpturi de la Slatina, ca si pe Mo-vilesti cu fabuloasa lor genealogie romana coborind dinMucius Scaevola ; dincolo, in Muntenia, ma gindesc, de-sigur, la Petru Cercel cu intreaga-i aplecare apuseanii,cu palatul din Tirgoviste croit in dublu tract, cu bellee nobili stancie", ca i cu prima aparitie in arhitecturafatadelor noastre a trompe l'oeil"-ului sau inaintesi dupa el la Mihnestii descendenti din Tepes, ajunsiIn exiluri orientale, inruditi cu neamuri levantine, obe-klienti Portii, dar clovedind gusturi italienizate prin micigalerii cu retratti de principi" de probabil moda ve-netiana, despre care am scris nu demult, crezind ca-ipot rinidui in tipologia celor pe care Lucien Febvrenumise cindva tristii oameni de dupa 1560".

Cind vorbeam, undeva mai sus, despre noutatea roma-neasca a veacului al XVI-lea, nu ma gindeam insa, inprimul rind, la asemenea morfologii ce rmin, totusi,exterioare si efemere, apartinind efectiv unor ecouri deRenastere, ci la innoiri structurale ale spiritului care,f Ara a tine de un repertoriu si de un model renascentist,trimit la o realitate culturala ce nu mai era medievalasi pe care o putem incadra Intr-o prim, indeprtatamodernitate spiritual ; cea a unui spatiu care, atasatneabatut traditiei ortodoxe a Bizantului, n-a putut innici un fel sa intre pe traiectoria unei evolutii care sase distanteze constient si sensibil de antichitatea con-ceputa ca o sacrosancta vetustas" (aici, in treacat fiespus, evul mediu era inca trait precumpnitor, in formesociale si politice majore, trsturile de noutate, citatulplastic sau literar clasicizant semnind mai mult cu acelerevitalizari de forme clasice in limitele unor programenonclasice, ce desparteau dupa opinia luminoas alui Erwin Panofsky asa-zisele renasteri" medievale-din Occident de singura i adevarata Renastere ce rd-mine un fenomen bine circumscris cronologic i geo-.grafic).

Ceea ce sesizam ca efectiv nou, nemedieval, in secolul,deschis de personalitatea de tirzie medievalitate, dar si.de inedit demers ctitoricesc i literar, care a fost NeagoeBasarab, acel prim homo novus" din istoria mecena-tismului cultural romanesc ; ceea ce ne apare ca neo-

18

www.dacoromanica.ro

bisnuit, intr-un timp al treptatei afirmAri de individua-.litti ce puteau fi mesteri zugravi, calugAri ctronicari sau.voievozi de aventur ceea ce ne atrage luarea aminteca impetuoasd nevoie a spiritului pe meridianul nostrueste setea de poveste, de istorisire, de scoatere /a lu-mind, pinA in detalii savuroase, a istoriei" sfinte si acelei profane, apropiate i departate. Este exact vremeain care triumf naratia ce depAseste ou mult canonul seeal analisticii medievale, ce comunicd preaplinul unoridei si sentimente, experiente individuale i colective.Acesta a fost cazul estetic vorbind al picturii ex-,terioare din Moldova ce preschimba expresia sobr, con-centratd a frescei medievale din timpul lui Stefan celMare intr-un spectacol exuberant, cu sute de figuri iz-bucnind pe zidurile bisericilor, abolind aievea hotarulmedieval dintre libertatea naturii si rigorile ldcasuluide cult ; acesta a fost cazul intrepatrunderii subtile aspatiului construit sacral si a spatiului natural prin nou-tatea arhitectonicd a pridvorului, apdrut tocmai in se-colul al XVI-lea ; acesta e lost cazul reprezentatiilor dra-matice, .acele ludi" amintitoare de misterii occidentale,montate in mediul ssesc transilvan, dar si in primaria.civitas" a Moldovei, la Suceava adicA ; acesta a fost cazulpaginilor de retoric a povestirii ce incep a fi serse totacum, cu duh monastic, de Macarie episcopul de Roman,de Eftimie egumenul aprianei, de Azarie, preocupatide rudimentele unei filologii in nuce", aglomerind epi-tete, f Acind digresiuni, punind in scend numeroase per-sonaje ce aminteau de numArul neobisnuit de mare defiguri pictate, cu vervd retorica, pe zidurile bisericilordin acel veac ; .acesta, in fine, a fost cazul cronicilormurale" zugrAvite, toate, intr-a doua parte a secoluluial XVI-lea, deopotriv in lcasuri de mAnAstiri orto-doxe la Suceava, la BucovAt si la biserici de con-fesiune luterand (sint .asa-numitele Wandchroniken" de.la Sibiu si Atel, de la Brasov i Bratei, de la Sighisoarasi Bistrita ardeleana).

Alturind toate aceste simptome culturale, rspunsulla intrebarea mai sus pus& a fost deja dat. Nouttileacestea de structurk mutatiile ivite in cultura romd-neascd, catre 1550, nu trebuie cautate de dragul sin-

19

www.dacoromanica.ro

croniilor facile, aparente, ocolindu-se corespondenteleefective, profunde intr-o pretinsa Renastere". Unasemenea fenomen cultural precis delimitat in istoriaculturii vest-europene nu a fost posibil in spatiul nos-tru ca si in cele balcanic sau rusesc, dealtminteriacolo unde traditia majora, aceea a ortodoxiei bizantine,unde imprejurari politice specifice unor hotare ale Is-lamului, unde foarte putina dezvoltare a unui spiriturban si absenta unor contacte directe nemediate deBizant cu zestrea clasicismului greco-roman au facutcd habitudinile i mentalul medieval sd aiba rezonantetirzii ; de f apt, pind in veacul al XVII-lea unde, iarasi,sint cautate zadarnic elemente de Renastere in epocaunor Vasile Lupu sau Constantin Brancoveanu, in locde a fi identificate temeinic realele mosteniri renascen-tiste amalgamate in morfologiile i in ideologiile unui1-am numit altadcat baroc ortodox postbizentin",corolar al autoritatii monarhice, al pompei princiareal unui patronaj munificent ce mergea de la Liov pinain lumea arab.

O asemenea noutate a expresiei culturale plasticeliterare, in primul rind , capatind coerentd stilisticd

evidentd, paralel cu unele incontestabile ecouri de Re-nastere efectiva care, ele insa, nu s-au putut constituiniciodata, aici, intr-un repertoriu stabil i, cu atit maiputin, intr-un stil, ramine inc sa facd obiectul unorcercetari din unghiuri variate. Sa nadajduim ca la ca-patul lor periodizarea vechil culturi romanesti va cis-tiga in nuante care sd ingdduie sa se afirme ea la mij-locul secolului al XVI-lea civilizatia medievala a romd-nilor se incheia, pregatind pasul hotaritor chiar dacainca timid, abia perceptibil spre modernitate.

www.dacoromanica.ro

UN POSIBIL MODEL IN VECHEACIVILIZATIE A ROMANILOR

Dintru inceput, o precizare metodologicd se impune,Orasul resedinta domneasce este sintagma celoicuiete in cazul romanesc din evul mediu si din primaepoca moderna, obisnuitul concept de oras capitald" pecare Il minuiesc istoricii in cazul meridianelor vest-euro-pene. Rasaritul continentului oferind o data' cu mij-locul veacului al XV-lea si in afara ariei Turcocratiei --exemplul a numai dou'a zone de autoritate statald auto.-noma sau independenta aceea stpinita de domniiromani i aceea cirmuita de marii cneji rusi, devenititari translarea periodica a unor sedes regiae" injurul cdrora s-a polarizat viata polItica i spirittnald dirkaceste spatii duce la un accent mai apasat pus pe ase-.menea resedinte" ale suveranilor ad'apostite in mariaglomerri urbane devenite capitale", acestea din urm.4interesind in masura in care sint centre urbane cu o maimare notorietate. Imprejurarea se poate verifica, in cazulRusiei, de-a lungul a sapte veacuri, prin deplasarea dela miazazi la miazanoapte a locurilor puterii, de la Kievla Vladimir, de aici la Moscova i apoi la Petersburg,lar in cazul romAnesc eu bine stiuita coborire a oraselor.domneqti dinspre n.ord spre sud In Muntenia, dinsprevest spre est in Moldova, de la Cimpulung i Siret,Tirgoviste si Suceava, mai apoi la Bqcpresti si Iasi.

21

www.dacoromanica.ro

Propozitia, ce-mi vine acum in minte, a unui FernandBraudel, orasele mari reprezint serele calde ale ori-crei civilizatii" (Mediterana i lumea mediteraneandIn epoca lui Filip al II-lea", II, Bucuresti, 1985, p. 204),.are in vedere, in primul rind, tocmai asemenea resedinteale puterii monarhice, treptat centralizatoare, absente, depild, in Germania sau in Italia secolelor XVI si XVII,dar prezente si active, politic si ideologic, in zonele ro-manesti. Msura in care asemenea orase-resedinte dom-nesti din Moldova si din Tara RomneascA a epocii dintre,s spunem, 1500 si 1800, si-au luat drept reper, dreptmodel demn de imitat in variate sfere culturaleinainte de toate, in aceea a monumentalului vizibilapt a impresiona primele cetti de scaun voievodaleale romanilor din secolele XIV si XV; msura in careedificiile reprezentative, publice, ridicate in acestea dinurm au reverberat in zidirile de mai tirziu, fie ele l-casuri sau palate ; in fine, msura in care opera ctitori-ceascA intreprins in aceste nuclee ale autorittii prin-dare, ale ceremonialului aulic si ale fastului monarhicau oglindit o anume ideologie domneasca vzut, maiales, in aspectele sale dinastice, nu au fost evocate inistoriografia noastra pe potriva exemplarittii lor est-europene si pe aceea a importantei lor in structurareaunor capitole ale devenirii civilizatiei romnilor deslu-sit, in egald msur, prin texte si prin monumente.

Intr-o civilizatie a vizualului precumpnitor cum afost, pretutindeni, aceea a evului mediu, dialogul sti-listic purtat peste decenii de monumentele unor orase-resedinte domnesti indicA mai ales un dialog politic.:aratd o conceptie ciar a puterii voievodale in legaturiicu ceea ce se configura drept un locus politicUs" ceputea fi adesea dublat de un locus sanctus" din spa-tiul supus autorittii sale.

Un caz indeobste reprezentativ pentru aceasta situatie-de difuziune cultural-artistica dintr-un model anume in-truchipat de orasul-resedint domneascd imi apare celal preluArii deliberate de ctre voievozi, ispravnici/nested a unui plan consacrat de edificiu religios in Taraiftomaneascd : mai precis spus, din Curtea de Arges a


veacurilor XIV si XVI, in Tirgovistea si in Bucurestiiveacurilor XVI si XVII.

Sc tie bine astazi ca pentru nevoile mitropoliei Ungro-vlahiei abia infiintate, in obedienta Constantinopolului,cindva (lupa mijlocul veacului intemeierii de tara",foarte probabil in deceniile sase i apte, ca i pentrucele ale curtii princiare a primilor Basarabi deveniti in-dependenti de tutela Ungariei angevine si a Occiden-tului catolie, a fost inltata la Arges acolo unde seafla ceea ee Vladislav I numea, intr-un document diniulie 1372, nostra residencia" a domniei muntenebiserica Sf. Nicolae zisa i Domneasea". Planul sau incruce greaca inscris" rinduia acest sobru i majestuos.monument, ridicat cindva intre 1350 sl 1370, in irutunor ctitorii imperiale si patriarhale din capitala bizan-tina si din cea de a doua metropola a Imparatiei, Salo-nicul, lar pe un spatiu mai larg, intr-o arie ortodoxa.mergind din Rusia pina in Italia meridionala. Graitoarein cel mai inalt grad, vorn constata imprejurarea ca din-tr-un monument al unei vechi resedinte volevodale mun-tenesti, precum Curtea de Arges, ce pare a fi cumulatfunctiunea de biserica metropolitana si pe aceea de ca-pela princiara in veacul al XIV-lea, urmau sa se inspire.nemijlocit, ca planimetrie legata si ea, direct, de ros-turi liturgice si de ceremonial aulic doua monumentece aveau, de data aceasta, fiecare, o functie precisa', intr-o-alta cetate-resedinta a domnilor Munteniei : este vorbade o biserie metropolitana si de o biserica de curteprinciara, inaltate la inceputul si la sfirsitul veaculuial XVI-lea la Tirgoviste, datorate si una si cealaltaunor scoboritori ai Basarabilor din veacurile XIV si XV_

Prima este lacasul mitropoliei trecerea ei defini-tiva din partile argesene in cele dirnbovitene dateazadin timpul lui Neagoe Basarab, pe la 1517, dar initiativapare a apartine epocii lui Radu cel Mare, cu un deceniusi jurnatate mai devreme inceput a fi inaltat de catrefiul lui Vlad Calugarul, abia amintitul Radu vod, catre1503 (ase cum a 'dovedit-o peremipitoriu arh. Cristian Moi-sescu), continuat de Neagoe \roda care Il sfinteste in_1520 si incheiat sub Radu Paisie catre 1537 ; fat deprototipul .argesean, biserica metropolitana tirgovisteank


prezentind aceeasi structura cruciform& a naosului, seleag de o alt variant& a planului in cruce greac in-scrisa", adoptind aici calote in locul carora, cu un veac

ceva inainte, se aflaser la Arges boli semicilindrice&site, mai ales, in partile balcanice de stpinire sauinfluent bizantina *i prezentind tendinta, iarsi bal-canica (mai ales sirbeasca), de aglomerare a turlelor --cinci la Tirgoviste , de care, stilistic, edificiul primilorBasarabi, cu o singur& turl pe naos, era foarte departe.

Cea de a doua este lcasul-capela al unui palazzo"din Tirgoviste, cu care era deodat ridicat, de catrePetru Cercel in 1584, ca semn al unor durabile si deli-berat pastrate traditii medievale, in preajma unor struc-turi arhitectonice simetrice, innoltoare, de Renastere,precum acest palat cu belle e nobili stancie" desprecare seria genovezul Franco Sivori, secretarul cultiva-tului principe ce a fost fratele i inaintasul lui MihaiViteazul.

Ca Radu cel Mare si Petru Cercel, descendenti inlinie directa, la a *aptea si la a zeoea generatie, din in-temeietorul domniei de la Arges, Basarab I, au reluatIn ctitoriile lor tirgovistene cea dintii pentru mitro-polie, cea de a doua pentru curtea domneasca acum am-plificata un plan bizantino-balcanic consacrat pentruanume lacasuri de cult, faptul nu poate fi deslusit, cred,decit intr-o lumina pe care documentele scrise o aruncacu parcimonie : anume aceea care scoate in evidentanevoia acestor voievozi de referire, intr-o alt virst is-toric5, intr-un alt oras al domniei, la prestigiul inte-meierii de tara" si la cetatea unde aceasta s-a savirsit,potrivit unei traditii devenite reper glorios pentru o epocade restriste politica inaugurat o data cu ajungerea

la Dunre.0 similar& posteritate a avut-o un alt monument ar-

gesean apartinind, de data aceasta, veacului al XVI-leaunui program ce nu mai era domnesc, nici metropo-

litan, ci monastic. S-a inteles, probabil, ea am in vederebiserica manastirii Argesului.

Ctitorie a primului orn nou" urcat in scaunul basa-rabeso noul Basarab" Neague, venit sa intrerutpasonor traditia succesiunii voievodale in Tara Roma-

24

www.dacoromanica.ro

neasca ldcasul .acesta de fastuoasd stralucire si deo amploare unicd in Sud-Estul european al timpurilorpostbizantine, comparat encomiastic de contemporaniisfintirii sale, in august 1517, cu templul din Ierusalim

cu Sf. Sofia din Bizant (in vreme ce fondatorul, elInsusi, era asemuit lui Solomon regele veterotestamentar

bazileului romeilor Justinian !), nu numai cd imitanouttile podoabei orientalizante a unei ctitorii basara-best cu foarte putin anterioare, aceea de la Dealu, darcuprindea inlduntru-i si o inovatie hotritoare : esteaceea, sesizatd i explicatd cindva, admirabil, de cdtreEmil Lzdrescu, a unui pronaos lrgit cu doudsprezececoloane, conceput ca o adevdratd necropold princiara cetrebuia sd cuprindd mormintele membrilor noii dinastii"pe care Neagoe voia sd o intemeieze si unde s-au pas-trat pind tirziu efigii pictate ale unor inaintasi din ve-chea dinastie sau ale unor dinasti balcanici din carecobora sotia sa Despina, adicd fiica de despot".

Exact, sau aproape exact, acelasi plan arhitectoniccu sensuri dinastice, inaugurat prin biserica monasticdde la Arges in cel de-al doilea deceniu al secolului alXVI-lea, avea sd fie regdsit in cel de-al treilea oras-resedintd domneasc din Muntenia, la Bucuresti, intot-deauna legat, din nou, de monumente mdndstiresti si devoievozi ce au dorit a-si proclama, din ratiuni felurite,legAtura cu medievala dinastie legitimd a Basarabilorcreia Neagoe Ii fusese, destul de repede, integrat.

Planul in discutie poate fi constatat, de pildd, lafinele aceluiasi secol XVI la biserica mandstirii Sf. Troitdzidit dupd 1568 si inainte de 1586 de care Alexandrual II-lea Mircea i renegatul sdu fiu Mihnea zis Tur-citul". Monumentul acesta de care, inainte si dupd 1600,i-au legat numele citiva voievozi ai neamului Mihnesti-lor adicd dintr-o ramurd basarabeascd, .aceea a Drdcu-lestilor descendenti din Tepes , relua nu doar para-mentul specific arhitecturii ,muntene*ti dinitr-a ju-mdtate a secolului al XVI-Ilea, ci si planul cu pronaoslrgit i coloane de la biserica argeeand din prima partea aceluiasi veac. Prin biserica mAndstirii Sf. Troit saua Radului Vodd ulterior stiutd sub acest nume al cti-torului ce a refacut-o integral in 1615, anume Radu

25

www.dacoromanica.ro

Mihnea acest plan de la Arges avea s devin, inmod programatic, niciodata intimplator ales, cel al citorvalcasuri mestesugresti din Bucurestii veacului al XVII-lea_l intilnim la biserica de pe dealul podgorenilor", ridi-cata, dupa iunie 1655 si 'Ana in martie 1658 de catreConstantin Serban Basarab Cirnul" fiu nelegitimal lui Radu vodd Serban, el insusi urmas al Craiovestilorce au inceput a fi confundati, o data cu domnia sa tocmai,cu Basarabii ctitorul urmarind, prin Inaltarea acestuiedificiu, scopuri politico-ideologice de tot limpezi (bise-rica avea sa fie sfintit la inceputul veril 1658, in tim-pul lui Mihnea al III-lea cel ce-si proclama descen-denta din ramura basarabeasca a ctitorilor de la inveci-nata mandstire a SI. Troite iar in 1668, sub RaduLeon, avea sa devin sanctuar al mitropoliei nu demulttreeutte de la Tirgoviste pe malul Dimbovitel). Constatamacelasi plan in principalul edificiu al manastirii domnestide la Cotroceni, la o margine a Bucurestilor, zidit dinprimavara 1679 pina in primvara 1680 de catre voie-vodul care, ca mare dregator, fusese deja ispravnic pe5antierul abia mentionatei biserici a mitropoliei dinBucuresti cu un deceniu inainte de urcarea in scaun,anume acel erban Cantacuzino ce degcindea si el dinRadu $erban care ii era bunic matern (subliniind eclatantlegatura cu traditia paminteasca pe care o urmarea obsti-nat acest Cantacuzino incoronat iesit dintr-un neam dearhonti ai Stambulului, restaurarea pe care el o poruncea,In 1682, tocmai la biserica ce fusese indepartatul proto-tip al Cotrocenilor, ctitoria lui Neagoe Basarab din Curteade Arges, se adauga ca un argument hotaritor pentruacest mod de a interpreta posteritatea stilistica si ideo-logica a acestui din urma monument medieval !). Desco-perini, in fine, planul de la Arges, reluat la inceputulveacului al XVIII-lea intre 1716 si 1722 , la unalt hotar bucurestean, in ansamblul monastic de la Vaca-resti, intr-o varianta specified ce deriva din Hurezii luiConstantin Brancoveanu nepotul de sora al ctitoruluide la Cotroceni , pe care se vor stradui sa-1 imite intoate Mavrocordatii, fanarioti eu singe romnesc prindescendenta lar musatina din Alexandru Bias ce fusese,


au un vea() inainte i aidoma lor, deopotriva cirmuitoral Munteniei sl al Moldovei.

SA privim acurn spre un alt caz cu sensuri mailargi, sud-est europene de transmitere a unei ideo-logii a puterii princiare prin interrnediul monumentelorde arta, dintr-un oras-resedint domneasca in altul, inaceeasi Tara Romaneasca ce pare a furniza exemplelecele mai lmuritoare in directia aici discutata.

intre 1499 si 1501, in mediata apropiere a Tirgovistei,Radu cel Mare malta ctitoria sa undeva mai susamintita de la Dealu. Daca a fost de mai multe oricomentata noutatea vesmintului exterior pe care Il im-brca acum aproape cinci sute de ani aceast bisericade manastire munteneasca anume, neobisnuita, pinaatunci, placare cu piatra de talie , nu stiu a se firemarcat faptu/ c un asemenea edificiu, necropola vole-vodala, inaltat in locul altuia unde cel putin un domnmuntean fusese ingropat (Vladislav al II-lea), era primulmonument de arhitecturei ecleziasticei de o oarecare in-semneitate artistic'd si dinasticei ridicat in Sud-Estul euro-pean dupd diderea Bizantului, in statul crestin neatir-nat aflat cel mai aproape de hotarele Islamului.

Ceea ce, iarsi, s-a remarcat doar in treacat estecontemporaneitatea stricta i tulburatoare, greu de expli-cat inc.& dealtminteri, a ctitoriei in care stranepotul luiMircea I si-a aflat lacasul de veci nu departe decurtea domneasca inaltata la Tirgoviste de strbuniculsau patern cu debutul lucrarilor, in 1501, la Stambul,pe santierul unui vestit monument turcesc : moscheealui Baiazid al II-lea fiul cuceritorului Constantino-polului datorata arhitectului Hayreddin. Este vorba,In fapt, de cel dintii monument al stilului clasic" otomance rupea cu traditiile microasiatice, de simplitate i lint-pezime formald, ale stilului Brusa" care domina incdprimele edificii ridicate de turcii cuceritori in orasul depe Bosfor, in epoca 1460-1500.

Adoptind pentru o structura arhitectonic tradi-tionala ce prelungea, notaibile innoiri planimetrice side boltire, formele Coziei lui Mircea voievod unelemorfologii exterioare precurn paramentul de piatra -detale si un decor sculptat geOmetric, orientalizant, la


turle si pe fatada apusean, ba chiar si un portal cuboltari de marmur& bicrorn& cu fdieturd ondulatd, iden-tic ca coplire s cromaticd cu portalul de la mos-cheea Baiazid l IMea, ctitoria princiard munte-neascd ce inaugura veacul al XVI-lea pe o colind dinapropierea principalului oras-resedintd voievodal alTrii Romnesti si care se datora unui Basarab ce fcusedeja drumul la curtea sultanilor si se afta in relatiicu pasalele dundrene, indica o trstur stilistic& si dementalitate esential. Fdrd a abandona traditia pmin-teanA a arhitecturii religioase crestine in ceea ce aveaea determinant, fard a abdica citusi de putin de laorgoliul unui suveran care, aidoma bazileilor bzantiniabia dispruti, proteja spiritualitatea RSAritului orto-dox de nu ar fi de arnintit decit episodul, furtunos,al g&zduirii la Tirgoviste a lui Nifon, fostul patriarhecumenic , Radu cel Mare pare a fi apelat, pentruceea ce trebuia s rnpresioneze pe fatadele ctitoriei saledin preajma propriei resedinte domnesti, la un crestinformat undeva in aria otomana (poate, cum s-a sugeratmai demult, un caucazian). Acesta, introducind placajulde piatr cioplit ce nu a lipsit a frapa pe contem-porani, clac& judecarn dupd cuvinteIe lu Gavril Pro-tul , a conceput si decorul orientalizant de la Dealu,recurgind, pentru podoabo exterioar a necrorpolei voie-vodale del ingd un oras clomnesic, la morfologiile unoredificii aulice strict contemporane din resedinta stam-bullot a sultanilor, i prin aceasta la expresiile stilistceale unei civilizatii nascute sub zodia unei alte credinte(asemenea contacte intre arhitectura crestin i aceeaislamica pot fi amintite, in veacurile anterioare, si inunle cazuri occidentale, in Franta meridionald sau inSicilia). Faptul in sine, tnind de o istorie a gustului

mentalitatii vechi romnesti, este lesne explicabil,ctitorul i mesterii sdi apelind, in fond, la semnele exte-rioare si lesne recognoscibile, in epoca', ale unei civili-zatii-reper din Estul european, cea a unui Common-wealth otoman" ce incepea sd fie, in aceste part delume, in locul defunctului Bizant, singura form pol-tica si ideologic& dezvoltat la scard imperial, suprasta-tala, la sfirsitul evului mediu, apta a inriuri civiliza-


tile din jur, fie ele si de altd credin, de altd orientare-politica, de altd traditie artistic.

Trecind peste imprejurarea cd elemente decorativeislamice apar i la bazele de piatrd ale crucilor ceincununau cele citeva turle ale deja amintitei bisericimetropolitane din Tirgoviste in vremea aceluiasi Raducel Mare desigur, sub influenta nemijlocit a ciopli-torului principal de pe santierul de la Dealu voimentiona numai faptul ca ridicarea, in vecindtatea ime-diat a unui alt oras-resedinta domneascd a Munteniei,la Curtea de Arges, a unei .alte biserici mAndstirestimenit a deveni tot o necropol princiard este vorbade mult comentata ctitorie din 1517 a lui Neagoe tre-buie cititd" in primul rind drept o replied ; una, inde-lung gindit si sub raport decorativ, a chiar bisericiimdriastirii Dealu, si ea cu caracter chinovial, si ea necro-pold voievodal a unui Basarab si ea ziditd inapropierea unui oras-resedintd domneascd. Biserica dela Arges se datora, ca ideatie, voievodului care la numaio lund de la luarea domniei, in 1512, se intitula dejaBasarab", intregul monument implicind, cum s-a maispus, con tatii dinastice care 1-au fdeut a avea posteri-tatea tipologicd i ideologica artatd. Decorarea acestuimonument de impecabil stiintd constructivO si de tra-ditionald arhitecturd s-a fOcut intr-un mod innoitor, cuo abundentd a elementelor orientale, intr-un spirit maiputin logic insd, mai complicat morfologic decit la Dealu,cu o eutare obstinatd a nnoului", a nemaivdzutului" cea rinduit acest monument la cea mai inaltd cot& a fas-tului ortodox poStbizantin. Toate elementele decorative

incepind cu portalul de marmura care copiazd pe celde la Dealu erau imprumutate din aria artisticd oto-mand (cu tripla-4 comiponentd arabo-persano-turceascd) ;imprejurarea nu trebuie sd mire prea mult pe istoriculce stie ca. Neagoe a vizitat Stambulul inainte de luareadomniei si a avut durabile legdturi printre marii feudaliosmanlii cum era apropiatul Craiovestilor Mehmed beg,sangeacul de Nicopole. Cdutdrile mesterului sau ale mes-terilor ce au impodobit fatadele bisericii mAndstirii Arge-suflui au mers, cu o profunziune mult sporitd f atd deDealu, spre decorul geometric si vegetal geometrizat,


cu impletituri si flori de crin care erau vechiul insemnregal turc din primul mileniu, alcatuind aici Horne"sapate in piatra la care face aluzie textul Vietii luiNifon" cu stalactite de straveche sorginte selgiucida ;mai mult, colaborarea pietrarilor cu arhitectul este ceace va fi dus la ciudatele, pitorestile turle torsate de pepronaos, amintind foarte indeaproape de un minaret demoschee din Adrianopol, mai vechi cu sapte decenii(1448) decit ctitoria neagoeana.

Dealtminteri trebuie adaugat de indata in de-venirea culturala a oraselor-resedintd domnesti din evulmediu romanesc si, mai tirziu, din prima epoca moderna,Stambulul, marele oras cosmopolit ce unea Asia cuEuropa si care adapostea una dintre cele mai fastuoase,mai stralucite si mai opulente curti suverane din intreagaistorie a civilizatiei universale, a reprezentat, la rindulsau, si de departe, un reper constant, cu o permanent&nedisimulata seductie. Reper pentru o decoratie abun-dent& chiar supraincarcata, uneori eclectic& ta ceea ceam socotit, cu alt prilej, a fi fost gindindu-m la unadaos posibil in celebra tipologie a lui Eugenio d'Ors

un barocchus orientalis" ce-si va fi .avut aici epicen-trul ; reper, de asemenea, pentru costumul aulic, deaparat, comparat cu vesrnintul sultanului turcesc, deve-nind un autentic topos" al textelor din secoleleXVIXVII scrise de diversi calatori ce se refer& la cos-tumul nobiliar al Europei rsaritene al unor principi,magnati, cneji si boieri sau care vorbesc despre celal voievozilor moldoveni (de pilda, calugrul italianBarsi, ierarhul balcanic catolic Bandini, aristocratul polonOswiecim), in timp ce in secolul al XVIII-lea cabanitafanariota era apropiata flatant, intr-o condica de cere-monii alcatuita la Iasi de Gheorgachi al doilea loofa",de aceleasi somptuoase haine ale padisahului.

Fireste, mediul predilect al acestor inriuriri stambulioteera, in primul rind, in veacurile XVII si XVIII, cel aloraselor-resedinta domnesti ce deveneau, treptat, capi-talele moderne ale principatelor, Ia.sii isi Bucurestii. Debeintimplator, in primul oras al Moldovei si in apropiereacurtii princiare, de mare fast si eticheta, a unor RaduMihnea i Vasile Lupu, a inflorit, in deceniile trei si

30

www.dacoromanica.ro

patru ale secolului al XVII-lea, o artd ou puternicaamprentd levantind ; ea era mArturisitd fie de un monu-ment atit de neobisnuit precum biserica mndstirii Sf.Saya care, in 1625, prezenta o structurd de edificiu oto-man remarcat de toti contemporanii protomastron"fusese aici un crestin din Constantinopol", pe numelesu Gheorghe , fie de tfataldele bisericii undndstirii TreiIerarhi acoperite in intregime, la 1639, cu o ciopliturddecorativd in piatra, cu motive geometrice si fitomorfegeometrizate pe care Orientul turco-caucazian le furnizadin belsug si pe care, in alta parte, le-am socotit caapartinind unui baroc ortodox postbizantin". Nu maiputin, acelasi ores al domniei care era Iasul dovedeadisponibilittiie stilistice neobisnuite ale lumii moldo-venesti, dintr-un veac esential pentru geneza civilizatieinoastre moderne, de vreme ce, intr-o altd etapd, occiden-talizatd, a domniei Lupului vodd cdtre 1650, putea firidicat un monument de un baroc atit de pur, de clash:si de roman" precum biserica mndstirii Golia.

Intr-o mdsurd identic, celdlalt oras domnesc al romd-nilor care era Bucurestiul prezenta, cdtre 1700, aceeasidisponibilitate stilisticA deslusit intr-un episod caracte-ristic : un mare si original otitor, marele spdtar MihaiCantacuzino fratele intemeietorului Cotrocenilor siunchiul celui mai cunoscut fondator de ldcasuri al tim-pului, vodd Brdncoveanu putea acum s edifice, invatra i in marginea orasului princiar, cele cloud monu-mente de la Coltea i Fundeni care, in ciuda aerului lorde familie" comun, primeau un decor in reliefsoulptati la portal saut stuc pe fatade lbsolut diver-gent sub raport stilistic. In cazul celei de a doua biserici,elementul de rococo oriental al epocii lui Ahmed al111-lea si al stilului lal" prefatat deja in Stambu-lul sfirsitului de secol XVII prin domnia iubitorului deflori care a fost sultanul Mahomed al IV-lea evocapared, sub modelajul unor stucatori al loculul, un vastparavan cu chiparosi, lampioane, seraiuri, fructe i puni,de felul acelora mult prizate in resedintele monarhiceale Occidentului lui Ludovic al XIV-lea si al Regentei,amatoare de turcisme" decorative inainte si dupd 1700..

31

www.dacoromanica.ro

Si din nou ecouri limpezi ale Stambulului, nu doarin moravurile timpurilor fanariote, ci in chiar capitolul,ciar conturat i datator de masura pentru o intreasfsensibilitate, al. erhitecturii rezidentiale din preajmalor i Bucurestilor, vor fi regasite in cazul unor chios-curl i foisoare de secol XVIII, datorate indeosebi aceluiiubitor de asemenea efemere si pitoresti constructii de,loisir" socotite de cronicile tarn a fi fapturi deTarigrad" de la Frumoasa, Copou sau Pantelimon,care a fost, prin anii '30'50 ai veacului, Grigore alII-lea Ghica.

Urmrirea chipului in care orasele-resedinta dornnestidin perimetrul romanesc au putut constitui modele intruale artei dincolo de ideologii princiare subiacente,ele pline de interes sau a chipului in care au privitcatre modele similare de pe alte meridiane, ar puteaface obieetul unei vaste anchete intemeiate, deopotriva,pe monumentele pastrate si nu deajuns investigate, casi pe textele inca insuficient explorate. Doar ca o sim-

fragmentara' introducere la o asemenea viitoarecercetare am gindit, de fapt, rindurile de fata.

www.dacoromanica.ro

ARTA SI POLITICA IN TARILE ,ROMANE(1400-1700)

Modul in care evolutia unei epoci istorice, trs-turile sale majore pot fi intelese prin mijlocirea feno-menului artistic a celui cultural, in genere consti-tuie de mult timp pentru istoriografia rom'neasc opreocupare ce prenumr inaintasi ilustri. Este firesc capentru istoricul de art care rdmine, in fond, unistoric cu preocupri multiple, ce nu trebuie s ignorenimic din dorneniul evenimentelor politice, al ideologiei,literaturii, spiritualittii sd devin un teritoriu decercetdri predilecte epoca de maxima insemntate care afost, in spatiul carpato-danubiano-pontic, cea a secolelorXVXVII, vreme de inflorire medieval si de indepdr-tate geneze ale timpurilor moderne, de constituire aunei estetici, a unei nforma mentis" romnesti in sferacivilizatiei.

Prin mijlocirea artei a arhitecturii, a sculpturiiin lemn i piatr, a picturii murale si de manuscrise,a broderiei liturgice prin limbajul specific al unorprograme artistice proprii epocii, al unor monumentereprezentative, citeva trsturi particulare ale istorieipolitice romnesti pot fi, adesea, mai bine luminate decitprintr-o pagin de cronic, printr-un document internsau extern al cancelariei voievodale. Rindurile ce urmeazau tocrnai rnenirea de a scoate in evident citeva cistiguri

33

www.dacoromanica.ro

ale cercetarii recente pe marginea raportului dintre artis-tic si politic in spatiul romanesc al celor trei veacuridintre 1400 si 1700. Intilnim ilustrat acest raport atitde rodnic ca si pe alte meridiane ale Europei rasari-tene i est-centrale in citeva sfere bine precizate alevietii si mentalitatii istorice medievale si premoderne.l regasim de la o anumita atitudine militanta a roma-nilor aflati in lupta pentru pastrarea independentei, maiapoi a autonomiei lor statale in fata pericolului otoman,pin& la corolarul spiritual al acestei atitudini care a fostpermanenta sprijinire i ajutorare a unor intinse zoneale Rasaritului ortodox de catre voievozii romani ; dela evidentierea unei continuitati a ideii dinastice pina laidentificarea unor modele de cirmuire in ideologia rorn-neasca a timpului ; in sfirsit, de la sublinierea unitatiispirituale impresionante a parnintului locuit de roma-nipina la indicarea unui specific cultural anume al marilorprovincii istorice, conturat i prin consonantele feluriteale civilizatiei romanesti cu stilurile europene postbizan-tine si postrenascentiste, influentate si de unele optiunipolitice, intr-o Europa in care, politic si economic, roma-ni se implicau tot mai mult la sfirsitul evului mediu.

Este stiut faptul ca dup dramaticul moment al cuce-ririi turcesti a Constantinopolului cu ecouri imediatein constiinta publica a Occidentului ce furea planuride cruciadd tirzie" i, mai ales, in Rasdritul european,in Rusia si in Balcani singurele actiuni antiturcestiefective s-au datorat, in secolul al XV-lea, unor con-ducatori romani : este vorba de voievodul Transilvaniei,devenit regent al Ungariei, Iancu de Hunecloara, de voie-vodul Trii Romanesti, Vlad Tepes, in sfirsit, de voie-vodul Moldovei, Stefan cel Mare. Actiunile politico-mi-litare ale romanilor impotriva Semilunei s-au tradusintr-un caracter militant" al culturii 0 al artei romci-ne0i medievale, descifrat in primul rind in pictura mu-rala a secolelor XV si XVI din acel voievodat romanescce s-a aflat in fruntea luptei pentru independent:a, anumedin Moldova.

Dupa incercarea zadarnica de a aduna intr-o vastacruciada pe toti potrivnicii noului stat de cucerire allui Mahomed al II-lea de la papii din Roma si dogii

34

www.dacoromanica.ro

Venetiei, la regii Ungariei i Poloniei si la indeprtatulcirmuitor al Persiei Stefan cel Mare, athleta Christi"

simbolic continuator al operei bazileilor, singurul su-veran european ce infruntase cu succes stile otomane indeeeniile ce au urmat caderii Bizantului, era silit in1487 s incheie cu turcii o pace ce respecta neatirnareatarn sale. 0 pace care, trebuie adaugat de indat, nuparea deloc s fi indepartat ins din planurile voievo-dului Moldovei ideea cruciadei antiotomane de vremece chiar in acelasi an, in pronaosul micii biseriei dela Ptruti, din imprejurimile Sucevei, era zugrvit petoata ltimea unui zid o scen admirabild prin elegantsi foarte gritoare prin continut : ea reprezintd o solemnceata de calareti, de fapt o simbolic procesiune de per-sonaje sacre intovrsind pe impdratul Constantin celMare si ilustrind o legend legatd de viata acestui inte-meietor al Constantinopolului, orasul imperial" ce tre-buia acum recucerit. Evocare in 1487, la Patrauti, intr-obiseric cu hramul, si el semnificativ, al Sf. Cruci, aprimului impArat crestin si a patronului de crucladacare a fost pretutindeni in Europa medievalConstantin cel Mare, consuna perfect, dealtminteri, cuatmosfera cruciata a epocii stefaniene, in care era eopiat,in sbornice de la Putna, Panegiricul" aceluiasi Constan-tin, scris cu un veac inainte, la sud de Dundre, de edtreEftimie de Tirnovo.

Rezistenta antiotoman ale cArei reflexe aveau shfie regsite in secolele XVIXVII i in alte spatii sud-esteuropene in operele unor eminenti scriitori di Croatiasi Dalmatia, de pild avea s rmina un leit-motival civilizatiei medievale romnesti, cu ecouri in cronici,dar si in unele domenii ale artelor figurative. Este, depildd, cazul reprezentrii dusmanilor islamici, turcittari (alturi de unii neortodocsi, armeni, evrei, latini"),In monumentala scen a Judecatii de Apoi" din picturaexterioard moldoveneascd a epocii lui Petru Rares si aurmasilor sal imediati (Voronet, 1547) ; este, nu maiputin, cazul foarte elocvent al ansamblului figurativ siepigrafic constituit de lespedea funerar, din pronaosulbisericii mnstirii Argesului, a voievodului Trii Ro-rnanesti Radu de la Afumati (1529), reprezentat ca un

35

www.dacoromanica.ro

caldret purtind buzdugan pornit impotriva agareeni-lor" a turcilor, deci in douzeci de rdzboaie cesint narate de lunga inscriptie ce-i insoteste imagineasculptat (grditor este si faptull c, In descendenta aces-tui tip iconografic de lespede figurativd, in arta munte-nease a secolului al XVI-lea si a inceputului de secolXVII, vom regdsi alte piese similare legate, de asemenea,de personaje ce s-au ilustrat in lupta pentru apdrareaindependentei tdrii, precum aceea a marelui stolnic StroeBuzescu, boier i cdpitan al lui Mihai Viteazul, reprezen-tat pe lespedea sa funerard de la Stnesti, din 1602, inluota cu hanul tAtar).

Cderea Bizantului i cucerirea turceascd a PeninsuleiBalcanice in secolul al XV-lea au fcut sd dispard defi-nitiv traditionala politica de patronaj a suveranilor deaici asupra spiritualittii ortodoxe, politica ilustratcindva prin ctitorirea unor ldcasuri de cult si ajutorareaacestora cu odoare, mari sume de bani si bunuri de totfelul. Iat de ce, intr-a doua jumtate a secolului alXV-lea si mai ales dup 1500, tot mai multi ierarhi siclugri strdini sirbi, greci, dar si de alte nearnurivin la nord de Dundre, in trile romne, la initiativalor sau a voievozilor din secolele XVIXVII, primindajutoare pe care inaintasii lor le cdptaserd altdatd dinConstantinopol, din Bulgaria Asenizilor si din SerbiaNemanizilor. Faptul era posibil, in primul rind, gratieimprejurdrii cd aidoma marilor cneji i apoi a tarilorde la Moscova, aldturi de care erau singurii cirmuitoriai Rskitului european ce-si pastraserd demnitatea su-verand si statutul de independentd sau autonomie inepoca Turcocratiei domnii rorndni au fost initiatoriiunei opere de patronaj cultural, deci si artistic, de dimen-siuni geografice si de insemndtate morald si rnaterialdfoarte vaste, ce prelungea in timp si in spatiu operasimilar& a disprutilor imprati si dregatori bizantini,a tdrilor, cnejilor i despotilor bulgari i sirbi. Md' refer,s-a inteles desigur, la patronarea ortodoxiei sud-esteuro pene i orientale de ceitre voievozii romeini, din seco-lul al XIV-lea incepind prin munteanul Vladislav I,ctitor si protector al manstirii Cutlumuz de la MunteleAthos , continuind in secolul al XV-lea cu *tefan ce)

36

www.dacoromanica.ro

Mare si Vlad Calugarul sprijinitori la manastirileathonite Zograf si Vatopedi in secolul al XVI-lea cuNeagoe Basarab, nnoul Solomon" ctitor si donatorla Meteore in Grecia, la Constantinopol, Sinai si Ieru-salim in secolul al XVII-lea cu Vasile Lupu noulJustinian" protector si arbitru al patriarhatelor orien-tale de la Constantinopol i Ierusalim, dar si al comu-nittii ortodoxe de la Lvov , sau cu Constantin Bran-coveanu, noul Constantin", sprijinitor al bisericilor dinSinai, Antiohia, Alexandria si Alep, acolo unde ajungcrti liturgice greco-arabe tiparite la Bucuresti i SnagovIn primii ani de dupa 1700.

Era, acest patronaj cultural-artistic romanesc, oactiune politica in primul rind. El se putea deslusi inridicarea unor lcasuri de cult ortodoxe in Balcani, casi in ajutorarea material continua a unor comunitati dinintregul Levant mediteranean, flind o parte a aceluiBizant dupa Bizant" pe care Nicolae Iorga l-a intuitmagistral si care insernna oarecum i preluarea vechiuluipatronaj de natur imperiala din sfera bizantino-bal-canica de etre voievo7ii rornAni de la Arges, Suceavasi Tirgoviste, de la Bucuresti si Iasi, ca $i de negustorigreci din diaspora venetiana si, rnai apoi, de catre tariimoscoviti.

Ca pretutindeni in Europa, in evul mediu sau la Inca-putul epocii nioderne, si In trile romne afirmareaunei pozitii sociale eminente, a unei autoritati dobinditemai ales de catre dornni ce nu aveau legaturi directe cudinastiile voievodale ale Prii Romnesti i MoldovelBasarabii si Musatinii , dar care pe plan intern si in-ternational marcaser cirmuiri de autoritate monarhicAsi de patronaj asupra intregii ortodoxii supuse turcilors-a facut in secolele XVI si XVII prin afirmarea rtecon-teniai a unei legti turi cu tradifia si a unei idei dinasticeAceasta afirmare, devenita un autentic program politic,s-a reflectat mai cu searnA in cronici, dar nu a lipsitnici din arhitectura sau din pictura romaneasca a abiaarnintitelor secole. Vom constata, in acest sens, c siIn tarile romane apartenenta la vechile neamuri domnestia constituit, in ultimele veacuri ale evului mediu, temeiul


firesc al aspiratiei catre scaunul domnesc. Din acestmotiv aproape fiecare dintre noii veniti in fruntea ierar-hiei feudale romdnesti, aproape fiecare dintre incepa-torii de noi dinastii mai durabile sau mai efernere, vaasocia reusita sa politicd prin dobindirea tronului, cuafirmarea unei obrii voievodale. Era o afirmare, uneorisonora ca in cazul unor Neagoe Basarab, Serban Can-tacuzino si Constantin Brncoveanu in Tara Roma-neasca , a unei coboriri din neamul domnesc ce daduseatitia inaintasi de faima si a carui noblete era si maimult sporita de aura genezelor", de urcarea in timppin in veacul al XVI-lea, cel al intemeietorilor de tara".

Se poate remarca faptul cd de cele mai multe oripretentiile genealogice de acest tip se fceau evidente inepoca in care, prin actul ctitoririi unuia sau mai multormonumente de exceptie, foarte semnificative prin pla-nul de .arhitectura adoptat sau prin decoratia pictata sausoulptata pentru o anume legatura eu traditia, res-pectivul ctitor voievodal vroia s marcheze descindereasa dintr-un nearn ce daduse tdrii ctitorli similare, ea siintemeierea unei noi dinastii care prin noutatilele aducea in sfera culturala, in cea artisticd In primulrind, binemerita admiratia contemporanilor.

La inceputul secolului al XVI lea, in cazul lui Neagoe,noul Basarab" format de marii boieri Craiovesti, aceastdmentalitate este perfect vizibila Inca' de la debutul dom-niei, in 1512. Legatura sa voitd cu dinastia istorica" aTrii Romdnesti se facea exact in masura in care domnulincepea, foarte curind dupd urcarea sa in scaun, monumen-tul de anvergurd sud-est europeand care a fost bisericamnastirii Argesului incheiata in 1517, linga vechea rese-dintd de secol XIV a Basarabilor. Edifieiul, se stie,constituia o replica fideld in piatrd de talie, cu bogatul

somptuosul sal decor de origine islamica cioplit pefatade a unei alte biserici mdnastiresti, cea de laDealu, asezatd lingd o alta resedinta voievodala, Tirgo-vistea, si inaltata cu mai putin de cloud' decenii inainte,In 1500, de catre voievodul Radu cel Mare. Mai mult,In pronaosul noii biserici a lui Neagoe Basarab aveaufie zugraviti programatic", la acelasi inceput de secolXVI, primii voievozi ai Tarn Romdnesti, vechii Basa-


rabi", i in tot acest spatiu arhitectonic aveau sd seingroape, ca intr-o noud necropold voievodald, membriifamiliei noului Basarab", ratiune pentru care aceastdparte a lAcasului avea sd fie conceput intr-o dezvoltarespatiald neobisnuiti prin supralArgirea pronaosului i dis-punerea aici a unor coloane. Aceast conceptie de arhi-tectur va fi copiatd ulterior in cazuri cu substrat ideo-logic similar. In veacul al XVII-lea cind, din diferitemotive, o dat cu domnia lui Matei Basarab mai ales,posteritatea voievodului Neagoe i cea a ctitoriei saleargesene vor deveni puncte de referintd, rnesteri construc-tori diferiti vor prelua si prelucra planul bisericii de laCurtea de Arges exact pentru acei ctitori ce aveau sidurmreascd, de la inceputul domniilor lor incd, afir-marea unei descendente din vechea dinastie medievalsau sublinierea faptului cd o nou5 dinastie de ei 'rate-meiata era pe cale sd se impun : asa s-au petrecutlucrurile la Bucuresti cu biserica mitropoliei ce a inceputsd fie construit dupd 1654 de catre Constantin Serbaa

descendent al unui domn muntean de la inceputulsecolului al XVII-lea apoi cu biserica mOnOstiriiCotroceni (1679) a lui Serban vod Cantacuzino urmas,deopotrivd, al unei familii constantinopolitane si al unordomni i boieri din Tara Romneasca iar la Hurezicu biserica principald a asezAmintului monastic de aici,ridicatd dupd 1690 de Constantin Brdncoveanu, si elurmas al Craiovestilor, Basarabilor i Cantacuzinilor pic-tat ca strmosi" in vastele tablouri ctitoricesti dinpronaos (acestea erau inrudite stilistic i, mai ales, ideo-logic cu portretele de grup ale Cantacuzinilor muntenizugrvite de Pirvu Mutu la Filipestii de Pduire i Mdgu-reni, tot in ultimul deceniu al secolului al XVII-lea).

Asa cum la inceputul secolului al XVI-lea, in TaraRomneascA, domnia lui Neagoe Basarab inregistrase ospectaculoas transpunere in arhitecturd a ideii dinastice,la sfirsitul aceluiasi veac, in Moldova, pictura murald aunui ideas de mari dimensiuni biserica mnstiriiSucevita avea sd fie martora unei identice ilustrride ideologie princiara cu substrat genealogic. Impreju-rarea cd Movilestii care au fost socotiti mult timpdrept primii mari boieri ajunsi in scaunul domnesc al


Moldovei, in 1595, prin Ieremia vodd erau, pe citse pare, descendenti directi pe linie materna din muse-tinul Petru Rares este aceea care explica faptul cd cti-toria i necropola lor de la Sucevita a fost dupe- ointrerupere de citeva decenii, in cursul celei de a douajumtti a secolului al XVI-lea unicul ideas religiosmoldovenesc pe ale crui fatade reapiiruse, pentru ultimaoard In istoria ei, vestita picturd exterioard ce decorasetocmai principalele ctitorii (Probota, Suceava, Moldovita,Humor, Arbore) ale timpului lui Petru Rares, buniculprezumtiv al fratilor Ieremia, Simion i Gheorghe Movild.Acest fapt artistic, mult timp neexplicat, capdtd astfelo semnificatie neasteptat, devenind ilustrarea subtila unei filiatii domnesti grin mijlocirea unei filiatii artis-tice : caci exact in anii in care allele izvoare scrise afir-mau explicit descendenta lui Ieremia Movild din voievoziimusatini, nepotii de Mee ai lui Petru Rare i strne-potii lui Stefan cel Mare indltau o ctitorie ce incepeas fie tot mai des mentionatd dui:A 1586 si al crei exte-rior, neobisnuit de amplu, trebuie s atragd eel dintiiprivirea, amintind instantaneu, ca un act genealogicsui-generis, de ctitoriile domnesti ale Moldovei din primajurndtate a secolului al XVI-ea.

Atit afirmarea legAturii cu traditia eit si aceea aunei continuitti de idee dinasticd au determinat in tdrilerorndne, in aceeasi perioadd a secolelor XVIXVII, cdu-tarea i identificarea unor modele politice anterioare,glorificate din diferite ratiuni asupra erora nu estelocul a insista aici. Plin de interes pentru istorici esteinsd fenomenul convertirii modelului politic intr-un mo-del cultural-artistic, descifrabil n preluarea cu scopuriideologice precise, tinind de legitimarea unei anumiteatitudini monarhice, a unui anume program de domnie

a unor tipuri de monumente ce avuseserd o semnifi-catie sau o strlucire deosebitd in epoca de glorie amodelului politic copiat.

Un caz grditor, dar mai put:x-1 cunoscut, este acelainregistrat in istoria principatului Transilvaniei dintr-adoua jumtate a secolului al XVI-lea. Ne afldm intr-oepoc de accentuate' erizO politiod i confesional& mareatd


de domnia tindrului principe loan al II-lea Sigismund,protectorul plin de toleranta al antitrinitarienilor si alunor umanisti veniti la curtea sa din Alba Julia dindiferite colturi ale Europei, mai ales din Italia (energicamama si regenta a suveranului, Isabela, Mea a regeluiSigismund I al Poloniei si a Bonei Sforza ducindturi de fiul ei o politic de patronare a unor cercuriumaniste, amintind indeaproape de mecenatul peninsularal epocii).

Trecind peste unele aspecte, recent cercetate, ale ra-portului artei cu Reforma de la curtes din Alba Julia alui Ioan al II-lea Sigismund, voi aminti doar faptul caidealul monarhic al doctrinarilor si al cronicarilor acesteicurti a fost, intr-a doua jumatate a secolului al XVI-lea,epoca mci vcche cu un sol a Huniazilor si a luiMotel Corvin. Aceasta situatie s-a reflectat cu neobisnu-ita pregnanta intr-o realitate artistica in primul rind, in-vestita. e drept, cu sens simbolic : intr-al treilea sfert alsecolului al XVI-lea, pentru mormfintul Isabelei moartaIn 1559 , ca si pentru cel al lui loan Sigismund mortin 1571 a fost reluat un tip de monume,nt funerar an-tichizant, au unele sugestii gotice inca, anume sarcofagulcu gisant la partea superioar, tip iesit deja din uz laacea vreme pe plan european, dar intilnit, in chiar cate-drala din Alba Julia, la alte doua monumente similare,anterioare cu aproape un seco!, pe care cele dou exem-plare de veac XVI le-au copiat in ceea ce priveste con-ceptia. Este vorba de doud monumente funerare, ciopliteprobabil Ctre 1480-1490 la porunca lui Mqtei Corvin,pentru rudele sale cele mal apropiate, cel dinitli fiind sar-cofagul Presupus a fi apartinut lui Ladislau de Hune-doara, fiul mai mare al lui Iancu, cel de-al doilea fiindsarcofagul lui Iancu de Hunedoara el insusi, piesa funerardecorata au un relief narInd luptele voievodului transil-van cu turcii in prima parte a secolului al XV-lea (lasarcofagul de secol XVI al lui loan Sigismund conceptiaplastica este schimbata, in looul reliedului, modelat inspirit italian quattrocentist, aparind acum un relief plat,pictural, infatisind asedierea unei cetati, subiect curent siin gravura Renasterii tirzii).


Un al doilea caz de model politic devenit model 'cul-tural-artistic poate fi localizat in Moldova secolului alXVII-Lea, in pensoana lui Vasile Lupu. Daca este sigur eaacest voievod de origine balcanied a imitat in buna parteel insusi, in prima jumatate a seoolului amintit de laceremon:alul aulic La unele aspecte ctitoricesti cirrnu-irea levantinizatului vaievod oare fusese Radu Mihnea,Vasile Lupu a devenit la rinclul &Au, dupd cum o mar-turisesc i textele de epoca, run model demn de urmat,intx-a doua jumaitate a secolului al XVII-lea, deopotrivapentru rivalul i urmasul sau imediat, reprezentantul bo-ierimii de tara care a fost Gheorghe Stefan, ca i pentrucellalt sud-dundrean ajuns in scaunul de la Iasi c.are afost Ghearghe Duca. Pentru eel dintil, fost mara logofatal lui Vasile Lupu, devenit voievod in arma victoriei asu-pra clomnului su i a aliatilor cazad, ctitoria-i din Mol-dova de vest, de la Casin inaltata in 1655-1656, curinddupd uzurparea tronului domnesc a insemnat o replicaautohtonizat i plind de pitaresc, dar nu mai putin o re-plica, cu valoare simbolica, data elegantului monumentbaroc, cu atitea sugestii care era bisericamanstirii Golia ridicata catre 1650 de Lupu bei" in ca-pitala trii, la ; la fel, pentru Duca, fostul mare c-maras si slujitor in casa" al lui Vasile Lupu, ridicarea,incepind din 1669, a bisericli manastirii Cetatuia, focarde cultura greceasca in cultura tirnpului, trebuia sa con-stituie alta replica, rnult mai modest, der nu lipsita deunele noutati stilistice, in decorul sculptat i pictat, afastuoasei biserici-necropola a aceluiasi Vasile Lupu, bise-rica mandstiril Trei Iararhi, inaltata tot la Iasi cu exacttrei decenii inainte, in 1639 (nu mai putin, In texte tipa-rite la Cettula in aceasta vi-eme, descendenta spirituala lui Gheorghe Duca din rnodelul Vasile Lupu era, meta-f oric, afirmata).

Un deosebit interes in ,oeea ce priveste ilustrarea na-partului dintre art. i politica 11 prezinta, in secoleleXVIXVII mai cu seama, inriurirea optiunii po/itico-cul-turale asupra optiunii artistice, atunci chid ctitori saugrupuri de ctitori, domni i bolea-i, materializeazd in a-no-numentul de art orientarea lor catre unul sau altal din-tre principalele centre europene ale timpului.


Daca tot mai mult, indeosebi dupa 1600, se constatain arta romaneascd o consonanta precisa cu princapalelestiluri ale continentului anume manierismul j baroculsacolului al XVII-lea, cu izvoare felurite regasite in Ita-lia si Polonia, la Strambul, Kiev si Moscova, imbrdcind, incazul rarnanesc, o haind locala, spercific, plina de l'iteresIn cirnpul ristorbei culturii diversificarea, nuantareapeisajului politic est-european, schimbat Imeori de la de-ceniu la decenio, au operat modificari substantiale in joculalianteloa- politice ale voievozilor Moldovei i Tarii Rama-nesti sau ale principilor Transilvaniei aflati In mijloculrivalitatilor Poloniei, Habsburgilor, Venetiei i Imperiuluitoman.

Sinteza .artistica moldoveneascd a celei de a doua ju-mtti a secolului al XV-lea in care, aldturi de bogatulfond local, se pot recunoa.ste elementele bizantine paleo-loge si cele occidentale gortice de la arhitectura ctito-rillor epocii lui Stefan cel Mare (Balinesti ante 1493,Neamt, 1497), la decoratia unor manuscrise (tetraevanghe-lul de la Humor, 1473) sau a unor broderii (epitaful Marieide Mangop, 1477) fusese mai putin expresia amor opti-uni politice, cit mai ales cea a unui sincretism esteticajuns intr-o virsta clasica, intr-o zona de interferente aleRasAritului cu Apusul ; la fel, receptarea anorfologica aRenasterii in lumea oraselor si a curtilor episcopale sauprinciare transilvane din secolele XVXVI receptareajunsa uneori la o sinteza originala, inconfundabild, pa-e-cum aceea a unor forme toscane si lombarde cu clementegotioe tirz-ii (capela Laz de la Alba Iulia, 1512) seintegra, miau i curind, unrui fenomen de difuziune europeanaa unor aspecte figurative ale epocii umanitsmului la nardde Alpi.

Una dintre noutatile pe care le aduce u sine secolulal XVII-lea consta' tocmai in reflectarea fidela a unororientari politice in formele de arta adoptate. Gritor, depild, este cazul Moldovei unde primul deceniu de dupa1600 va fi dominat, la nivel a.ulic, de elemente manieristede sorginte polona, reounoscute fie intr-o brodere fume-rara de la Suoevita (cera a lui lerernia vod, 1606), fle inarhitectura i sculptura bisericli Dragomirna (ante 1609),intr-o epoca de aliante politice statornice ale Movilestilor


Cu Republica nobiliard a regilor de La Varsovia ; Fi fe!,in anii '30 ai secolului al XVII-lea legdturile lui VasileLupu cu curtea otomand a lui Murad al IV-lea explicd Inbun parte puternioul gust al primei prti a domniei vale-vodului de la Iasi i decorul fabulos, cu motive islamice,al fatadelor bisericii Trei Ierarhi ; dupd cum tendinteleaceluiasi voievod de apropiere politicd de regatul polono-lituan, dup 1645, explica' in cea mai 1-liare parte celabanaspect, occidentalizant, al aceleiasi domndi, ilustrat deformele barocului italian venite prin Micra' polonezdescifrate in modenatura fatadelor bisericii mAndstiriiGolia din Iasi.

Explicatii similare se pot propune in legAturd cu ce-racterul singular al citorva ctitorii reprezentative din se-colul al XVII-lea in Tara Romaneasca : ne referim la celeale boierului cArturar Udriste 1\ldsturel, la cele ale Cr'n-tacuzini/or familiarizati, in egald mdsurd, ou arta ori-entald si cu mediul de cultura veneto-padovan , la celeale lui Constantin Brancoveanu ce si-a imprurnutat nu-mele unui stil romdnesc care sintetiza intreqga traditieartisticd local a veacului cu unele forme ale baroculuiconstantimopolitan, transilvan si nord-italian.

Venind de la nivelul optiunilor politice pe plan inter-national la cel al relatiilor permanente intretinute intreele de Orne romdne in cursul aceleiasi perioade, voi re-marca In final ea arta a reflectat fidel apropierea eres-cind dintre romdnii de o parte si de alta a Carpatilor.Aceastd apropiere realizat mai ales in timpul 1-upteloramtiotomane la nivelul caselor feudale, dar permaneritla nivelul folcloric si Cu strAvechi origini avut ooglindire plind de interes in monumentele cnejilor rom.dnidin Transilvania si Banat, prin receptarea unor sugestiibizantine venite die la sud de Carpati, sau in arta ctito-riilor domnesti i boieresti din Moldova si Tara Romd-neascd unde nu au lipsit sugestii ale goticului provincialtransilvan.

Insd mai ales o datd cu a doua jumtate a secolului aIXVI-lea i cu epopeea militar din timpul lui Mihai Vi-teazul, primul unificator al romnilor, unitatea spiritualda pdmintului romnesc, evident in limbd, in literatura,In obiceluri, in folclor, devine usor de descifre si prin


mijlooirea artei. Elementele moldovenesti ale unor ctitoriibucurestene (biserioa Curtea Veche, circa 1550), munte-nismele" .unor ctitorii iesene (Galata 1583, Aroneanu1594), ecourile Renasterii inflotrate" ardelene din secolulal XVII-lea in arhitectura si soulptura Tara RomOnestiIn epoca Cantacuzinilor si a lui BrOncoveanu, in fine, rds-pindirea impresionanta a deooratiei briincovenesti pinLIn inima Transilvaniei, in Bihor, in Maramures, in Banat,la nivelul artei populare a secolului al XVIII-lea, stautoat mOrturie in acest sens. Dupd cum, in cadrul larg alacestei unitOti artistice romOnesti din pragul epocii

icanografia unor picturi mtuale taranesti de tra-ditie brncoveneasca in Mehedinti, in Gorj, in Vilcea, inBuzdu, sau unele imagini ale icoanelor si gravurilorpopulare din Transilvania nu au fost lipsite nici ele deconotatii sociale i politice. Ele explicii, in bund parte,mentalitatea prerevolutionard a epocii din jurul lui 1800,ea o nou'O' clovad a legturii intre politic si artistic cecaracterizase altddat cele mai rodnioe momente ale cul-turii vechi romAnesti.

www.dacoromanica.ro

REPERUL BRANCOVENESC

Prin rAcelile ei cristaline si definitive istoria aruncd inpenumbra izbinzilor majore ele pclliticii 0 ale statelorpuzderia de drarne ootidiene ale oamenilor, i aceastaadesea decit s-ar cuveni. Luindu-si o superba revansd, po-ezia, cu miscAtoarea ei umanitate fixata intr-un ouvintportrivit" face dinir-un moment dramatic al omului con-fruntart ou aceeasi istorie, o amintire mereu perpetuati sievocat de imaginerul postetrittii. Aproape fiecare romnstie, desigur, pe calea celei mai celebre Scrisori" emi-nesciene, infruntarea mosneagului" cu sultanul in prezivaRovinelor sau, pe drumul legendelor oulese de Namlce,teribilele lupte ale inving&torului de la Podul Inalt. Darprobabil nimic nu 1-a impresionat mai rnult In ordineaimediat a afectivului ca tragedia singeroasd din inimaveril 1714 cind un voievod de fastuoasa aura monarhica,carre domnise peste un sfert de veac intr-un soaun prin-ciar de la miaznoapte de Dundre, murea decapitat aufiii sal in Stambulul Ialelelotr" lui Ahmed al 111-lea.

Prin Cintecul lui Constantin vod l3rancoveanu", de-venit de-'a lungul ultimelor doua secole balad, vicleim,colind, ba chiar i joc", drama folclorica intrata- in re-pertoriul unor minen i din Transilvania, fiecare generatiea putut citi i asculta, presrata cu eterne pilde moraledespre nlrile i caderile omului, o poveste mintunata

46

www.dacoromanica.ro

I Auzita in lumea toata", al carui ecou, pierdut, Striga/ Pre inparatul blestema : / Oh pagine i spurcate,/Cum ne tai fard dreptate ? / Cu ce-ti sintem vinovati,/ De perim nejudecati ?".

Rsunind atit de dureros intre cosingenii dornnului dela Bucureti, grozava fapta petrecuta in Seraiul turcescintr-o vreme de parelnic zenit al Sublimei Porti Petrucel Mare abia fusese invins la Stanilesti pe Prut, Moreeasi Venetia emu amenintate de campaniile acum pregatite

a avutt ecouri in constiinta publica europeana, tragediaBrancovenilor fiind istorisita, cu variante inerente, in co-respondenta agentilor con.sulari din Levant, in inforrnatiianonime, relatan i de calatorie rasfrinte a endul lor incontemporane pagini de beletristica occidentala, cum arfi catare roman exotic al faimotsultui abate Prevost careaflase de moartea de martir a ctelui pe care Il tia dreptle Prince Bessarabe".

Sfirsitul lui Brancoveanu a fost volt, de calaii sAi,departe de chioscul sultanului, aidoma unui spectacol caresa infricoseze, de felul celor pe care ulitele Stambulululnu-1 clispretuiau niciodata. Se incheia, astfel, o vtiata deerau pared desprins dintr-o drama baroca tasa cum sescriau atitea in veacul nasterii lui Constantin v0(15_ 0viata ce ilustrase exemplar acele fortuna labilis" i roatavietii", de atitea ori rechemate In texte l imagini ale TariiRomnesti. Se incheia haluoinant, lsind lamintirea ala-turi de moartea lui Mihai Viteazul a celei mai teribilejertfe romanesti din epoca veche.

Sfirsita printr-un asemenea spectacol violent, precumat-Rea existente nobiliare ale timpului In chiarr n,ernijlocitaapropiere a Brancoveanului mide pieriserd astfel nuputini dintre cei imediat inraditi, incepind cu tatal sdu,Papa postelnicul din Brancoveni, continuind cu ambit bu-nici, Tnarele postelnic Constantin Cantacuzino si mareleban. Preda Brancoveanu cariera domneasca a .acesttniadebutase, premonitoriu parca, tot sub semnul specta-colului.

Citind cronicile TaJrii Romanesti ai fi tentat sa crezichiar, Ica insutsi actul chemrii la idomnie a lui Constan-tin Branctoveanu acum trei sute de ani dinlauntru sinu dinafara, irnprejurare ce poate da un oacrecare inteles


politicii ideologiei romanesti din aceste ultime deoeniiprefanariote va fi fost o uriasa punere in scena, demndde teatrul timpuiliui. Caracterul scenic al dialoguraor dinLetopisetul cantacuzinesc" ou finete sesizat de Cali-nescu te-ar putea face sa suspectezi o funciara dupli-citate a celui care raspundea astfel celor care 11 pofteauIn scaunul unchiului sau matern abia disprut, Serbanvocla Cantaouzino, banuitul de veleitati imperiale si rein-tregiri bizantine : mi-am lsat odihna i toatemele si mai mult fara voia mea m-ati ridicat domn".

Ezitarea, citit Intre rIndurile acestui vechi text romd-nesc, va fi fost una prolund reala si sincera de vreme ceo regsim, cu minime diferente, exprimata la fel in toateizvoarele naa-ative importante ale tirnpului : Cu mult nerv,cu schimburi de replici, iari aproape teatrale, Cronicaanonima brancoveneasca" 11 pune pe bogatrul si puternicullogoft Consta.ntin, in stare boiereasca inc, sa rosteascacuvintele dattoare de masur pentru ceea ce va fi foststatutul seniorial pe acest meridian est-european : Darce as vrea eu cu domniea, devreme ce ca un domn sint lacase mea" (marturisesc a fi tentat sa vad In aceasta oasd"a unui autentic dominus", echivalentul socio-politic, sinu doer semantic, a cc-ea ce era tot mai mult aoum, inExtremul Occident, vocabula m,aison", cu sensul ei deapartenenta la o nobil stirpe au aratat-o limpede oer-cetarile sociologice mai vechi si mai noi ale ha NorbertElias exact asa cum, in acelasi veac al XVII-lea ro-mnesc, o insoniptie de la Bistrita olte

Teodorescu,Razvan-Drumuri catre ieri.pdf

Documents

Transcript of Teodorescu,Razvan-Drumuri catre ieri.pdf