1

.

Universitatea din Bucureşti

Minoritatea ucraineană din România (1918-1940)

Coordonator ştiinţific: prof. dr. Dinu C. Giurescu Doctorand: Florin-Răzvan Mihai

Bucureşti, 2011

2

INTRODUCERE

Argument

Studierea istoriei unei minorităţi prezintă pentru orice cercetător străin de etnia

respectivă multiple dificultăţi. Trebuie depăşite bariere de natură lingvistică, culturală,

uneori chiar religioasă. Interesul pentru trecutul altor etnii este o tendinţă tot mai actuală

în istoriografia contemporană, în contextul multiculturalismului.

Cercetarea minorităţilor etnice s-a dezvoltat încă din perioada interbelică, cu

precădere în Estul Europei. La finele primului război mondial, în cadrul statelor

succesorale, odată cu trasarea noilor graniţe, au apărut minorităţi etnice care ocupau o

pondere semnificativă din punct de vedere numeric. Prin intermediul unor tratate

internaţionale, Marile Puteri au garantat membrilor acestor comunităţi drepturi şi libertăţi

cetăţeneşti. Cu toate acestea, în perioada interbelică au existat numeroase tensiuni, între

minorităţi şi autorităţile centrale. În mod constant, statele au căutat să asimileze

minorităţile sau cel puţin să limiteze permanent drepturile garantate prin tratate. Nu este

mai puţin adevărat că minoritarii s-au integrat lent, în noile entităţi statale.

A fost şi cazul minorităţii ucrainene din România, care a avut o prezenţă

demografică semnificativă: aproximativ 600.000 de indivizi, adică 3.5 % din totalul

populaţiei, conform recensământului efectuat în 1930. Ucrainenii erau a cincia

comunitate etnică importantă, după români, maghiari, germani şi evrei. În unele regiuni

ale ţării – nordul Bucovinei şi nordul Basarabiei – deţineau o majoritate relativă. În

judeţele Cernăuţi, Storojineţ, Hotin, ei ocupau multe aşezări rurale în procente de aproape

sută la sută.

În ciuda acestor cifre care oglindesc importanţa elementului etnic ucrainean în

România dintre cele două războaie, istoriografia românească, fie ea interbelică,

comunistă ori post-decembristă, a neglijat studierea trecutului acestei minorităţi. Un

destin asemănător au avut şi alte comunităţi; la fel de puţin s-a scris despre ruşii şi

bulgarii din România. În schimb, istoria evreilor, maghiarilor şi a germanilor a captat

desigur atenţia. Aşadar, demersul nostru ştiinţific, unic la momentul înscrierii proiectului

la Şcoala Doctorală, va acoperi un gol în cercetarea istorică.

3

Structură

Studierea vieţii unei comunităţi etnice obligă cercetătorul la o analiză extinsă, care

să cuprindă aspecte dintre cele mai diverse. În prezenta lucrare, am realizat acest efort

într-un singur capitol, al treilea, cel mai consistent de altfel, intitulat „Ucrainenii din

România Mare (1918-1940)”, care reuneşte informaţii referitoare la dispersia geografică

şi evoluţia numerică, activitatea societăţilor şi instituţiilor culturale, feminine, studenţeşti,

sportive, învăţământ, viaţa religioasă, structura socio-profesională a minorităţii ucrainene

şi presa în limba ucraineană. Acest vast capitol este prefaţat de un subcapitol care

prezintă în mod comparatist situaţia ucrainenilor din România, Polonia, Cehoslovacia şi

URSS, state în care au locuit comunităţi importante de ucraineni în perioada interbelică.

Lucrarea mai cuprinde cinci capitole, pe care le prezentăm în continuare. Primul

capitol, „Colonizarea ucrainenilor în teritorii cu populaţie românească”, analizează pe

scurt câteva probleme generale legate de istoria poporului ucrainean şi primele contacte

cu românii, în teritoriile care s-au aflat din 1918 în componenţa României Mari. De

asemenea, sunt expuse principalele teorii despre originea şi limba ucrainenilor.

Al doilea capitol („Relaţii diplomatice, economice şi militare româno-ucrainene în

perioada 1917-1923”) dezbate natura relaţiilor dintre cele două state, după apariţia pe

arena europeană a statului Ucraina. Sunt surprinse momentele de colaborare şi cele de

tensiune, datorate „chestiunii” Basarabiei şi Bucovinei, considerate de ucraineni ca

aparţinând spaţiului etnografic al acestei ţări. S-a insistat, în plus, asupra misiunilor

diplomatice, oficiale şi neoficiale ale Kievului la Bucureşti. Un subcapitol este dedicat

strategiei delegaţiei ucrainene de la Conferinţa de pace de la Paris din 1919 şi deciziilor

adoptate cu acest prilej.

Un alt capitol, al patrulea, „Ucrainenii în viaţa politică românească. Partide şi elite

parlamentare”, dezbate activitatea politică a ucrainenilor din România, pe mai multe

paliere: înfiinţarea partidelor politice ucrainene, prezenţa ucrainenilor în partide politice

româneşti, opţiuni extremiste, de stânga şi de dreapta şi structura elitei parlamentare

ucrainene. Nu în ultimul rând au fost evidenţiate fiefurile electorale ucrainene,

participarea la vot, comportamentul electoral şi discursul politic.

Al cincilea capitol, „Emigraţia ucraineană în România”, se referă la acei ucraineni

proveniţi din rândul refugiaţilor de război care s-au stabilit în câteva oraşe importante

precum Bucureşti, Braşov, Ploieşti, Galaţi, ş.a. Emigraţia ucraineană a fost analizată din

4

punct de vedere social, profesional, politic (existau două opţiuni politice: republicană şi

monarhistă). De asemenea, am subliniat şi activitatea Oficiului Nansen pentru refugiaţi,

precum şi raporturile dintre emigraţia ucraineană şi emigraţia rusă.

În fine, ultimul capitol, „Minoritatea ucraineană în timpul regimului autoritar

carlist (1938-1940)”, analizează perioada scurtă inaugurată de adoptarea Constituţiei de

la 1938, în care societatea românească a suferit multiple transformări care au avut

consecinţe asupra comunităţii ucrainene. Am surprins eforturile de colaborare ale

liderilor ucraineni cu Frontul Renaşterii Naţionale, principalele revendicări naţionale ale

ucrainenilor în această perioadă, „problema ucraineană” în context european în preajma şi

la începutul celui de-al doilea război mondial.

S-a acordat un spaţiu generos anexelor lucrării, referitoare la prezenţa numerică a

ucrainenilor pe provincii istorice, regiuni, judeţe, localităţi, structura demografică,

structura socio-profesională. Din documente şi anuare ale vremii, am extras informaţii

importante despre clerul ucrainean greco-catolic din Bucovina şi Maramureş şi personalul

didactic de origine ucraineană din învăţământul primar. Câteva hărţi (ale României

interbelice, Republicii Populare Ucrainene, provinciilor Bucovina şi Basarabia, judeţelor

Hotin şi Maramureş) marchează dispersarea geografică a ucrainenilor şi ponderea lor în

anumite localităţi/judeţe/provincii. Lucrarea cuprinde o listă de abrevieri care s-au folosit

pe parcurs, spre a facilita lectura cititorului.

Metodologie, obiective

Când prezenta lucrare se afla abia în stadiul de proiect înaintat Şcolii Doctorale a

Facultăţii de Istorie (2008), existau deja doi ani de preocupări pentru această temă. Astfel

încât, în pofida perioadei restrânse rezervate documentării şi redactării tezei de doctorat,

de trei ani, am avut „curajul” să propunem de la început o analiză cvasi-completă asupra

minorităţii ucrainene din România. A fost chiar unul dintre obiectivele noastre, să

pătrundem în toate palierele vieţii acestei comunităţi, indiferent că era vorba de aspecte

economice, culturale, religioase, educaţionale, politice, ş.a.m.d. Ne-am permis şi să

extindem cercetarea la toate comunităţile de ucraineni, din provinciile Basarabia,

Bucovina, Maramureş şi Severin. Desigur, din cauza importanţei numerice şi istorice, ne-

am concentrat asupra primelor două regiuni.

5

Un alt obiectiv a fost să reliefăm diferenţele dintre situaţia ucrainenilor din

perioada austriacă, respectiv rusă, dinainte deci de 1918, şi situaţia lor din perioada

românească, pe fiecare dintre palierele menţionate mai sus.

Au existat legături între comunităţi ucrainene stabilite în cele patru provincii ?

Cum s-au manifestat ? Ce diferenţe de evoluţie istorică au existat ? Gradul de conştiinţă

naţională a fost egal peste tot ? Iată câteva întrebări prin care am atins un alt obiectiv

important: să descriem asemănările şi diferenţele dintre ucrainenii basarabeni, bucovineni

şi maramureşeni.

Nu mai puţin importantă a fost o altă direcţie de cercetare, prin care am încercat să

stabilim gradul de implicare a elitei ucrainene în viaţa statului român. A fost o integrare

deplină ? Care au fost clivajele dintre comunitatea ucraineană şi autorităţile centrale de la

Bucureşti ?

În sens invers, am studiat modul în care guvernele României s-au raportat la

„problema ucraineană”. În special, am urmărit legislaţia aplicată în acest sens, diferenţele

de strategie dintre naţional-ţărănişti şi liberali, discrepanţele dintre promisiunile electorale

şi realizările ulterioare.

În fine, ne-am propus şi o analiză comparativă a situaţiei ucrainenilor în state de o

factură asemănătoare cu a României, precum Cehoslovacia şi Polonia. Prin această

metodă, am înţeles mai bine specificul fiecărui caz şi am descoperit, de fapt, că situaţia

ucrainenilor din România, în anumite domenii, era chiar favorabilă faţă de ţările vecine.

În acelaşi timp, comparaţia, a subliniat şi limitele democraţiei interbelice româneşti.

Prezentarea surselor

La prima vedere, tema noastră dă impresia că ar fi dificil de documentat. În

realitate, există o bogăţie a surselor documentare inedite şi edite. În demersul nostru, de

mare folos ne-a fost cercetarea la Arhivele Naţionale Istorice Centrale, unde am

identificat documente esenţiale despre minoritatea ucraineană în fonduri precum Casa

Regală-Diverse, Direcţia Generală a Poliţiei, Inspectoratul General al Jandarmeriei,

Ministerul de Interne Diverse, Preşedinţia Consiliului de Miniştri (Jurnale), Preşedinţia

Consiliului de Miniştri. Serviciul Special de Informaţii. Trebuie făcută totuşi o precizare.

În toate aceste fonduri se regăsesc mai ales note şi sinteze informative despre

„iredentismul ucrainean”, sintagmă care reuneşte acele manifestări naţionaliste ale

ucrainenilor, din domenii dintre cele mai diverse: activitatea funcţionarilor (preoţi,

6

învăţători), activitatea politică (Partidul Naţional Ucrainean, Partidul Comunist din

România şi organizaţiile-paravan ale acestuia), organizarea de manifestări cultural-

artistice.

Din cauza caracterului specific al informaţiilor care emană de la autorităţile

poliţieneşti (Siguranţă, Jandarmerie), uneori cu un grad redus al acurateţei sau cu tendinţă

speculativă, de câte ori am avut posibilitatea, am verificat şi dublat informaţia cu alte

surse. Acestea au fost extrase din alte fonduri de arhivă (Comitetul Central al Partidului

Comunist Român – F 95, Ministerul de Război, Ministerul Justiţiei. Direcţia Judiciară,

Partidul Comunist Român Comitetul Regional Bucovina, Partidul Social Democrat din

Bucovina, Uniunea Jărănească RevoluJionară – Vîzvolenia, Uniunea Tineretului

Comunist din Bucovina, Ministerul Propagandei Naţionale (Vol. I – presa internă),

Fondul personal Constantin Meissner, Fondul personal Ioan Pelivan. Din Fondul personal

Sabin Manuilă am utilizat acele informaţii referitoare la structura etnografică a populaţiei

României interbelice. Aspecte importante sociale, culturale, religioase au fost extrase din

fondurile Ministerul Agriculturii (Comitetul agrar), Ministerul Agriculturii (Reforma

agrară din 1921), Ministerul Cultelor şi Artelor, Ministerul Instrucţiunii.

De mare ajutor ne-a fost şi cercetarea la Arhiva Diplomatică a Ministerului

Afacerilor Externe, de unde am utilizat documente cuprinse în Fondul nr. 71 (1920-

1944)/U.R.S.S.

Sigur că a trebuit să completăm sursele inedite cu altele publicate, fie în perioada

studiată, fie ulterior. Atenţia noastră s-a îndreptat spre publicaţiile oficiale ale instituţiilor

locale din judeţe cu populaţie ucraineană (Cernăuţi, Hotin, Storojineţ, mai ales), cum ar fi

anuare ale liceelor, eparhiilor, universităţilor, cooperativelor, monitoare oficiale ale

judeţelor, buletine ale inspectoratelor şcolare regionale. În plus, am studiat anuare

generale ale învăţământului primar şi secundar şi Mitropoliei Bucovinei, buletine

statistice ale României, şematisme ale clerului greco-catolic. Viziunea politică a elitei

ucrainene a fost expusă prin intermediul discursurilor din Adunarea Deputaţilor şi Senat,

utilizate de noi.

Alte lucrări esenţiale utilizate in extenso, recomandate de altfel oricărui cercetător

al perioadei interbelice în spaţiul românesc, au fost culegerea de legi agrare întocmită de

G. Alexianu, „Codul general al României” al lui C. Hamangiu şi Recensământul general

al populaţiei României din 1930. Două culegeri de documente, publicate după 1989, au

fost, de asemenea, utilizate: „Unirea Basarabiei şi a Bucovinei cu România (1917-1918).

Documente” (coordonat de Ion Calafeteanu şi Viorica-Pompilia Moisiuc) şi „Minorităţile

naţionale din România. 1918-1930” (2 volume, coordonat de Ioan Scurtu).

7

Din domeniul memorialisticii, am reţinut acele evocări despre evenimentele

dramatice care au condus la unirea Basarabiei şi Bucovinei cu România, cu accent pe

implicaţiile diplomatice şi comportamentul ucrainenilor din aceste provincii în anii 1917-

1918.

Am reunit lucrările publicate înainte de 1940, lipsite de distanţarea temporală

specifică cercetării istorice, într-o secţiune aparte, denumită „scrieri de epocă”, care au

caracter atât general, cât şi special. Din punct de vedere al problematicii abordate

volumele acoperă cele mai diverse teme, fiind vorba despre autori români şi străini

(inclusiv ucraineni), în egală măsură. Câteva exemple: Constantin Angelescu, Ion Nistor,

Antony Babel, Teodor Bălan, Petre Cazacu, Vasil Dutceak, Onisifor Ghibu, Miron

Kordouba, Stefan Rudnitsky, ş.a.

O sursă importantă a constituit-o literatura de specialitate. Am încercat, pe cât

posibil, să acordăm o pondere importantă nu numai lucrărilor publicate de autori români,

ci şi celor aparţinând străinilor, ucraineni în special; au avut prioritate cele apărute recent

şi cele care au introdus informaţii noi în circuitul ştiinţific. Am utilizat volume de autor,

volume colective de autori, studii în reviste ştiinţifice, chiar şi articole de presă.

De mare folos ne-au fost câteva instrumente de lucru, albume, enciclopedii,

dicţionare. Pe larg, am studiat presa locală, care a apărut în localităţi precum Cernăuţi şi

Chişinău, şi centrală, în limba română şi ucraineană. Ştiri importante despre minoritatea

ucraineană din România am descoperit în săptămânalul „The Ukrainian Weekly” (New

York), publicat în limba engleză. Publicaţia este interesantă şi din alt punct de vedere,

deoarece oferă o imagine amplă despre cum era perceput, prin „ochii” diasporei

ucrainene, tratamentul conaţionalilor stabiliţi în România.

Printre puţinele resurse disponibile pe internet la care am apelat, menţionăm în

mod expres „Enciclopedia Ucrainei”. La iniţiativa Institutului Canadian de Studii

Ucrainene (Canadian Institute of Ukrainian Studies, CIUS), din cadrul Universităţii

Toronto, s-a publicat pe internet Enciclopedia Ucrainei1 , care diseminează în spaţiul

virtual ediţia „Enciclopedia Ucrainei” apărută între 1984-1993, în cinci volume.

Avantajul acestei opere este că beneficiază de contribuţiile unor specialişti, completează

informaţiile cu ultimele date şi interpretări şi apare în limba engleză, astfel încât

beneficiază de o mare vizibilitate în comunitatea ştiinţifică şi nu numai. Am utilizat

numeroase „voci” ale acestei enciclopedii, referitoare la realităţi din Bucovina

ante/interbelică. Printre dezavantaje, trebuie menţionată totuşi utilizarea aproape

1 http://www.encyclopediaofukraine.com/info.asp [accesat la 13.05.2011].

8

exclusivă a surselor şi autorilor ucraineni, ceea ce afectează echidistanţa ideologică şi, în

unele cazuri, corectitudinea informaţiei.

Rămâne un neajuns faptul că nu am studiat în arhivele Regiunii Cernăuţi

(Ucraina) 2 . Totuşi, după cum o atestă volumul publicat de Daniel Hrenciuc despre

ucrainenii din Bucovina3, multe dintre documentele aflate în fondurile arhivei cernăuţene

se regăsesc la Bucureşti. În schimb, vizita de documentare în Republica Moldova,

efectuată în octombrie 2009, prilejuită de schimburile inter-academice dintre Academia

Română şi Academia de Ştiinţe a Moldovei, ne-a facilitat accesul la volume esenţiale

aflate în patrimoniul Bibliotecii Naţionale din Chişinău.

Stadiul cercetării

Diversitatea etnică a Bucovinei şi Basarabiei a generat mai multe grile

interpretative a trecutului mai îndepărtat sau mai recent al acestor provincii. Încă din

epocă, intelectualii români şi ucraineni au lansat teorii diferite despre evenimente

revelatoare pentru structura etnografică. Acestei „confruntări” ştiinţifice, perpetuate de

istoriografiile post-comuniste din România şi Ucraina, li s-au adăugat în timp şi alte

teorii. În cazul Bucovinei, autori străini, în special germani, austrieci şi evrei, au aşezat în

antiteză politica echidistantă a Vienei faţă de problemele naţionale – sintetizată prin

celebra formulă a lui „Homo Bucovinensis” – şi politica „românizării” din perioada

1918-1940.

În România, interesul pentru istoria comunităţii ucrainene a fost marginal. În

perioada interbelică, cel mai prolific şi competent istoric preocupat de problema

raporturilor româno-ucrainene a fost fără îndoială Ion Nistor (1876-1962), originar din

districtul Rădăuţi, ministru liberal, profesor şi rector al Universităţii din Cernăuţi,

personalitate marcantă a vieţii politice şi intelectuale a României Mari. În câteva decenii

de activitate ştiinţifică, pe această temă, I. Nistor a redactat articole şi volume esenţiale, a

ţinut cursuri la Universitatea bucovineană şi a formulat discursuri memorabile în

Parlamentul de la Bucureşti.

Tradiţia cercetării raporturilor româno-ucrainene a fost reluată în 1992, la Rădăuţi

(jud. Suceava), prin înfiinţarea Centrului de Studii „Bucovina”, redenumit din anul

2 Deplasările în state situate în afara Uniunii Europene nu sunt subvenţionate în programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. 3 Daniel Hrenciuc, Provocările vecinătăţii. Ucrainenii bucovineni în regatul României Mari (1918-1940). Contribuţii, Iaşi, Tipo Moldova, 2010.

9

următor Centrul pentru Studierea Problemelor Bucovinei. Funcţionând sub egida

Academiei Române, centrul este condus de academicianul Dimitrie Vatamaniuc.

Rezultatele cercetării sunt răspândite în mediul ştiinţific în cadrul conferinţelor

internaţionale pe care le organizează şi a revistei de specialitate „Analele Bucovinei”.

Printre cercetători trebuie menţionaţi Marian Olaru, Ştefan Purici, Rodica Iaţencu, ş.a.

Numai că atenţia lor s-a îndreptat asupra istoriei antebelice a Bucovinei, a tensiunilor din

1918 şi a formelor de iredentism ucrainean.

În 2010, a apărut volumul „Provocările vecinătăţii. Ucrainenii bucovineni în

regatul României Mari (1918-1940). Contribuţii”, redactat de Daniel Hrenciuc, specialist

în istoria polonezilor din Bucovina. Chiar dacă volumul prezintă unele carenţe (informaţii

greşite, anumite inadvertenţe, stil greoi), este de apreciat că un autor a spart „gheaţa” pe

acest subiect, până atunci periferic.

Istoriografia ucraineană s-a situat pe o poziţie opusă; s-a scris mult despre

ucrainenii din România, dar într-un anumit şablon. De pildă, lucrările contemporane

reiau, în linii mari, teze mai vechi, vehiculate la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul

secolului XX. Conform acestora, ucrainenii din nordul Bucovinei şi nordul Basarabiei

erau îndreptăţiţi la autodeterminare, pe baza importanţei lor numerice. S-a insistat mai

ales asupra măsurilor „antidemocratice” luate de autorităţile române împotriva

ucrainenilor. Istoricii preocupaţi de această problematică, fie că au publicat în Ucraina,

fie în străinătate (Canada, Statele Unite ale Americii)4, au contestat unirea Bucovinei cu

România. În scrierile lor, regimul interbelic românesc este tratat ca „regim de ocupaţie”.

Doar comunităţile din Bucovina şi Maramureş au stârnit un interes deosebit. Nu

cunoaştem vreun volum dedicat ucrainenilor din Basarabia dintre cele două războaie.

A treia direcţie istoriografică, axată pe problemele etnice din Bucovina, a fost

lansată de diverşi cercetători occidentali, care au analizat apartenenţa culturală a acestui

spaţiu la Europa centrală (Mitteleuropa, în limba germană). În operele lor, ei au reliefat

diversitatea etno-culturală a Bucovinei, sugerând o armonie desăvârşite între popoarele

român, ucrainean, polonez, german şi evreiesc.

Pentru istorici precum Mariana Hausleitner, Erich Zollner, Otto von Habsburg,

Johannes Hampel, Adolf Armbruster, Erich Beck, F. Thedik, R. Wagner şi alţii, politica

austriacă în Bucovina, „fericită ţară a toleranţei”, a fost un exemplu de înţelegere între

popoare, un model cultural şi economic. Această direcţie de cercetare omite însă cu bună

ştiinţă situaţia iniţială a Bucovinei, al cărui caracter etnic a fost transformat printr-o 4 Iată câteva nume: Paul R. Magocsi, Orest Subtelny, Arkadi Jukovskii, V.M. Botuşanskii, Serhii Dobrjanskii, ş.a.

10

politică programată de colonizări. Autorii au aşezat în contrapondere perioada

„Bucovinei Felix” cu regimul românesc interbelic, care ar fi „degradat” provincia din

punct de vedere cultural.

Am încercat permanent să păstrăm echidistanţa faţă de punctele de vedere

partizane, pătimaşe, excesiv politizate, indiferent din ce tabără ar fi provenit.

Pentru că lucrarea se adresează cititorului român, am transliterat numele ucrainene

în varianta românească. În privinţa numelor de localităţi, în cazul celor din Bucovina, am

folosit de asemenea varianta românească; ne-am bazat pe volumul „Împărţirea

administrativă a teritoriilor alipite pe judeţe, plăşi, voloste, notariate şi comune”, editat de

Ministerul de Interne, în 1921, şi pe „Recensământul general al populaţiei României, Vol.

II, Neam, limbă maternă, religie”, apărut în 1938. Am păstrat numele localităţilor situate

în prezent în Ucraina, dar, acolo unde a fost cazul, am redat şi varianta maghiară sau

poloneză. Denumirile instituţiilor, organizaţiilor şi publicaţiilor ucrainene au fost

prezentate sub forma scrierii chirilice, transliterate cu alfabetul latin şi traduse în limba

română.

În perioada 2008-2010, am valorificat continuu părţi din prezenta lucrare.

Diseminarea rezultatelor cercetării noastre s-a realizat sub diverse forme: comunicările

„Naţionalismul ucrainean în România - etape, promotori, caracteristici” (workshop-ul

Memorie, istorie, ideologie. De la genealogiile boiereşti la Holocaust, iunie 2010),

„Dificultăţi metodologice în cercetarea minorităţii ucrainene din România” (workshop-ul

Instrumente de lucru în cercetare organizat de Şcoala Doctorală de Istorie, iulie 2010),

„Elita ucraineană din România interbelică între integrare şi păstrarea identităţii”

(Conferinţa naţională a doctoranzilor organizată de Universitatea din Cluj, septembrie

2010), „Dinamica electorală a candidaţilor minoritari din Bucovina la alegerile generale

din România interbelică” (Simpozionul ştiinţific „Partide politice şi minorităţi naţionale

din România în secolul XX”, Sibiu, noiembrie 2010), studiul „Elita politică ucraineană

din Bucovina. Dinamică electorală în alegerile generale (1918-1937)” (în curs de apariţie,

în revista Transylvanian Review).

De-a lungul celor cinci ani dedicaţi studierii istoriei ucrainenilor în România am

beneficiat de sprijinul şi sfaturile mai multor cercetători. Prin conversaţii despre istoria

României între cele două războaie mondiale şi îndemnuri pentru concretizarea temei mele

de cercetare într-un volum, Vladimir Iliescu, Ion Constantin, Florin Müller, Alexandru-

Murad Mironov, Pavel Moraru, Daniel Hrenciuc, Sorin Radu, Vasile Ciobanu, printre

alţii, mi-au oferit noi perspective de cercetare. Tuturor le mulţumesc. Adresăm calde

11

mulţumiri acad. Dinu C. Giurescu, pentru îndrumarea acordată în cei trei ani de studiu în

cadrul Şcolii Doctorale a Facultăţii de Istorie din Bucureşti.

CONCLUZII

În perioada interbelică, relaţiile dintre români şi ucraineni au fost profund marcate

de evenimentele desfăşurate în contextul dispariţiei a două imperii din Europa centrală şi de est – Austro-Ungar şi Rus. În provinciile Bucovina, Basarabia şi Maramureş, cuprinse până la primul război mondial între graniţele celor două imperii mai-sus menţionate, românii şi ucrainenii convieţuiau de mai bine de un secol. Confruntările politice şi, parţial, armate care au izbucnit în anii 1917-1918 între cele două comunităţi, au condus însă la neîncredere reciprocă, manifestată constant între 1918-1940.

Primele neînţelegeri au survenit în Basarabia, în momentul dezintegrării puterii Romanovilor. În vara anului 1917, decidenţii ucraineni au exprimat în câteva rânduri intenţia de a alipire a Basarabiei la statul ucrainean, acţiune care a fost respinsă de patrioţii basarabeni în baza „dreptului de autodeterminare şi autonomie federală a Basarabiei”. Interesul Ucrainei pentru teritoriul cuprins între Prut şi Nistru s-a reactivat în februarie-martie 1918, în timpul negocierilor premergătoare semnării Păcii de la Bucureşti, dintre România şi Puterile Centrale. Tensiunile acumulate între Ucraina, pe de o parte, şi Republica Democratică Moldovenească şi România, pe de alta, la care s-au adăugat acţiunile tot mai agresive ale bolşevicilor din regiune, au accelerat procesul de unificare a Basarabiei şi a României, oficializat prin decizia Sfatului Ţării de la Chişinău, din 27 martie 1918. În perioada următoare, între Kiiv şi Bucureşti s-a derulat un schimb dur de scrisori diplomatice, prin care Ucraina a contestat actul unirii.

În a doua jumătate a anului 1918, disensiunile dintre români şi ucraineni s-au „mutat” în Bucovina, unde exista un echilibru etnic între cele două comunităţi. Iniţial, conflictul s-a purtat în Parlamentul austriac, între reprezentanţii politici ai celor două popoare. În noiembrie 1918, în faţa presiunilor militare ale soldaţilor ucraineni, ultimul guvernator austriac, contele Etzdorf, a fost convins să predea puterea forţelor politice ucrainene, reunite într-o Radă, şi Consiliului Naţional Român. Deoarece ultimul organism, din care făceau parte românii patrioţi, a refuzat orice compromis cu partea ucraineană, Etzdorf s-a orientat către Aurel Onciul. Până la urmă, la 5 noiembrie 1918, demnitarul austriac a „împărţit” provincia Radei ucrainene, care a preluat nordul, şi lui Aurel Onciul, autointitulat „comisar al Moldovei de sus”, în sud. Cu ajutorul trupelor române conduse de gen. Iacob Zadik, Consiliul Naţional Român a preluat puterea la 11

12

noiembrie 1918, când a fost ocupat oraşul Cernăuţi. La 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei, boicotat de reprezentanţii Radei ucrainene, a decis unirea Bucovinei cu România.

Aceste momente tensionate au amprentat definitiv comportamentul statului român faţă de Ucraina. Trebuie spus că România a stabilit totuşi contacte diplomatice cu acest stat. Au existat misiuni diplomatice, de o parte şi de cealaltă, la Kiiv, Iaşi şi Bucureşti. Inconstanţa politică a vecinilor ucraineni, care au schimbat trei regimuri politice în perioada 1917-1919 (Rada Centrală, Hatmanatul şi Directoratul), a anulat vreo iniţiativă de colaborare serioasă. Singurele succese s-au înregistrat în domeniul economic, odată cu încheierea tratatului comercial din 24 octombrie/6 noiembrie 1918. Apogeul înţelegerii dintre România şi Ucraina l-a reprezentat recunoaşterea Nistrului ca frontieră, la 26 iulie 1919. Numai că în perioada următoare efemerul stat ucrainean a dispărut, fiind ocupat de forţele bolşevice. Situaţia provinciilor Basarabia şi Bucovina care s-au unit cu România s-a clarificat la Conferinţa de Pace de la Paris, desfăşurată în 1919. Cererile ucrainene au fost respinse, astfel încât între graniţele României au fost înglobaţi ucraineni care trăiau preponderent în nordul Bucovinei, sudul şi nordul Basarabiei.

Importanţa numerică a ucrainenilor din România reiese din recensământul general al populaţiei, efectuat în 1930. Conform datelor statistice, în România trăiau 582.115 ucraineni, adică 3.2 % din totalul cetăţenilor români. Aceştia formau a cincia comunitate etnică, după români (12.981.324, 71.90 %), maghiari (1.425.507, 7.9 %), germani (745.421, 4.1 %) şi evrei (728.115, 4 %). Erau stabiliţi în următoarele provincii: 314.211 în Basarabia (11 % din populaţie), 236.130 în Bucovina (27.7 %), 23.569 în Crişana-Maramureş (1.7 %), 3.885 în Banat (0.4 %) ş.a. Populaţia ucraineană avea o structură preponderent rurală: 526.826 trăiau în mediul rural (90.50 %), respectiv 55.289 în mediul urban (9.50 %).

De la o zonă la alta au existat diferenţe multiple, datorate evoluţiei istorice specifice fiecărei provincii. De exemplu, ucrainenii din Basarabia au manifestat un grad de conştiinţă naţională extrem de scăzut, aspect datorat procesului intens de rusificare. Între cele două războaie, ucrainenii basarabeni, concentraţi mai mult în nord, în judeţul Hotin, şi în sud, în judeţul Cetatea Albă, dispersaţi în mici „insule” în alte judeţe (Ismail, Tighina, Soroca), nu au avut capacitatea de a înfiinţa societăţi culturale, economice, sportive distincte. Excepţie a făcut „Prosvita”, societate culturală animată de liderii ucraineni de orientare naţional-ţărănistă din Cetatea Albă, condusă de Ilia Havriliuk.

În Bucovina, situaţia a fost inversă. Ucrainenii, obişnuiţi cu un statut cel puţin egal cu al românilor în perioada antebelică, având afinităţi puternice cu conaţionalii din Galiţia (Polonia), au dezvoltat încă din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea o

13

puternică identitate naţională. În ciuda dificultăţilor economice, birocratice şi a ostilităţii autorităţilor române, instituţiile şi societăţile ucrainene şi-au continuat activitatea la un nivel înalt, chiar dacă nu au egalat înflorirea din perioada austriacă. În nordul Bucovinei, s-a afirmat cea mai puternică organizaţie politică ucraineană – Partidul Naţional Ucrainean (UNP) – care a capacitat din punct de vedere politic populaţia ucraineană şi a asigurat o prezenţă aproape continuă de politicieni „combativi”, bine pregătiţi, în organismele legislative de la Bucureşti.

După proclamarea dualismului austro-ungar, comunitatea ucrainenilor din Maramureş şi Satu Mare a fost supusă procesului de maghiarizare, favorizat de acţiunea greco-catolicismului. Din punct de vedere economic, starea locuitorilor era foarte proastă. S-a îmbunătăţit foarte puţin după 1918, de notorietate fiind în epocă relatările despre înapoierea locuitorilor ţării Maramureşului. Manifestările naţionaliste ale ucrainenilor în această zonă au fost sporadice, deşi nu au lipsit contactele politice cu Bucovina.

În fine, în Banat, mai exact în judeţul Severin, micuţa comunitate de ucraineni, stabilită la începutul secolului al XX-lea, a jucat un rol minor în viaţa judeţului. Au fost loiali statului român, fiind oricum prea puţin numeroşi pentru a conta chiar şi la nivel local.

Încă de la începutul existenţei României Mari, prin diverse forme, ucrainenii au respins integrarea în viaţa noului stat. În articolele redactate în presa scrisă în limba maternă, prin discursurile în Parlament, în adunările politice şi culturale şi în conferinţe, elita ucraineană a denunţat „regimul poliţienesc” al statului român, datorat stării de asediu, „românizarea” ucrainenilor din nordul Bucovinei, lipsa de investiţii economice în părţile socotite „ucrainene”, presiunea asupra funcţionarilor de origine ucraineană – preoţi, învăţători, notari, funcţionari din justiţie, comunicaţii, administraţie locală –, anularea dreptului de a utiliza limba maternă în învăţământ. Urmând exemplul fruntaşilor maghiari, cei ucraineni au denunţat la Societatea Naţiunilor nerespectarea Tratatului cu minorităţile semnat de România şi de Marile Puteri în 1919. În acest sens, cel mai activ a fost avocatul cernăuţean Vasil Dutceak, preşedintele societăţii „Ruska Besida”, care a înaintat patru asemenea memorii şi a publicat în limbile germană şi română câteva volume în care a prezentat drepturile şi libertăţile cetăţeneşti solicitate de ucraineni.

Pentru a păstra coeziunea comunităţii ucrainene, s-au folosit diverse forme de agregare. Pe lângă societăţile care fiinţau dinaintea războiului, s-au constituit şi altele noi. Cele mai reprezentative au fost: Ruska besida, Narodnii dim, Ukrainska şkola, Prosvita, Bukovinskii kobzar, Mişceanskii chor (culturale), Jinocea hromada, Mironosîţi (feminine), Soiuz, Hromada, Bukovina, Ciornomore, Zaporoje, Zalesniak (studenţeşti), Roxolania (societate academică), Dovbuş (sportivă). În mediul rural, trupele de teatru şi

14

corurile organizau aproape săptămânal spectacole la care interpreţii îmbrăcau veştminte naţionale.

În anii ’30, în comunele cu populaţie ucraineană s-au constituit cooperative, care ar fi trebuit să asigure „independenţa” economică a ţăranilor ucraineni. De asemenea, pentru a ocoli sistemul învăţământului primar de stat, în care s-a introdus limba ucraineană doar pentru perioade scurte, s-au înfiinţat şcoli particulare şi s-au organizat meditaţii cu elevii. De multe ori, acestea se făceau fără aprobarea autorităţilor. Pentru întreţinerea unor publicaţii în limba maternă s-au depus eforturi financiare considerabile. Cu câteva excepţii, cum ar fi ziarul „Ceas”, publicat de Partidul Naţional Ucrainean, şi „Hliborobska pravda”, „Pravda”, publicate de ucrainenii naţional-ţărănişti, multe alte ziare, reviste, săptămânale au apărut inconstant, cel mai adesea doar câteva numere.

Absenţa unui stat ucrainean care să susţină interesele comunităţii ucrainene din România a fost compensată prin legăturile puternice cu diaspora din Polonia, Cehoslovacia, Franţa, Canada şi Statele Unite. Din aceste state străine, pe diverse căi, se primea ajutor de ordin logistic, financiar şi, atunci când era nevoie, lobby la organismele internaţionale. Ucrainenii din Bucovina citeau presa ucraineană din afară, care se primea fie prin abonamente individuale, fie prin Biblioteca Populară Ucraineană şi societăţile culturale.

Cu banii proveniţi din fonduri colectate peste hotare, s-au construit lăcaşe de cult greco-catolice, s-a asigurat stabilitatea financiară a unor publicaţii, s-au întreţinut instituţii culturale, economice şi sportive, s-au organizat manifestări prin care se cinstea memoria unor membri importanţi ai comunităţii. În mod special, trebuie menţionate contactele dintre elitele politice ucrainene de orientare democratică din Bucovina şi Galiţia. De asemenea, a existat o colaborare intensă, mai ales în domeniul cultural, între reprezentanţii ucrainenilor din Bucovina şi cei ai emigraţiei ucrainene.

În perioada interbelică, ucrainenii au avut câteva organizaţii politice proprii, formate din foşti membri ai partidelor care au fiinţat încă din timpul Imperiului Austro-Ungar. Cele mai cunoscute au fost Partidul Naţional Democrat ucrainean şi Partidul Naţional Ucrainean (UNP), ambele democratice, liberale, expresia burgheziei mijlocii urbane şi a intelectualităţii satelor. Deşi au dispus de un bazin electoral, aceste partide s-au manifestat politic doar în Bucovina şi, pentru a reuşi să trimită reprezentanţi în Parlament, s-au aliat cu partidele „româneşti” de Guvernământ.

Dintre partidele istorice din România, doar Partidul Ţărănesc, Partidul Naţional-Ţărănesc şi Partidul Social Democrat au promovat ucraineni în funcţii importante. În celelalte partide importante, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Poporului, prezenţa acestora a fost conjuncturală, de cele mai multe ori cu scopuri electorale evidente. Organizaţiile extremiste, fie de stânga (Partidul Comunist din România, Vîzvolenia), fie

15

de dreapta (Organizaţia Naţionaliştilor Ucraineni, Liga Apărării Naţionale Creştine, Garda de Fier), nu au reuşit să atragă mulţi aderenţi din sânul comunităţii ucrainene. În cazul mişcării comuniste, aceasta s-a datorat structurii rurale a populaţiei ucrainene, prea puţini muncitori ucraineni fiind activi în industria bucovineană şi basarabeană. Influenţa formaţiunilor de extrema dreaptă a fost la fel de redusă. Partidul Naţional Ucrainean, adept al mijloacelor legale în viaţa politică, prin cadrele sale recrutate dintre notabilităţile satelor cu populaţie ucraineană – învăţători, preoţi, notari, ş.a. – a stopat manifestările violente în mediul rural. Doar în perioada crizei economice, pentru o perioadă de timp, organizaţiile extremiste au câştigat adepţi ucraineni.

Deşi, în raport cu perioada antebelică, importanţa politică a ucrainenilor a scăzut, în cadrul României Mari această minoritate a avut posibilitatea să fie reprezentată la nivelul Parlamentului. Printr-un proces de adaptare la specificul democraţiei româneşti, ucrainenii au găsit modalitatea de a trimite constant deputaţi şi senatori care să apere drepturile comunităţii.

În Basarabia, participarea ucrainenilor la viaţa politică a fost mai redusă. Configuraţia etno-geografică specifică acestei provincii, cu populaţia ucraineană dispersată în mici „insule” printre români în judeţele Soroca, Bălţi, Tighina, Lăpuşna şi cu o populaţie concentrată doar în judeţele Hotin şi Cetatea Albă, nu a permis votanţilor ucraineni să trimită mai mulţi conaţionali în Parlamentul de la Bucureşti.

Statul român a încercat „reromânizarea” ucrainenilor din nordul Bucovinei, printr-un vast program cultural, care trebuia să combată activitatea societăţilor care menţineau conştiinţa naţională a ucrainenilor. Încercarea a eşuat.

Autorităţile au depus eforturi susţinute de integrare a ucrainenilor în anii ’20. procesul de centralizare declanşat de PNL a fost întâmpinat cu ostilitate de comunitatea ucraineană. Un exemplu în acest sens l-a constituit activitatea ministrului liberal al Instrucţiunii Publice, Constantin Angelescu (1922-1927 şi 1933-1937), care în primul său mandat a unificat sistemele de învăţământ din toate provinciile. El a fost contestat mai ales pentru interzicerea folosirii limbii ucrainene în şcolile primare. De altfel, în perioada interbelică, doar pentru perioade scurte de timp, autorităţile române au aprobat introducerea a câteva ore săptămânal a limbii ucrainene, ca limbă de predare.

O altă direcţie de acţiune a autorităţilor în „problema ucraineană” a fost asimilarea huţulilor. Vorbitori de limba ucraineană, ei au fost consideraţi o comunitate distinctă, descendenţi ai românilor ucrainizaţi. În 1930, la recensământul general al populaţiei, au fost contabilizaţi separat de ucraineni5.

5 Şi statul polonez a depus eforturi considerabile pentru a stimula dezvoltarea unei identităţi separate a ucrainenilor la comunităţile lemko şi boiko, locuitori din zona Carpaţilor.

16

În perioada regimului autoritar carlist (1938-1940), comunitatea ucraineană s-a integrat târziu în Frontul Renaşterii Naţionale, în comparaţie cu alte minorităţi, precum cea maghiară, germană şi bulgară. Elita ucraineană a fost defazată faţă de noile realităţi politice; evenimentele din arena internaţională au captat atenţia liderilor ucraineni, care sperau ca, după dezmembrarea Cehoslovaciei, să apară un stat ucrainean de sine stătător. Abia în 1939, s-a semnat un acord FRN, în baza căruia statul român a respectat drepturile naţionale ale ucrainenilor, mai ales în Bucovina.

Alte comunităţi semnificative de ucraineni trăiau în Polonia şi Cehoslovacia. Analizând comparativ situaţia ucrainenilor din aceste ţări şi România, am ajuns la concluzia că, în privinţa respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, Cehoslovacia s-a evidenţiat. În acest stat, ucrainenii se bucurau chiar de un anumit grad de autonomie. Cultura naţională ucraineană a primit ajutor din partea statului doar în Cehoslovacia, unde au fost subvenţionate de la bugetul public societăţi ucrainene şi instituţii de învăţământ. În Galiţia poloneză aceste societăţi au fost finanţate din fondurile comunităţi şi prin donaţii, dar au fost tolerate de stat. În schimb, în România, societăţile au fost şicanate permanent de autorităţile centrale, care au contrapus ofensiva culturală de „reromânizare” a rutenilor din nordul Bucovinei. În învăţământ, o situaţie foarte bună o aveau rutenii din Cehoslovacia şi din Polonia, care aveau şcoli proprii, ore în limba maternă şi chiar o Universitate Ucraineană, la Praga. În Bucovina şi în Basarabia, iniţiativele similare ale ucrainenilor au fost sortite eşecului.

În cazul situaţiei economice există câteva asemănări între cele trei cazuri. În toate ţările, în regiunile cu populaţie ucraineană reforma agrară a eşuat deoarece s-au distribuit loturi prea mici; regiunile locuite de ucraineni nu au fost prioritare pentru guvernele statelor succesorale, aflându-se la periferie şi cu un profil agrar; nu s-au făcut investiţii nici în infrastructură, cu excepţia unor încercări din partea Cehoslovaciei.

În fiecare stat, ucrainenii au putut participa la viaţa politică şi au înfiinţat partide politice proprii. În Polonia, UNDO a înregistrat succese notabile, în timp ce, în România, UNP a fost adeptul alianţelor electorale cu Guvernul, strategie prin care a obţinut reprezentare parlamentară continuă. Printre ucraineni, partidul comunist a înregistrat cel mai mare succes în Cehoslovacia, dar trebuie ţinut cont de faptul că în acest stat mişcarea comunistă era legală, spre diferenţă de Polonia şi România. Extrema dreaptă ucraineană s-a afirmat puternic doar în Polonia, unde a fost responsabilă de numeroase atentate. În schimb, în Cehoslovacia şi în România a câştigat adepţi doar în mediile studenţeşti, fiind puternic contestată de politicienii tradiţionali. Se pune totuşi întrebarea de ce doar în Polonia anumite segmente ale comunităţii ucrainene au adoptat o atitudine violentă faţă de autoritatea centrală şi au recurs la asasinate politice, câtă vreme, în anumite domenii, situaţia ucrainenilor din România era

17

asemănătoare. O explicaţie ar fi tradiţia ultranaţionalistă a Galiţiei, denumită „Piemontul ucrainean”, motor al conştiinţei şi identităţii ucrainene din secolul al XIX-lea. O altă explicaţie ar fi şi aşezarea compactă, masivă, a comunităţii ucrainene în această provincie. Bucovina avea o compoziţie etnică mult mai diversă, iar ucrainenii se aflau în inferioritate numerică faţă de români.

Cu siguranţă, prezenta lucrare nu a epuizat o temă aflată abia de câţiva ani în atenţia cercetării româneşti. Pe măsura deschiderii arhivelor ucrainene şi unei colaborări cu institutele de istorie din ţara vecină, vor apărea informaţii importante.

Suntem convinşi că un volum despre ucrainenii din România, pe care avem în vedere spre publicare în anul următor, ar contribui nu numai la o bună cunoaştere a minorităţii ucrainene, dar şi a întregii perioade interbelice, a puterii de asimilare şi a politicii în materie de minorităţi a tânărului stat unitar român, dar şi la înţelegerea disputelor teritoriale, mai vechi şi mai noi, dintre România şi Ucraina.

IZVOARE ŞI BIBLIOGRAFIE

I.A. Fonduri arhivistice

Arhivele Naţionale Istorice Centrale

- Fondul Casa Regală Diverse: Dosar 1, 11/1922, 1/1932; - Fondul Comisia Centrală Electorală: Dosar - Fondul Comitetul Central al Partidului Comunist Român – F 95: Vol. 7 (Dosar 14148, 14155, 14159, 14230, 14236, 14237, 14305, 14154); - Fondul Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist (1922-1933); - Fondul Direcţia Generală a Poliţiei: 1, 11, 19/1918, 1, 2/1920, 34/1921, 3, 38/1922, 17, 27, 29, 39, 46, 47/1925, 55, 69, 71/1926, 6, 39, 74/1927, 6, 20, 36, 47, 60, 70, 92, 129, 148/1928, 75, 76, 198/1929, 4, 107, 114/1930, 94/1931, 2, 26, 94/1932, 2/1934, 6, 80, 172/1935, 5, 206/1936, 35, 84, 189, 256, 257/1937, 15, 16, 158, 181, 182, 253/1938; - Fondul Inspectoratul General al Jandarmeriei: 7, 8, 9/1933, 5/1934, 38/1935, 9, 33, 45/1936, 1, 3, 43, 44/1937, 2, 17, 19, 27, 63/1938, 12, 18, 53, 73, 75/1939, 6, 38, 90/1940; - Fondul Ministerul Agriculturii. Comitetul agrar (1920-1939): 29/1923, 3/1924, 1/1934; - Fondul Ministerul Agriculturii. Reforma agrară din 1921: Dosar 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 55, 62, 81, 89, 106, 107, 117, 119, 135, 136, 137, 138, 140, 147, 150;

18

- Fondul Ministerul Cultelor şi Artelor (1921-1932, 1933-1944): 106, 107, 152, 153, 156, 172/1921, 109, 131, 132/1922, 185/1923, 165/1924, 129, 131, 138, 139/1925, 104/1927, 138, 176/1928, 112, 118/1929, 61/1930; - Fondul Ministerul de Interne Diverse: Dosar 1/1918, 6/1933; - Fondul Ministerul de Război: Dosar 142, 146; - Fondul Ministerul Instrucţiunii (1922-1932): Dosar 458/1921, 29, 144/1922, 86, 87, 306, 310/1929, 41/1932; - Fondul Ministerul Justiţiei. Direcţia Judiciară, Vol. I-II: 154/1920, 90/1921, 89/1922, 81, 87, 92/1923, 80, 87/1924, 91/1926, 74/1928, 61, 68, 118/1929, 61, 67/1930, 86/1931, 13/1932, 59/1933, 73/1934, 99/1935, 9, 81/1936, 9, 49/1937, 11, 23/1938, 47/1940; - Fondul Ministerul Propagandei Naţionale (Vol. I – presa internă): Dosar 121, 153, 224, 408, 415; - Fondul Oficiul Naţional al Colonizării (1924-1947); - Fondul Partidul Comunist Român Comitetul Regional Bucovina: Dosar 2, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 21, 30, 43, 68, 71; - Fondul Partidul Social Democrat din Bucovina (1922-1923): Dosar 43, 72/1922, 92/1923; - Fondul personal Constantin Meissner: Dosar V/200, V/201; - Fondul personal Ioan Pelivan: Dosar 299, 349, 407, 480; - Fondul personal Sabin Manuilă: Dosar III/34; X/31, X/77, X/153, XII/77, XII/198; - Fondul Preşedinţia Consiliului de Miniştri. Jurnale (1917-1944): 6, 16, 17, 19, 20, 23, 32, 39/1918, 2, 70, 98, 113, 121/1920, 46/1921, 10/1926, 2, 21, 23/1938, 116, 117, 118, 142, 144, 240/1939, 191, 198, 214, 216, 240/1940; - Fondul Preşedinţia Consiliului de Miniştri. Serviciul Special de Informaţii (1920-1949): 37, 43/1934, 13/1935, 43/1937, 12/1939, 17, 134/1940; - Fondul Uniunea Jărănească RevoluJionară – Vîzvolenia: Dosar 1-7; - Fondul Uniunea de Repatriere Ruso-Ucraineană din România: Dosar 1; - Fondul Uniunea Tineretului Comunist din Bucovina: Dosar 7, 24.

Arhiva Diplomatică a Ministerului Afacerilor Externe

- Fondul nr. 71 (1920-1944)/U.R.S.S., volumele nr.: 38, 40, 42, 43, 131.

I.B. Documente publicate

ALEXIANU, G., Legile agrare (1917-1936), Editura Librăriei „Universala” Alcalay et Co, Bucureşti, f.a. Anuarul «Socec» al României Mari (1924-1925), Editura „Socec&C” S.A., Bucureşti, 1925

19

Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937, Editura Consiliului eparhial ortodox al Bucovinei, Cernăuţi, 1938 Anuarul Statistic al României, Bucureşti, 1925, 1929 Arhiepiscopia consistorială, Kalendar na zviceainii rik, Cernăuţi, 1925-1933 BODNĂRESCU, Leonida, Anuarul liceului-internat Regele Ferdinand I din Storojineţ, Bucovina, pe anii şcolari 1925/26 şi 1926/27, Editura proprie, Storojineţ, 1927 Buletinul Inspectoratului Regional Şcolar Cernăuţi, Cernăuţi, 1937-1939 Buletinul Oficial al serviciului de învăţământ local Cernăuţi, Cernăuţi, 1936 Buletinul Oficial Şcolar al judeţului Storojineţ, Storojineţ, 1931-1932 Buletinul Statistic al României, Bucureşti, 1921, 1923-1924, 1937 CALAFETEANU, Ion, MOISIUC, Viorica-Pompilia, Unirea Basarabiei şi a Bucovinei cu România (1917-1918). Documente, Editura Hyperion, Chişinău, 1995 CIOBOTARU, Valeriu, Anuarul Eparhiei Chişinăului şi Hotinului (Basarabia), Tipografia Eparhială, Chişinău, 1922 Desbaterile Adunării Deputaţilor, 1928-1932 Desbaterile Senatului, 1926-1927 DOBRINESCU, Valeriu Florin, PĂTROIU, Ion, Documente străine despre Basarabia şi Bucovina (1918-1944), Vremea, Bucureşti, 2003 Episcopia Hotinului. Anuar, Tipografia Eparhială „Cartea Românească”, Chişinău, 1930 HAMANGIU, C., Codul general al României (codurile, legile şi regulamentele uzuale în vigoare) 1856-1930, Vol. XVII, Legi uzuale. 1929, Alcalay &Co, Bucureşti, f.a. ISPIR, Mircea, ŞTEFĂNESCU, Lazăr, Almanahul învăţătorilor din Cetatea Albă, f.l., f.e., 1934 KIRIŢESCU, Constantin, Ministerul Instrucţiunii Publice, Cultelor şi Artelor, Direcţiunea Generală a Învăţământului Secundar, Anuarul învăţământului secundar din România pe anul 1924-1925. Precedat de o expunere asupra desvoltării învăţământului secundar şi a situaţiei sale în anul şcolar 1924-1925, Tipografia Curţii Regale, Bucureşti, 1925 Ministerul de Interne, Împărţirea administrativă a teritoriilor alipite pe judeţe, plăşi, voloste, notariate şi comune, Imprimeria statului, Bucureşti, 1921 Ministerul Industriei şi Comerţului. Direcţiunea Generală a Statisticei. Serviciul Regional de Statistică din Cernăuţi, Dicţionarul Statistic al Bucovinei întocmit pe baza rezultatelor recensământului populaţiei din 28 fevruarie 1919, Tipografia „Gutenberg” Societate Anonimă, Bucureşti, 1922 Ministerul Instrucţiunii Publice, Cultelor şi Artelor, Anuarul învăţământului primar, Bucureşti, 1933 Ministerul Instrucţiunii. Direcţiunea Generală a Învăţământului Secundar, Anuarul şcoalelor secundare publice de băeţi şi de fete din România în anul şcolar 1922-1923, Tipografia România Nouă, Bucureşti, 1923

20

Monitorul Oficial al judeţului Cernăuţi, anul I, 1926 Monitorul Oficial al judeţului Cernăuţi, Cernăuţi, 1926-1928 Monitorul Oficial, Bucureşti, 1919-1937 NISTOR, Ion (ed.), Anuarul Universităţii Regele Carol al II-lea din Cernăuţi pe anul de studii 1936-1937, Institutul de Arte Grafice „Glasul Bucovinei”, Cernăuţi, 1937 NISTOR, Ion (ed.), Anuarul Universităţii Regele Carol al II-lea din Cernăuţi pe anul de studii 1937-1938, Institutul de Arte Grafice „Glasul Bucovinei”, Cernăuţi, 1938 Notes presentées par la delegation ukrainienne, Paris, 1919 Oficiul Naţional al Cooperaţiei Române, Anuarul cooperaţiei române (1928-1933), Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1935 Primăria oraşului Cernăuţi, Anuarul funcţionarilor Primăriei Cernăuţi pe anul 1925, Institutul de Arte Grafice şi Editură „Glasul Bucovinei”, Cernăuţi, 1925 Prodan, Domiţian, Anuarul general al Municipiului Cernăuţi (1936), Institutul de Arte Grafice şi Editură „Glasul Bucovinei”, Cernăuţi, 1937 Recensământul general al populaţiei României din 30 decemvrie 1930, Vol. II, Neam, limbă maternă, religie, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1938 Recensământul general al populaţiei României din 30 decemvrie 1930, Vol. VII, Profesiuni. Populaţia pe clase şi grupe de profesiuni după sexe, vârstă, instrucţie şi neam; situaţia în profesie a activilor, Editura Institutului central de Statistică, Bucureşti, f.a. SĂHLEANU, Emilian, Anuarul Învăţământului Primar din Regiunea XIV Cernăuţi, Tipografia Mitropoliei Silvestru, Cernăuţi, 1929 SCURTU, Ioan, BOAR, Liviu (coord.), Minorităţile naţionale din România. 1918-1925, Arhivele Statului din România, Bucureşti,1995 Şematismul veneratului cler al Eparhiei Greco-Catolice Române a Maramureşului pe anul 1932, Dacia, Baia Mare, 1932 The Roumanian Occupation in Bessarabia. Documents, Paris, 1919 THEODORU, G., Statistica învăţământului public şi particular din România pe anii şcolari 1919-1920 şi 1920-1921, Tipografia Curţii Regale F. Göbl Fii, 1924 THEOHARI, Maria C., Anuarul Liceului de Fete „Iulia Hajdeu” din Hotin. Pe anii 1923-1929, Tipografia M. Landvigher, Hotin, 1930 Treaty of Peace signed at Brest-Litovsk between the Central Powers and the Ukrainian People’s Republic. Together with the supplementary Treaty thereto, His Majesty’s Stationery Office, London, 1918

II. Memorii, jurnale, amintiri, corespondenţă BOGOS, Dimitrie, La răspântie. Moldova de la Nistru (1917-1918), Întreprinderea Editorial-Poligrafică Ştiinţa, Chişinău, 1998 CRIHAN, A., Cum s-a făcut Unirea Basarabiei, Madrid, Editura Carpaţii, 1969

21

CZERNIN, Ottokar, In the World War, Cassell and Company, London, f.a. GHYKA, Dimitrie, Memorii (1920-II), în „Magazin Istoric”, 2000, Nr. 3 HAREA, Vasile, Basarabia pe drumul Unirii. Amintiri şi comentarii, Editura Eminescu, Iaşi, 1995 MARGHILOMAN, Alexandru, Note politice. 1897-1924, vol. IV, Editura Institutului de arte grafice Eminescu S.A., Bucureşti, f.a. MOTRESCU, Loghin, Istoria baptiştilor din Bucovina. De la 1911 până la 31.XII.1943, http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2009/04/23/baptistii-din-bucovina-partea-ii NISTOR, Ion I., Amintiri răzleţe din timpul Unirii, Editura Glasul Bucovinei, Cernăuţi, 1938

III. Scrieri de epocă AMBROJEVICI, Toma, ANDREESCU Ştefan, Studiu economic agricol al jud. Hotin şi propuneri economice în legătură cu reforma agrară, Tipografia M. Landvigher, Hotin, 1923 AMBROJEVICI, Toma, Monografia agricolă a judeţului Hotin cu specială considerare a factorilor naturali şi economici, care au influenţat producţia agricolă a anului 1928, 1929 ANGELESCU, Constantin, Activitatea Ministerului Instrucţiunii (1922-1926), Cartea Românească, Bucureşti, 1926 ANGELESCU, Constantin, Lege asupra învăţământului particular, Cartea Românească, Bucureşti, 1926 ARBORE, Zamfir C., Basarabia în secolul XIX, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, Bucuresci, 1898 ARBORE, Zamfir C., Ukraina si România, Bucureşti, Tipografia Curtii Regale, 1916 AUERBACH, Bertrand, Les races et les nationalités en Autriche-Hongrie, Librairie Félix Alcan, Paris, 1917 BABEL, Antony, La Bessarabie. Etude historique, ethnographique et economique, Librairie Félix Alcan, Paris, 1926 BĂLAN, Teodor, Suprimarea mişcărilor naţionale din Bucovina pe timpul războiului mondial 1914 – 1918, Editura Autorului, Cernăuţi, 1923 BOGA, L. T., Populaţia (etnografie şi statistică), f.l., s.e., 1922 BRĂTIANU, I. Gheorghe, Acţiunea politică şi militară a României în 1919 în lumina corespondenţei diplomatice a lui I. C. Brătianu, Corint, Bucureşti, 2001 BURAC, A., Minorităţile în faţa proiectului de reformă electorală, în „Glasul Bucovinei”, anul II, nr. 217, 15 august 1919 CARDAŞ, Agricola, Aspecte din reforma agrară basarabeană, Chişinău, 1924

22

CAZACU, Petre, GORE, Pavel, Populaţia Basarabiei pe naţionalităţi. După isvoare oficiale ruseşti, Societatea anonimă de editură Câmpineanu, Bucureşti, 1919 CAZACU, Petre, Zece ani de la Unire. Moldova dintre Prut şi Nistru (1918-1928), Tipografia Ziarului Universul, [1928] COMAN, Nicolae, Martiriul Bucovinei (1914-1915), Editura Librăriei Pavel Suru, Bucureşti, f.a. DAMIAN, Constantin C., Reforma agrară din 1918 – 1921, Bucureşti, 1928 DAN, Dimitrie, Cronica Episcopiei de Rădăuţi, Editura Fondului Religionar Greco-Ortodox al Bucovinei, Cernăuţi, 1912 DĂSCĂLESCU, H., Revoluţia de la 1917 în Basarabia. Lupta moldovenilor pentru limba, şcoala şi cultura naţională, Tiparul Moldovenesc, Chişinău, 1938 Desbaterile Congresului Cooperaţiei basarabene, Tipografia Băncii Centrale Cooperative, Chişinău, 1930 DNISTRIANSKII, S., The Ukraine and the Peace Conference, Paris, 1919 DRĂGHICESCU, Dimitrie, La Bessarabie et le droit des peuples. Esquisse historique, geographique, ethnographique et statistique, Felix Alcan, Paris, 1918 DUTCEAC, Vasile, Minimul drepturilor minorităţilor naţionale în România, Cernăuţi, 1926 DUTCEAK, Vasile, Constatarea cetăţeniei române. Stabilirea apartenenţei la statul român, Cernăuţi, 1923 DUTCZAK, Vasile, Ante-proect pentru o lege a statutului minorităţilor din România, Tipografia Universăţii, Cernăuţi, 1931 FILIPESCU, C., GIURGEA, N. Eugeniu, Basarabia. Consideraţiuni generale, agricole, economice şi statistice, Chişinău, 1919 GABREA, Iosif I., Şcoala românească. Structura şi politica ei (1921-1932), Bucureşti, Tipografia Bucovina I. Torouţiu, 1933 GHIBU, Onisifor, Cea dintâi statistică a învăţământului din România întregită, Editura Revistei „Societatea de Mâine”, Cluj, 1925 GHIBU, Onisifor, De la Basarabia rusească la Basarabia românească. Analiza unui proces istoric însoţită de 186 de documente, Cluj, 1926 GIURGEA, Eugeniu N., Din trecutul şi prezentul Basarabiei, Institutul de Arte Grafice Bucovina, I. E. Torouţiu, Bucureşti, 1928 HOLBORN, Louise W., The Legal Status of Political Refugees (1920-1938), în „The American Journal of International Law”, Vol. 32, Nr. 4, 1938 IEŞANU, Isidor, Rutenisarea Bucovinei şi causele desnaţionalisării poporului român după date autentice, Minerva, Bucureşti, 1904 IONESCU, Nicolae T., Mişcarea populaţiunei României: (Regatul Vechiu, Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, etc.) pe anul 1920, Tipografia Curţii Regale F. Göbl Fii, Bucureşti, 1923 IONESCU-DARZEU, Virgil, Organizarea administrativă a Basarabiei, Chişinău,

23

1920 Istoricul şi activitatea zemstvelor în Basarabia în curs de 50 de ani (1986-1919), f.e., Chişinău, 1920 JINGA, Victor, Migraţiunile demografice şi problema colonizărilor în România, Braşov, 1941 KORDOUBA, Myron, Le territoire et la population de l’Ukraine, Berne, 1919 KOUCHNIRE, M., L’Ukraine, l’Europe Orientale et la Conference de la Paix, Paris, 1919 LEGER, Louis, Histoire de l’Autriche-Hongrie depuis les origines jusqu'en 1918, Hachette, Paris, 1920 LOGHIN, Constantin, Activitatea Societăţilor culturale din Bucovina în anul 1937, Tipografia Mitropolitul Silvestru, Cernăuţi, f.a. LONGINESCU, Ionel, Populaţia României din punct de vedere etnografic, Bucureşti, 1933 LOZYNSKII, Mykhailo, L’Ukraine occidentale (Galicie). L’invasion polonaise en Ukraine Occidentale est un crime contre le Droit, f.e., Paris, 1919 MANUILĂ, Sabin, Demografia rurală a României, Editura Institutului Central de Statistică, 1940 MANUILĂ, Sabin, Etude ethnographique sur la population de la Roumanie, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1938 MANUILĂ, Sabin, Populaţia României, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1937 MARMELIUC, Dimitrie, Pe drumul idealului, Glasul Bucovinei, Bucureşti, 1919 MARMELIUC, Dumitru, Bucovina in cultura neamului, Bucureşti, 1944 MARTEL, René, Le problème de l'Ukraine, în „Politique étrangère”, Vol. 3, Nr. 6/1938, p. 551 - 564 MARTONNE, Emmanuel de, Choses vues en Bessarabie, Imprimerie des Arts et des Sports, Paris, 1919 Misiunea extraodinară diplomatică a Republicii Democratice Ucraine în România, Memoriu asupra chestiunei ucraine, Tipografia Curţii Regale F. Goebl Fii, Bucureşti, 1920 MORARIU Aurel, Bucovina. 1774-1914, Tipografia „Lupta”, Bucureşti, f.a. MORARIU, Leca, Ce-a fost odată. Din trecutul Bucovinei, Tip. Române Unite, Bucureşti, 1926 MURGOCI, G., La population de la Bessarabie. Etude demographique, Paris, 1920 NISTOR, Ion I., Bucovina sub dominaţiunea românească la 20 de ani de la Unire, Cernăuţi, 1938 NISTOR, Ion I., Bucovina sub raportul politic si administrativ, Institutul de Arte Grafice, Nicolae Stroila, Bucureşti, 1915 NISTOR, Ion I., Istoria Basarabiei: scriere de popularizare, Institutul de Arte

24

Grafice şi Editură „Glasul Bucovinei”, Cernăuţi, 1923 NISTOR, Ion I., Istoria fondului bisericesc din Bucovina, Cernăuţi, 1921 NISTOR, Ion I., Problema ucraineană în lumina istoriei, Institutul de Arte Grafice, Cernăuţi, 1934 NISTOR, Ion I., Românii şi rutenii din Bucovina. Studiu istoric şi statistic, Bucureşti, 1915 NISTOR, Ion I., Unirea Bucovinei (28 noiembrie 1918). Studiu şi documente, Cartea Românească, Bucureşti, 1928 NISTOR, Ion, Originile şi dezvoltarea Universităţii din Cernăuţi, 1927 NISTOR, Ion, The Origin of the Ukrainians established on Rumanian Soil, Bucharest, 1944 ONCIUL, Aurel, Reedificarea României. Un studiu al reformelor necesare, Cernăuţi, 1918 ONCIULESCU, D., O încercare de catolicizare a Bucovinei, Cernăuţi, 1939 PANAITESCU, Scarlat, Aspecte economice şi sociale din Basarabia (1920-1926), Tipografia Eparhială Cartea Românească, Chişinău, 1927 PÂNTEA, Gherman, Rolul organizaţiilor militare moldoveneşti în actul unirii Basarabiei, Chişinău, Tipografia Dreptatea, 1932 PELIVAN, Ion, La Bessarabie sous le régime russe (1812-1918), Imprimerie Générale Lahure, Paris, 1919 PROCOPOVICI, Arcadie, Cincesprezece ani de la Unirea Bucovinei, Cernăuţi, 1933 RĂŞCANU, Aurel, Bucovina din punct de vedere industrial, Cernăuţi, 1922 RELI, Simeon, Începutul catolicismului austriac în Bucovina, Glasul Bucovinei, Cernăuţi, 1928 RELI, Simeon, Propaganda catolică împotriva BOR din Bucovina, Cernăuţi, 1928 RUDNITSKY, Stefan, The Ukraine and the Ukrainians, The Ukrainian National Council, New Jersey, 1915 RUDNITSKY, Stephen, Ukraine. The Land and its People. An Introduction to its Geography, Rand Mc Nelly & Co, New York, 1918 SAUCIUC-SĂVEANU, Teofil, Naţional-ţărănismul Bucovinei, Bucureşti, 1936 SCHINA, M., Basarabia ianuarie 1918-iunie 1919, Bucureşti, 1938 SHELUHYN, S., Ukraine, Poland and Russia and the Right of the Free disposition of the Peoples, Washington, 1919 SHULHYN, Oleksander, The problems of the Ukraine, The Ukrainian Press Bureau, London, 1919 STEED, Henry Wickham, The Hapsburg Monarchy, Charles Scribner’s Sons, New York, 1913 TCACIUC, Nicolae, Câteva cuvinte despre românii rutenizaţi din nordul

25

Bucovinei, Cernăuţi, 1926 THEODOSIU, Jonnitiu, Bucovina: date din punctul de vedere administrativ, politic, financiar, industrial, economic, agricol, scolastic, juridic, eclesiastic, etc., Bucureşti, 1915 Petre TILEA, V. V., Acţiunea diplomatică a României (1919-1920), Sibiu, 1925 TOROUŢIU, Ilie, Poporaţia şi clasele sociale din Bucovina, Bucureşti, 1916 ŢOPA, Dimitrie, Românismul dintre Prut şi Nistru în fosta Bucovină, Bucureşti, 1928 WHEELER-BENNETT, John, Brest-Litovsk, The forgotten peace. March 1918, Macmillan and Co., London, 1938

IV. Lucrări speciale ABRAHAM, Florin, BANU, Florian, BĂRBULESCU, Theodor, CIOBANU, Vasile, Partide politice şi minorităţi naţionale din România în secolul XX, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2006 AGRIGOROAIEI, Ion, Basarabia de la unire la integrare, Cartdidact, Chişinău, 2007 ALDEA, Constantin, O istorie zbuciumată. Basarabia până în 1920, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1993 ANDRONIC, Mugur (red.), Huţulii: o minoritate din Bucovina, Suceava la a LXXX-a aniversare a reîntoarcerii, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, 1998 ANGHEL, Florin, O dilemă teritorială şi un debut diplomatic. Ocuparea Pocuţiei de către armata română (24 mai-începutul lunii august 1919) şi debutul relaţiilor româno-polone, în „Revista Istorică”, nr. 9-10, 1995, p. 761-772 ANTONIUC, D. I., AFTENIUC, S. Ia., ESAULENCO, A. S., Sfatul ţării – organ antipopular, Cartea Moldovenească, Chişinău, 1984 BAIDAUS, Eduard, Relaţiile româno-ucrainene în istoria Ucrainei-rusi. Considerente istoriografice (I), în „Revista istorică”, tom XXI, nr. 1–2, 2010, p. 167–182 BOBEICĂ, Alexandru, Sfatul ţării. Stindard al renaşterii naţionale, Universitas, Chişinău, 1993 BOBEICO, I., KOPANSKII, Ia., Douăzeci şi doi de ani de luptă eroică (Din istoria mişcării revoluţionare de eliberare din Basarabia în anii 1918-1940), Editura Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei, Chişinău, 1966 BOLDUR, Alexandru, Istoria Basarabiei, Editura Victor Frunză, Bucureşti, 1990 BRUHIS, Mihail, Rusia, România şi Basarabia, 1812, 1918, 1924, 1940, Universitas, Chişinău, 1992 BRUJA, Radu Florian, CIOBANU, Vasile, The Communist Party in Bukovina (1921-1924), în „Codrul Cosminului”, nr. 11, 2005 BRUJA, Radu-Florian, Suceava’s students Congress from 1935, în „Codrul

26

Cosminului”, nr. 14, 2008, p. 263-269 BURHUT, Ihor, Rolul Bisericii Greco-Catolice în procesele de diferenţiere şi de consolidare etnică în Bucovina, în Itinerarii culturale Suceava-Hotin, Selecţie de articole, coordonatori Ihor Burhut, Serghei Hacman, Qual Media, Cluj-Napoca, 2009 BURUIANĂ, Ovidiu (coord.), Istorie si constiinta profesorului Ion Agrigoroaiei la a 65-a aniversare, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi, 2001 CAMPUS, Eliza, Din politica externă a României (1913-1947), Editura Politică, Bucureşti, 1980 CATÂRĂU, Lilia, Agricultura Basarabiei între anii 1920-1940, Teză de doctorat, Bucureşti, 1999 CEAIKA, H., Praţevlaştuvannia ta piven’ zarobitkiv bukovins’kich emihrantiv perşoi chvili u krainach Ameriki (Angajarea şi nivelul salarial al bucovinenilor din primul val de emigranţi în America), în „Naukovi praţi Kamianeţ-Podilskoho naţionalnoho universitetu imeni Ivana Ohienka. Istoricini nauki”, nr. 19/2009, p. 196-205 CEAUŞU, Mihai-Ştefan, Parlamentarism, partide şi elită politică în Bucovina Habsburgică (1848-1918): contribuţii la istoria parlamentarismului în spaţiul central-est european, Junimea, Iaşi, 2004 CHIPER, Ioan, Consideraţii privind evoluţia numerică şi compoziţia etnică a P.C.R. (1921-1952), în „Arhivele Totalitarismului”, nr. 21, 4/1998, p. 25-44 CIACHIR, Nicolae, Din istoria Bucovinei (1775-1944), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993 CIOBANU, Ştefan, Unirea Basarabiei. Studiu şi documente cu privire la mişcarea naţională din Basarabia în anii 1917-1918, Editura Alfa, Iaşi, 2001 CIUBOTĂ, Viorel, DELEGAN, Mihai, GHITTA, Ovidiu, RUS, Vasile, Episcopia greco-catolică de Munkacevo. Documente, Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2007 CIUBOTĂ, Viorel, NICOARĂ, Toader, VEGHES, Mikola, HORVAT, Liuba (coord.), Relaţii româno-ucrainene. Istorie şi contemporaneitate, Presa Universitară Clujana, Cluj-Napoca, Editura Muzeului Sătmărean, Satu Mare, 2007 CLIPA, Sorin-Toader, Considérations sur l’évolution de l’Eglise Orthodoxe en Bucovine, în „Codrul Cosminului”, nr. 13, 2007, p. 131-140 Cojocaru, E. Gheorghe, Cominternul şi originile „moldovenismului”. Studiu şi documente, Civitas, Chişinău, 2009 COJOCARU, E. Gheorghe, Integrarea Basarabiei în cadrul României (1918-1923), Editura Semne, Bucureşti, 1997 DERHACHEV, Oleksandr (ed.), Ukrainian Statehood in the Twentieth Century, Historical and Political Analysis, Kyiv, Political Thought, 1996, http://litopys.org.ua/ukrxx/conts.htm DOBRJANSKII, Serhij, Tovaristvo „Rus’ka Besida” na Bukovii i formuvannia ukrains’koi eliti kraiu (1869–1940 rr.) (Societatea Ruska Besida din Bucovina şi formarea elitei locale ucrainene), în „Halicinna”, nr. 12–13/2006–2007, p. 354- 359

27

DUŢU, Tatiana, Tratative diplomatice româno-ruso-ucrainene privind frontiera de răsărit a României, în „Revista Istorică”, tom XII, nr. 1-2, ianuarie – aprilie 2001, p. 31-50 ECONOMU, Radu, Relaţiile politico-diplomatice dintre România şi Ucraina în perioada 1918-1940, în „Glasul Bucovinei”, III, 4/1996 ECONOMU, Radu, Unirea Bucovinei 1918, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1994 ENCIU, Nicolae, Basarabia în anii 1918-1940. Evoluţie demografică şi economică, Civitas, Chişinău, 1998 FILIP, Iu. L., Storinkami cerniveţ’koho jurnalu dlia ditei „Ukrainska Lastivka” (1933-1940 rr.) (Pagini despre jurnalul cernăuţean pentru copii „Rândunica ucraineană”, 1933-1940), în „Naukovi praţi. Seria «Filolohia. Literaturoznavstvo»”, Kiiv, nr. 111, 2009, p. 98-101 FIRCZAK, Gheorghe, Rutenii/rusinii un popor pe nedrept uitat, Uniunea Culturală a Rutenilor din România, Alba-Iulia, 2002 FOSTIJ, І.P., Dijalnist OUN na Bukovyni u 1940–1941 rr. (Activitatea OUN în Bucovina în anii 1940-1941), în „Z archiviv VUChK, HPU, NKVS, KHB”, nr. 2-4 (13-15), 2000, p. 454–471 GALUSCENCO, Oleg, Populaţia RASSM: 1924-1940, Tipografia Academiei de Ştiinţe, Chişinău, 2001 GEHL, Hans, CIUBOTA, Viorel (coordonatori), Relaţii interetnice în zona de contact româno-maghiaro-ucraineană din secolul al XVIII-lea până în prezent, Muzeul Sătmărean, Satu Mare, 1999 GHIBU, Onisifor, GHIBU, Mihai O., Politica religioasă şi minoritară a României, Albatros, Bucureşti, 2003 GHIŢIU, Mitru, Basarabia şi pretenţiile teritoriale ale Radei Centrale, în „Cugetul”, nr. 2, 1992, p. 21-30 GRIGORENKO, A., Bucovina ieri şi azi, Editura pentru Literatură Politică a Ucrainei, Kiev, 1968 GRIGOROVIŢĂ, Mircea, Din istoria colonizării Bucovinei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996 GRIGOROVIŢĂ, Mircea, Din istoria culturii în Bucovina (1775-1944), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994 HIMKA, John-Paul, Religion and Nationality in Western Ukraine: The Greek Catholic Church and the Ruthenian National Movement in Galicia, 1870-1900, McGill-Queen's Press-MQUP, Montreal, 1999 HRENCIUC, D., Problema Bucovinei în dezbaterea Conferinţei de Pace, în „Glasul Bucovinei”, nr. 1, 2005, p. 7-16 HRENCIUC, Daniel, Continuitate şi schimbare. Integrarea minorităţilor naţionale din Bucovina istorică în Regatul României Mari (1918-1940), Rădăuţi,

28

Septentrion, 2005 HRENCIUC, Daniel, Provocările vecinătăţii. Ucrainenii bucovineni în regatul României Mari (1918-1940). Contribuţii, Iaşi, Tipo Moldova, 2010 IAREMCIUK, V.D., Pravovii status osviti ukrains’koho naselennia u Rumunii 1918–1940 rr. (Statutul legal al educaţiei populaţiei ucrainene din România între 1918-1940), în „Naukovii visnik L’vivs’koho derjavnoho universitetu vnutrişnich sprav”, Lviv, nr. 1/2009, p. 3-12 IEPIK, Larisa Ivanovna, K.A. Maţievici – naukoveţ, diplomat, hromadsko-politichnii diaci (K.A. Maţievici – om de ştiinţă, diplomat, personalitate politică de stat), în „Ukrainskii іstoricinii jurnal”, Nr. 1/2007 IONESCU, Nicolae D., Contribuţii la istoria economiei forestiere din Bucovina, Ceres, Bucureşti, 1991 ISAJIW, Wsevolod, MAKUCH, Andrij, Ukrainians in Canada, în Ukraine and Ukrainians Throughout the World, coordonator Ann Lencyk Pawliczko, University of Toronto Press, Toronto, 1994 JIVOTKO, Arkadii, Istoria ukrainskoi presi (Istoria presei ucrainene), Naukovo-vidavnicii ţentr „Naşa kultura i nauka”, Kiiv, 1999. KASZCZAK, Ivan, The education of ukrainian greek catholic clergy (1882-1946), Svichado Publishers Ltd., Lviv, 2005 KIRIŢESCU, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, 2 volume, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989 KLYMIUK, Iurii, Absoliut Oresta Zibacinskoho, în „Bukovînskii jurnal”, nr. 1-2/2002 KONDRATIUK, S.V., Parlamentskii dosvid ukrainţiv pivnicinoi Bukovini ta Bessarabii u perşii polovini XX st. (Experienţa parlamentarilor ucraineni din Bucovina şi Basarabia în prima jumătate a secolului XX), în „Naukovii visnik Lvivskoho derjavnoho universitetu vnutrişnich sprav”, Lviv, nr. 1/2009, p. 50-62 KOPANSKII, Ia. M., Moldova ieri şi azi. Tradiţiile internaţionaliste ale luptei pentru reunirea Basarabiei cu patria sovietică, Editura Cartea Moldovenească, Chişinău, 1973 KOST, Stepan, Istoriia ukrainskoi jurnalistiki (zachidnoukraonska presa perşoi polovini XX st. Struktura, problematica) (Istoria gazetăriei ucrainene. Presa ucraineană occidentală la jumătatea secolului XX. Structură, problematică), Vol. I, Lviv, Lvivskii naţionalnii universitet imeni Ivana Franka, 2008 KURILO, V., LIŞCENCO, N., ROMANEŢ, A., SIROTA N., TIMOŞCIUC, B., Bucovina de Nord, trecutul şi prezentul ei, Editura Carpati, Ujgorod, 1974 LEVIT, Izeaslav, An de răspântie: de la proclamarea Republicii Moldoveneşti până la desfiinţarea autonomiei Basarabiei (noiembrie 1917-noiembrie 1918), Chişinău, 2003 LIVEZEANU, Irina, Cultură şi naţionalism în România Mare (1918-1930),

29

Humanitas, Bucureşti, 1998 LUCIUK, Lubomyr, KORDAN, Bohdan, Creating a Landscape: A Geography of Ukrainians in Canada, University of Toronto Press, Toronto, 1989 MACARTNEY, A. Carlile, The Hapsburg Empire (1790-1918), New York, 1969 MAFTEUŢĂ, N., Învăţământul primar din Basarabia (1917-1924), în „Cugetul”, nr. 1, 2004, p. 19-26 MAGOCSI, Paul R., Encyclopedia of Canada's peoples, University of Toronto Press, Toronto, 1999 MAGOCSI, Paul R., Galicia. A Historical Survey and Bibliographic Guide, Toronto, 1983 MAGOCSI, Paul R., The Ruthenian Decision to Unite with Czechoslovakia, în „Slavic Review”, Vol. 34, Nr. 2, iunie 1975, p. 360-381 MAGOCSI, Paul Robert (coord.), Encyclopedia of Rusyn history and culture, University of Toronto Press, Toronto, 2002 MAGOCSI, Paul Robert, A History of Ukraine, University of Washington Press, Seattle, 1996 MAGOCSI, Paul Robert, The Shaping of a National Identity. Subcarpathian Rus’, 1848-1948, Harvard University Press, London, 1978 MAIOR, Liviu, Alexandru Vaida-Voevod între Belvedere şi Versailles (însemnări, memorii, scrisori), Editura Sincron, Cluj, 1993 MARTYNOWYCH, Orest, Ukrainians in Canada: The formative period, 1891–1924, Canadian Institute of Ukrainian Studies Press, Edmonton, 1991 MASIAN, N.B., Nevtomna diachka jinociogo ruhu, şliahetna ukrainka Olha Huzar (Neobosita activistă a mişcării feminine, o ucraineană nobilă Olha Huzar), în „Bukovinske vice”, anul XX, nr. 60 (2060), 11 august 2010 MASIAN, Natalia, Rus’ka Besida – perşa iskra naţional’noi svidomosti i naţionalnoho vidrodjennja bukovins’kich ukrainţiv (Ruska Besida – prima scânteie a conştiinţei şi renaşterii naţionale a ucrainenilor bucovineni), în „Cernivţi”, Cernivţi, nr. 7 (953), 13 februarie 2009 MAY, J. Arthur, The passing of Hapsburg Monarchy (1914-1918), 2 volume, University of Pensylvania Press, Philadelphia, 1966 MICHAILUŢA, M.I., Relihinnii tradiţionalizm proti politiki rumunizaţii naselennia pivdennoi Bessarabii (kineţ’ 1930-cerven’ 1940 r.) (Tradiţionalismul religios împotriva românizării populaţiei din sudul Basarabiei: sfârşitul anului 1930-iunie 1940), în „Ciornomorskii Litopis”, Odessa, nr. 1/2010, p. 90-95 MIHAI, Florin-Răzvan, Dinamica electorală a candidaţilor minoritari din Bucovina la alegerile generale din România interbelică, în Partide politice şi minorităţi naţionale din România în secolul XX, coordonat de Vasile Ciobanu şi Sorin Radu, vol. V, Editura Techno Media, Sibiu, 2010 MIHAI, Florin-Răzvan, L’Élite politique ukrainienne de Bucovine. La dynamique

30

électorale des élections génèrales (1918-1937), în „Transylvanian Review”, vol. XX, supliment nr. 1, 2011 MORARU Pavel, Mişcarea iredentistă ucraineană din Bucovina (1941-1944), , în Partide politice şi minorităţi naţionale din România în secolul XX, coordonat de Vasile Ciobanu, Sorin Radu, vol. II, Sibiu, 2007, pp. 147-168. MOUNT, Graeme Stewart, Canada's enemies. Spies and spying in the peaceable kingdom, Dundurn Press Ltd., 1993 NANU, Frederic C., Politica externă a României, 1919-1933, Institutul European, Iaşi, 1993 NEGREI, I., Naţionalizarea învăţământului în Basarabia. 1917, în „Cugetul”, nr. 4, 2007, p. 19-25 NEGRU, Elena, Politica etnoculturală în R.A.S.S. Moldovenească (1924-1940), Prut Internaţional, Chişinău, 2003 NISTOR, Ion, Istoria Basarabiei, Ediţie şi studiu bio-bibliografic de Stelian Neagoe, Humanitasm, Bucureşti, 1991 NOJAK, Ostap, Vidavnicia Sprava Cerniveţ’koho Universitetu: Ekskurs v Istoriju (Publicaţii ale Universităţii Cernăuţi: excurs istoric), în „Bukovînskii Jurnal”, Chernivţi, nr. 2/2008, p. 163-168 OLARU, Marian, Activitatea politică a lui Aurel Onciul, în „Analele Bucovinei”, tom II, nr. 2/1995 OLARU, Marian, Mişcarea naţională a românilor din Bucovina la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, Editura „Septentrion”, Rădăuţi, 2002 ONCIUL, Aurel C., Raportul lui Josef Graf von Etzdorf privind Bucovina, în „Analele Bucovinei”, tom V, nr. 1/1998 OPREA, I., România şi Imperiul Rus (1900-1924), Albatros, Bucureşti, 1998 OPREA, Ion N., Bucovina în presa vremii. Cernăuţi: 1811-2004, Edict, Iaşi, 2004 PETRYSHYN, Jaroslav, DZUBAK, Luba, Peasants in the Promised Land: Canada and the Ukrainians, 1891-1914, James Lorimer & Company, 1985 PIDDUBNII, Ihor, TORONCIUK, Ivan, Struktura ta diialnist’ politicinoi poliţii na Bukovini u mijvoiennii period (1918-1940 rr.) (Structura şi activitatea poliţiei politice în Bucovina în perioada interbelică. 1918-1940), în „Istoricina Panorama”, Cernivţi, nr. 11/2010, p. 7-21 PIDUBNII, Ihor, Cernivţi Universitets’ki (Universitatea din Cernăuţi), în „Doba”, nr. 38 (670), 1 octombrie 2009 PRESTUPNENKO, Iurii, Sluha Melpomeni, în „Bukovyna”, 29 mai 2009 PRITSAK, Omeljan, RESHETAR, John S. Jr., The Ukraine and the Dialectics of Nation-Building, în „Slavic Review”, Vol. 22, Nr. 2. iunie 1963, p. 224-255 PURICI, Jtefan (editor), Procese politice, sociale, culturale şi economice în Bucovina, 1861–1918. Aspecte edificatoare pentru o Europă unită ? Materialele

31

Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale Rădăuţi, 20–22 septembrie 2000, Editura Universităţii, Suceava, 2002 ROMANIUK, Miroslav Micolaiovici, Ukrainska presa pivnichnoi Bukovini iak djerelo vivchennia suspilno-politichnogo jittia kraiu (1870-1940), Natsionalna akademia nauk Ukraini, Institut ukrainskoi arheografii ta djereloznavstva im. M. S. Grushevskogo, Avtoreferat, Kiiv, 2000 ROTARI, Ludmila, Mişcarea subversivă din Basarabia în anii 1918-1924, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004 ROTARI, Ludmila, Relaţiile Ucrainei cu România în perioada 1917-1920, în „Revista Istorică”, tom XII, nr. 1-2, ianuarie – aprilie 2001, p. 31-50 ROUSSELET, Kathy, Une Église nationale: l'Église gréco-catholique ukrainienne, în „Archives des sciences sociales des religions”, nr. 65, ian.-martie 1988, p. 107-119 RUS, I., Românii şi minoritarii în Basarabia interbelică, în „Revista de Istorie a Moldovei”, 1994, nr. 1, p. 29-38 SANGSTER, Joan, Robitnytsia, Ukrainian Communists and the «Porcupinism» Debate: Reassessing Ethnicity, Gender, and Class in Early Canadian Communism, 1922-1930, în „Labour”/Le Travail, Nr. 56, 2005, p. 51-89 SATZEWICH, Vic, The Ukrainian diaspora, Routledge, 2002 SAUNDERS, David, Britain and the Ukrainian Question (1912-1920), în „The English Historical Review”, Vol. 103, Nr. 406, ianuarie 1988, p. 40-68 SKLIARENKO, Denis, Zovnişnopolicini akţii UNR v 1919-1921 rr. (Za materialami Derjavnoho archivu Slujbi bezpeki Ukraini) (Activitatea politică externă a Guvernului UNR între anii 1919-1921. Din documentele Arhivelor Serviciului Securităţii Statului din Ucraina), în „Z arhiviv VUChKВ-UChK-GPU-NKVD-KGB”, nr. 1-2 (6/7), 1998, p. 57-69 STAN, Constantin I., Aliaţi şi adversari. Relaţiile româno-ruse (1916-1920), Paideia, Bucureşti, 2006 STAVILĂ, V., Documente inedite cu referinţă la minorităţile etnice din Basarabia interbelică, în „Tyragetica”, X, an 2001, p. 219-226 STĂNESCU, Marin C., Armata română şi unirea Basarabiei şi Bucovinei cu România (1917-1919), Ex Ponto, Constanţa, 1999 SUBTELNY, Oleg, Ukraine. A History, C.U.P. Archive, 1988 SVETLICINÂI, Rodica, Activitatea social-politică a minorităţilor naţionale din Basarabie în anii 1917/1918-1923 şi 1989-1994 (studiu comparativ), Teza de doctorat, Chişinău, 2006 ŞANDRU, Dumitru, Populaţia rurală a României între ele două războaie mondiale, Iaşi, 1980 ŞANDRU, Dumitru, Reforma agrară din 1921 în România, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1975

32

ŞEICIUC, Adrian, Problema ucraineană în Bucovina sudică, Mustang, Bucureşti, 2001 TIMCIUK, Liudmila, Kursi dlia nehramotnich – forma orhanizaţii osviti doroslich na Bukovini (1869-1940 rr.) (Cursuri pentru analfabeţi – o formă de educaţie pentru adulţi în Bucovina între 1869-1940), în „Naukovi zapiski. Vinniţkoho derjavnoho pedahohicinoho universitetu imeni Michaila Koţiubinskoho. Seria: Pedahohika i psicholohia”, Viniţa, nr. 20, 2007, p. 171-183 TORONCIUK, I.J., Z istorii poliţii na Bukovini u mijvoiennii period pid vladoiu Rumunii (Din istoria poliţiei din Bucovina în perioada interbelică în timpul ocupaţiei româneşti), în „Naukovii visnik L’vivskoho derjavnoho universitetu vnutrişnich sprav”, Lviv, nr. 3/2010, p. 98-108 TREBIK, Dmitro Iuriiovici, Istoria rozvitku vokalnoho misteţtva na Bukovini u XIX-poci. XX st. (Istoria artei vocale în Bucovina în sec. XIX – începutul secolului XX), Cernivţi, Cerniveţkii naţionalnii universitet, 2006 ŢUGUI, Pavel, Unele precizări cu privire la revenirea Bucovinei la România, în „Analele Bucovinei”, tom III, nr. 2/1996 ŢURCANU, I., Corespondenţa de la Paris a lui Ion Pelivan, în „Patrimoniu”, nr. 1, 1993 ŢURCANU, Ion, Relaţii agrare din Basarabia în anii 1918-1940, Universitas, Chişinău, 1991 UNGUREANU, Constantin, Bucovina în perioada stăpânirii austriece (1774-1918). Aspecte etnodemografice si confesionale, Civitas, Chişinău, 2003 USTINOVA, Tetiana, Istoriko-pedahohicini osoblivosti rozvitku ukrains’koho sportivnoho ruchu na pivnicinii Bukovini u perşii polovini XX storiciciia (Trăsături istorico-pedagogice ale dezvoltării mişcării sportive din nordul Bucovinei în prima jumătate a secolului XX), în „Moloda sportivna nauka ukraini”, Lviv, nr. 1, 2009, p. 293-299 VALIANI, Leo, The End of Austria-Hungary, Secker & Warburg, New York, 1973 VORCEAKOVA, Іrina, Feminizm yak ideolohiya jinocih ruhiv (Feminismul ca ideologie a mişcării femeilor), în „Suceasna ukrainska politika. Politiki і politolohi pro nei”, nr. 5, 2004 WANDRUSZKA, Adam, URBANITSCH, Peter, Die Habsburgermonarchie (1848-1918). Band 3, Die Voelker des Reiches, Verlag der Osterreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien, 1980 ZEMAN, Zbynek A. B., The break-up of the Habsburg Empire (1914-1918). A study in national and social revolution, Octagon Books, New York, 1977

V. Lucrări generale

33

AXENCIUC, Victor, Evoluţia economică a României. cercetări statistico-istorice (1859-1947), Vol. II, Agricultura, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1996 CĂPREANU, Ioan, Bucovina. Istorie şi cultură românească (1775-1918), Moldova, Iaşi, 1995 SCURTU, Ioan, BUZATU, Gheorghe, Istoria românilor în secolul XX (1918-1948), Paideia, Bucureşti, 1999 ŢUGUI, Pavel, Bucovina. Istorie şi cultură, Albatros, Bucureşti, 2002 ŢURLEA, Petre, Partidul unui rege. Frontul Renaşterii Naţionale, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2006

VI. Instrumente de lucru ADAUGE, Mihai, DANU, Eugenia, POPOVSCHI, Valeriu, Mişcarea naţională din Basarabia. Cronica evenimentelor din anii 1917-1918, Civitas, Chişinău, 1998 ALEXANDRESCU, Ion, BULEI, Ion, MAMINA, Ion, SCURTU, Ioan, Partidele politice din România (1862-1994). Enciclopedie, Mediaprint, Bucureşti, 1995 ANDRONACHI, Gh. V., Albumul Basarabiei. În jurul marelui eveniment al unirii, Imprimeria Chişinău, Chişinău, 1933 COLESNIC, Iurie, Sfatul Ţării. Enciclopedie, Museum, Chişinău, 1998 Encyclopedia of Ukraine, www.encyclopediaofukraine.com GRONICH, Isiu, Un album al Cernăuţiului, Tipografia Luceafărul, Cernăuţi, f.a. GUSTI, Dimitrie, ORGHIDAN, Constantin, VULCĂNESCU, Mircea, LEONTE, Virgiliu, Enciclopedia României, 3 vol., Bucureşti, Imprimeria Naţională, 1938 PIDKOVA, Ihor, ŞUST, Roman, Dovidnik z istorii Ukraini (Dicţionar de istoria Ucrainei), 3 vol., Kiiv, 2001, http://history.franko.lviv.ua/dovidnyk.htm SATCO, Emil, Enciclopedia Bucovinei, 2 vol., Princeps Edit, Iaşi, 2004 SMOLÂI, D. (coord.), Enţiklopediia istorii Ukraini, 7 vol., Naukova Dumka, Kiiv, 2004-2010

VII. Presă

„Almanah Samostiinist na rik 1936”, Cernăuţi, 1936 „Analele Bucovinei”, Rădăuţi, 1995-2009 „Boreţ”, Cernăuţi, 1929-1930 „Borotba”, Cernăuţi, 1925-1926 „Bucovina”, Cernăuţi, 1919 „Bulletin d'Informations Roumaines”, Paris, 1919 „Ceas”, Cernăuţi, 1928-1937 „Codrul Cosminului”, Suceava „Cordul Cosminului”, Cernăuţi, 1924-1935

34

„Curentul”, Bucureşti „Cuvânt Moldovenesc”, Chişinău, 1917-1918 „Cuvântul Ţărănimii”, Cernăuţi, 1931-1933, 1937 „Derjavno Tvorcia Tribuna Bukovini”, 1932 „Dreptatea”, Cernăuţi, 1922, 1926 „Dumineca”, Sighetul Marmaţiei, 1924-1939 „Gazeta poporului”, Cernăuţi, 1925-1927 „Glasul Bucovinei”, Cernăuţi, 1918-1937 „Hliboroskoe Pravda”, Cernăuţi, 1926-1928 „Hliboroskoe Slovo”, Cernăuţi, 1923-1925 „Jalo”, Cernăuţi, 1927 „Kalendar Zoria”, Cernăuţi, 1924 „Klici do Boiu”, Cernăuţi, 1932-1933 „Narodnia Sila”, Cernăuţi, 1932-1933 „Narodnii Holos”, Cernăuţi, 1921 „Nove Jittia”, Cernăuţi, 1931-1933 „Pravda”, Cernăuţi, 1931, 1937. „Samostiina Dumka”, Cernăuţi, 1931-1933 „Sfatul Ţării”, Chişinău, 1918-1919 „Svoboda”, New York, 1919-1940 „The Ukrainian Weekly”, New York, 1933-1940 „Universul”, Bucureşti „Viitorul”, Bucureşti „Voinţa Basarabiei”, Chişinău, 1933 „Vremea Nouă”, Cernăuţi, 1926-1927 „Zemlia i volia”, Cernăuţi, 1927 „Zoria”, Cernăuţi, 1924