1

CAPITOLUL 1 MANAGEMENTUL CERCETĂRII - CONCEPTE DE BAZĂ

1.1 CONCEPTUL DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ

Cercetarea științifică reprezintă căutarea sistematică de noi cunoștințe științifice

(fundamentale, aplicative sau de dezvoltare) prin investigare, determinând descoperiri,

evidențieri, verificări şi punerea acestora în slujba omului şi progresului economic şi social

Cercetarea-dezvoltarea îmbracă mai multe forme, şi anume:

– cercetarea fundamentală, activitate experimentală sau teoretică iniţiată în primul

rând, pentru acumularea de noi cunoştinţe privind aspectele fundamentale ale

fenomenelor şi faptelor observabile fără să aibă în vedere o aplicaţie deosebită

sau specifică;

Activități: Elaborare concepte, studii, metode, proceduri, analize tehnico-

economice;

– cercetarea aplicativă, activitate de investigare originală în scopul acumulării de noi

cunoştinţe, fiind însă orientată, în principal, spre un scop sau un obiectiv practic,

specific;

Activități: Elaborare planuri, scheme, documentații privind produsele și tehnologii.

Proiectare, realizare, experimentare model experimental / model funcţional.

– dezvoltarea experimentală, activitate sistematică, ce se foloseşte de cunoştinţele

existente acumulate de pe urma cercetării şi/sau a experienţei practice în

vederea lansării în fabricaţie de noi materiale, produse şi dispozitive, introducerea

de noi procedee, sisteme şi servicii sau îmbunătăţirea substanţială a celor deja

existente.

Activități: Proiectare, realizare, experimentare prototip. Validare prototip.

2

1.2 IMPORTANŢA CERCETĂRII-DEZVOLTĂRII

În figura alăturată se poate observa că în momentul în care se investeşte constant în cercetare-

dezvoltare și inovare efectul este creşterea performanţelor firmelor (creşterea cifrei de

afacere), iar reducerea cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea are un efect de bumerang

asupra performanţelor firmelor (reducerea drastică a cifrei de afacere).

1.3 MODALITĂŢI DE REALIZARE A ACTIVITĂŢII DE CERCETARE-DEZVOLTARE

Numeroase întreprinderi industriale din ţara noastră, în lipsa unei activităţi proprii de inovare,

se găsesc în situaţia de a avea un comportament imitativ, care are menirea să transpună

inovările de succes din economiile dezvoltate industrial în contextul economiei româneşti,

rămasă în urmă din punct de vedere tehnologic.

În lipsa unor resurse financiare suficiente pentru achiziţionarea de licenţe, patente şi know-

how modernizarea produselor şi a proceselor de producţie se realizează prin imitaţii, care au

un succes mai mare sau mai mic în funcţie de capacitatea de schimbare a organizaţiei, de

abilităţile, cunoştinţele şi, nu în ultimă instanţă, de creativitatea personalului.

3

Este important de ştiut că o firmă poate fi inovativă fără să deţină un departament de

cercetare-dezvoltare mai ales când nu vorbim de inovarea tehnologică, care se referă la

inovarea de produs și cea de proces.

Modalităţi de realizare a activităţii de cercetare-dezvoltare Tabelul 1.6.

Modalitatea de realizare a activităţii de

cercetare-dezvoltare Avantaje / Dezavantaje

Cercetare-dezvoltare internă

� Avantaje: posibilitatea păstrării secretului; efectul de învăţare; o

mai bună armonizare a obiectivelor; posibilitatea vânzării

inovaţiei prin licenţe; imagine bună;

� Dezavantaje: riscuri tehnice şi de piaţă ridicate; resurse majore

implicate; posibilitatea de copiere;

Cercetare-dezvoltare externă

pe bază de contract

� Avantaje: economie de costuri; economie de timp; şanse mai

mari de reuşită prin faptul că soluţiile propuse au fost verificate;

� Dezavantaje: scurgerea de informaţii; lipsa efectului de învăţare

Cumpărare de licenţe

� Avantaje: economie de costuri; economie de timp; şanse mai

mari de reuşită prin faptul că soluţiile propuse au fost verificate;

� Dezavantaj: preţul licenţei, durata licenţei;

Cercetare-dezvoltare pe bază

de colaborare

(reţele)

� Reţeaua este un termen uzual folosit pentru a descrie

aranjamentele de colaborare între firme şi alte instituţii prin care

inovarea şi cea mai bună practică sunt diseminate. Reţelele nu

implică localizarea în apropiere, dar adesea fac acest lucru.

� Avantaje: împărţirea riscurilor unor investiţii ridicate, reducerea

nesiguranţei, învăţarea de la alţii şi introducerea celei mai bune

practici; reducerea costurilor tranzacţiilor;

� Dezavantaj: cunoştinţele sunt împărţite cu colaboratorii; riscul

„scurgerii” de cunoştinţe;

Cercetare-dezvoltare pe bază

de colaborare

(clustere)

� Cluster-ul este definit ca o concentrare de firme şi instituţii care

sunt în competiţie, colaborează şi sunt în interdependenţă;

� Avantaje: prin localizarea în jurul surselor naturale sau în jurul

centrelor populate se obţin reduceri la costurile de transport,

împărtăşirea experienţei sau a infrastructurii locale; unificarea

abilităţilor complementare în vederea licitării unei anumite

activităţi pe care altfel nu ar putea să o realizeze; colaborarea dă

firmelor avantajul economiei de scară, prin specializarea

producţiei pentru fiecare firmă, prin procurarea în comun a

materiilor prime sau prin utilizarea marketingului comun.

4

1.4 CONCEPTUL DE INOVARE

Inovarea este instrumentul specific al unui întreprinzător, mijlocul prin care el exploatează

schimbarea ca o ocazie pentru diferite afaceri sau diferite servicii.

Conform cu Comunicarea Comisiei Europene COM 688/1995 inovarea constă în:

a) înnoirea şi lărgirea gamei de produse, servicii şi pieţe asociate;

b) stabilirea de noi metode de producţie, de aprovizionare şi distribuţie;

c) introducerea de schimbări în management, organizarea muncii, condiţiile de muncă şi

instruirea personalului.

În esenţă, a inova înseamnă a aduce cu succes o idee creativă pe piaţă, a face altfel decât

înainte, rezultatul fiind obţinerea de profit.

Observaţie: Inovarea trebuie să fie nouă pentru firmă, dar nu este necesar să fie nouă pentru

sectorul de activitate sau pentru piaţă. Nu contează dacă inovarea a apărut iniţial în firma în

cauză sau în alte firmă.

Nevoia de inovare

5

Știați că?

� În România există 21,3 firme mici şi mijlocii la o mie de locuitori, media în UE fiind de

42,7 firme;

� În anul 2010 doar 30% dintre întreprinderi au avut activități de inovare, față de 52,9% la

nivelul UE27;

� În anul 2007, a apărut în clasificarea Ocupaţiilor din România ocupaţia „manager de

inovare”, în 2012 cea de ,,broker de tehnologii”,

� În același an apare primul standard de profil în limba româna intitulat ,,Model de

dezvoltare a afacerii prin inovare” (SR 13547:2012);

� România, este pe ultimele poziții în UE, depășind Bulgaria și Letonia (deși se observă o

creștere cu o poziție față de anul 2013), considerată ,,inovator modest” în statistica dată

pe 2014 de Comisia Europeană (Innovation Union Scoreboard).

Aplicaţie - Formele inovării

Este firma dvs. o firmă inovativă? Inovarea de produs este prezentă în firma dvs. sau în firma în care lucraţi? Dacă da, sub ce formă?

a) Schimbarea de concepţie (funcţională sau tehnologică), care se bazează pe o idee nouă, ce se sprijină sau nu pe o tehnologie nouă;

b) Realizarea unui produs cu caracteristici mai bune decât cel precedent; c) Realizarea un nou design, adesea însemnând mai mult decât o simpla schimbare de

forma sau aspect; d) Furnizarea de noi servicii care însoţesc produsul; e) Găsirea de noi utilizări a produsului; f) Introducerea unor noi materii prime şi materiale utilizate la fabricarea produsului; g) Inovarea de produs nu este prezentă in firmă.

Inovarea de proces este prezentă în firma dvs. sau în firma în care lucraţi? Dacă da, sub ce formă?

a) Introducerea unui nou echipament tehnologic; b) Introducerea unor procese tehnologice noi sau sensibil îmbunătăţite; c) Introducerea unor noi metode de aprovizionare; d) Inovarea de proces nu este prezentă in firmă.

6

Inovarea organizatorică este prezentă în firma dvs. sau în firma în care lucraţi? Dacă da, sub ce formă?

a) Introducerea unor noi metode de organizare, organizarea nevizând în mod neapărat modul de fabricaţie, ci modul de desfăşurare şi organizare a activităţii firmei;

b) Introducerea unor noi metode de management în scopul îmbunătăţirii folosirii cunoştinţelor acumulate, a calităţii bunurilor şi serviciilor sau a eficienţei muncii;

c) Introducerea unor noi metode de instruire a personalului; d) Introducerea unor noi metode ce vizează îmbunătăţirea condiţiilor de muncă; e) Inovarea organizatorică nu este prezentă in firmă.

Inovarea de marketing este prezentă în firma dvs. sau în firma în care lucraţi? Dacă da, sub ce formă?

a) Implementarea unor concepte sau metode de vânzare noi sau semnificativ îmbunătăţite; pentru creşterea cererii de bunuri şi servicii;

b) Intrarea pe o piaţă nouă sau crearea unei noi pieţe; c) Crearea unei noi imagini a firmei; d) Introducerea unor noi modalităţi de ambalare; e) Folosirea unor noi canale de distribuţie; f) Inovarea de marketing nu este prezentă in firmă.

Intensitatea inovării Inovare incrementală este mai des întâlnită şi constă în aplicarea unei idei, a unei practici sau a

unei metode ce reprezintă o noutate absolută în raport cu firma analizată, dar care nu mai

reprezintă o noutate absolută pentru ramura industrială, această idee, practică sau metodă

fiind anterior adoptată în cadrul altor firme aparţinând industriei respective.

Inovare radicală constă în aplicarea unei idei, a unei practici sau a unei metode ce reprezintă o

noutate absolută nu numai pentru firmă pentru ramura industrială.

Inovare radicală este caracterizată de un grad ridicat de noutate, determină schimbări

fundamentale ale activităţilor unei firme şi abateri semnificative faţă de practicile curente.

Odată introdusă pe piaţă, o inovaţie radicală este urmată de numeroase şi variate inovaţii

incrementale, de reproiectări minore sau majore dezvoltate din aceasta.

7

Inovarea incrementală Aspectele analizate Inovarea radicală

• Eficienţă Concentrare • Descoperire

• Omogeni,

experimentaţi, mai

vârstnici

Oamenii

• Eterogeni, ambiţioşi, mai

tineri

• Fiecare angajat Participare • Câţiva angajaţi

• Liniare, previzibile Procesele • Non-liniare, explorative

• Formalizate şi

centralizate Procedurile

• Neformalizate şi

descentralizate

• Liber, colaborare

intern-extern

Schimbul de

informaţii

• Secret şi intern

• Între 6 şi 24 de luni Orizontul de timp

realizări notabile

• Între 2 şi 7 ani

1.5 CONCEPTUL DE MANAGEMENT AL CERCETĂRII

Termenul de management poate fi utilizat în diferite modalităţi. El se poate referi la:

� persoanele care conduc organizaţiile.

� procesul pe care îl urmează managerii pentru îndeplinirea obiectivelor organizaţiei,

� disciplină, un sistem de cunoştinţe; managementul fiind un sistem cumulat de

informaţii, care oferă elemente legate de modul în care putem să conducem,

Etimologic cuvântul “management“ provine din verbul englezesc “to manage” care înseamnă a

conduce, a guverna, a administra, a gestiona.

8

Conceptul de „management” este relativ greu să fie descris complet în cadrul unei singure

definiţii.

� Frederick Taylor - „Arta de a şti precis ce trebuie să faci cât mai bine şi mai ieftin.”

� Mary Parker Follet - „Arta de a realiza lucrurile (obiectivele) prin alţi oameni.”

� John Ivancevich - „Procesul întreprins de una sau mai multe persoane cu scopul de a

coordona activităţile altor persoane pentru a se obţine rezultate pe care nu le-ar putea realiza

acţionând singuri.”

Managementul poate fi privit ca un proces ciclic de realizare a obiectivelor unei organizaţii

(firme) prin intermediul unui set de funcţii de bază, şi anume: planificarea, organizarea,

comanda, coordonarea şi controlul.

Managementul cercetării științifice este ansamblul elementelor cu caracter organizațional,

informațional, motivațional şi decizional cu ajutorul cărora se desfășoară activitatea de

cercetare științifica şi se asigură eficienţa acesteia.

PROBLEMATICA MANAGEMENTULUI CERCETĂRII

Managementul cercetării științifice are în vedere (Dumitrache, 2012):

Elaborarea de strategii – programe ‐ proiecte ‐ teme pe plan internațional și național

� Strategia Europa 2020

� Definirea obiectivelor referitoare la cercetare, care urmăresc:

• crearea de cunoaștere;

• creșterea competitivității;

• creșterea calității sociale.

� Elaborarea Planului Național de Cercetare;

� Stabilirea tematicii de cercetare;

� Structurarea echipelor de cercetare;

9

� Definirea cerințelor legate de infrastructura de cercetare.

� Definirea instrumentelor asociate programelor;

� Indicatori de performanță;

� Identificarea riscurilor și a vulnerabilităților;

� Monitorizarea derulării proiectelor;

� Evaluarea propunerilor si a rezultatelor;

� Validarea rezultatelor

Elaborarea de proceduri si mecanisme pentru gestionarea resurselor pentru cercetare ‐

dezvoltare ‐ inovare:

� Elaborare pachete de informații;

� Lansare competiții;

� Organizare proces de evaluare;

� Ierarhizare și selectare proiecte propuse spre finanțare;

� Contractare proiecte de cercetare;

� Monitorizare derulare proiecte / evaluare parțială;

� Evaluare finala a rezultatelor;

� Validare – valorificare rezultate.

Aspecte referitoare la managementul resurselor umane:

� Formarea resurselor umane pentru cercetare;

� Atragerea talentelor pentru cercetare;

� Managementul cunoștințelor;

� Organizarea colectivelor interdisciplinare;

� Formarea continua;

� Selectarea si promovarea liderilor.

� Managementul organizațional:

� Cultura organizațională;

� Centre, colective, laboratoare.

Aspecte referitoare la managementul resurselor materiale si financiare:

� Infrastructura de cercetare;

10

� Alocare fonduri.

� Valorificarea rezultatelor cercetării:

o Publicații;

o Produse / inovații / tehnologii;

o Brevete de invenție

Evaluare rezultate ‐ impact

• Participanți: Cercetători și dezvoltatori implicați in R&D și instituții și companii care

beneficiază de aceste activități;

• Procese: Care sunt modelele/programele de finanțare și cum sunt conectați și

organizați participanții în jurul inițiativelor de cercetare?

• Ieșiri: Ca idei, invenții și inovații rezultă, în care domenii ale tehnologiei?

• Beneficii: Care sunt avantajele economice și contribuțiile la dezvoltarea cunoașterii

rezultate din cercetare și dezvoltare a tehnologiei?

� Capacitatea științifică are patru niveluri:

• Absorbția cunoștințelor

• Aplicarea cunoștințelor

• Crearea cunoștințelor

• Reținerea cunoștințelor științifice

CAPITOLUL 2 STRATEGIA PENTRU CERCETARE-DEZVOLTARE

2.1 STRATEGIA EUROPA 2020

Prin strategia Europa 2020, Uniunea Europeană pune în fața statelor membre următoarele

obiective:

� să se îmbunătățească calitatea sistemelor naționale de învățământ;

� să se întărească performanța în cercetare;

� să se promoveze inovarea și transferul de cunoștințe în Uniune;

� să se folosească pe deplin tehnologiile informației și comunicațiilor;

� să se asigure transpunerea ideilor inovatoare în noi produse și servicii care

generează creștere, locuri de muncă de calitate și care contribuie la abordarea

provocărilor cu care se confruntă societatea europeană și mondială.

11

Știați că?

� Europa deține 15% din totalul mondial al cererilor de brevete (anul 2012);

Top 50 firme inovative din lume

Sursa: BCG, 2014

Aplicație: Câte firme din Europa se găsesc în top 50 firme inovative?

În ianuarie 2014, UE a lansat noul program de cercetare, prevăzut pentru o perioadă de 7 ani,

Orizont 2020 fiind cel mai mare program-cadru de cercetare și inovare din istoria UE. Acesta

este un instrument financiar major pentru aplicarea inițiativei „O Uniune a inovării”, care va

beneficia de un buget de aproape 80 de miliarde de euro în perioada 2014-2020.

Obiectivele sale sunt:

• să consolideze poziția UE în domeniul științific (24,4 miliarde de euro, dintre care 13

miliarde destinate Consiliului European pentru Cercetare);

• să consolideze inovarea industrială (17 miliarde de euro) - inclusiv prin investiții în

tehnologii-cheie, acces îmbunătățit la capital și sprijin pentru întreprinderile mici;

12

• să abordeze principalele provocări, cum ar fi schimbările climatice, transportul durabil,

energia regenerabilă, securitatea și siguranța alimentară, îmbătrânirea populației

(24,4 miliarde de euro).

2.2 SISTEMUL DE CERCETARE, DEZVOLTARE TEHNOLOGICĂ ȘI INOVARE (CDI)

DIN ROMÂNIA - CONTEXT

� Sistemul CDI din România este bazat preponderent pe sistemul public, cercetarea în

sectorul privat reprezentând doar o proporție de 38,3%, la jumătate față de media UE

(61,5%).

� Activitatea scăzută de CDI, chiar mai limitată în firmele mari decât cele mici, este pusă

pe seama mai multor deficiențe:

• mediul competițional scăzut,

• reticența sau incapacitatea firmelor de a-și asuma riscurile financiare și comerciale

ce decurg din activitatea de CDI,

• absența serviciilor și instrumentelor financiare ce pot aplana acest risc.

� O altă caracteristică a mediului CDI este fragmentarea sistemului public de CD, care se

caracterizează printr-un număr mare de operatori, dar căruia îi lipsește masa critică de

cercetători de valoare pentru obținerea de rezultate aplicabile în economie.

� Subfinanțarea sistemului CDI a condus la un exod al creierelor, în țară rămânând

cercetători cu vârsta medie ridicată. Conform datelor Eurostat pentru 2010, România

este pe ultimul loc în Uniunea Europeană ca pondere a salariaților CDI în totalul

populației active (0,5%), față de o medie europeană de 1,5%. Numai în regiunea

Bucureşti-Ilfov este această pondere apropiată de media UE (1,7%).

� În prezent o fracțiune substanțială din elitele absolvenților de liceu, licență și masterat

din România se îndreaptă spre continuarea studiilor în străinătate. O parte din

absolvenții acestor studii, care optează pentru o carieră științifică, sunt angajați în

sistemele CDI din Europa de vest.

13

� Atractivitatea universităților și institutelor pentru cercetătorii din străinătate rămâne

aproape nulă.

� S-a înregistrat un număr redus de brevete de la cercetătorii români. Slaba colaborare

dintre institutele de CD, universităţi şi mediul privat este reflectată prin numărul scăzut

de co-publicaţii public – private. O multitudine de factori au contribuit la situația

actuală, unii endogeni (baza de raportare pentru indicatori, relevanța indicatorilor

disponibili, gradul de comparabilitate al indicatorilor, slaba implicare a sectorului privat

în activităţile de CDI, un sistem de guvernanţă al CDI izolat şi fragmentat, cronicizarea

investiţiilor insuficiente, scăderea numărului de cercetători, atractivitatea scăzută a

carierei în cercetare, solicitarea spre finanțare a unor proiecte care nu sunt de

cercetare) și unii exogeni (criza economică, absența instrumentelor financiare).

Sursa: Propunere privind componenta (Axa Prioritară) Cercetare, Dezvoltare Tehnologică şi

Inovare (CDI) pentru susținerea afacerilor și competitivitate POS Competitivitate 2014 - 2020

http://www.cdi2020.ro/

2.3 STRATEGIA NAȚIONALĂ DE CERCETARE ŞI INOVARE

2014 – 2020

În cadrul strategiei Europa 2020 sunt propuse trei priorități care se susțin reciproc:

1) creștere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare;

2) creștere sustenabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al

utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive;

3) creștere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării

forței de muncă, care să asigure coeziunea socială și teritorială.

14

În cadrul Strategiei Naționale pentru CDI (SN CDI) pentru orizontul 2020 au fost identificate trei

clase de priorități CDI, care răspund inițiativei europene menționate mai sus și obiectivelor

sociale și economice ale României:

1. domenii prioritare de specializare inteligentă;

2. domenii de cercetare de interes naţional;

3. domenii de cercetare fundamentală.

SPECIALIZAREA INTELIGENTĂ presupune selectarea unui număr limitat de priorități, ținând

cont de atuurile unice ale fiecărei țări și regiuni, de avantajele competitive și de potențialul cel

mai ridicat pentru un impact de durată. Pe fondul unor resurse tot mai limitate, specializarea

inteligentă presupune creştere economică combinată cu cheltuirea prudentă a finanţelor

publice „growthsterity” (Creştere și austeritate).

PRIORITĂȚI DE SPECIALIZARE INTELIGENTĂ pentru ROMÂNIA

BIOECONOMIA. Domeniul beneficiază de potenţialul uriaş al agriculturii româneşti, în

contextul unei industrii alimentare locale tot mai active şi cu standarde în creştere, al cercetării

aplicative de succes din domeniu şi din industria farmaceutică, precum şi în contextul unor

tendinţe globale ca cererea ridicată de produse alimentare. Siguranţa şi optimizarea

produselor alimentare, dezvoltarea sectoarelor horticol, forestier, zootehnic şi piscicol sau

valorificarea biomasei şi a biocombustibililor reprezintă subdomenii cu potenţial evident.

TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI A COMUNICAŢIILOR (TIC). Domeniul reprezintă una dintre cele

mai dinamice industrii din ţară. Industria TIC este sprijinită de experienţa antreprenorială

acumulată în ultimele decenii, de calitatea ridicată a învăţământului superior şi a cercetării

academice din disciplinele tehnice relevante, precum şi de prezenţa unor companii

multinaţionale importante. Anumite domenii TIC – analiza și securitatea datelor de mari

dimensiuni, Internetul viitorului, calculul de înaltă performanță, tehnologiile pentru

15

dezvoltarea de software – joacă, în plus, un rol central în rezolvarea marilor probleme

societale.

ENERGIA ŞI MEDIUL. Energia şi mediul constituie provocări locale şi globale care pot fi

abordate – mai ales în condiţiile investiţiilor masive care urmează să fie făcute în tehnici de

depoluare şi de reciclare – printr-un accent special pe eficienţa energetică, pe administrarea

resurselor de apă şi pe investiţiile în „oraşe inteligente”, care oferă soluţii de infrastructură

integrate pentru nevoile populaţiei.

ECOTEHNOLOGIILE. Domeniul este antrenat de competitivitatea internaţională a industriei

auto din România, respectiv de infuzia ridicată de capital şi de dinamica exporturilor din acest

sector. Totodată, perspectivele industriei de echipamente agricole sunt promiţătoare, iar

investiţiile necesare în tehnologiile de mediu şi în noi materiale pot dinamiza activităţile de CDI

dedicate ecotehnologiilor. Domeniul este susţinut de un învăţământ tehnic dezvoltat, cu

contribuţii importante la sectoarele industriale amintite.

Structura de guvernanţă

Structurile implicate (şi) în implementarea Planului Naţional CDI 2014–2020 sunt:

autoritatea pentru cercetare (AC) este MEN prin direcţia reprezentată de ministrul delegat

pentru CDI (MDCDI).

CNPST Consiliul Naţional pentru Politica Ştiinţei şi Tehnologiei care supervizează din punct

de vedere al politicilor ştiinţei implementarea strategiei naţionale şi supervizează

activitatea celorlalte comisii de profil (CCCDI, CNCS, CNE, CNSPISCDI, CRIC); CNPST îşi

poate forma grupuri de lucru pe domenii sau probleme cheie;

CCCDI structura consultativă formată din oameni de ştiinţă care avizează AC;

CNCS structura consultativă formată din oameni de ştiinţă care avizează conducătorii de

program pentru care nu este numită o altă comisie;

CNECSTI consiliul naţional de etică; CNCS şi CNECSTI acţionează sub coordonarea CCCDI;

16

CRIC Comitetul Român pentru Infrastructuri de Cercetare întocmeşte, urmăreşte şi

actualizează “traseul de parcurs” al investiţiilor în infrastructura de cercetare şi

întocmeşte un raport anual, cu cel puţin o lună înaintea raportului CNPST;

CNSPISCDI Comisia Naţională de Statistică şi Prognoză a Învăţământului Superior şi CDI a

MEN, o misiune importantă a CNSPISCDI este publicarea unui raport anual asupra

indicatorilor PN-III, ai programelor PN-III, ai Strategiei Naţionale, şi ai setului de indicatori

analitici stabiliţi de comisie şi CNPST; acest raport anual trebuie sa preceadă cu cel puţin

o lună raportul anual al CNPST.

corpul raportorilor raportorii sunt cercetători cu experienţă, însărcinaţi cu analiza dinamicii

sistemului de cercetare în general sau din perspectiva câte unui utilizator, domeniu sau

direcţie prioritară sau de specializare inteligentă; au misiunea de a întocmi un raport

anual pe care îl înaintează organismului care i-a desemnat sau CNPST;

Conducătorii de programe sunt fie UEFISCDI, fie alte persoane juridice cărora AC le delegă

conducerea programelor naţionale, conform OG57;

comunicatorii de ştiinţă sunt structuri sau organizaţii însărcinate cu prezentarea către

publicul larg a rezultatelor şi evenimentelor ştiinţifice, precum şi a deciziilor de politici ale

ştiinţei;

SRAPS-CDI Serviciul de Recepţie, Arhivare şi Prelucrare Statistică a datelor CDI, are drept

scop recepţia, arhivarea, clasificarea, asigurarea accesului şi publicarea datelor raportate

prin raportul anual standardizat, precum şi prelucrarea lor statistică pentru a permite

evaluarea şi fundamentarea politicilor;

organisme de coordonare ştiinţifică, cum este Academia Română sau academiile de

ramură, care monitorizează şi coordonează din punct de vedere ştiinţific câte o reţea de

unităţi de cercetare;

unităţi de cercetare publice (instituţii publice sau organizate în cadrul unor instituţii publice)

şi unităţi de cercetare private,

organizaţii de cercetare sunt persoanele juridice în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea

unităţile

17

2.4 STRATEGIA INSTITUŢIONALĂ CU PRIVIRE LA CERCETARE-INOVARE

- UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI -

Managementul cercetării face parte din managementul strategic universitar al instituţiilor de

învăţământ superior

Conceptul de strategie

Strategia organizației este definită ca un plan cuprinzător şi general ce urmăreşte îndeplinirea

obiectivelor pe termen lung, fiind rezultatul planificării strategice.

Strategia vizează armonizarea intereselor factorilor interni (proprietari, manageri, angajaţi) cu

cele ale factorilor externi (stat, administraţie locală, bănci, furnizori, intermediari, clienţi) şi

cuprinde obiective, opţiuni strategice, resurse şi termene, care permit realizarea misiunii

organizației (firmei).

Aplicație: Care sunt factorii interni și externi, care interacționează, în cazul unei instituții de

învățământ superior (de exemplu, Universitatea Politehnica din București)?

Procesul de management strategic

Conceptul de misiune

18

În procesul de stabilire a obiectivelor, misiunea firmei joacă un rol deosebit de important şi

reprezintă scopul pentru care a luat naştere şi funcţionează firma. Definirea misiunii este

importantă atât pentru cei din interiorul firmei (întreprinzător, manageri, angajaţi), cât şi

pentru cei din exterior (investitori, acţionari, furnizori, clienţi, colaboratori).

Definirea în mare a misiunii se face răspunzând la întrebările:

� Cine eşti?

� Ce faci?

� Pentru cine faci?

� Cum faci?

Misiunea U.P.B

Declarația 1: Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti (U.P.B.) isi asuma misiunea de a pregati

specialisti in diferite domenii tehnice, capabili de a utiliza cunostinte stiintifice, tehnice si

cultural-umaniste valoroase, de a contribui la progresul tehnologic, economic si social-cultural

al societatii romanesti si al lumii contemporane. Misiunea sa principala este formarea

inginerului capabil sa se adapteze cerintelor economiei de piata si noilor tehnologii, care sa

aiba cunostinte economice si manageriale si care sa promoveze principiile de dezvoltare

durabila si de protejare a mediului inconjurator.

Declarația 2: Misiunea asumată de Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti este gândită ca o

intersecție a educației, prin formarea profesională, a cercetării ştiințifice, prin producerea de

cunoaştere, şi a inovării ca principale obiective ale societății şi economiei bazate pe

cunoaştere.

Aplicație: Cum comentați cele două declarații de misiune? Sunt definitorii?

Planificarea strategică, din perspectiva managementului cercetării, presupune:

19

� identificarea priorităţilor relevante la nivel internaţional pentru care instituţia dispune

de atuuri importante competiţionale;

� formularea obiectivelor strategice;

� elaborarea planurilor operaţionale;

� elaborarea mecanismelor de monitorizare şi coordonare (Șerban et. al, 2011).

Obiective şi acțiuni U.P.B

Educație

• câştigarea unei reputații internaționale în ceea ce priveşte educația.

Cercetare

• câştigarea unei reputații internaționale în ceea ce priveşte cercetarea;

• identificarea şi dezvoltarea unor direcții de cercetare care pot aduce un avantaj

competitiv universității;

• generarea de idei inovatoare şi producerea cunoaşterii ştiințifice fundamentale şi

aplicate în abundență.

Resurse umane şi studenți

• atragerea unei mase critice de studenți de vârf şi de cadre didactice care ies din

comun;

• producerea de absolvenți care să ocupe poziții cheie în administrația publică sau

mediul economic şi social;

• atragerea unor cercetători de renume internațional în domeniile lor de activitate;

• recrutarea studenților şi a personalului de pe o piață internațională;

• atragerea unei proporții ridicate de absolvenți, în programe de formare sau cercetare;

• atragerea şi păstrarea celui mai bun personal.

Internaționalizare

• operarea pe o piață globală şi internaționalizarea unora dintre activități (prin

conexiuni în domeniul cercetării, schimburi de studenți şi personal, invitarea unor

cadre didactice cu renume mondial).

20

Guvernanță

• furnizarea unui mediu favorabil activităților didactice şi de cercetare, pentru studenți

şi cadre didactice, prin spații de învățământ şi cercetare, dar şi facilități adecvate de

cazare şi pentru activități sociale ale studenților adecvate;

• stabilirea unei echipe manageriale de top, cu viziune strategică şi planuri de

implementare adecvate;

• atragerea de resurse financiare suficiente, care să permită o balanță financiară

stabilă;

• diversificarea resurselor financiare atrase.

Calitate

• compararea permanentă cu universități şi departamente de top din lume, în vederea

ajustării planurilor şi obiectivelor strategice.

Dialogul cu societatea

• aducerea unei contribuții importante la edificarea societății şi economiei bazate pe

cunoaştere, inclusiv prin implicarea în viața societății.

Planul operațional

,,Planurile operaţionale vizează stabilirea unor obiective realiste şi măsurabile - facilitând

evaluarea intermediară şi finală - clar setate în termeni de timp şi resurse (financiare, umane,

materiale), corelate cu obiectivele strategice ale universităţii şi detaliate pe acţiunile de realizat

care contribuie la atingerea obiectivelor (Șerban et. al, 2011).”

Exemplu de structură pentru un plan operațional

21

Capitolul 3 EVALUAREA ŞI MONITORIZAREA PROIECTELOR CDI

3.1. Evaluarea cercetării

Output-ul cercetării se referă la:

− publicaţii de tip articole şi cărţi;

− brevete de invenţie;

− produse şi servicii inovative implementate în mediul socio-economic.

Impact-ul Output-ului se referă la:

− consecinţe educaţionale (atrage studenţi)

− consecinţe pentru cercetare (există citări ale descoperirii în alte opere)

− consecinţe practice – se rezolvă probleme teoretice şi/sau practice relevante.

Evaluarea unităţilor de cercetare şi a sistemului CDI (conform Planului Național CDI)

Indicator ultima

valoare

medie UE poziţie ţintă ţintă din care

(anul) în UE 2017 2020 PN-III

nr. cercetători

nr. personal CDI

nr. norme cercetători

doctori/1000 locuitori de 25–34 ani 1.40

(2010)

1.68 15 1.70 2.00 0.1–0.3

salariul mediu CDI

salariul mediu al cercetătorilor

indicele Gini al salariilor cercetătorilor

% cercetători sub 45 de ani 50% 60–80%

retenţia personalului CDI

profilul pe domenii al personalului CDI

nr. articole Scopus pe an

nr. articole ISI (WoS, respectiv WoK) pe an

nr. articole din alte indexe

22

% articole în cele mai citate 10% 3.8

(2008)

10.9 24 7.0 10.0 10.0

nr. brevete OSIM pe an 17 150 300 75–125

nr. autori înregistrări de proprietate

intelectuală pe an

vânzări de produse noi şi îmbunătăţite ca

procent din cifra de afaceri

14.3

(2010)

14.4 12 16.0 18.0 2–6

% exporturi servicii “knowledge-intensive”

din total exporturi

43.0

(2010)

45.1 7 45.0 47.0

din total angajaţi de 15–64 de ani 6.5

(2011)

13.6 27 10.0 13.5

% IMM-uri inovative 13.2

(2010)

38.4 27 26.0 39.0

tehnologii de mediu—cereri brevete depuse

la EPO per mld euro GDP-PPP

0.01

(2008)

0.39 24 0.1 0.2 0.08–0.15

tehnologii de sănătate—cereri brevete

depuse la EPO per mld euro GDP-PPP

0.01

(2008)

0.52 25 0.1 0.2 0.08–0.15

3.2 Evaluarea şi monitorizarea proiectelor CDI

Evaluarea proiectelor (contractelor) CDI cuprinde următoarele etape:

� evaluarea ex ante în scopul deciziei de finanţare;

� procedura anuală de monitorizare care precede decontul fiecărei faze anuale;

� evaluarea intermediară în cursul desfăşurării proiectului, pentru proiectele care

durează cel puţin 36 de luni;

� evaluarea ex post care include:

� evaluarea finală imediat după predarea finală a rezultatelor;

� evaluarea la distanţă la 3 ani de la predarea finală sau la sfârşitul perioadei de

urmărire dacă este diferită;

� evaluarea istorică oricând, ulterior evaluării la distanţă, pentru analiza

impactului pe termen lung.

23

Evaluarea ex ante şi evaluarea la distanţă se efectuează prin contractarea de evaluatori

independenţi, selectaţi dintre cei mai competenţi cercetători care pot fi atraşi pentru această

activitate din comunitatea internaţională.

Evaluarea ex ante va avea drept rezultat un scor care să permită ierarhizarea propunerilor din

fiecare apel, o evaluare separată a costurilor necesare investiţiei sau proiectului propus şi un

set de recomandări pentru finanţator şi pentru autorii ofertei, în scopul optimizării proiectului.

Evaluarea ex ante va include, obligatoriu, oportunitatea depunerii de către ofertanţii de

proiecte a unei replici la observaţiile evaluatorilor, care pot fi revăzute ulterior de către

evaluatori şi care se vor lua în considerare la întocmirea ierarhiei finale. După semnarea

contractului, agenţia de finanţare va desemna şi contracta cel puţin un monitor, specialist în

domeniul proiectului, care va urmări buna desfăşurare a acestuia până la evaluarea la distanţă

şi va elabora un raport de monitorizare anual însoţit de recomandări.

Procedura anuală de monitorizare în vederea decontării se efectuează de către coordonatorul

de program pe baza raportului anual sau final al proiectului.

Contractorii sunt încurajaţi să depună informări privitor la rezultatele ştiinţifice şi orice alte

efecte, ştiri sau evenimente legate de proiect oricând consideră necesar, în timpul şi după

finalizarea acestuia.

Evaluarea finală a proiectului se efectuează de către monitor şi de către un co-monitor

independent desemnat de către coordonatorul de program sub forma unui raport de evaluare

finală.

Contractorii, directorii de proiect şi participanţii pot depune (trimite) la SRAPS-CDI informări

privitoare la rezultatele şi impactul proiectelor de cercetare oricând după finalizarea acestora,

în cazul în care conducătorul de program şi-a încetat activitatea. Această posibilitate este

deschisă şi pentru proiectele din trecut.

Toate documentele de raportare, monitorizare şi evaluare se arhivează în ANCDI, cel târziu la

data următorului raport anual al conducătorului de program.

Evaluarea la distanţă se efectuează pe baza tuturor datelor, rapoartelor şi informărilor, de

către doi evaluatori internaţionali selectaţi de către conducătorul de program şi, dacă este

posibil, de către un al treilea evaluator dintre evaluatorii folosiţi pentru proiect în faza ex ante.

24

Evaluarea la distanţă va include şi evaluarea evaluărilor ex ante ale proiectului.

Evaluarea istorică se efectuează în cadrul unor proiecte specifice, contractate în urma unei

licitaţii de către AC, pe baza datelor din ANCDI. Evaluarea istorică are drept rezultat un raport

de evaluare şi urmăreşte:

• predicţia proceselor socio-economice din cadrul sistemului CDI şi elaborarea de

recomandări privind politicile ştiinţei;

• identificarea elementelor care prezic obţinerea de rezultate ştiinţifice cu efect sau impact

deosebit;

• elaborarea metodelor şi recomandărilor pentru îmbunătăţirea evaluărilor ex ante

Sursa: Propunere privind componenta (Axa Prioritară) Cercetare, Dezvoltare Tehnologică şi

Inovare (CDI) pentru susținerea afacerilor și competitivitate POS Competitivitate 2014 - 2020

http://www.cdi2020.ro/

CAPITOLUL 4 ÎNREGISTRAREA CERCETĂRII

Principalii indicatori ai Cercetării şi Dezvoltării (indicatorii de output) sunt în momentul actual:

– publicaţii de tip articole şi cărţi;

– brevetele de invenţie (înregistrare la OSIM);

– produse şi servicii inovative implementate în mediul socio-economic care se bazează pe

brevete de invenţie şi/sau înregistrări ORDA.

Proprietatea intelectuală se împarte în două categorii, și anume:

� proprietatea industrială:

• invenţiile,

• mărcile,

• desenele şi modelele industriale.

� drepturile de autor şi drepturile conexe (opere literare şi artistice).

25

Legislație

Brevetele de invenţie (Legea nr. 64/1991)

Mărcile şi indicaţiile geografice (Legea nr. 84/1998)

Desenele şi modelele industriale (Legea nr. 129/1992)

4.1 Brevete de invenție

Invenţiile sunt protejate prin brevete care conferă drepturi exclusive titularului de brevet.

Acest lucru înseamnă că invenţia brevetată nu poate fi executată, folosită, distribuită sau

comercializată fără consimţământul titularului de brevet.

Protecţia prin brevet este acordată pe o perioadă de timp limitată, de obicei de 20 de ani de la

data înregistrării cererii de brevet. Odată cu expirarea brevetului încetează şi protecţia iar

invenţia intră în domeniul public, putând fi exploatată comercial de alte persoane.

Brevetele de invenție

� asigură recunoaştere şi recompensă materială,

� contribuie la îmbogăţirea patrimoniului de cunoştinţe tehnice din lume.

Titularii de brevete au obligaţia să facă publice informaţii în legătură cu invenţia lor.

Dreptul asupra unei invenții este dobândit şi protejat prin înregistrarea acesteia la OSIM.

La o sută de cereri de înregistrare a unui brevet de invenţii ajung să fie brevetate doar 50-55.

Dintre acestea, 10-12 sunt aplicate efectiv în producţie.

Invenţiile neaplicate în practică se împart în trei categorii:

• invenţii ale viitorului, care vor fi aplicate cândva, dar acum punerea lor în practică ar fi

prea costisitoare.

• invenţii care revoluţionează un domeniu, care sunt cumpărate imediat de marile

companii şi aplicate abia în momentul în care acestea sunt pregătite pentru o schimbare

masivă.

• invenţiile care rămân în stadiul de materiale documentare.

26

Diferenţa dintre inovaţie şi invenţie

De multe ori termenul de inovaţie se confundă cu cel de invenţie. O invenţie se defineşte ca

fiind o creaţie ce trebuie să îndeplinească trei atribute fundamentale:

■ să aibă caracter tehnico-aplicativ;

■ să poată fi realizată şi reprodusă;

■ să prezinte noutate şi progres faţă de cunoştinţele actuale pe plan mondial.

Se poate remarca faptul că între cerinţe nu figurează aceea de a fi capabilă să aducă bani, să

aibă succes pe piaţă, cerinţă esenţială a inovaţiei. În schimb, o invenţie trebuie să facă dovada

că reprezintă o noutate mondială, ceea ce nu se cere unei inovaţii.

Pașii pentru obținerea brevetului de invenție

Pentru înregistrarea unei cereri de brevet de invenţie, solicitantul trebuie să depună la OSIM

trei exemplare ale formularului tip de cerere completat, însoţite de documentaţia de

brevetare.

Formularul tip B 01 - Cerere de brevet de invenţie - se găseşte la sediul OSIM şi pe pagina de

internet a instituţiei la adresa http://www.osim.ro/formulare/ form_cbi.pdf.

Documentaţia de brevetare, de asemenea în 3 exemplare, dactilografiată sau prelucrată pe

cale electronică şi tipărită, pe format A4, hârtie albă, scrisă pe o singură faţă a filei şi

cuprinzând următoarele materiale distincte:

� descrierea invenţiei;

� revendicările;

� desenele explicative;

� rezumatul invenţiei.

27

Servicii de consiliere - Dacă nu aveţi experienţa necesară pentru elaborarea unei documentaţii

în conformitate cu cerinţele OSIM, este recomandabil să apelaţi la serviciile unui consilier în

proprietate industrială (mandatar), pe care îl puteţi alege din lista consilierilor, care se poate

găsi la Sala de lectură a OSIM (dintr-un BOPI, Secţiunea Invenţii), la Biroul Relaţii cu Publicul

sau pe site-ul OSIM, la rubrica Consilieri în Proprietate Industrială.

28

29

30

Brevetarea în străinătate

Brevetarea în străinătate a invenţiilor create de persoane fizice române, pe teritoriul României,

se face numai după înregistrarea cererii de brevet de invenţie la OSIM.

Pe cale regională, înregistrarea cererii de brevet de invenţie se face la Oficiul unei Organizaţii

Regionale. În prezent, există următoarele Organizaţii regionale: Oficiul European de Brevete,

Organizaţia Euroasiatică de Brevete, Organizaţia Africană de Proprietate Industrială.

Cererea de brevet european poate fi depusă la OSIM şi are aceleaşi efecte ca şi în cazul în care

ar fi fost depusă, la aceeaşi dată, la Oficiul European de Brevete.

Pentru brevetarea internaţională costurile sunt mari, aproximativ 3.000 de euro pe ţară.

4.2 Mărcile

Marca este un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau a

serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane.

O marcă este alcătuită din cuvinte, semne, culori sau combinaţii de culori, precum şi diferite

combinaţii ale acestora.

Dreptul asupra mărcii este dobândit şi protejat prin înregistrarea acesteia la OSIM.

Înregistrarea mărcii conferă titularului un drept de folosire exclusivă a mărcii pentru produsele

şi/sau serviciile pentru care s-a efectuat înregistrarea, pe un termen de 10 ani de la data

constituirii depozitului, precum şi dreptul de a interzice terţilor folosirea mărcii sau imitarea sa

frauduloasă. La cererea titularului, înregistrarea unei mărci poate fi reînnoită la împlinirea

fiecărui termen de protecţie de 10 ani.

4.3 Valorificarea rezultatelor cercetării: licenţiere, spin-off etc.

Rezultatele cercetării pot fi exploatate comercial în diferite moduri:

− exploatare contractuală;

− licenţierea proprietăţii intelectuale;

− transferul drepturilor de proprietate intelectuală: aceasta soluţie va fi utilizată atunci

când licenţierea nu e posibilă sau adecvată;

31

− crearea de spin off sau start-up: acest tip de exploatare necesită o licenţiere exclusiva

pentru firma nou creată (Șerban et. al, 2011).

Licenţiere - Acordarea dreptului privind folosirea unei mărci de comerţ, a unei tehnologii de

fabricaţie, a unui brevet etc, de către titular (proprietar), în schimbul plaţii unei redevenţe.

Acordarea licenţei conferă o serie de avantaje:

– licenţiatului, care beneficiază de experienţa în producţie, de un produs recunoscut, fără

a fi nevoit sa pornească de la zero etc;

– titularului dreptului de proprietate, care are posibilitatea să se extindă pe noi pieţe, cu

un risc mai scăzut, dar si cu un control redus asupra licenţiatului decât dacă ar fi investit

în propriile capacităţi de producţie (http://www.osim.ro) (Șerban et. al, 2011).

SPIN-OFF – entitate formată prin desprindere din una mai mare, de exemplu, o nouă

companie formată dintr-un grup de cercetare din universitate sau dintr-un incubator de

afaceri, care se bazează pe descoperirile unor membri ai grupului de cercetare si care are ca

scop valorificarea comercială a rezultatelor cercetării.

START-UP – desemnează întreprinderile înfiinţate de maximum 3 ani, care implementează un

rezultat obţinut dintr-un proiect de cercetare sau o idee brevetată.

CAPITOLUL 5 FINANȚAREA CERCETĂRII

5.1 MECANISME DE FINANŢARE A CERCETĂRII

Sursele de finanţare pentru activitatea de cercetare desfăşurată de unităţile şi instituţiile

din cadrul sistemului naţional de cercetare se constituie din:

� fonduri de la bugetul de stat - fonduri publice;

� fonduri atrase de la agenţi economici;

� fonduri provenite din cooperări internaţionale;

� alte fonduri constituite conform legii.

32

Sistemul CDI din România este bazat preponderent pe sistemul public, cercetarea în sectorul

privat reprezentând doar o proporție de 38,3%, la jumătate față de media UE (61,5%).

5.2 TIPURI DE PROIECTE CDI

Resursa umană

• Bursa Tanarului Cercetator - tip BT

• Premierea obtinerii atestatului de abilitare

• Proiecte de cercetare pentru stimularea constituirii de tinere echipe de cercetare

independente

• Premierea rezultatelor cercetarii

• Proiecte de cercetare postdoctorala - tip PD

• Proiecte de cercetare pentru stimularea revenirii in tara a cercetatorilor - tip RP

• Proiecte complexe de reintegrare a cercetatorilor- tip RC

• Proiecte de cercetare pentru tineri doctoranzi - tip TD

Proiecte de mobilitate a doctorazilor - tip MD

• Proiecte de mobilitate a cercetatorilor - tip MC

• Premierea inovarii tehnico stiintifice si a creativitatii artistice

Inovare

• Dezvoltare de produse - sisteme - tehnologii

• Stimularea exportului HIGH-TECH

• Dezvoltarea Infrastructurii de inovare si transfer tehnologic

• Servicii suport pentru INOVARE

• Cooperare europeana EUREKA-EUROSTARS

Parteneriate

Crearea conditiilor pentru o mai buna colaborare între diferitele entitati de cercetare-

dezvoltare si inovare, agenti economici si/sau unitati ale administratiei publice in vederea

solutionarii problemelor identificate.

33

Obiectivul general il reprezinta cresterea competitivitatii CD prin stimularea parteneriatelor în

domeniile prioritare, concretizate în tehnologii, produse si servicii inovative pentru rezolvarea

unor probleme complexe si crearea mecanismelor de implementare.

Programul este structurat pe noua directii de cercetare:

1. Tehnologia Informatiei si Comunicatii;

2. Energie;

3. Mediu;

4. Sanatate;

5. Agricultura, siguranta si securitate alimentara;

6. Biotehnologii;

7. Materiale, procese si produse inovative;

8. Spatiu si securitate;

9. Cercetare socio-economica si umanista.

5.3 FINANȚAREA CERCETĂRII - PLANUL NAȚIONAL CDI

5.3.1 PRIORITĂȚI DE INVESTIȚII

Acțiune 1.1. Proiecte de CDI derulate de întreprinderi individual sau în parteneriat cu

institutele de CD și universități, în scopul inovării de procese și de produse (pentru bunuri și

servicii) în sectoarele economice care prezintă potențial de creștere

Solicitanți eligibili

În categoria solicitanților eligibili se încadrează:

- întreprinderile mari, mijlocii sau mici pentru care activitatea de CD nu constituie obiectul

principal de activitate. Activitatea de CD poate să nu existe în obiectul de activitate al

întreprinderii.

- parteneriatele formate din întreprinderi și instituţii de CD şi/sau învăţământ superior.

Parteneriatele de cooperare dintre întreprinderi și furnizorii de CDI pot fi de tip strategic sau

34

constituite ad-hoc (clustere inovative, poli de competitivitate, asociere etc.). Inițiativa

parteneriatelor trebuie să vină din partea sectorului antreprenorial.

O categorie specială în cadrul potențialilor beneficiari o reprezintă întreprinderile nou-create

inovatoare, care sunt întreprinderi mici, necotate pe o perioadă de până la 5 ani de la

înregistrarea lor, care încă nu au distribuit profituri, nu s-au format printr-o fuziune și care au

înregistrat cheltuieli de CD de minim 15% din costurile totale de exploatare.

Întreprinderile vor beneficia de finanțare sub forma ajutorului de stat.

Activități eligibile

În cadrul acestei acțiuni se vor finanţa următoarele categorii de proiecte:

1. proiecte tehnologice inovative, prin care se va realiza o inovare de produs (atât pentru

bunuri cât şi pentru servicii), o inovare de produs şi de proces, sau numai inovare de proces,

bazată pe exploatarea şi utilizarea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnologice sau pe idei brevetate,

iar rezultatele proiectului vor aparţine în totalitate întreprinderii care propune proiectul.

Activitățile eligibile se pot grupa în:

- activități de cercetare aplicativă şi de dezvoltare experimentală - executate direct de

întreprindere sau de către partenerii acesteia prin contractarea serviciilor sau, în măsură

limitată, prin colaborare;

- activități de inovare:

� obţinerea şi validarea drepturilor de proprietate industrială;

� achiziţionarea de servicii de consultanţă pentru inovare: consultanţă managerială,

asistenţă tehnologică, servicii de transfer de tehnologie, consultanţă în materie de

achiziţie, protejare și comercializare a drepturilor de proprietate intelectuală și pentru

acordurile de acordare a licențelor, servicii de consiliere referitoare la utilizarea

standardelor pe diferite domenii;

� achiziţionarea de servicii de sprijinire a inovării pentru: închirierea și utilizarea spaţiilor

de lucru, accesarea băncilor de date şi a bibliotecilor tehnice, întocmirea de studii de

piaţă, planuri de afaceri, utilizarea de laboratoare, etichetarea, testarea şi certificarea

calităţii;

35

� detaşarea/angajarea pe perioadă determinată (max. 3 ani) de personal cu înaltă

calificare, împrumutat din organizaţii de cercetare sau întreprinderi mari pentru

activităţi de CDI. Personalul împrumutat nu trebuie să înlocuiască alţi salariaţi, ci trebuie

să fie încadrat pe posturi nou-create în cadrul întreprinderii beneficiare, trebuie să fi

lucrat cel puţin doi ani pentru organizaţia de cercetare sau pentru întreprinderea mare

care împrumută/detaşează personalul şi trebuie să efectueze la beneficiar activităţi de

cercetare, dezvoltare şi/sau inovare. Angajarea se face astfel încât la sfârşitul perioadei

de împrumut persoana respectivă are dreptul să se întoarcă la angajatorul anterior.

5.3.2 STIMULAREA IMM-URILOR INOVATIVE

IMM-urile întâmpină adesea dificultăți în a obține împrumuturi sau în a atrage capital privat,

datorită riscului pe care îl prezintă, capacității de rambursare scăzute pe fondul înrăutățirii

situației economico-financiare, reticenței instituțiilor financiare, garanțiilor limitate pe care le

pot oferi.

IMM-urile se mai confruntă cu dificultăți pentru dobândirea accesului la noile dezvoltări

tehnologice, la transferul de cunoștințe și de tehnologie, sau la personal cu competențe

avansate (riscul tehnologic).

Beneficiari eligibili

Beneficiarii eligibili sunt IMM-urile inovative (inclusiv start-up-uri și spin-off-uri), interesate de

dezvoltarea de noi produse şi procese inovatoare la nivel de firmă, respectiv pe piață.

Statele membre ale Uniunii Europene au posibilitatea, prin intermediul autorităților de

management, de a utiliza o parte din Fondurile Structurale și de Investiții 2014 – 2020 alocate

acestora pentru finanțarea IMM-urilor.

Aceste sume vor putea fi utilizate de către autoritățile de management pentru a oferi

intermediarilor financiari instrumente financiare orientate către IMM‐uri:

− garanții,

− co-garanții,

− împrumuturi,

− co-investire la capital de risc

36

− credite cu dobânzi subvenționate,

− garanții, participare la capital.

Schema de ajutor pentru capital de risc va funcționa ca un accelerator cu două etape, fiind

destinată exclusiv IMM-urilor inovative:

Operațiunea 2.1.1 – crearea unui fond de investiții cu capital de pornire și de debut (seed

capital), care va fi destinat antreprenorilor care au o idee inovativă (nefiind necesară existența

Operațiunea 2.1.2 – crearea unui fond de investiții cu capital de risc și de creștere (venture

capital and growth), care va va fi destinat start-up-urilor inovative (nelistate la bursă, cu o

durată de funcționare mai mica de 5 ani de la prima vânzare comercială sau au o cifra de

afaceri medie anuală de maxim 10% din valoarea totală a finanțării primite prin intermediul

măsurii de capital de risc sau care introduc un nou produs pe piață, renunțând la vechile

activități).

Complementar asigurării surselor de finanțare, IMM-urile asistate vor putea beneficia de

servicii de asistență tehnică din partea unor mentori agreați de managementul fondului.

Printre serviciile oferite sunt incluse servicii de marketing, servicii de consultanță în domeniul

37

CD, servicii de formare a managerilor și personalului cheie din IMM-uri pe diferite tematici,

servicii juridice, servicii de contabilitate, etc. Acoperirea onorariilor se va realiza din surse

diferite, astfel: un procent din infuzia de capital adusă de fond va putea fi utilizată pentru

achiziția de servicii de consultanță și / sau prin cedarea de părți sociale către

mentorul/mentorii implicați, cuantumul acestora urmând a fi negociat cu deținătorii de IMM-

uri inovative asistate.

5.3.3 CRITERII DE EVALUARE PENTRU FINANŢAREA INSTITUŢIONALĂ

Programul de finanţare instituţională va realiza finanţarea directă a activităţii curente şi a

dezvoltării instituţiilor publice de CDI.

Criterii de evaluare

1. performanţa ştiinţifică a instituţiei, valoarea ştiinţifică, economică şi socială a rezultatelor

recente şi a rezultatelor care se scontează a se obţine prin cheltuirea fondurilor

solicitate;

2. capacitatea administrativă a instituţiei beneficiare;

3. necesitatea creşterii şi potenţialul de creştere a activităţii de CDI din cadrul instituţiei;

4. prestigiul ştiinţific al instituţiei;

5. capacitatea instituţiei de a atrage şi de a reţine cercetători din comunitatea

internaţională;

6. capacitatea de atragere de fonduri private şi de finanţări din surse externe (din afara

ţării);

7. capacitatea instituţiei de a exploata infrastructura existentă;

8. capacitatea de a obţine venituri din licenţierea rezultatelor CDI;

9. locul şi rolul instituţiei în ansamblul sistemului CDI împreună cu capacitatea de a

contribui la atingerea obiectivelor strategice naţionale;

10. calitatea planului operaţional de cheltuire a fondurilor solicitate.

Sursa: Propunere privind componenta (Axa Prioritară) Cercetare, Dezvoltare Tehnologică şi

Inovare (CDI) pentru susținerea afacerilor și competitivitate POS Competitivitate 2014 - 2020

http://www.cdi2020.ro/

38

Temă - Descrierea unei unități de cercetare

Identificați o unitate de cercetare (institut, laborator, centru, incubator) din țară și

răspundeți la câte mai multe din următoarele întrebări:

1. titlul, forma de organizare, datele de identificare ale unității de cercetare;

2. enunțul misiunii științifice/tehnice;

3. principalele realizări ale unității de cercetare;

4. lista și scurtă descriere a principalelor proiecte/programe de cercetare aflate în curs

de desfășurare;

5. realizați o analiză S.W.O.T. a unității de cercetare;

6. identificați o serie de obiective pe termen scurt, mediu și lung;

7. strategia de cercetare și dezvoltare instituțională pentru următorii ani;

8. structura organizatorică actuală, cu evidențierea laboratoarelor și grupurilor

(echipelor) de cercetare; organigrama unității;

9. resursa umană implicată și calificarea acesteia;

10. surse de finanțare atrase;

11. identificați cinci criterii de evaluare pentru obținerea de finanțări la care unitatea de

cercetare se prezintă favorabil;

12. principalii indicatori ai ultimei perioade (lucrări, brevete, înființare de spin off-uri etc.);

13. existența, conținutul și calitatea sitului de web instituțional dedicat cercetării.