Ranghiuc (Gavril) Ana Estera

Psihologie ID anul I

Explicaţi şi exemplificaţi noţiunea de emisfericitate.

Emisfericitatea desemnează specificitatea funcţională a unei emisfere cerebrale. În anumite condiţii o emisferă cerebrală poate să lucreze sau să fie dezvoltată mai mult decât cealaltă. Emisfericitatea arată că cele două emisfere cerebrale nu sunt separate, ci că ele se informează în mod constant şi reciproc realizând o acţiune coordonată în totalitate. Funcţiile senzorio-motorii (motricitatea, sensibilitatea, mişcările ochilor, mişcările mâinilor şi ale picioarelor) sunt comandate de fiecare emisferă direct şi invers (încrucişat), fiecare emisferă comandând jumătatea de corp inversa ei, având aceleaşi funcţii şi aceleaşi roluri, ceea ce nu se întâmplă aşa şi în cazul limbajului, gândirii, etc.

Emisferrele cerebrale reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central (S. N. C.). Cele două emisfere cerebrale sunt separate prin fisura interemisferica şi unite în partea bazală prin formaţiuni de substanţă albă. Fetele emisferelor sunt străbătute de şanţuri adânci care delimitează lobi, şi şanţuri mai puţin adânci care delimitează circumvoluţiuni (girusuri). Fibrele comisurale asigura legătura anatomică dintre cele două emisfere cerebrale, făcând posibilă coordonarea activităţii lor integrative – reflexe. Aceasta se grupează în patru mari fascicole: corpul calos, comisura anterioară, comisura posterioară şi comisura hipocampului.

Corpul calos (marea comisura transversală a creierului) conectează cele două emisfere cerebrale şi formează tavanul ventriculilor laterali. 1Multe studii au demonstrat că traseul informaţiei somato-senzitive neceaita integritatea corpului calos la om (Dimond şi Colab, 1997),

corpul calos fiind calea obişnuită de trecere a informaţiilor sensitive. Absenţa conexiunilor caloase directe între ariile somestezice primare ale extremităţilor distale ale membrelor, ne face să presupunem că transferul informaţiilor sensitive se realizează prin intermediul ariilor asociative bogate în conexiuni caloase, deci după o oarecare prelucrare a semnalului.

Leziunile la nivelului corpului calos, sau unele tulburări organice care afectează şi corpul calos, reduc foarte mult receptarea şi interpreatrea informaţiei intuitive. Informaţia intuitivă este receptata dar nu poate trece din emisfera dreaptă (analog) spre cea stângă (digitală) unde este ea de obicei interpretată, însă ea totuşi poate fi exteriorizata la un nivel mai slab cu ajutorul structurilor inferioare a emisferei drepte. Se observă însă funcţionalitatea celor două emisfere, ele putând fi independente una de alta.

Activitatea celor două emisfere cerebrale trece periodic prin două stări funcţionale diferite: starea de somn şi starea de veghe. Starea de veghe reprezintă starea funcţional cerebrală caracterizată prin creşterea tonusului sistemului reticulat activator ascendent, concomitent cu orientarea consiintei spre o anumită activitate. Veghea începe odată cu începerea contactului conştient cu lumea din jur, sau cu lumea interioară şi se termină când aceste contacte încetează. Starea de somn reprezintă o stare de activitate cerbrala caracterizată prin întreruperea temporară a contactului conştient cu lumea exterioară sau cu cea interioară. Ritmul somn- veghe

1 Mihai Golu Leon Danila, Tratat De Neuropsihologie (Editura Medicala -Bucuresti, 2000), p. 447.

corespunde cu ciclul noapte – zi, el mai numindu-se şi ritm circadian. Ritmul circadian are mecanisme endogene de producere dar poate fi puternic influenţat de stimuli exogeni. În timpul somnului se produce o diminuare a funcţiilor vegetative şi metabolice, el fiind necesar pentru refacerea organismului. Trecerea de la somn la veghe se face cu uşurinţă în câteva secunde.

Asimetrie cerebrală, dominantă cerebrală!

Primii cercetători care au pus în discuţie inegalitatea funcţională a emisferelor cerbrale au fost Borca şi Dax. Studiile au pus în evidenţă că cele două emisfere cerebrale nu sunt egale ca structură şi nu sunt echivalente funcţional. Cauzele invocate pentru a explica asimetria cerebrală sunt multe:

Cea mai importantă ar fi procesul de bioconstructie al creierului, care este determinat de genom, deci este o condiţionare ereditară, deşi această teorie a fost contestată deoarece asimetria cerebrală nu este specifică doar speciei umane.S-a susţinut că favorizarea bioconstructiei emisferei stângi ar fi condiţionată de fluxul sanguin mai bogat din carotida stânga, ce se desprinde direct din arcul aortic, decât prin carotida dreaptă ce se desprinde din trunchiul brachiocefalic.Totuşi plasticitatea sistemului nervos poate inversă sau întări asimetria cerebrală prin învăţare sau prin noi adaptări funcţionale. Se mai pot lua în calcul şi unele căuşe patologice care pot duce la asimetii aberante, dar asupra cărora nu ne vom opri aici.

Asimetrii macroscopice.

În mod normal se constată că polul frontal stâng este mai retras, în timp ce cel occipital stâng este mai mare decât cel drept, aceasta fiind denumită torsiunea anterioară a lui Yakovlev (Cheverud şi col. 1990)

Planul temporal este mult mai dezvoltat (uneori de zece ori mai mare) în emisfera stângă la dreptaci. Aceasta este regiunea implicată în realizarea limbajului fiind cea mai semnificativă asimetrie a creierului uman (deşi ea există şi la primatele superioare care nu au limbaj).

Circumvoluţia lui Heschel, unde se afla aria primară auditivă, este mai dezvoltată în dreapta. Aria lui Broca este şi ea mai dezvoltată în stânga decât cea din dreapta.

Şanţul lui Rolando este mai adânc în dreapta la dreptaci, la care şi fascicolul piramidal drept este mai dezvoltat. Din punct de vedere evolutiv s-a constatat că zona motorie primară şi fascicolul piramidal din stânga încep să se dezvolte mai devreme şi se maturizează mai repede decât cel din dreapta. Pe de altă parte componentele non-motorii la lobului frontal se maturizează mai devreme şi mai repede în dreapta, determinând o oarecare dominanata a emisferei drepte la funcţiile senzoriale şi al sistemului limbic. În urma cercetărilor s-a constatat că leziuni cortico-cerebrale, localizate într-o emisferă cerbrala şi cele corespunzătoare localizate în emisfera cerebral colaterala sunt diferite, atât după manifestarea clinică, cât şi după gradul de evoluţie. 2

Asimetrii funcţionale!

2 Constantin Balaceanu-Stolnici Adriana Borosanu, De La Neurobiologie La Neuropsihologie (Constanta: Fundatia “Andrei Saguna,” 2006), p. 497.

Asimetria funcţională cea mai evidentă este utilizarea preferenţial a mâinii drepte, dar şi a piciorului, ochiului şi urechi din dreapta, manifestată prin forţa muscular mai accentuate, dar şi o fiabilitate mai bună în dreapta. Aceasta atribuie un rol preponderant emisferei stângi, la persoanle dreptace.

O altă asimetrie este cea a integrării spaţialităţii (organizarea spaţial a mişcărilor, a scrisului şi a desenelor) rolul principal fiind atribuit de data aceaasta emisferei drepte la dreptaci.

În specia umană emisfera stânga este locul unde se afla “maşina cerbrala a limbajului” 3 aşa cum a demonstrate Broca şi Wernicke încă din sec. XIX. Faptul că doar una din emisfere are sediul limbajului a dus la conceptul de emisfera dominantă. Iniţial în primii 4-5 ani ambele emisfere dispun de limbaj, ulterior numai emisfera stânga este acaparată de dezvoltarea limbajului. Se disting două forme ale limbajului, cel extern (exprimat) folosit pentru a stabili o relaţie cu cineva, şi cel interior, acel monolog tăcut care nu este cunoscut lumii de afară, dar care însoţeşte procesele noastre cognitive.

Emisfera stângă!

Emisfera stângă se comportă asemenator cu un om de ştiinţă, ea este responsabilă de ceea ce spune, ea este sediu limbajului, a cuvântului, implica în mod deosebit aspecte lingvistice ale scrierii, este sediul cifrelor, al calcului logic, al raţionamentelor a capacităţii de analiză şi abstractizare. Prin emisfera stângă orice percepţie se traduce în reprezentare logică, semantică şi fonetica. Persoanele dominate de emisfera stângă comunica cu lumea din jur pe baza unui cod logic-analitic cu sensibilitate pentru dicţionare, vocabular, prefera detaliile, prezintă faptele logic, poseda arta de a structura frazele. Ea caută să aibă explicaţii pentru orice, având gândirea metodică şi structurata. Inexplicabilul pentru aceste persoane este greu de înţeles. 4Prezenţa pentru detalii şi nu pentru ansamblu, prezentarea logică a faptelor, relaţii de tip cauză-efect sunt caracteristice emisferei stângi. Persoanele care au o dominantă stânga procedează metodic, nu trec de la o etapă la altă până nu au finalizat-o pe cea anterioară.

Emisfera dreaptă!

Emisfera dreaptă întruchipează artistul din noi, ea este responsabilă de modul cum spunem ceva, ea este sediul înţelegerii non-verbale, al gândirii fără limbaj, al recunoaşterii formelor şi al percepţiilor spaţiale. Emisfera dreaptă asigura orientarea noastră spaţială cât şi distincţia dintre dreapta şi stânga. Lezarea ei sub diferite forme determina uneori absenţa conştientizării hemispatiului stâng, neconstientizarea infirmităţii produse de o paralizie a membrelor din stânga, sau chiar imposibilitatea de a recunoaşte figurile oamenilor (prosopognozia). Emisfera dreaptă are un rol dominant şi în formarea imaginii noastre corporale. Acest concept mental se formează treptat în primii 8-9 ani (Piaget), care este reflectarea la nivelul conştiinţei a formei, dimensiunilor şi poziţiei corpului nostru, a membrelor şi a componentelor acestora chiar dacă ne aflăm undeva în întuneric şi cu ochii închişi. Ea este responsabilă de tonul şi intonaţiile vocii, ritm, muzică, imaginaţie, simţul culorii şi al visării. Persoanele cu emisfera dreaptă mai dezvoltată prefera scheme în abordarea universului sintetizând şi exprimând totul în imagini. Imaginaţia şi intuiţia îşi au sediul în această emisferă,

3 Mihai Golu Leon Danila, Tratat De Neuropsihologie (Editura Medicala -Bucuresti, 2000),p 509. 4 Moraru Ina, Intuitia - Efect Al Lucrului Emisferelor Cerbrale (Chisinau, 2008), p. 25.

fiind şi sediul competenţei artistice şi muzicale. Persoanele cu această emisferă dominantă au o memorie video-spatiala, preferând aboradarea intuitivă, interactivă, stabilind relaţii între obiecte.

Muzica. Percepţia şi trirea muzicii se ralizeaza prin procese la care contribuie asimetric cele doaua emisfere cerebrale. Emisfera stângă realizează integrarea lingvistică a muzicii, structura ei gramaticala, scrierea şi lectura partiturilor. Emisferea dreapta asigura în mod deosebit structura melodică şi armonica a muzicii dar mai ales impactul ei emoţional. 5Există însă o mare variabilitate individuală când vorbim de ariile corticale implicate în percepţia muzicală, deşi cercetările au arătat că zona cea mai implicată în cursul trăirii musicale la melomani şi muzicanţi este mai extinsă dar numai în emisfera stângă.

Genul şi asimetria funcţional cerebrală!

Încă din timpurile antice partea dreaptă a organismului se asocia cu tipul masculin, iar partea stângă – cu tipul feminin, aceste imagini erau simple, dar totuşi diferenţele de sex în manifestarea asimetriei funcţionale au fost indentificate din cele mai vechi timpuri.

După Bryden M. P. bărbaţii sunt mai predispuşi să se considere stângaci. Bărbaţii şi femeile se deosebesc prin activitatea electrică bilaterală, prin evidenţierea diferitelor forme de asimetrie a emisferelor cerebrale şi lateralizarea emoţiilor; bărbaţii se folosesc preponderent de emisfera stângă, femeile de ambele emisfere.

Conform teoriei lui H. Lansdell, la bărbaţi, părţile creierului care răspund de abilităţile vrebale şi spaţiale se afla în emisfere opuse, în timp ce la femei ele se afla aproximativ egal în ambele emisfere. În consecinţă, la bărbaţii care au lezată emisfera stângă scade acurateţea la efectuarea testelor verbale, în timp ce la femei succesul testelor verbale şi non-verbale nu depind de emisfera lezată.

N. Geschwind, presupune că ar exista creier masculin şi creier feminin. El susţine că testosteronul în perioada dezvoltării intrauterine a fătului încetineşte dezvoltarea emisferei stângi; în consecinţă emisfera dreaptă creşte mai mult la bărbaţi. Mulţi autori afirma că asimetria funcţională la femei este mai scăzută decât la bărbaţi, dar aceasta depinde mult de indicatorii care se iau în calcul în timpul constatării asimetriei funcţionale.

Mai mulţi cercetători au ajuns la concluzia că atât la bărbaţi cât şi la femei, emisfera stânga este specializată la fel, adică pentru gândire analitică, verbal-logica, consecutivă. Emisfera dreaptă însă, la bărbaţi este mai mult specializată pentru o gândire imaginară, spaţială; care este mai puţin prezenta la femei deoarece emisfera dreaptă are o mare implicaţie în limbajul comportamentului. Altfel spus specializarea emisferei drepte este diferită la bărbaţi faţă de femei. Asimetria funcţională a emisferelor cerbrale la adult este consecinţa activităţii mecanismelor biosociale. Funcţiile de bază a emisferelor cerebrale sunt înnăscute dar odată cu dezvoltarea are loc perfecţionarea şi complicarea mecanismelor asimetriei cerebrale şi interacţiunea dintre cele două emisfere.6

5 Constantin Balaceanu-Stolnici Adriana Borosanu, De La Neurobiologie La Neuropsihologie (Constanta: Fundatia “Andrei Saguna,” 2006)p, 507. 6 Moraru Ina, Intuitia - Efect Al Lucrului Emisferelor Cerbrale (Chisinau, 2008), p. 34

Conform lui A. M. Poliuhov apariţia asimetriei cerebrale cât şi particularităţile de manifestare sunt influientate de mai mulţi factori:

1. Factorul de lateralizare, sub influenţa căruia partea stângă a organismului are un avantaj în viteza dezvoltării embrionare;

2. Unele mecanisme genetice care formează distinctiiile bilaterale;

3. Fenomene cultural care favorizează formarea cerebrală şi specializarea funcţională a emisferelor.

Evidenţiind aceste caracteristici ale fiecărei emisfere cerebrale s-au evidenţiat profesii în care sunt implicate în mod deosebit fie una fie ambele emisfere; astfel profesii care implică în mod deosebit folosirea emisferei stângi ar fi cea de inginer, medic, administrator, jurist, tehnician, economist, informatician, chimist, matematician, iar profesii în care este implicată în mod deosebit emisfera dreaptă ar fi cea de muzician, dansator, scriitor, artist, poet, sculptor, filosof.

A folosi cât mai mult din creierul nostru înseamnă a folosi fiecare emisferă cerebrală în parte, dar şi a le îmbina cât mai bine. Unele studii au arătat că în emisfera stângă s-ar afla centrii nervosa pentru sentimentele pozitive, aceasta fiind demonstrate şi la paraliziile pe această parte în care pacienţii nici măcar nu vor să recunoască boala lor, ei simţindu-se fericiţi tot timpul. În emisfera dreaptă însă s-ar afla centri nervosa pentru sentimentele negative, paraliziile la acest segment determina sentimente depresive mai tot timpul, iar pacienţii nici nu mai cred că ar ami există şi altceva în afară bolii lor. Deci noile cercetări genetice ar sugera că ar exista o genă a fericirii şi că fiecare individ are o înzestrare genetică care îl predispune spre fericire sau spre nefericire.7

Srerry scria “... fiecare emisferă are propriile sale senzaţii şi percepţii, propriile sale concepte, ca şi propriile sale impulsuri de a acţiona, legate de propriile experienţe memorate, voliţionale şi cognitive.”8 Deşi avem două emisfere diferite avem o singură personalitate, datorită strânsei lor colaborări. Unicitatea comportamentului şi a eu-lui se explică în mod deosebit prin numeroasele comisuri care leagă cele două emisfere cerebrale.

Ca o concluzie, am putea spune ca emisfera dreaptă este mai artistică, mai afectivă, iar emisfera stângă fiind mai logică, mai raţională, cea ce face că fiinţă umană să fie una deosebit de complexă cu multiple funcţii aşezate într-un tot unitar de o inteligenţă şi funcţionare la un nivel net superior tuturor celorlalte vieţuitoare de pe fata pamanului.

7 ‘Formula Fericirii. Minunatele Descoperiri Ale Neuropsihologiei De Azi - Bookblog. ro’ <http://www. bookblog. ro/altele/formula-fericirii-minunatele-descoperiri-ale-neuropsihologiei-de-azi/> [accessed 24 December 2011]. 8 Constantin Balaceanu-Stolnici Adriana Borosanu, De La Neurobiologie La Neuropsihologie (Constanta: Fundatia “Andrei Saguna,” 2006), p. 507.