6. Redactarea şi susţinerea publică a rezultatelor cercetării ştiinţifice a masteranzilor. Etapele redactării. Reguli generale privind redactarea unei lucrări ştiinţifice. Exigenţe specifice redactării unei lucrări ştiinţifice. Susţinerea publică a tezei de masterat.

Subiectul 1. Etapele redactării.

Funcţia principală a redactării este de a pune cât mai deplin în lucrare rezultatele investigaţilor obţinute în etapele precedente.

În cadrul redactării se disting mai multe etape, care se cer parcurse în succesiunea lor logică:1. Elaborarea unui plan de redactare.2. Redactarea propriu-zisă a lucrării.3. Definitivarea redactării lucrării.

1. Elaborarea unui plan de redactare. La această etapă se face: a) Sistematizarea si ordonarea problemelor, ideilor si concluziilor rezultate în raport cu scopul şi tipul lucrării.b) Evidenţierea constatărilor, tezelor şi concluziilor şi asocierea cu lor cu argumentele teoretice şi practice, pro şi contra, metodele de investigaţie, părţile lor pozitive, dar şi lipsurile acestora etc., în vederea distribuirii lor la locul potrivit, pe întreaga structură tematică a lucrării.c) Identificarea omisiunilor şi lipsurilor din sfera documentării şi calculelor şi luarea măsurilor necesare de eliminare a tuturor insuficienţelor, omisiunilor şi repetărilor.

2. Redactarea propriu-zisă a lucrării reprezintă procesul de scriere, de aşezare pe hârtie sau in memoria calculatorului a lucrării ştiinţifice, aşa cum este ea concepută şi structurată in planul de redactare.

În practică se observă utilizarea a două modalităţi de realizare a redactării: a) o redactare iniţială, rapidă cu accent deosebit asupra redării conţinutului de idei într-o succesiune şi coerenţă maxime prin care se evaluează rezultatul obţinut în raport cu obiectivele şi nevoile beneficiarilor; după această primă "mană" (redactare) care evidenţiază şi proporţiile sau disproporţiile lucrării, textul se perfecţionează de regulă sub aspectul conţinutului şi stilului, iar alteori, în funcţie de nevoi se modifică şi unele componente ale structurii lucrării; b) redactarea in mai multe variante, succesive, pană când se ajunge la acea variantă care satisface cel mai bine toate exigenţele, evident în funcţie şi de timpul de care se dispune pană la predarea lucrării.

3. Definitivarea redactării lucrăriiOrice lucrare ştiinţifică se definitivează pe baza uneia sau a două categorii de

repere, care privesc:a) aprecierile, observaţiile şi sugestiile diferiţilor specialişti (practicieni, profesori, cercetători etc.);

b) propria analiză a autorului, constatările din cursul redactării şi mai ales după încheierea primei forme de redactare reprezintă, adeseori cele mai importante surse de ridicare a calităţii şi eficienţei textului realizat.

De regulă, teza de licenţă include următoarele componente: - Foaia de titlu a tezei. - Adnotarea tezei.- Cuprins.- Introducere.- Conţinutul cercetării. - Încheiere.- Bibliografie.- Anexe.- După caz, lista abrevierilor şi simbolurilor, care se amplasează înaintea cuprinsului sau înaintea bibliografiei.

Redactarea propriu-zisă a lucrării se face în următoarea ordine prioritară:a) Expunerea conţinutului cercetării (blocului de conţinut).b) Oformarea încheierei (concluziilor şi propunerilor).c) Alcătuirea bibliografiei.d) Selectarea anexelor.e) Scrierea introducerii.f) Oformarea abrevierilor şi simbolurilor, după caz.g) Alcătuirea cuprinsului.h) Scrierea adnodării. i) Perfectarea foaiei de titlu.

a) Expunerea conţinutului cercetării (blocului de conţinut).Conţinutul lucrării se expune în modul care-i permite cercetătorului să demonstreze valoarea rezultatelor investigaţiei sale, legătura de bază fiind ”ideie - argument”.Fiecare capitol trebuie să se bazeze pe o ideie unificatoare. Toate ideile trebuie aranjate din punct de vedere ierarhic, respectând următoarele principii:

Evoluţia de la simplu la compus; Abordările din perspectiva evoluţiei istorice; Analiza tuturor aspectelor semnificative ale problemei;

Materialul cercetat trebuie asimilat. Prin asimilare se are în vedere înţelegerea profundă a problemei abordate şi o interpretare personalizată. Obiectivitatea faptelor este trecută, astfel, prin subiectivitatea autorului studiului, fiecare cercetător având calitatea de a produce sinteze proprii.

b) Oformarea încheierei (concluziilor şi propunerilor).Încheierea reprezintă impresia finală asupra cercetării efectuate. În cadrul ei, se evită alcătuirea unui mic rezumat asupra celor expuse în conţinut, atenţia

principală fiind acordată concluziilor de bază şi recomandărilor de ordin practic, la care s-a ajuns în procesul cercetării şi expuse în conţinutul cercetării.

În încheiere sunt trase concluziile şi propuse recomandările referitoare la obiectul cercetat. Atunci când concluziile sale contrazic vechile concluzii, cercetătorul trebuie să

demonstreze în conţinutul cercetării inconsistenţa celor din urmă şi necesitatea renunţării la ele.

Spre deosebire de Introducere, în care e schiţată strategia şi evidenţiată problema de bază, Concluzia are menirea de a încheia dezbaterea şi de a fixa anumite totalizări.

c) Alcătuirea bibliografiei.Bibliografia cuprinde, în ordinea alfabetică a principalelor surse bibliografice. Pornind de la specificul obiectului cercetării, pot fi utilizate mai multe moduri de întocmire a bibliografiei, inclusiv: după categoria lucrărilor (documenteoficiale,manuale, dicţionare, atlase, monografii

etc.); în funcţie de modul în care au fost utilizate lucrările; alfabetic, după autori (în lipsa menţionării autorilor, după titlu); în ordinea cronologică a apariţie lucrărilor; în ordinea citării în text a lucrărilor.Bibliografia tezei de licenţă se recomandă a fi prezentată după categoria lucrărilor în ordinea alfabetică şi cuprinde:

Documente oficiale (mai întîi, sunt enumerate documentele internaţionale, constituţia, codurile, alte legi, actele subordonate legii) şi alte documente scrise cu caracter latine, documente scrise cu caractere chirlice.

Dicţionare; Manuale; Monografii; Articole; Surse internet.

Acolo unde lipsesc numele autorilor, se pun trei asteriscuri (semn grafic în formă de steluţă [*]). De exemplu: ***Mioriţa (texte poetice alese). Bucureşti: Ed. ”Minerva”, 1980.

Sursele bibliografice, indiferent de caracter, moment şi loc de apariţie sau origine, sunt listate, de regulă, alfabetic, prin precizarea următoarelor elemente bibliografice.

Monografii Capitol din monografie Revistă

1. Numele şi iniţialel autorului;

1. Autorul capitolului (dacă există);

1.Numele şi iniţialele autorului;

2. Titlul exact, însoţit eventual de subtitlu;

2. Titlul capitolului; 2.Titlul articolului;

3. Locul publicării; 3.Numele şi iniţialele autorlui lucrării din care este luat capitolul;

3.Titlul revistei;

4. Editura; 4. Titlul monografiei; 4.Anul ediţiei;

5. Anul ediţiei; 5. Locul publicării; 5.Numărul, volumul;

6.Numărul de pagini. 6. Editura; 6.Paginile care se referă la capitol (de la – pînă la)

  7. Anul ediţiei;  

  8. Paginile care se referă la capitol (de la – pînă la)

 

d) Selectarea anexelor.

Anexele sunt destinate includerii în lucrare a unor date şi informaţii (calcule, grafice, scheme, sinteze sau extrase din legi, studii de caz) mai largi decât cele ce au fost utilizate în text; ele se folosesc pentru a întări susţinerea tezelor şi ideilor, inclusiv a informaţiilor din text; se indică precis sursa din care au fost construite sau extrase anexele.

Casete, note, comentarii Casetele curpind texte suplimentare, având legătură cu subiectul abordat în pagină,

paragraf, subcapitol sau capitol. Ele pot fi destinate şi prezentării succinte a unor cercetători, autori sau specialişti cunoscuţi, prin câteva date bibliografice şi elemente de încadrare în anumite curente, şcoli, ideologii politice etc. Tot în casete pot fi plasate şi exemple, cazuri şi trimiteri cu descrieri succinte la realizări anterioare în domeniu. Casetele se plasează în textul de bază al lucrării, prin separarea spaţială sau chenare.

Notele de subsol conţin explicaţii cu privire la un cuvînt sau o expresie din textul curent , sursa citatelor sau comentarii utile al căror loc ar fi nepotrivit în text. Ele pot să apară în subsolul paginii sau la sfîrşitul capitolului după o trimitere corespunzătoare făcută în textul de bază.

e) Scrierea introducerii.În introducerea tezei de licenţă, ajutorul reflectă, în mod obligatoriu, următoarele momente:

Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia; Scopul, obiectul şi obiectivele cercetării; Structura şi conţinutul lucrării; Metodele de cercetare aplicate; Caracteristica surselor bibliografice.

f) Oformarea abrevierilor şi simbolurilor. La redactarea tezei de licenţă pot fi folosite abrevieri şi simboluri. Abrevierile sunt admise în lucrările ştiinţifice în cazurile în care s-au impus ca atare în literatura de specialitate sau prin standardele de redactarea a textelor de specialitate. Pentru cuvinte, concepte sau nume de organisme cu caracter internaţional, chiar dacă se foloseşte denumirea în limba română, se preferă abrevierea în limba de circulaţie în care acestea sunt cunoscute (ex. pentru Asociaţia Internaţională de Dezvoltare se recomandă abrevierea IDA – International Development Association – în engleză).

În tehnica redactării textelor, cele mai des utilizate abrevieri sunt: apud (”după”, în latină), pentru citatele reproduse după alţi autori sau în cazul unor

informaţii sau referinţe din autori ale căror lucrări nu a fost direct studiate. op.cit. sau idem, cand corespund toate elementele, inclusiv pagina; ibidem, cand corespund toate elementele cu excepţia paginii; pp – paginile din lucrarea menţionată din care s-a făcut preluarea; […] – textul în cauză a fost reprodus parţial ; [sic] – din latină, cu sensul de ”aşa” sau ”chiar aşa”, folosit pentru a arăta faptul că în

citatul respective a fost reprodusă greşeala de original; sub.voce (în traducere, din latină: ”la cuvîntul”), prin care se fac trimiteri la

enciclopedii sau dicţionare, fără a preciza alte coordonate (pagina etc.); v. sau vide (”vezi”, din latină), precizează locul unde poate if găsită definiţia, expresia

sau informaţia în cauză.

Simbolurile apar ca elemente speciale de codificare (abrevieri) cu ajutorul cărora se operează mai ales în demersurile formale (demonstraţii logic sau formale):

pentru termeni, concepte şi definiţii consacrate se folosesc simbolurile intrate în uzul internaţional, fără precizări suplimentare. Astfel de simboluri sunt : K- factorul de producţie capital, L – factor de muncă, r – randament etc.

noi simboluri pot fi propuse numai pentru elemente noi introduse de cercetător; mărimile specifice (unitare) sunt simbolizate prin litere mici de tipar din alfabetul

latin, de regulă, iniţialele conceptelor prin care sunt desemnate. Se pot folosi şi combinaţii de litere mici pentru a face diferenţierea între conceptele desemnate prin cuvinte care încep cu aceeaşi literă;

scrierea de ecuaţii şi funcţii, prin implicarea de variabile şi parametri economiei, se realizează folosind regulile de bază ale matematicii.

g) Alcătuirea cuprinsului.

Exemplu de cuprins.CuprinsIntroducere.....................................................................................................................3Capitolul I. Aspectele teoretico-ştiinţifice ale managementuluiperformanţelor în condiţiile economiei de piaţă........................................................71.1 Esenţa şi măsurarea performanţei economice..........................................................71.2 Conceptul de management al performanţei în economia de piaţă..........................191.3 Abordarea eficienţei economice în contextul managementuluiperformanţei..................................................................................................................26Capitolul II. Evaluarea performanţelor aviaţiei civiledin Republica Moldova................................................................................................362.1 Caracteristica aviaţiei civile autohtone.....................................................................362.2 Evaluarea managementului în domeniul aviaţiei civile.............................................402.3 Analiza performanţelor aeroporturilor din Republica Moldova..................................532.4 Analiza activităţii agenţilor economici din aviaţia civilă autohtonă............................67Capitolul III. Concepţia creşterii performanţelor Reţelei NaţionaleAeriene..........................................................................................................................823.1 Concepţia şi direcţiile strategice de activitate a Reţelei Naţionale Aeriene...............823.2 Modelul de evaluare a managementului performanţelora transportului aerian......................................................................................................873.2.1. Modelul de evaluare a managementului performanţei pentru transportareaîncărcăturilor în Reţeaua Naţională Aeriană...................................................................873.2.2. Modelul de evaluare a managementului performanţei pentru transportareapasagerilor în Reţeaua Naţională Aeriană....................................................................1023.3 Crearea Hub-ului logistic pe lângă Reţeaua NaţionalăAeriană.........................................................................................................................105Încheiere.......................................................................................................................120Bibliografie....................................................................................................................125Anexe............................................................................................................................134

h) Scrierea adnodării. Scrierea adnodării tezei de licenţă în Republica Moldova se face în limba romînă şi limba ehgleză, sau şi altă limbă. Exemplu de adnotare.

Adnotarela teza de master în economie cu tema

“Racordarea RM la obiectivele de dezvoltare în mileniul al III”

Teza de master” Racordarea RM la obiectivele de dezvoltare în mileniul al III” reflectă probleme de mare actualitate, referindu-se la un segment esenţial al economiei mondiale şi anume, economia ţărilor în dezvoltare. Preocuparea principală a studiului a fost conturarea structurală a principalelor fenomene conceptuale şi, în acest context, mi-am construit, ordonat şi organizat teza în cuprins, trei capitole, concluzii finale, bibliografie selectivă şi anexe. Pe aceasta structură s-a derulat analiza detaliată a fenomenului subdezvoltării, caracteristic ţărilor în dezvoltare, şi s-au putut contura trăsăturile de ansamblu ale dezvoltării lor pe plan internaţional. Astfel, pentru fiecare zonă specifică de ţări s-au stabilit condiţiile de evoluţie, ritmurile de dezvoltare şi tendinţele specifice. Acest proces s-a finalizat cu realizarea rezumatului tezei. Deci, primul capitol prezintă cîteva puncte de vedere privind subdezvoltarea economică şi conceptul de dezvolatre economică, cauzele statelor subdezvoltate şi indicatorii de comensurare, cu referire la indicele dezvoltării umane, ca un instrument de măsurare a complexităţii dezvoltării umane, dar şi la factorii critici şi externi care împiedică dezvoltarea. În capitolul al doilea, am tratat modele de strategii ale dezvoltării economice în lume, în special analizînd problemele dezvoltării ţărilor lumii a treia, pe baza cărora sunt propuse o serie de politici, strategii internaţionale de dezvoltare şi direcţii de acţiune privind relansarea dezvoltării economice. Şi în final, capitolul al treilea, analizează problematica dezvoltării economice în RM, estimează nivelul de dezvoltare, cu dimensiunele interne ale RM, problema dezvoltării, înnaintîndu-se astfel, politici şi strategii de dezvoltare a Republicii Moldova. Pe cînd, concluziile şi propunerile au pus accentul pe,obiectivul privind lichidarea subdezvoltarii, care apartine întregii comunităţi internationale, deci este o problemă globală cu care se confruntă omenirea. Aşadar, valoarea datelor şi informaţiilor cercetate şi interpretate după tehnica şi concepţia la care am facut referire pe parcursul celor expuse mai sus, plecînd de la cauză la efect pentru a ajunge la soluţii şi măsuri de control, constituie fundamentul tezei oferindu-i substanţă şi originalitate. Aceste trăsături definitorii ale fondului lucrării sunt dublate de prezentarea într-un stil clar, concis, riguros a rezultatelor cercetării şi investigării domeniului abordat.

Adnotare (engleză)ANNOTATIONof the graduation paper at the economy on the topic“The recomandation of the Republic of Moldova to the objectives of the development in the third millennium” The graduation paper “The recomandation of the Republic of Moldova to the objectives of the development in the third millennium” reflects the actual problems, referring to the essential segment of the world economy as the economy of the countries in transition. The general aim of the present work is the determination of the structural peculiarities of the main conceptual phenomena. The graduation paper consists of three chapters, final conclusion, selective bibliography and annex. Based on this structure, are shown the detailed analysis and characteristics of the phenomena of the underdeveloped countries. Also here are mentioned the specific features of it’s development at the international level. For every particular group of the countries were established the conditions of the evolution, the tendency of development and other specifications.This process has ended with the summary of the graduation paper. The first chapter consists of different points of view referring to the underdeveloped economies and the causes of it, the development concept, and the index of the human

development as the specific instrument of the complexity of that as a whole and the obstacle to the economic development. The second chapter describes the strategy models of the world economies, in particular analysing the economies of the third world countries. On this base were developed the policies, directions and international strategies of the economic development. In the third chapter are analyzed the problem and the level of the development of the Republic of Moldova, the internal index dimensions and main strategies, policies of the development of the Republic of Moldova. The conclusions and suggestions pay attention to the liquidation of the underdevelopment, which today is the global problem of the world. The present value of the data and target information stated according to the technics and conceptions within the present work. The present work is based on the analysis, beginning from the cause to effect and tending to the solution and measures of control, gives the original meaning. These characteristic features of the structure of the work are duplicated by presentation of the results of research in the given field in a strict and clear stile.

i) Perfectarea foaiei de titlu.Pe coperta tezei de licenţă (foaia de titlu) vor fi înscrise următoarele elemente de identificare:

denumirea instituţiei; denumirea facultăţii; denumirea specialităţii; numele şi prenumele autorului; denumirea temei lucrării; funcţia, gradul ştiinţific, numele şi prenumele coordonatorului; numele localităţii; anul prezentării.

Exemplu de foaie de titlu a tezei de licenţă. Ministerul Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din MoldovaFacultatea Ştiinţe Economice

Catedra Marketing şi Relaţii Economice InternaţionaleIONAŞCU Ion

”Racordarea Republicii Moldova la obiectivele de dezvoltare în mileniul al III-lea”(Teză de licenţă)

Conducător ştiinţific:GRIBINCEA Alexandru

doctor habilitat, profesor universitar

Chişinău 2009

Subiectul 2. Reguli generale privind redactarea unei lucrări ştiinţifice.

În procesul de redactare a lucrării trebuie să se aibe în vedere un şir de exigenţe generale, inclusiv:

rigurozitatea ştiinţifică, ce presupune ca în redactare să se utilizeze formulări corecte care să reflecte în mod fidel procesul economic studiat;

originalitatea, ce constă în asigurarea, pe parcursul elaborării şi al redactării, a unui loc central opiniilor personale ale autorului, în lupta de idei pe care o desfăşoară cu

personalităţi din domeniul teoriei economice contemporane, din ţară şi din alte ţări, precum şi cu specialişti din practică.

Corectitudinea elaborării lucrării, ce se referă la asigurarea corelaţiilor logice dintre abstracţia ştiinţifică şi fenomenul empiric, real, la citarea altor autori fără ruperea citatelor din contextul în care au fost formulate, la argumentarea riguroasă a evaluărilor personale, la constituirea integrală a lanţului de consecinţe favorabile şi nefavorabile ale unor ipoteze, la respectarea deplină a deontologiei economistului;

eficacitatea textului, ce constă în deschiderile, mai mici sau mai mari, pe care o lucrare le realizează în serviciul beneficiarului, specialist, practician sau teoretician, în impulsul pe care-l capătă progresul economic şi progresul social; un text este eficient, nu doar atunci când se citeste uşor, ci mai ales atunci cand îl pune pe ganduri pe cititor, oricare ar fi acesta;

stilul redactării trebuie să fie: personal (folosirea unui limbaj personal, care dezvăluie că autorul stăpaneste

problema studiată şi nu imprumutarea prin copiere a limbajului altor autori; să impletească stilul abstract cu cel concret, descriptiv-ilustrativ, dar fără să abunde în

descrieri obositoare, inutile); concentrat şi direcţionat pe ideea centrală a lucrării, susţinerea şi confruntarea

acesteia cu alte idei, metode, concluzii; coerent, fără reveniri, repetări, omisiuni sau treceri de la o problemă la alta; responsabil adică să nu manifeste superficialitate faţă de consecinţele directe şi

indirecte, imediate şi intârziate, favorabile şi nefavorabile, fie ele economice, sociale, politice sau de altă natură;

acurateţea gramaticală şi literară, adică o bună stăpanire a limbii literare, ca şi a limbajului de specialitate;

participarea la efectuarea de studii şi cercetări este garanţia reuşitei fiecăruia; a doua încercare este intodeauna mai uşoară şi mai plină de satisfacţii; să se asigure o succesiune logică, coerentă a structurii lucrării; dimensiunile diferitelor structuri (capitole, paragrafe etc) să fie definitivate în raport

cu importanţa problemei pe care o abordează pentru lucrarea în ansamblu; obiectivele lucrării, tezele, concluziile să fie formulate riguros şi nuanţat, astfel încât

să asigure înţelegerea precisă a demersului ştiinţific; explicarea clară şi argumentată a tuturor afirmaţiilor şi ideilor; evitarea includerii de amănunte inutile şi obositoare; detaliile sunt necesare în

măsura în care ajută la înţelegerea mai bună a ideilor abordate; corectitudinea datelor, calculelor şi a trimiterilor bibliografice; acurateţea stilistică şi unitatea de limbaj (mai ales cand este vorba de o lucrare

elaborată de grupuri de studenţi sau de cercetători); eliminarea repetărilor de idei, de citate, de cifre, cu excepţia unor situaţii cu totul

speciale.

Subiectul 3. Exigenţe specifice redactării unei lucrări ştiinţifice.

În procesul redactării tezei de licenţă se respectă următoarele exigenţe specifice: Structura lucrării este definitivată în părţi, capitole, subcapitole, programe, care se

realizează, în funcţie de idei, argumentaţie, raţionamente logico-formale într-o succesiune raţională şi în proporţii rezonabile, care să asigure identificarea cu uşurinţă a ideilor de bază.

Se recomandă ca teza să includă 3-4 capitole, inclusiv, după caz, un studiu de caz. Fiecare capitol să cuprindă circa 3-5 subcapitole.

Fiecare subcapitol să fie dezvoltat pe circa 3-5 pagini. În cazul unor teme cu dezvoltări ramificate ale ideilor de bază, subcapitolele pot fi

divizate în paragrafe, marcate prin numere de ordine corespunzătoare (o cifră adăugată la numărul de ordine al subcapitolului la care aparţine).

Se recomandă ca fiecare subcapitol sau paragraf să fie de minimum 2 pagini, şi maximum 10 pagini.

Pentru o mai uşoară identificare a componentelor structurale ale lucrării se recomandă o codificare standard de următorul tip:

Cifre latine (I, II etc.) pentru părţi şi capitole; Cifre arabe, adăugate după punct la numărul capitolului pentru subcapitole (1.1, 1.2

etc.); Cifre arabe, adăugate la numărul de ordine al subcapitolului pentru paragrafe (1.1.1.,

1.2.1. etc.) Litere majuscule ale alfabetului latin (A, b, C etc.) pentru marcarea dezvoltării ideilor

distincte în cadrul subcapitolelor; Litere mici ale alfabetului latin (a, b, c etc.) pentru marcarea unor componente

omogene ale ideilor de bază în cadrul subcapitolelor; Cifre arabe (1, 2, 3 etc.) pentru enumerări seriale, în care intervin şi explicaţii de

dimensiuni reduse; Liniuţă simplă (cratimă) la început de rând în cazul enumerării elementelor, fără alte

explicaţii decât cea care precede enumerarea.Alte exigenţe.Citate şi preluări de idei.

Cercetătorul trebuie să aibă buna-credinţă necesară sublinierii antecedentelor în domeniul şi contribuţiei sale personale, pentru evitarea compilaţiei şi plagiatului, dezonorate pentru cel care le comite.

Compilaţia prezintă o lucrare fără originalitate, compusă din extrase din diferiţi autori. Plagiatul este acţiunea celui ce îşi însuşeşte rezultatele cercetării unui autor fără a face

vreo referinţă. De cele mai multe ori plagiatul se ocoleşte prin parafraze, adică prin redarea ideii altuia în cuvinte proprii, dar şi atunci autorul onest, care parafrazează, arată sursa inspiraţiei. Cea mai bună metodă de a evita plagiatul este să se arate sursa inspiraţiei fie între paranteze, fie într-o notă de subsol.

Citatele sunt extrase, "mot a mot" ale unor idei importante, din lucrările studiate, folosite in vederea susţinerii sau combaterii unui punct de vedere. Este de dorit ca citatul extras să cuprindă o singură idee pentru a nu fi prea lung si a focaliza atenţia cititorului asupra acelei idei abordate.

Cand citatul nu poate fi restrans la o singură idee deoarece s-ar trunchia, el se redă mai larg dar se subliniază ideea ce interesează prin menţionarea "Nota autorului – n.a." sau "Sublinierea noastră - s.n.".

Citatele sunt redate între ghilimele sau scrise cu alte caractere (cursive sau italice, de exemplu), cu trimitere obligatorie la sursă. Identificarea sursei citatelor se face între paranteze pătrate cu trimitere la lucrarea ce figurează cu numărul de ordine respectiv din lista referinţelor bibliografice şi la numărul respectiv al paginilor.

De exemplu, [9, p. 23] precizează faptul că citatul, după care a fost plasată respectiva paranteză, este reprodus din lucrarea ce figurează la poziţia 9 în lista bibliografică la pagina 23.

Pentru citatele care trec pe două pagini succesive se menţionează ambele pagini (exemplu, [9, p. 23-24]).

Preluările de idei sunt reflectate în note ssu casete speciale şi nu prin simple trimteri, precum citatele (care sunt preluări integrale de secvenţe de text).

Ele presupun împrumutul întregului sistem raţional al demersului pe care se bazează o concluzie ştiinţifică, un raţionament, o soluţie, o relaţie de calcul a altui autor. Procesarea lucrărilor ştiinţifice.

Amplasarea pe foaie a titlului lucrării presupune următoarele dimensiuni : marginea stîngă 2,5 cm, marginea dreaptă 1,0 cm, marginea superioară şi inferioară 2,0 cm.

Aşezarea textului în pagină (paginarea) se poate face în moduri diferite: la un interval de 1 rînd, 1,5 rînduri şi 2 rînduri.

Procesarea la 1 rînd se utilizează pentru a delimita textul obişnuit de un text mai în detaliu, explicativ.

Se mai utilizează şi pentru a lămuri notele din subsol. Cînd se introduce textul la un tînd , între cele două aliniate se lasă un spaţiu dublu (de

2 rînduri). Între titlul capitolului şi următorul rînd, se lasă libere 2 intervale. itlurile scurte se scriu pe un rînd; titlurile mai mari se scriu pe mai multe rînduri;

fragmentarea titlului se face astfel încît să existe o armonie estetică; nu se face niciodată fragmentarea după un articol sau prepoziţie; la sfîrşitul titlului nu se pune punct.

Denumirea capitolelor se scrie în format 14 pt bold, pentru denumirile subcapitolelor se va folosi formatul 12 pt bold, iar pentru paragrafe formatul 12 pt cursiv bold. Între titlul subcapitolului sau al paragrafului şi rîndul următor de lasă libere două intervale.

Alte evidenţieri se realizează prin scrierea prin bold (aldin), cursiv (italic), culoare roşie, scrierea cu majuscule, scrierea cu spaţii între cuvinte sau litere, evidenţierea prin chenar.

Aliniatele vor fi începute la 6-8 caractere faţă de începutul rîndurilor normale Relaţiile de calcul vor fi numerotate, în cadrul fiecărui capitol, prin combinaţii de cifre

arabe, prima desemnînd numărul capitolului, iar a doua numărul de ordine al relaţiei (formulei) în cadrul capitolului respectiv.

De exemplu, combinaţia 4.1 desemnează prima relaţie scrisă în capitolul 4. Tabelele ce apar în textul de bază vor fi numerotate cu acelaşi sistem: prima cifră din

combinaţie va desemna numărul capitolului, iar a doua, după punct, numărul de ordine al tabelului respectiv în cadrul capitolului.

Fiecare tabel va avea precizat, imediat după numărul de identificare, denumirea prin care se sugerează conţinutul.

Numerotarea paginilor se realizează cantrat.

Subiectul 4. Susţinerea publică a tezei de masterat.

Reguli de susţinere: Pr ezentarea verbală a rezultatelor cercetării trebuie efectuată în baza a trei

componente succesive: Introducerea este o expunere de motive ce susţin alegerea făcută şi o caracterizare a

problemei care ar trezi cît mai mult interesul auditoriului. Tratarea subiectului cercetării se realizează prin descrierea succintă a metodei de

cercetare utilizate, formularea ipotezelor de lucru şi prezentarea rezultatelor obţinute. Această componentă a prezentării trebuie să fie simplă şi foarte convingătoare. Rezultatelor obţinute se cer a fi subliniate şi susţinute prin argumentele foarte ale demersului întreprins.

Concluzia lucrării este o sinteză a principalelor aspecte ale cercetării şi o încercare de a impune rezultatelor, opiniile şi convingerile autorului.

Algoritmul de bază al expunerii verbale constă în trezirea interesului auditoriului, convingerea lui pe bază de logică şi date reale şi impunerea opiniei autorului prin puterea de expresie a cuvîntului.Pentru încadrarea vorbitorului în timpul acordat, sunt necesare:

dimensionarea materialului scris; dacă timpul este cunoscut dinainte (10 minute), expunerea se cere făcută respectînd

textul pregătit la un număr de 5-6 pagini; vorbitorul trebuie sa-şi rezerve 1-2 minute tampon pentru situaţii deosebite, cum ar fi

apariţia unor factori perturbatori.

Pregătirea expunerii verbale curpinde: Prezentarea

Se recomandă ca expunerea să reproducă integral sau parţial textul special pregătit, în vederea asigurării rigurozităţii transmiterii rezultatelor, a eliminării eventualelor improvizaţii, dăunătoare pentru ţinuta ştiinţifică a actului de comunicare. Totodată, se recomandă evitarea citirii integrale a textului. În cazul în care lucrarea se susţine la o reuniune ştiinţifică cu caracter internaţional, prezentarea se face întotdeauna într-una din limbile oficiale.

Cunoaştere auditoriului Este importantă din considerentul că aceeaşi temă va fi tratată diferenţiat în funcţiede structura şi de nivelul informării auditoriului.

Pregătirea personală a vorbitorului Presupune controlul mimicii, gesturilor, cuvintelor – parazit şi a celor nestandarde (care, uneori, sunt folosite pentru a atrage atenţia auditoriului). Expunerea nu trebuie să fie monotonă : anumite pauze, schimbări de ritm în vorbire, modificarea tonului sunt procedee ce pot face expunerea mai dinamică, mai atractivă.

Pregătirea materialelor şi a tehnicii ajutătoare Materialele ajutătoare sunt foliile, prezentările multimedia şi setul de materiale difuzate. Prin intermediul foliilor sunt demonstrate nu doar schemele şi tabelele. Mulţi includ în ele şi materialul de conţinut – structura comunicării, principalele argumente şi concluzii.

Pregătirea auditoriului prin avizare şi aranjare