1

INTRODUCERELOCUL SI ROLUL COMUNICĂRII ÎN CONSILIERE“LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL”. Această propoziŃiefundamentală a culturii universale identifică fără echivoc nu numai natura a totce există, din perspectiva majorităŃii doctrinelor religioase ale omenirii, ci sinatura nemijlocit umană a existenŃei. Omul nu poate exista în afara cuvântului.Sensul începe întotdeauna cu numele dat realităŃii, iar percepŃia sensului începecu cel mai elementar act de comunicare. Un om se pune de acord cu alt om siîmpreună numesc realitatea, dându-i sens. Parafrazând un celebru dictonexistenŃial, “dacă comunicare nu e, nimic nu e”. Această “punere-de-acord”asupra sensului a ceea ce ne înconjoară, integrată într-o paradigmăcomunicaŃională de tip behaviorist, ne trimite cu gândul la natura, structura simecanismul de funcŃionare comunicării în cadrul activităŃii de consilierepsihologică si educaŃională, tema centrală a prezentei lucrări. O temă pe cât defascinantă, pe atât de puŃin studiată, mai ales în literatura de specialitateromânească. Aceasta a fost, în ultimă instanŃă, si motivaŃia pentru care amrăspuns provocării, alegând o temă atât de complexă, care trimite inevitabil lainterdisciplinaritate. În lucrare se întâlnesc informaŃii din domeniul stiinŃeimanagementului cu cele din domeniul psihologiei, sociologiei, stiinŃeicomunicării, semiologiei si economiei politice, presupunând si serioasecunostinŃe militare de stat major.Prin structura si conŃinutul lucrării am căutat să dăm răspunsurilesugerate de toate aceste domenii ale cercetării unor întrebări de mare actualitatepentru relaŃiile interumane ale mileniului trei, un mileniu care începe printr-unadevărat “big-beng” al comunicării:Care este locul si rolul comunicării în consilierea psihologică sieducaŃională si cum pot consilierii asigura cresterea calităŃii activităŃiilor prin comunicare?Cât de veridice sunt informaŃiile vehiculate prin comunicare si cuminfluenŃează acestea acurateŃea comunicării în activitatea deconsiliere?Cum acŃionează, de fapt, comunicarea în diferitele activităŃi deconsiliere si cum putem contracara influenŃele negative ale uneicomunicări defectuoase?Răspunsurile la aceste întrebări presupun, mai întâi, edificarea asupraconŃinutului, semnificaŃiei si mecanismului de funcŃionare a comunicării, îngeneral, si apoi a comunicării în consiliere, în special.Folosul înŃelegerii mecanismelor comunicării pentru consiliereapsihologică si educaŃională este dublu:2

Pe de o parte, el se materializează în înŃelegerea de către consilier ainfluenŃei mediului comunicaŃional asuprea existenŃei, structuriipsihice, problemelor psihologice si educaŃionale ale persoanei saugrupului-Ńintă. Comunicarea poate produce deopotrivă entuziasmsau angoasă, echilibru sau tulburare, fericire sau nefericire etc.Vorbind despre influenŃa factorilor determinanŃi ai comunicării

asupra comportamentului, Jean-Claude Abric le prezintă sub formaa două forŃe: pozitive si negative, imaginând următoarele schemefuncŃionale: (26, p. 17)„ForŃe pozitive –tensiuni pozitive-comportament de apropiere”ForŃe negative-tensiuni negative-comportament de evitare”Pe de altă parte, se materializează în înŃelegerea de către consilier amodului de utilizare a valenŃelor comunicării în activităŃile salespecifice.„În procesul consilierii… – spune Mihai Jigău – toate acesteaspecte îsi au importanŃa lor în practica ascultării active, a emiteriide mesaje semnificative si cu valoare ridicată de persuasiune …”Autorul recunoaste că „cu dificultate ar putea fi găsite unele aspecteale consilierii… care să nu poată fi incluse procesului decomunicare” (27, p. 195-196)Bine stăpânită în toate dimensiunile ei, comunicarea este un instrumentindispensabil al consilierii, vehiculul acesteia, iar noi va trebui să demonstrămacest lucru în desfăsurarea cursului.3

Capitolul întâi:COMUNICAREA – DELIMITĂRI CONCEPTUALEÎn nici un domeniu al vieŃii si activităŃii umane existenŃa si manifestareaomului ca fiinŃă socială nu este posibilă fără comunicare. Comunicarea dă senssi finalitate intenŃiilor, dorinŃelor, aspiraŃiilor, atitudinilor si acŃiunilor noastre, leface inteligibile pentru ceilalŃi, în aceeasi măsură în care fiecare dintre noipercepem modul de manifestare al celorlalŃi faŃă de noi prin comunicare. Naturasi modul de manifestare a relaŃiilor de comunicare dintre oameni sunt atât dediversificate, atât de complexe si de structurate, încât putem spune că omultrăieste, de fapt, într-un mediu comunicaŃional omniprezent, care-i structureazăsi-i afectează viaŃa în fiecare clipă.În raportul prezentat la UNESCO de Sean McBride, acesta faceurmătoarele aprecieri: “comunicarea susŃine si animă viaŃa. “Prin ea gândirea setraduce în faptă si sunt reflectate toate emoŃiile, toate nevoile omului, de la celemai simple gesturi, care garantează continuitatea vieŃii si până la manifestărilesupreme ale creaŃiei – sau ale distrugerii”. Părerea autorului, ca un corolar alimaginii sale despre comunicare este că “comunicarea devine imaginea pe caresocietatea si-a creat-o despre sine”.[4, p.10]Marin Aiftincă susŃine, si el, cu deosebită fervoare, ideea caracteruluiatotcuprinzător al comunicării: “comunicarea este inerentă existenŃei; este oformă a universalităŃii”; “comunicarea reprezintă o caracteristică fundamentală aexistenŃei umane”.[1, p.40]Denis McQuail este la fel de categoric în susŃinerea caracteruluiatotcuprinzător al comunicării. Citându-l pe Edward Sapir, acesta observă că“…orice structură culturală, orice act individual care Ńine de comportamentulsocial implică, într-un sens explicit sau implicit, comunicare”. [13, p. 18]În actul comunicării, însă, nu totdeauna omul se poate orienta coerent,logic, precis si stabil, existând numeroase evenimente comunicaŃionale care-itulbură echilibrul prin lipsa lor de consistenŃă si veridicitate, prin caracterul lor

denaturat, în raport cu faptele reale, precum si prin influenŃa lor negativă asupraorientării omului în mediul social. În categoria acestora intră si adevăratetornade informaŃionale cu efect negativ, distructiv, producând uneori graveprejudicii în viaŃa si activitatea oamenilor, în rchilibrul lor psihologic,emoŃional.Cunoasterea esenŃei si mecanismului comunicării, precum si a locului sirolului tehnicilor de comunicare în consiliere este, de aceea, un demers deosebitde util în activitatea de consiliere psihologică si educaŃională.1.1. Comunicarea. Definire, descriere1.1.1. DefiniŃii ale comunicăriiAsa cum susŃin majoritatea autorilor de lucrări de specialitate, elaborareaunei definiŃii suficient de precise, care să cuprindă toate aspectele fenomenuluieste extrem de dificilă. Fiecarer autor defineste comunicarea în funcŃie de4

contexte determinate, de perspectiva stiinŃifică, precum si de modelul decomunicare avut în vedere.Denis McQuail, în lucrarea “Comunicarea”, observă că un autor dinacelasi domeniu, Dance, a descoperit 15 tipuri de definiŃii, astfel încât asumareauneia sau alteia este greu de decis. Doi cercetători americani au inventariat numai puŃin de 120 de definiŃii. [13, p. 15]Tocmai de aceea, ne vom orienta exclusiv după acele definiŃii care suntmai aproape de expresia românească a termenului si deci mai aproape deînŃelegerea noastră.Termenul “a comunica” are, în DicŃionarul explicativ al limbii române,sensul de “a face cunoscut, a da de stire, a informa, a înstiinŃa, a spune”, dar si“a se pune în legătură, în contact cu …”. [24, p. 179] Din primul sensdesprindem nemijlocit ideea de act liniar, între un comunicator si un receptor;cel de-al doilea sens situează comunicarea într-un context mult mai larg, acela alinteracŃiunii dintre oameni. Acelasi înŃeles are si definiŃia dată în DicŃionarul defilosofie, având ca autor pe Didier Julia: “relaŃie între persoane”, o relaŃiepreponderent lingvistică, dar care nu se reduce la aceasta, ci cuprinde totalitateaformelor de expresie umană codificate în limbaj. [9, p. 57]În cartea lui Horst Rückle, “Limbajul corpului”, se formulează o definiŃieextrem de scurtă: “comunicarea reprezintă schimbul de informaŃii”. Autorulconsideră că aceasta “presupune interacŃia socială, prin utilizarea modurilor decomportare înnăscute sau dobândite, precum si existenŃa unor semnale verbalesau nonverbale care sunt emise si recepŃionate constient sau inconstient.” [18, p.49]Denis McQuail, în opera citată, defineste comunicarea ca un “transferordonat de semnificaŃie”. [13, p. 29] Este o definiŃie simplă, dar din aceastareŃinem un termen specific teoriei comunicării, semnificaŃia.În cartea lui Gary Johns, “Comportamentul organizaŃional”, găsim odefiniŃie care încearcă o maximă generalizare: “Comunicarea este procesul princare se schimbă informaŃii între emiŃător si receptor” cu precizarea că cei doipoli pot să fie persoane sau instrumente.Sarcină (1): CăutaŃi, în bibliografie, trei definiŃii ale comunicării, alteledecât cele din curs.

1.1.2. Mecanismul si modelele comunicării.Pentru înŃelegerea statutului si importanŃei comunicării în relaŃiileinterumane este deosebit de important să descifrăm mecanismul comunicării,structura intimă si factorii care fac posibil acest mijloc de înŃelegere întreoameni. În literatura de specialitate, mecanismul comunicării se prezintădeosebit de variat, sub forma unor modele comunicaŃionale.În orice model, însă, sunt prezente, explicit sau implicit, cel puŃin patruelemente : sursa, mesajul, canalul de comunicare si receptorul. SituaŃiileconcrete de comunicare si modelele sugerate de diferiŃi autori pun în diferitesituaŃii speciale sursa si receptorul, rolul lor poate fi interschimbabil sau chiar5

identic, dar în structura comunicării prezenŃa lor este inevitabilă. Acestia suntpartenerii comunicării, mesajul este conŃinutul comunicării, iar canalul decomunicare este vehicolul care duce mesajul de la sursă la receptor (Fig. 1)CANALSURSĂ MESAJ RECEPTORFig. 1: Cel mai simplu model de comunicareUn prag mai înalt de complexitate a structurii comunicării este oferit demodelul Shannon-Weaver, prezentat de Denis McQuail ca punct de plecare înanaliza structurii comunicării.Sursă codificare Zgomot decodificare destinatarmesaj transmiŃător semnal receptor mesajFig. 2: Modelul de comunicare Shanon-WeaverModelul Shannon-Weaver prezintă mecanismul comunicării, astfel: el“începe cu o sursă, de la care mesajul ajunge la un transmiŃător, unde estecodificat într-un semnal, ce poate fi distorsionat de zgomot în drumul său sprereceptor, unde este decodificat si transmis destinatarului.” [13, p. 36]Din acest model rezultă următoarele etape ale comunicării:1. Sursa emite un mesaj, cu intenŃia de a-l face sa ajungă la destinatar cusemnificaŃia pe care aceasta i-o dă.2. Mesajul este încărcat într-un transmiŃător, care este un dispozitivtehnic sau biologic de transmitere (aparat, dispozitiv, vocea umană,gestica, mimica etc).3. În funcŃie de modul de alegere a transmiŃătorului, are loc codificarea,utilizîndu-se sisteme de coduri adecvate acestuia:- pentru aparate, coduri tehnice;- pentru vocea umană, coduri lingvistice;- pentru dispozitive, coduri imagistice sau sonore;- pentru gestică, coduri nonlingvistice sau paralingvistice etc.4. Odată codificat, mesajul devin semnal, propriu naturii transmiŃătorului.5. În drumul lui spre receptor semnalul parcurge un mediu fizic, tehnic,biologic si social care poate influenŃa parametrii acestuia fieneintenŃionat, ca urmare a interferenŃelor, obstacolelor naturale sauartificiale neintenŃionate, fie intenŃionat, în sistemele de comunicareconcurente (militare, informaŃionale, economice, sportive etc.)6. InfluenŃele negative ale mediului asupra semnalului sunt, în schema demai sus, zgomotul..6

7. Pentru a fi înŃeles de receptor, semnalul este decodificat. Este de lasine înŃeles că dispozitivul de comunicare din schema de mai sustrebuie să fie simetric. Receptorul trebuie să aibă acelasi sistem decoduri ca si transmiŃătorul, dacă se poate până la identitate.8. Odată decodificat, semnalul devine din nou mesaj, de preferinŃă identiccu mesajul iniŃial, fiind perceput de către destinatar. Este de reŃinut faptul că nueste vorba de o identitate de conŃinut sau formă ci mai ales de o identitate desemnificaŃie si aceasta depinde de cultura, experienŃa si capacitatea de acces areceptorului la sistemul de coduri utilizate de sursă.Problema unităŃii de semnificaŃii dintre mesajul emis de sursă si celajuns la receptor este rezolvată de modelul propus de Valentin Stancu s.a. înlucrarea “RelaŃii publice, succes si credibilitate” (fig. 3) [20, p. 272]OS --- ? --- OR

OS = OR

SRS CS CR SRR

AS AT MESAJ AR AD

CODIFICARE TRANSMITERE RECEPłIE DECODIFICAREFig. 3: Modelul comunicării propus de Valentin StancuSimboluri folosite:OS : obiectul sursei;SRS : sistemul de referinŃă al sursei;CS : conceptul sursei;Ceea ce aduce nou acest model, dincolo de centrarea lui pe ideea deeficienŃă a comunicării (OS = OR), este diferenŃierea între obiect si conceptulobiectului, diferenŃiere care introduce discuŃii semnificative cu privire la relaŃiadintre cei doi termeni. Aceasta implică apelul la mijloacele de analiză propriisemioticii, dintre care am ales, pentru exemplificare, punctul de vedere al luiUmberto Eco, unul dintre cei mai cunoscuŃi semioticieni contemporani.Din punctul său de vedere, procesele de comunicare sunt eminamentedependente de UN SISTEM DE SEMNIFICARE. Dacă definim “proces decomunicare drept trecerea unui Semnal (ceea ce nu înseamnă în mod necesar un“semn”) de la o Sursă, cu ajutorul unui TransmiŃător, printr-un canal, la unDestinatar (sau punct de destinaŃie)”, atunci sistemele de semnificare sunt coduriAutorii consideră că ocomunicare s-a realizat “cândobiectul sursei este congruentcu obiectul receptorului”

AS : simbolurile sursei;AT : aparat de transmisie;AR : aparat de recepŃie;AD : aparat de decodificare.7

care “cuplează entităŃi prezente si entităŃi absente”, cu scopul de a face posibilă,la receptor, decodificarea. Procesul de semnificare este procesul prin care "cevamaterialmente prezent în raza de percepŃie a destinatarului Ńine locul laaltceva”35

Sistemele de semnificare sunt autonome în raport cu obiectele realităŃii,ceea ce exprimă faptul că atasarea unui concept la un obiect este dependentă

doar de convenŃii culturale privind construcŃia acestor sisteme. Aceluiasi obiect ise pot atasa mai multe concepte, după limba folosită, obiceiuri, tradiŃii, reguli,convenŃii simbolice etc.În ceea ce priveste conceptele utilizate în management, în raport cuobiectele pe care le desemnează, este de reŃinut faptul că ele se constituie într-unadevărat tezaur cultural-stiinŃific, denumit adesea “cultură managerială”. Gradulde asimilare a acestei culturi influenŃează hotărâtor caqpacitatea de comunicaremanagerială cu parteneri interni si externi, de integrare în structuri economice sisocial-politice naŃionale, regionale sau mondiale, precum si orientarea activităŃiiinterne a organizaŃiei spre valorile specifice acestor entităŃi. Prin urmare,primenirea limbajelor utilizate în managementul contemporan cu concepte,expresii, modele culturale si comportamentale relativ străine de cultura naŃionalăeste o necesitate impusă nu de modă, sau de nevoia de a face pe plac altora, ci deasigurarea unei înalte eficienŃe a actului managerial.Pe baza aceleiasi scheme prezentate mai sus se impune o delimitare aconceptului de mesaj. Prin mesaj, semiotica înŃelege un sistem de semne carepoartă cu ele o anumită semnificaŃie. Semnul este, în concepŃiile semiotice,unitatea minimă de semnificaŃie, adică cea mai mică secvenŃă care poate intraîntr-un proces de semnificare.Potrivit lui Umberto Eco, “semnul este întrebuinŃat pentru a transmite oinformaŃie, pentru a spune sau a indica un lucru pe care cineva îl cunoaste sidoreste ca si ceilalŃi să îl cunoască în aceeasi măsură. El se inserează deci într-unproces de comunicare de tipul sursă-enunŃător-canal-mesaj-destinatar”. CondiŃianecesară si suficientă a existenŃei semnului este, după Umberto Eco, existenŃacodului.Locul semnului într-un sistem de semnificare este sugestiv prezentată deautor prin modelul triadic al semnului, model care are o vechime impresionantă,el fiind sugerat pentru prima dată de filosofii stoici. Cele trei componente alemodelului sunt: semnul sau semnificantul (seimaion), conceptul sausemnificatul (semainomenon) si obiectul sau referentul (tynchanon)semnificatsemnificant referentIată si interpretarea acestui model:“Un semn (semnificant) trimite, atunci când i se aplică un cod, cătresemnificatul său (o entitate psihică – “ideea”, “conceptul”- pe care o (îl)vehiculează în virtutea unei convenŃii culturale) si/sau – eventual – către un8

corespondent empiric (referentul); linia întreruptă sugerează faptul că raportuldintre semnificant si referent este suficient de obscur”.36

Ultima propoziŃie a acestei interpretări este importantă pentru înŃelegereamecanismului comunicării. Comunicăm mai degrabă despre concepte decâtdespre obiecte. PrezenŃa obiectelor în comunicare este doar una de ultimăinstanŃă.Ferdinand de Saussure, lingvist si semiolog contemporan de mareanvergură, reduce structura semnului la două componente: semnificant sisemnificat, cu menŃiunea, devenită la autor principiu, aceea că între semnificantsi semnificat nu există nici o legătură obiectivă. Legătura este o pură convenŃie

subiectivă, stabilită la nivelul relaŃiei limbă-vorbire, fără nici o legătură cucontextul comunicării (principiul arbitrarietăŃii semnului)37.

Ceea ce am prezentat până aici ca modele de comunicare explicăcomunicarea ca act liniar, mecanicist si orientat, de la sursă spre receptor.În mediul comunicaŃional, însă, actele de comunicare au loc astfel doar pesecvenŃe limitate, pe durate de timp limitat si în domenii limitate. Realitateamediului social relevă, asa cum am observat deja, situaŃii în care sursa sireceptorul îsi schimbă succesiv rolurile, uneori aceste roluri sunt chiar greu sauimposibil de identificat, fapt remarcat mai ales atunci când vorbim decomunicarea neorganizată.Ca alternativă la modelela liniare, sunt prezentate modelele în carecomunicarea este “punere în relaŃie”.Norbert Wiener este primul care introduce în comunicare termenul defeed-back (conexiune inversă), prin care se pune în evidenŃă influenŃareceptorului si a activităŃii de receptare asupra sursei si a activităŃii de codificaresi transmitere a mesajului [cf. 13, p. 36] iar DeFleur, [cf. 14, p. 22-23] făcând oanaliză a corespondenŃei dintre semnificaŃia mesajului transmis si a celuirecepŃionat, propune o schemă generală a comunicării în care este reprezentatfeedbackul (Fig. 5)Mijloc de comunicareIn masaSursă EmiŃător Canal Mijloc de receptare a DestinatarmesajuluiBruiajDestinatar Mijloc de receptare Canal EmiŃător Sursăa mesajuluiMecanismul de înregistrarea feedback-uluiFig. 5: Feedbackul în comunicare, după DeFleur9I1, I2 = Doi indivizi, aflaŃi în relaŃie siinteresaŃi de un obiect din ambientulcomun;O = Obiectul de interes din ambientulcomunPe lângă necesităŃile legate de asigurarea calităŃii comunicării, feedbackulare si un rol deosebit în protejarea comunicării autentice de influenŃa negativă afactorilor perturbatori.Modelul lui DeFleur păstrează, încă, ideea de comunicare orientată, curoluri bine stabilite. Acest model este depăsit de cel realizat de Newcomb. DenisMcQuail, consideră că autorul modelului se bazează pe “premisa după carecomunicarea între indivizii umani îndeplineste funcŃia esenŃială de a permite cadoi sau mai mulŃi interlocutori să menŃină orientarea simultană unii către ceilalŃisi către obiectele unui mediu exterior”. [13, p. 37] Schematic, acest model seprezintă ca în fig. 6:I1 I2

OFig. 6: Modelul lui NewcombPotrivit acestui model, scopul comunicării este punerea permanentă deacord între partenerii de comunicare în legătură cu ceea ce reprezintă interesul

comun în mediul comunicaŃional. Aici nu mai există diferenŃierea tradiŃionalăemiŃător-receptor; fiecare dintre parteneri este în egală măsură emiŃător sireceptor, informaŃia fiind vehiculată permanent în ambele sensuri, în funcŃie demodificările ambientului.Dacă lărgim aria de cuprindere a partenerilor de comunicare, de la indivizila grupuri si organizaŃii si dacă între cei doi parteneri plasăm un mijloc decomunicare de masă (presă, radio, T.V, internet etc.), atunci obŃinem imagineamodelului funcŃional al comunicării de masă, deosebit de interesant pentruînŃelegerea mecanismelor de creare si disimulare a unei categorii de zvonuri.În fig. 7 prezentăm modelul comunicării de masă propus de Westley siMacLean. [cf. 13, p. 38]C M PFig. 7: Modelul comunicării de masă al lui Westley si MacLeanDacă luăm în considerare multitudinea obiectelor din ambient care sunt deinteres pentru comunicarea de masă si modalităŃile diferite de interpretare aacestora, precum si posibilele relaŃii dintre cei trei termeni sub formafeedbackului, vom înŃelege cât de mult poate creste în complexitate schema deC= comunicatorul;P= publicul;M=canalul media care selecteazăcomunicatorii C în funcŃie decredibilitate si de intereselepublicului P;O= obiect al ambientului.O10

mai sus, mecanismul comunicării fiind perceput ca o reŃea de interferenŃe întrecomunicator, mijlocul media si public, în care diferitele informaŃii despreambient capătă importanŃă mai mare sau mai mică nu numai în funcŃie decontext, ci si în funcŃie de atitudinea si reacŃiile comportamentale alepartenerilor.Gilles Willett dezvoltă această schemă, multiplicând obiectele dinambient si punând în evidenŃă modalităŃile diferite de acces la acestea, precum sidiferenŃele de percepŃie dintre A,B si C.X1 f BAX1 f CAX2 X2 A X’ C X” BX3 X3C f BCX3

X4C X5BX4

X5

ExplicaŃiile date de autor acestei scheme pun în evudenŃă situaŃiilecomplexe de comunicare:- X – B: receptorul asistă direct la eveniment;- X – A – B: A îi comunică lui B despre X- X – C - B: mijlocul media îi comunică lui B despre X;- X – A – C – B: A îi comunică lui B despre X prin intermediul mijloacelor

media C; este situaŃia comunicării de masă.Variantele fBA, fCA si fBC reprezintă posibile feed-back-uri: prima ducemesajul direct de la public la comunicator (în management, cumpărarea deproduse sau servicii ca urmare a persuasiunii asupra publicului), a doua ducemesajul de la mijlocul media la comunicator iar a treia duce mesajul de lapublic la mijlocul media.Interpretarea cea mai largă este cea propusă de modelele behavioriste(comportamentiste), dintre care amintim doar modelul lui Gerbner, al Scolii dela Palo Alto sau modelul transacŃional al lui Barnauld.Prezentăm, aici, doar concepŃia despre comunicare a lui Gerbner:11

“Cineva percepe un anumit eveniment si reacŃionează într-o anumităsituaŃie, prin anumite mijloace, pentru a face disponibile, sub o formă sau alta,materialele si conŃinuturile care privesc contextul si au anumite consecinŃe”Gerbner consideră acest tip de comunicare , comunicare deschisă, în carenu există nimic orientat, nimic dat dinainte ca sens si semnificaŃie încomunicare. Comunicarea “se face”, pe măsură ce anumite realităŃi din ambientdevin semnificative pentru “cineva”. [cf. 13, p. 41]1.2. FuncŃiile comunicăriiNu toŃi autorii de studii asupra comunicării rezervă capitole specialefuncŃiilor comunicării. Cu toate acestea, există suficiente informaŃii pentru aprezenta un tablou general al preocupărilor pentru definirea acestor funcŃii.Sultana Craia prezintă preocupările a doi autori importanŃi în acest domeniu,care au făcut, fiecare dintr-o perspectivă proprie, un inventar al funcŃiilorcomunicării la diferiŃi autori, de la Aristotel si până astăzi: LaurenŃiu Soitu, în“Pedagogia comunicării” si Mihai Dinu în lucrarea “Comunicarea. Reperefundamentale.”. Dintre enumerările analizate, vom reŃine în primul rând pe cea alingvistului Roman Jacobson:1. FuncŃia expresivă: de exprimare a atitudinii emiŃătorului faŃă de osituaŃie si faŃă de conŃinutul mesajului.2. FuncŃia conativă (persuasivă, retorică), de influenŃare a receptorului.3. FuncŃia referenŃială: de indicare a referentului unui mesaj.4. FuncŃia fatică: de menŃinere a contactului în comunicare.5. FuncŃia metalingvistică: de codificare.6. FuncŃia poetică: de instituire a unui mod specific de comunicare prinjocul structurii semnelor.Meritul acestui mod de formulare a funcŃiilor comunicării este acela că eleste strâns legat de structura acesteia, precum si acela că el poate fi generalizatpentru orice tip de comunicare, chiar dacă analiza lui Jacobson este unapreponderent lingvistică.Analizînd, însă, funcŃiile comunicării în dependenŃă de domeniile în careaceasta se manifestă, vom identifica si alte modalităŃi de formulare.Pentru comunicarea la scara societăŃii, Marin Aiftincă propuneurmătoarele funcŃii: informarea; socializarea; motivaŃia; discuŃia si dialogul;educaŃia; promovarea culturii; distracŃia; integrarea.Pentru comunicarea prin mass-media Mihai Coman propune funcŃiile: deinformare; de interpretare; de legătură; culturalizatoare; de divertisment.

Citându-i pe Gregory Bateson si Jurgen Ruesch, Emilian Dobrescuprezintă funcŃiile comunicării ca act tehnic de persuasiune : primirea, stocarea sitransmiterea mesajelor; prelucrarea informaŃiilor; amorsarea si modificareaproceselor psihologice; influenŃarea si dirijarea unor evenimente exterioare.12

1.3. Tipologia comunicăriiModelele prezentate ca suport al înŃelegerii mecanismului comunicării aupus în evidenŃă multitudinea situaŃiilor concrete, aceste situaŃii generând o marevarietate de tipuri de comunicare.Este foarte dificil de realizat un tablou atotcuprinzător al tuturor tipurilorde comunicare. Autorii studiilor de specialitate folosesc, pentru prezentareatipurilor de comunicare, o mare varietate de criterii de clasificare. Le vomutiliza, în continuare, pe cele mai reprezentative.Pornind de la premisa că fenomenul comunicării este o caracteristică alumii inteligente, în general, Sultana Craia, în lucrarea “Teoria comunicării” [5,p. 51-80], concepe tipurile de comunicare în cea mai vastă arie de cuprindere,începând cu diferenŃierea pe regnuri:1. Comunicarea umană2. Comunicarea animalelorComunicarea umană este, la rândul său, clasificată după două criteriidistincte: criteriul relaŃional si cel al mijloacelor comunicării.A. Din punct de vedere relaŃional, comunicarea umană cuprinde:1. Comunicarea în cadrul speciei.2. Comunicarea cu alte speciiÎntrucât pentru folosul prezentei lucrări nu ne interesează comunicarea cualte specii, prezentăm, în adâncirea tipologiei, comunicarea în cadrul speciei.Din perspectiva numărului de parteneri, comunicarea în cadrul specieicuprinde:1. Comunicare intrapersonală (comunicarea cu sine, autoreflecŃia)2 Comunicare interpersonală (între doi parteneri, aflaŃi într-o relaŃiedirectă, nemijlocită)3. Comunicare de grup (în interiorul unui grup determinat de persoane)4. Comunicare de masă (cu grupuri de persoane nedeterminate cantitativsau calitativ)B. Din punct de vedere al mijloacelor comunicării, comunicarea umanăcuprinde:1. Comunicarea nonverbală2. Comunicarea verbalăComunicarea nonverbală este acel tip de comunicare care nu utilizeazălimba vorbită si nici vreun substitut al ei (coduri verbale pentru surzi, morseetc.). Acest tip de comunicare este, la rândul ei, împărŃită de autorii despecialitate după mijloacele nonverbale utilizate, astfel:1. Comunicare tactilă (prin atingere)2. Comunicare gestual-kinestezică (prin miscarea semnificativă a părŃilorcorpului, cu excepŃia acelor gesturi care au semnificaŃie verbală)3. Comunicarea cu ajutorul obiectelor (culoarea, ordinea, mărimea,distribuŃia, miscarea etc.)

4. Comunicarea artistică (comunicarea emoŃiei artistice, dincolo deconŃinutul propriu al acesteia)13

Fiecare dintre cele patru tipuri de comunicare nonverbală poate fi împărŃitpe tipuri mai restrânse, dar considerăm suficient acest grad de detaliere, urmândca eventualele precizări de detaliu să le facem în funcŃie de necesităŃile temei.Comunicarea verbală este acel tip de comunicare care foloseste înŃelesulcuvintelor, fiind si cel mai complet si uzual tip de comunicare umană. Speciaumană însăsi se diferenŃiază de celelalte specii ale lumii vii, printre altele, si prinfaptul că utilizează în comunicare cuvintele. LaurenŃiu Soitu remarcă, în lucrarea“Comunicare si acŃiune”: “Cuvântul, prin forŃa sa expresivă, dă valoarecomunicării. Este mijlocul de comunicare cel mai bogat în sensuri, în rezonanŃeinterioare generate si amplificate de muzicalitatea rostirii”. [22, p. 111]Din punctul de vedere al mijloacelor folosite în comunicare, comunicareaverbală cuprinde:1. Comunicarea orală2. Comunicarea scrisăÎn unele lucrări de specialitate găsim dihotomia “comunicare verbală –comunicare scrisă”, confundându-se tipul de comunicare orală cu genulcomunicării verbale. Considerăm adecvată dihotomia comunicare oralăcomunicarescrisă, ca specii ale comunicării verbale, gen de comunicare care sebazează pe folosirea cuvintelor. În acest sens, continuând precizările făcuteanterior, comunicarea gestuală cu surzii este comunicare verbală, la fel ca sicomunicarea prin diferite coduri care înlocuiesc fie literele, fie cuvintele, fieexpresii cu înŃeles verbal determinat.La fel ca în cazul comunicării nonverbale, si speciile comunicării verbalepot fi detaliate, la un nivel mai mare de profunzime, folosind caracteristicileemiŃătorului si ale receptorului în comunicare.Astfel, comunicarea scrisă poate fi cu emiŃător individual si receptorindividual (corespondenŃa, de exemplu), cu emiŃător individual si receptorcolectiv (cazul literaturii de autor) sau cu emiŃător colectiv si receptor colectiv(lege, hotărâre, comunicat etc.)Cât priveste comunicarea orală, în cazul acesteia împărŃirea de mai suseste valabilă, cu menŃiunea că într-o secvenŃă de comunicare dată este puŃinprobabilă comunicarea cu emiŃător si receptor colectiv. Ea se poate, însă, păstraca specie a comunicării orale la scara unei durate de timp semnificative(folclorul, colportajul si chiar zvonul, ca specie distinctă a comunicării orale). Înpartea a doua a lucrării vom face unele observaŃii din acest punct de vedere.14

Comunicare intrapersonalăComunicare interpersonalăDin perspectiva număruluide parteneri Comunicare de grupComunicare de masăÎn cadrul speciei Cu transcendenŃa Cu alte speciiEmiŃător individual-Receptor individual

Din perspectivă relaŃionalăAnimală Comunicare Umană orală EmiŃător individual-Receptor colectivDin perspectiva mijloacelorNonverbală VerbalăTactilă Gestuală- Cu ajutorul artisticăkinestezică obiectelorScrisă scrisăAtingeri-caretransmitemoŃii-ludice-de control-rituale-diverse*Embleme*Ilustratori-bastoane-pictografe-kinetografe-ideografe-miscări deictice-miscări spaŃiale-miscări ritmice-ilustratoriemblematici*Gesturi de reglaj*Miscări afective*Adaptorii*SexualemuzicalăplasticăCinematografică-confesiunea-dialogul-conversaŃia-colportajul-lectura colectivă-discursul politic-discursul judiciar-discursul didactic-discursul ocazional-funebru-academic-inaugural/aniversar-cultural-disertaŃia-conferinŃa-interpelareaEmiŃător individuallualReceptor individual

-corespondenŃaEmiŃător individual-Receptor colectiv-confesiuni, memorii,jurnale-literatura-genurile publicisticeEmiŃător colectiv-Receptor colectiv-apelul -comunicatul-declaraŃia -manifestul-proclamaŃiaSCHEMA GENERALĂ A TIPURILORDE COMUNICARE(pe baza clasificării făcută de Sultana Craia)