Scrie un eseu n care s prezini tema i viziunea despre lume ntr-un text poetic studiat din opera lui Lucian Blaga

Scrie un eseu n care s prezini tema i viziunea despre lume ntr-un text poetic studiat din opera lui Lucian Blaga. n realizare eseului, vei avea n vedere urmtoarele repere: - evidenierea trsturilor care fac posibil ncadrarea ntr-un curent literar / tematic, ntr-o tipologie, ntr-o perioad sau ntr-o orientare tematic;

- prezentarea temei, reflectat n textul poetic ales, prin referire la dou imagini / idei poetice;

- sublinierea a patru elemente ale textului poetic, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a poetului ( de exemplu: imaginar poetic, titlu, incipit, relaii de opoziie i de simetrie, elemente de recuren, simbol central, figuri semantice - tropii, elemente de prozodie etc. );

- exprimarea unei opinii argumentate despre felul n care tema i viziunea despre lume sunt reflectate n textul poetic ales.

Eugen Lovinescu definea modernismul ca o micare literar ieit din contactul mai viu cu literaturile occidentale i, ndeosebi, cu literatura francez, accentund ideea c este vorba despre contactul cu literaturile occidentale de dup 1880. La baza acestui proces de modernizare a literaturii romne st principiul sincronismului ( principiul care asigur dinamica fenomenelor culturale i sociale ale secolului al XX-lea romnesc ).

n sens restrns, conceptul de modernism a fost asociat micrii literare constituite la sfritul secolului al XIX-lea, n jurul unor poei de origine portughez, precum Ruben Dario i Antonio Machado; notele sale definitorii sunt o estetic a sinceritii i un simbolism muzical verlainian (Irina Petra ) n sens larg, modernism nseamn apariia formelor inovatoare n planul creaiei artistice, forme care se opun, de regul, tradiiei ( tradiionalismului ); din aceast perspectiv, toate curentele literare care au dominat nceputul i prima jumtate a secolului al XX-lea fac parte din modernism: simbolismul, expresionismul, suprarealismul, futurismul, dadaismul, imagismul. Pot fi denumite drept moderniste, aparinnd modernismului, totalitatea micrilor ideologice, artistice i literare care tind, n forme spontane sau programate, spre ruperea legturilor cu tradiia prin atitudini anticlasice, antiacademice, antitradiionale, anticonservatoare, de orice spe, repulsie mpins pn la negativism radical ( Adrian Marino )

n lirica modern, se produce o destructurare a eului liric, total ndeprtat de eul individual, celebr fiind afirmaia lui Arthur Rimbaud: Eu este un altul. Nu numai persoana eului liric se modific, ci i numrul, apariia pluralului sugernd o polifonie a vocii n care distanarea de eul individual crete.

Lucian Blaga este unul dintre inovatorii liricii romne, mai ales n plan formal. Poetul ilustreaz, mai ales n prima parte a creaiei sale, curentul literar expresionist, care se traduce prin expansiunea eului liric la nivel universal, printr-o participare intens la tainele lumii i prin trirea adnc a misterului universal.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, poezie simpl ca o respiraie spontan, care nu angajeaz idei abstracte (Marin Mincu), deschide volumul de debut al lui Lucian Blaga, Poemele luminii, devenind cunoscut ca art poetic, prin construirea unui program care i dezvluie nelesul mai ales datorit operei n ansamblu a marelui poet. n sistemul liric blagian, acest text reprezentativ ocup un loc important, concentrnd ca ntr-un focar tendine specifice operei poetului i anunnd direcii viitoare ale receptrii.

Poezia e o confesiune a unui crez care nu poate fi exprimat altfel dect la persoana I, o luare de cuvnt presupunnd un subtext polemic fa de alte poziii, anterioare sau contemporane. n eu, cuvntul cu care se deschide poezia, este cuprins ideea c textul poetic, n general, este manifestarea imperativ a individualitii creatoare, privit n raport cu lumea i cu ceilali ( alii ).

Titlul, alctuit dintr-o propoziie dezvoltat, este o metafor revelatorie i subliniaz caracterul de art poetic al poemului, accentund poziia lui eu confesiv. Aspectul negativ al verbului predicat sugereaz o luare de poziie polemic n raport cu alte puncte de vedere: nu strivesc. Ultima parte a titlului, alctuit, la nivel sintactic, dintr-un complement direct care expliciteaz sensurile verbului, nsoit de determinani substantivali creeaz deschiderea spre sensurile metaforice ale textului: corola de minuni a lumii este o metafor pentru tainele universului, atitudinea eului liric fiind, vdit, una de protejare a misterelor, de potenare a sensurilor.

Artele poetice clasice cuprind de obicei nvturi poetice, n care poezia este privit din exterior, cu ignorarea, de cele mai multe ori, a eului artistului. Eul blagian devine o ipostaz interiorizat, adresndu-se doar siei, ntr-o confesiune discret, privindu-se pe sine doar n raport cu lumea care nu este real, ci lumea imaginar, univers interior, construit din aspiraiile cele mai profunde ale fiinei. Eul trit ( adic acela care se manifest prin afecte, impulsuri, atitudini) se adreseaz lumii simite, i, totodat, unei lumi n sens filosofic, adic unui real negat n exterioritatea sa pentru a fi recreat sub forma de imagine exaltat n concept ( corola de minuni a lumii ). Accentul nu cade pe textul care va rmne, pe cuvnt, ci pe participarea subiectiv la tainele universului. Poezia nu mai este neleas ca rezultat finit, ca oper, ci mai ales ca descrcare spontan de energii interioare, de emoii care trebuie trite chiar n procesul lor de constituire. Cuvintele, imaginile poetice, alctuiesc doar un grafic, o transcriere a energiilor afective, care depesc graniele prozodice specifice poeziei tradiionale.

Crezul poetic nu mai apare ca o problem de situare fa de propria art, fa de meteugul artistic i uneltele specifice acestui meteug, ci ca o situare fa de obiectul su, care este lumea n sens larg i cuvntul n sens restrictiv. Din intenia eului liric de a nu strivi, a nu ucide, a nu sugruma i a nu lumina necrutor, ci de a pstra o atitudine de reculegere i nfiorare discret izvort din iubire, se nasc atributele lumii, care devine astfel o corol de minuni, o uria floare cu neasemuite petale palpitnd de taine, metafora ce se amplific treptat, potennd ideea de mister prin elemente ca: taine, vraja neptrunsului ascuns, adncimi de ntuneric, ntunecata zare, largi fiori de sfnt mister, taina nopii. Tot efortul creator se subordoneaz finalitii de a aduce cuvintele din starea lor natural n starea de graie, pentru c, prin cuvnt, creatorul blagian are acces la tainele universului.

Textul este organizat n jurul unei relaii de opoziie eu-alii. Simbol central al textului, lumina este, n textul poetic blagian, metafor pentru modalitatea de cunoatere a lumii, care este i tema poemului. Prima secven poetic aduce n prim-plan eul liric, prin persoana nti a pronumelui personal, asociat unor noiuni negative: nu strivesc, nu ucid cu mintea. Opoziia se contureaz n secvena a doua a poemului, care asociaz unei noiuni unice lumina - doi termeni eu, alii. Lumina mea este o metafor pentru un anumit mod de cunoatere, specific eului poetic. Acest mod de cunoatere ( luciferic, dac ar fi asociat cu un concept filosofic ) este caracterizat de potenarea misterului universal. Lumina altora desemneaz un mod de cunoatere opus, caracterizat de anularea tainei, de reducerea misterelor universale ( n termenii filosofiei lui Blaga, lumina altora ar putea fi asociat cunoaterii paradisiace ). Raportul de coordonare adversativ dintre cele dou enunuri marcheaz antiteza ( instituit la nivel semantic prin cele dou metafore ) i la nivel sintactic: Lumina altora / sugrum vraja neptrunsului ascuns / n adncimi de ntuneric, / dar eu, / eu cu lumina mea sporesc a lumii tain. Prin intermediul comparaiei care include un termen din sfera cosmicului se subliniaz atitudinea eului poetic: i-ntocmai cum cu razele ei albe luna / nu micoreaz, ci tremurtoare / mrete i mai tare taina nopii, / aa se schimb-n nenelesuri i mai mari / sub ochii mei

Incipitul i finalul textului se afl ntr-un raport de cauzalitate. De altfel, ntreaga poezie ar putea fi redus la o singur fraz, care sintetizeaz ideea de protejare a misterelor universale: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii // cci eu iubesc / i flori i ochi i buze i morminte.

Limbajul poetic este metaforic, figurat. Majoritatea sintagmelor se refera la ideea de mister, de tain: corola de minuni a lumii desemneaz totalitatea tainelor universale, flori, ochi, buze ori morminte particularizeaz simboluri ale acestor taine: flori ar putea fi simbolul pentru via, frumusee pur, ochi metafor pentru cunoatere, buze - metafor pentru comunicare, morminte - metafor pentru misterul morii. n aceast variant de interpretare, flori i morminte ( metafore pentru via i moarte ) ncadreaz metaforele sugernd atitudini eseniale ale umanului - cunoatere, comunicare. Enumerarea atributelor lumii este fcut nu la ntmplare, ci n ordinea crescnd a elementului de mister cuprins n ele. Grija de a nu destrma vraja neptrunsului ascuns este, de fapt, grija de a nu dezvlui taina propriului eu insondabil, de a nu-l divulga prin cuvnt dect parial, prin metafore, prin revelaiile fragmentare i spontane, fr durat, ale cuvntului.

De la nceput, Blaga i reprezint actul poetic ca pe un raport eu-lume. ntre aceti doi poli se vor instala toate tririle, toate tensiunile prezente n volumele viitoare. ncepnd cu expresionismul, poezia devine expresie a contiinei individuale; obiectul artistic trebuie s aib un centru de greutate spiritual care s coincid cu centrul su de greutate obiectiv. Este o concepie nou asupra poeziei, care nu ar mai fi pura redare a lumii obiective, ci ar ncepe de la rostirea contient a vocabulei eu, de la detaarea vizibil a contiinei de lume i de ceilali ( lumea altora ). Arta este, deci, un mijlocitor ntre contiin i lume, sau arta se nate datorit existenei contiinei.

Sentimentul major este acela de contopire pn la identificare cu misterele universale, cu substana ascuns a lumii la care eul poetic se simte participnd. Lumea este exprimat printr-o metafor sintetizatoare ca fiind o corol de minuni ( adic miracole, taine revelate care se arat eului n toata splendoarea lor ), pentru ca apoi, pe parcursul poeziei, aceste minuni s se obscurizeze treptat, transformndu-se n adncimi de ntuneric, n nenelesuri i mai mari. La nivel lexical, se poate observa c majoritatea termenilor sunt nsoii de un fel de aureol de sens ( M. Mincu ), ca i cum semnificatul lor obscur ( sensul ) ar tinde s depeasc semnificantul (forma ). Se poate spune c Blaga folosete un cuvnt - mister, avnd un orizont larg, o ntunecat zare de sensuri multiple, fr a putea s fie epuizat. El nsui, cuvntul, ascunde o corol de minuni, un halou de semnificaii ce palpit provocnd spiritul, ca i florile, ochii, buzele, mormintele.

Modernismul este o miscare opusa traditionalismului si dogmelor manifestate in literatur si in celelalte arte in prima jumtate a secolului al XX-lea. Este o miscare larga, ce cuprinde toate curentele postromantice: simbolism, expresionism, constructivism, suprarealism. in literatura romn expresionismul este reprezentat de Lucian Blaga, in mod deosebit in volumul sau de debut Poemele luminii, considerat cartea setei de viat. Pentru expresionisti, creatia artistic este expresia pura a trairilor sufetesti, eul creator dnd lucrurilor o expresie nou, a unei raportri la absolut. Regasirea esentelor amenintate cu degradarea, revolta unei civilizatii care uniformizeaza cultivarea mitului, scindarea subconstientului, transpunerea nelinistii existentiale in imagini puternice sunt cteva dintre trasaturile creatiilor expresioniste.

Initial, critica s-a aflat in imposibilitatea de a incadra creatia lui Blaga intr-un curent literar, intreaga sa oper fiind sustinut de sentimentul filozofic. Eugen Lovinescu l-a incadrat printre modernisti, in timp ce G.Clinescu, in Istoria literaturii romne de la origini pn in prezent il analizeaz in capitolul Ortodoxistii. Sistemul filozofic al lui Blaga se desparte de ortodoxism, intruct lui Dumnezeu, el ii opune entitatea invizibila numita Marele Anonim, fiind misterioasa si necognoscibila.

Elementul in jurul caruia se construieste sistemul filozofic este misterul (definit de Blaga ca rezultat al raportului originar si permanent al omului cu lumea si cu sine insusi). Misterul este ceea ce ramne mereu ascuns, necunoscut, este cripticul care, descoperindu-se, nu o va face niciodat total. Raportarea la mister determina cele dou tipuri de cunoastere: cunoasterea paradiziaca si cunoasterea luciferica. Cunoasterea paradiziaca nu se raporteaza la mister, avnd ca scop determinarea obiectului, socotit in intregime dat. Acest tip de cunoastere este logic, rational; ea se fixeaz asupra obiectului, nedepsindu-l. Blaga defineste cunoasterea luciferic raportata la mister. Aceasta este problematic si aduce in sfera cugetrii riscul si esecul, nelinistea si aventura, curiozitatea. Considera obiectul despicat in doua, printr-o parte care se arata (fanic) si o parte care se ascunde (criptic), iar obiectul ei este intodeauna un mister.

Reprezentativa pentru conceptia autorului asupra actului creator este poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii cu care se deschide volumul Poemele luminii. Poezia este o arta poetica, intruct prin mijloacele artistice sunt redate propriile idei despre poezie si rolul poetului in raport cu universul. Interesul poetului este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume, poet-creatie. Poezia este una reflexiva, o fabula filozofica inteleasa nu ca o traducere in imagini poetice a unor concepte filozofice, ci o expresie a modului blagian de a gndi lumea si poezia.

Poezia este inteleasa ca o forma de potentare a misterului, consecint a unui dezechilibru tragic intre spirit si suflet: vietii nu i-am ramas dator niciun gnd, dar i-am ramas dator toata viata.

Titlul este o metafora revelatorie (constructie a spiritului prin care se incearc o conventie a misterului), corola de minuni a lumii este o metafora pentru lume inteleas ca orizont al misterului. Corola a fost interpretata ca o forma a arhetipului.Titlul implica deopotriva lumea si atitudinea creatorului fata de lume. Prin utilizarea persoanei I singular (eu), poetul anunt o confesiune liric.

Poezia este structurata in jurul a doua opozitii: eu altii, lumina mea lumina altora (configureaza subiectul cunoscator intr-o maniera personalizata si respectiv una nedeterminat).

Ideea poetica a primei strofe este refuzul plus-cunoasterii, al cunoasterii logice, rationale prin care misterul este revelat. Atitudinea de revolta este exprimata prin doua negatii foarte puternice: nu strivesc si nu ucid. Eul poetic are constiinta unei existente integrate unui orizont al misterului: Tainele ce le-ntlnesc in calea mea. Misterul este definit in maniera expresionista printr-o enumeratie, putnd fi interpretat att in raport cu lumea, ct si in raport cu intreaga sa creatie, anuntand marile teme: florile elemente generale simboliznd o existenta ingenu, ochii apar ca un simbol al cunoasterii umane reflexive, o tema constanta a creatiei, buzele reprezinta deopotriva rostirea si iubirea, iar mormintele includ marea taina a mortii.

Ideea poetica a celei de-a doua strofe este reafirmarea antitezei dintre cunoasterea poetica (lumina mea), inteleasa ca forma de amplificare a misterului si cunoasterea rationala (lumina altora) forma de distrugere a misterului. Risipirea tainelor apare ca o actiune nepermisa, ca violare a frumusetii interioare: Lumina altora sugrum vraja nepatrunsului ascuns / in adncimi de intuneric. Se remarca numarul mare de cuvinte din cmpul semantic al misterului: taina, nepatruns, neinteles. O ampla parabola construita pe analogia cu imaginea lumii (asociata in poezie cu ideea de cunoastere) defineste poezia ca forma de potentare a misterului: cteodata datoria noastra in fata unui mister nu este sa-l lamurim, ci sa-l adncim att de mult inct sa il prefacem intr-un mister si mai mare, si tot ce-i neinteles / se schimba-n neintelesuri si mai mari. Metafora largi flori de sfnt mister implica ideea sacralitatii tainelor universului. Creatia devine astfel singura posibilitate de metamorfozare a ne-intelesului.

Pentru Blaga, actul poetic devine o atitudine subiectiva: cci eu iubesc o modalitate fundamentala de situare a eului in univers, specifica scriitorilor expresionisti.

Se remarca si preferinta pentru versul liber al crui ritm interior reda fluxul ideilor si frenezia sentimentelor, combinatiile neobisnuite intre cuvinte, prin care limbajul poetic este o forma de recuperare a tacerii originare, creatia lui Blaga fiind dominata de dialectica tacere-cuvnt, dar depseste simplitatea explicatiei amanuntului autobiografic.Tacerea ofera sentimentul totalitatii, in timp ce cuvntul marcheaza intrarea in temporalitate si determinare. La Blaga, prin cuvt, Marele Anonim impune lucrurilor constrngerile de timp si de spatiu. Modul verbelor este cel prezent, acest fapt sugernd ideea de comunicare a unui adevar dintotdeauna, fiind vorba de un prezent etern.

Textul poetic vorbeste, de altfel, despre o cunoastere prin ratiune, restrictiva si alienanta, o cunoastere al carei atribut este dezvaluit abia in finalul poeziei iubirea. Deoarece cunoasterea prin iubire este adecvata adevarului existential, iubirea este cea care anima demersul creator blagian.

Mi se spune ca poezia mea ar fi mistica, metafizica. Poezia mea este, in afara de orice intentie, asa cum este. Aceasta fiindca in general eu nu concep altfel de poezie. (Lucian Blaga

Eu nu strivesc corola de minuni a lumiii nu ucidcu mintea tainele, ce le-ntlnescn calea mean flori, n ochi, pe buze ori morminte.Lumina altorasugrum vraja neptrunsului ascunsn adncimi de ntuneric,dar eu,eu cu lumina mea sporesc a lumii tain -i-ntocmai cum cu razele ei albe lunanu micoreaz, ci tremurtoaremrete i mai tare taina nopii,aa mbogesc i eu ntunecata zarecu largi fiori de sfnt misteri tot ce-i nenelesse schimb-n nenelesuri i mai marisub ochii mei-cci eu iubesci flori i ochi i buze i morminte.