Tema 5 Probatiunea

7/30/2019 Tema 5 Probatiunea

http://slidepdf.com/reader/full/tema-5-probatiunea 1/24

I. Evoluţia Sistemului de Probaţiune în

România

I.1. Probaţiune versus privare de libertate

Efectele detenţiei

Reforma în Justiţie, şi implicit în Justiţia penală, are foarte multefaţete şi poate fi privită din multiple unghiuri, pornind de la mentalităţi,obişnuinţe, de la nivelul de înţelegere al fenomenului infracţional de cătreindivid şi comunitate, până la răspunsul dat de legiuitor aşteptărilorsocietăţii şi fără să greşim, până la integrarea Justiţiei penale româneşti înansamblul Justiţiei penale europene. În România, pe parcursul anilor ‘90 şimai ales ulterior, judecătorii şi procurorii au înţeles că, detenţia are efectenegative foarte grave mai ales pe termen mediu şi lung, asuprapersoanelor condamnate şi familiilor acestora, dar şi asupra comunităţii

din care ele provin, că pedeapsa aplicată persoanei care a comisinfracţiunea trebuie să aibă în vedere nu doar fapta săvârşită şi nu doaroferirea unui exemplu societăţii, ci să ţină seama de anumite împrejurărişi circumstanţe. De asemenea, au înţeles că alternativele la închisoaresunt eficiente în reintegrarea socială a individului care a încălcat legea, iarcolaborarea cu serviciile de probaţiune pentru individualizarea şisupravegherea executării pedepselor nu pot aduce decât beneficii, atâtindividului cât şi societăţii în ansamblul său. Instituţia Probaţiunii este ceacare prin măsurile comunitare promovează sancţiunile neprivative delibertate ce realizează simultan asistenţa, consilierea, supravegherea,

sancţionarea şi reabilitarea infractorilor.Prin detentie, persoana suporta numeroase consecinte negative:- are şanse reduse să-şi găsească (regăsească) un loc de muncă la

întoarcerea în comunitate;- resimte efectele pe termen lung asupra sănătăţii sale, fizice şi

mentale ;- are loc izolarea şi marginalizarea familiei celui privat de libertate;- intră într-un mediu criminogen, nociv emoţional, se uzitează

adesea termenii de “şcoala pentru infractori” sau “şcoli aleinfracţionalităţii”, închisoarea adesea îi învaţă pe infractori cumsă devină “mai buni infractori” ;

- are posibilitatea să “exporte” în exterior, în societate, dupăliberare stilul de viaţă şi valorile închisorii;

- societatea “suferă”, detenţia nu este ieftina, statul cheltuie sumeconsiderabile de la buget (bani ai tuturor contribuabililor) care arputea rezolva alte probleme cu care se confruntă societatea;

- măsura satisface rareori reparaţia victimei.Încă de la început, închisoarea, în realitatea şi efectele ei vizibile, a

fost denunţată ca “marele eşec al justiţiei penale”. Într-un mod foarteoriginal, Michael Foucault1 “zugrăveşte” faţa nevăzută a închisorii înlucrarea “A supraveghea şi a pedepsi – naşterea închisorii” aratând că :

1 Michael Foucault, “A supraveghea şi a pedepsi – Naşterea închisorii”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 387 - 391



- închisorile nu diminueaza rata criminalităţii , oricât ne-am strădui săextindem, să înmulţim sau să îmbunătăţim închisorile, cantitatea decrime şi criminali rămâne constantă sau, şi mai rău, creşte ;

- detenţia provoacă recidivă, după ce au ieşit din închisoare deţinuţii aumai multe şanse ca înainte să revină ; studiile arată că cei condamnaţi

la o anumită dată sunt, într-o proporţie considerabilă, foşti deţinuţi ;- închisoarea fabrică delincvenţi , datorită faptului că le impune

deţinuţilor constrângeri violente ; are drept scop să aplice legea şi să-i înveţe pe oameni respectul faţă de legi ; or întregul ei mod defuncţionare se bazează pe abuzul de putere ;

- închisoarea face posibilă – mai mult : favorizează – organizarea unui mediu de delincvenţi, solidari între ei, ierarhizaţi, gata pentru tot felulde complicaţii viitoare ;

- închisoarea fabrică delincvenţi în mod indirect , lăsând prada mizerieifamilia deţinutului, îndemnând-o la vagabondaj şi cerşetorie în absenţasurselor de subzistenţă, din acest punct de vedere criminalitatea fiind în creştere.

Este uşor de observat că cele expuse mai sus, privite în oglindă,arată fără dubii că o persoană care a încălcat legea poate fi redată mailesne societăţii, cu cheltuieli mult mai reduse şi cu efecte mult mai puţinnocive asupra personalităţii sale,prin aplicarea unei sancţiuni alternative,decât în cazul în care ar fi supusă unei pedepse privative de libertate.

I. 2. Originile şi evoluţia instituţiei Probaţiunii înRomânia

Deşi pe plan internaţional instituţia probaţiunii are origini adânci întimp, încă din secolul al XIX – lea, în România aceasta a început să sedezvolte abia după anul 1996 când la Arad s-au pus bazele primuluiprogram de aplicare experimentală a elementelor de probaţiune.

Meritul iniţierii proiectului pilot la Penitenciarul Arad, care apresupus înfiinţarea şi funcţionarea unui serviciu experimental deprobaţiune, aparţine fără dubii fostei Direcţii Generale a Penitenciarelor,actuala Administraţie Naţionala a Penitenciarelor din subordineaMinisterului Justiţiei. Direcţia Generală a Penitenciarelor a beneficiat la

vremea respectivă (1996 - 1998) de asistenţa tehnică a Fondului KnowHow al Guvernului Marii Britanii. Fondul Know How, a continuat acordareaasistenţei tehnice şi după încheierea programului de la Penitenciarul Aradasigurând asistenţă în cadrul programului guvernamental numit„Probaţiunea în România” pentru dezvoltarea sistemului de probaţiune dinRomânia.

Guvernul Marii Britanii a susţinut financiar programele de pregătirea consilierilor de probaţiune inclusiv după înfiinţarea serviciilor deprobaţiune în regim de stat la 1 septembrie 2001 şi încă o lungă perioadădupă această dată. Pe lângă suportul financiar oferit pentru dezvoltareasistemului de probaţiune în România, Guvernul Marii Britanii a organizat şi

susţinut diferite stagii de pregătire a consilierilor de probaţiune români înAnglia şi Ţara Galilor, de asemenea, un număr considerabil de consultanţi



britanici au oferit asistenţă tehnică şi consultanţă strategică în domeniulprobaţiunii consilierilor de probaţiune români.

Trebuie menţionat faptul că au existat foarte mulţi finanţatori şiparteneri care au avut o contribuţie şi o susţinere deosebite de-a lungultimpului referitor la implementarea şi dezvoltarea sistemului naţional de

probaţiune din România, mulţi dintre ei regăsindu-se încă printrepartenerii de astăzi ai Direcţiei de Probaţiune, dintre aceştia amintim:Penal Reform International România, Grupul Român pentru ApărareaDrepturilor Omului, Centrul de Resurse Juridice, Fundaţia pentru oSocietate Deschisă, Asociaţia „Alternative Sociale” Iaşi, Centrul deMediere şi Securitate Comunitară Iaşi, Fundaţia Prison FellowshipRomânia, Asociaţia Umanitară „Sfinţii Petru şi Pavel” din Timişoara,Fundaţia „Oameni pentru Oameni” din Focşani, Fundaţia Academică„Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Focşani. Nu este de neglijatsprijinul acordat în implementarea şi dezvoltarea sistemului naţional deprobaţiune din România de o serie de universităţi dintre care amintim:Universitatea din Bucureşti, Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi, UniversitateaBabeş – Bolyai din Cluj şi Universitatea de Vest din Timişoara. Deasemenea serviciile de probaţiune au parteneriate cu universităţi şifacultăţi ce activează pe plan local. Un rol deosebit în dezvoltarea bazeimateriale a serviciilor de probaţiune, dotarea acestora cu echipamente şidezvoltarea unor programe de pregătire continuă a consilierilor deprobaţiune l-au avut atragerea resurselor specifice Programelor PHARE dedupă anul 2000.

Ideea suspendării executării pedepsei după pronunţare a fostprezentă şi în Codul penal adoptat în anul 1968 şi în Legea privind

executarea pedepselor2

din 1969, când s-a reconsiderat instituţia liberăriicondiţionate, de care puteau beneficia condamnaţii care erau stăruitori înmuncă şi dădeau dovezi temeinice de îndreptare, precum şi condamnaţiicare nu au fost folosiţi niciodată la muncă dar dădeau dovezi temeinice dedisciplină şi îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele lor penale(art. 25, alin. 1), mai mult, în anul 1992 a fost introdusă o nouă formă,suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Odată pornităiniţiativa Ministerului Justiţiei, de a aplica o altfel de practică în domeniul justiţiei penale prin înfiinţarea Centrului de Probaţiune Arad, aceasta s-adezvoltat încurajată de succesele obţinute şi până în anul 2001 au fost înfiinţate alte 10 centre pilot de probaţiune, după cum urmează:

• Găeşti, după „modelul Arad” – pe lângă Centrul de ReeducareGăeşti, ca dificultate de lucru detaşându-se aria mare de activitate,ca întindere geografică, clienţii fiind din localităţi din tot cuprinsul judeţului Dîmboviţa;

• Focşani, Serviciul Experimental de Probaţiune a fost înfiinţat în anul1997, iniţial centrul de greutate l-a reprezentat PenitenciarulFocşani, în perioada mai 2000 – mai 2001 însă serviciulexperimental a funcţionat în comunitate susţinut material şifinanciar de Fundaţia „Oameni pentru Oameni” Focşani, cei treiconsilieri de probaţiune au dezvoltat relaţii de colaborare cu

instanţele de judecată (au fost întocmite primele referate de2 Legea nr. 23/1969.



evaluare psiho - socială şi au fost înregistrate primele cazuri însupraveghere), parchetele de pe lângă acestea, poliţia şi serviciilesociale, totodată au fost făcuţi primii paşi în relaţia cu mass-mediaprivind mediatizarea activităţii serviciului experimental deprobaţiune;

• Gherla, primii consilieri de probaţiune au fost pregătiţi la iniţiativaconducerii penitenciarului cu sprijinul organizaţieineguvernamentale Prison Fellowship şi al Universităţii Babeş –Bolyai, principala activitate a centrului a constituit-o pregătireapentru liberare a deţinuţilor din Penitenciarul Gherla;

• Cluj, februarie 1998, proiectul a debutat graţie realizării unuiprotocol de colaborare între Fundaţia Prison Fellowship România şiMinisterul Justiţiei, Fundaţia Prison Fellwship România a derulataproape continuu şi derulează încă proiecte cu Direcţia deProbaţiune, fiind unul dintre cei mai stabili colaboratori ai acesteia

de mai bine de 10 ani, activităţile constante derulate de consilieriide probaţiune au fost elaborarea referatelor de evaluare psiho –socială, supravegherea executării pedepselor comunitare şi aliberării condiţionate;

• Dej, 1998, centrul de greutate l-a constituit Spitalul Penitenciar Dej,activităţile desfăşurându-se sub formă de voluntariat, în iunie 1999a fost înfiinţată Fundaţia „Pro – probaţiune” Dej care a preluat şidezvoltat activităţile specifice probaţiunii;

• Iaşi, 1 septembrie 1998, Proiectul „Centrul experimental deProbaţiune”, s-a desfăşurat în cadrul Asociaţiei „Alternative Sociale”din Iaşi, scopul fiind introducerea şi consolidarea sistemului deprobaţiune în România. Centrul a desfăşurat activităţi în instanţă,comunitate şi penitenciar, nu a fost neglijată promovarea imaginii şia activităţilor serviciului la nivelul instituţiilor şi autorităţilor locale şi în comunitate, scopul fiind de implicare a membrilor societăţii şi ainstituţiilor în sprijinirea activităţilor derulate. În cadrul centrului s-audesfăşurat mai multe proiecte care vizau resocializarea şi reinserţiasocială a minorilor care au săvârşit fapte penale, prevenţiadelincvenţei juvenile, apărarea drepturilor minorilor, scădereariscului de recidivă şi creşterea securităţii publice;

• Piteşti, 1999, centrul experimental s-a înfiinţat ca urmare a

parteneriatului dintre Grupul Român pentru Apărarea DrepturilorOmului şi Ministerul Justiţiei, activitatea centrului a vizat aplicareaexperimentală a unor elemente de probaţiune pentru minori şi tineri în municipiul Piteşti;

• Tîrgovişte, Centrul Experimental de Probaţiune a fost înfiinţat înfebruarie 1999 de Grupul Român pentru Apărarea DrepturilorOmului, cei trei consilieri de probaţiune şi-au desfăşurat activitatea în instanţă, comunitate şi penitenciar, asistenţa post – penală a fosto altă dimensiune a activităţii derulate de consilierii de probaţiunedin centrul experimental, grupul ţintă fiind minorii şi tinerii care aucomis fapte penale, domiciliaţi în Tîrgovişte şi localităţile limitrofe.Punctul forte al centrului experimental a fost încheierea



parteneriatelor comunitare cu importante instituţii locale implicate în asistarea şi reintegrarea minorilor şi tinerilor;

• Timişoara, Centrul Experimental de Probaţiune şi-a începutactivitatea în noiembrie 1999 cu o largă susţinere din parteaAsociaţiei Umanitare „ Sfinţii Petru şi Pavel” din Timişoara. Ca şi în

cazul altor centre experimentale de probaţiune, activitatea celui din Timişoara s-a focalizat pe cele trei arii de intervenţie consacrate,instanţă, comunitate şi penitenciar. Beneficiarii au fost minori şitineri din Timişoara aflaţi în curs de urmărire penală, în faza de judecată sau condamnaţi la pedeapsa cu închisoarea înPenitenciarul Timişoara. O importanţă deosebită a fost acordatăactivităţii de prevenţie primară în licee ;

• Bucureşti, Centrul Experimental de Probaţiune a fost înfiinţat înnoiembrie 2000, activitatea Centrului s-a axat pe elaborareareferatelor de evaluare psiho-socială pentru inculpaţi la solicitarea

instanţelor de judecată, supravegherea în comunitate a persoanelorsancţionate cu o pedeapsă neprivativă de libertate, asistenţa şiconsilierea persoanelor care au comis infracţiuni aflate în stare delibertate, în vederea adoptării unui comportament prosocial. Toate aceste centre experimentale au fost înfiinţate prin ordin al

ministrului justiţiei pentru a primi legitimitatea în funcţionare şi şi-au încheiat activitatea la 1 septembrie 2001, odată cu înfiinţarea serviciilorde probaţiune în cadrul Ministerului Justiţiei.

Rolul serviciilor experimentale de probaţiune în România a fost unulcare poate fi considerat „de tampon”, în sensul că era pentru prima dată în România când instanţele de judecată încredinţau supravegherea

persoanelor condamnate unor organizaţii care nu erau ale Statului3, rolulde tampon reieşind mai ales din situaţia creată de absenţa cadruluilegislativ în baza căruia instanţele să poată încredinţa cazuri desupraveghere serviciilor de probaţiune şi scopul avut în vedere prin înfiinţarea centrelor experimentale.

I.3. Organizarea serviciilor de probaţiune

După bogata experienţă acumulată din funcţionarea celor 11 centre

experimentale de probaţiune între anii 1997 – 2001, serviciile deprobaţiune au fost înfiinţate sub autoritatea Ministerului Justiţiei prinOrdonanţa Guvernului nr. 92/2000, privind organizarea şi funcţionareaserviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere aexecutării sancţiunilor neprivative de libertate4. În septembrie 2001 şi-au început activitatea 28 de servicii de probaţiune iar din decembrie 2002alte 13 servicii de probaţiune au completat schema, făcând ca pe lângăfiecare tribunal din ţară să funcţioneze un serviciu de probaţiune. În3 Aici se pot aduce în discuţie diferenţele de abordare a misiunii probaţiunii în România acelor ani când o serie de instanţe

au încredinţat cazuri în supravegherea centrelor experimentale, altele, în schimb, casând sentinţele penale care cuprindeauastfel de hotărâri.4

Denumirea serviciului de probaţiune a suferit mai multe schimbări pe parcursul timpului, la începutul activităţii serviciilorexperimentale şi pe parcursul derulării activităţii acestora s-a folosit termenul de de probaţiune, odată cu înfiinţareaserviciilor de stat, în septembrie 2001,



prezent, fiecare serviciu trebuie să acopere aria de jurisdicţie a unuitribunal5 şi a trei sau patru judecătorii (fiind o medie a judecătoriilor în ariade jurisdicţie a unui tribunal). Legislaţia nu prevede un număr maxim decazuri de care trebuie să se ocupe un consilier de probaţiune, încărcăturape consilier rămânând la aprecierea şefului serviciului care monitorizează

şi supervizează activitatea consilierilor de probaţiune din serviciulrespectiv.

Serviciile de probaţiune sunt servicii publice specializate, fărăpersonalitate juridică sub autoritatea Ministerului Justiţiei şi LibertăţilorCetăţeneşti, funcţionează pe lângă tribunale dar deservesc şi instanţeleinferioare – judecătoriile din jurisdicţia acestora. De asemenea, acesteadeservesc şi instanţele superioare, curţile de apel şi Înalta Curte deCasaţie şi Justiţie (vezi Schema nr. 1, Structura Sistemului judiciar dinRomânia), atunci când în procesul penal părţile uzitează de dreptul deatac asupra hotărârilor judecătoreşti. De menţionat faptul că întreinstanţele de judecată, fie ele inferioare sau superioare, nu există nici-orelaţie de subordonare.

Înalta Curte de Casaţieşi Justiţie

Curţi de Apel - 15

Tribunale – 41

Judecătorii – 179Schema nr. 1, Structura Sistemului judiciar din România

Serviciile de probaţiune au ca principale atribuţii reintegrareasocială a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, menţinute în stare delibertate, supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată în sarcina acestora, precum şi asistenţa şi consiliereapersoanelor condamnate, la cererea acestora. Serviciile de probaţiune întocmesc, la cererea organelor de urmărire penală şi a instanţelor de judecata, referate de evaluare cu privire la persoanele prevăzute la art. 1din O.G. nr. 92/2000 sau cu privire la inculpaţi, colaborează cu instituţiilepublice în vederea executării măsurii obligării minorului la prestarea uneiactivităţi neremunerate într-o instituţie de interes public, colaborează cuinstituţiile publice şi private, precum şi cu persoanele fizice şi juridice dinraza lor de competenta, în vederea identificării, după caz, a locurilor demunca disponibile, a cursurilor şcolare, precum şi a celor de calificare saurecalificare profesională.

5 Competenţa teritorială a unui serviciu de probaţiune.



De asemenea, serviciile de probaţiune urmăresc îndreptarea şireintegrarea socială a persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii, acăror pedeapsă a fost graţiată total prin lege, precum şi a minorilor careau săvârşit fapte prevăzute de legea penală, faţă de care a fost înlăturatăprin lege măsura educativă a internării într-un centru de reeducare. O altă

categorie de persoane asupra căreia serviciile de probaţiune îşi exercităatribuţiile este cea constituită din victimele unor infracţiuni, care potsolicita consiliere psihologică gratuită consilierilor de probaţiune6.Serviciile de probaţiune îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege.

Serviciile de probaţiune colaborează cu alte instituţii şi organizaţiiguvernamentale şi neguvernamentale, în vederea reducerii fenomenuluiinfracţional şi creşterii gradului de siguranţă socială. În acest scop,Direcţia de Probaţiune şi serviciile de probaţiune sunt autorizate să încheie parteneriate comunitare.

Conform art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1239/2000 privindaprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor OrdonanţeiGuvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor deprobaţiune7, principiile activităţii de reintegrare socială a infractorilor şi desupraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate sunt :

a) Respectarea legii şi a hotărârilor judecătoreşti;b) Respectarea drepturilor omului şi a demnităţii umane şi evitarea

discriminării pe orice temei;c) Sprijinirea şi încurajarea permanentă a persoanelor supravegheate,

asistate şi consiliate, în vederea reintegrării lor în societate şi învederea asumării responsabilităţilor propriilor acţiuni, prin formareaunei atitudini corecte faţă de muncă, ordinea de drept şi regulile de

convieţuire socială.Coordonarea serviciilor de probaţiune, în speţă a activităţii dereintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executăriisancţiunilor neprivative de libertate, se exercită, conform OrdonanţeiGuvernului nr. 92/2000, de către Direcţia de Probaţiune, direcţie despecialitate din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.Controlul activităţii de reintegrare socială şi supraveghere se realizeazăde către inspectorii de probaţiune din cadrul Direcţiei de Probaţiune. Pelângă alte posibilităţi de monitorizare a activităţii serviciilor de probaţiunecare reies din lege, Direcţia de Probaţiune monitorizează activitateaacestora printr-un sistem informaţional care are la bază un sistem

computerizat naţional de colectare şi analiză a datelor despre persoanelecare intră în evidenţele serviciilor de probaţiune (persoanele pentru carese întocmesc referate de evaluare la solicitarea instanţelor, persoaneleaflate în supraveghere şi cele care solicită asistenţă şi consiliere, victimeleunor infracţiuni).

6 Legea nr. 211/2004, privind unele masuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor.

7 Republicată în temeiul art. II din Hotărârea Guvernului nr. 747/2008 pentru modificarea şi completarea Regulamentului deaplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegraresocială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate, aprobată prin HotărâreaGuvernului nr. 1239/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, dându-se textelor o

nouă numerotare.Hotărârea Guvernului nr. 1239/2000 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651din 13 decembrie2000.



Conform legii serviciile de probaţiune au o dublă subordonare -situaţie redată în Schema nr. 2, de mai jos. Pe de o parte serviciile deprobaţiune sunt subordonate tehnic şi metodologic Direcţiei de Probaţiune(stabilirea strategiilor şi politicilor de dezvoltare, pregătirea continuă apersonalului, standarde de practică, definitivarea şi promovarea în grade

profesionale, metodologii şi modalităţile de evaluare a angajaţilor, îndrumarea şi controlul activităţii serviciilor etc.), iar pe de altă parte,administrativ acestea sunt subordonate tribunalelor (buget, locaţie,cheltuieli materiale, cheltuieli de personal etc.). În consecinţă, chiar dacăserviciile de probaţiune sunt create şi funcţionează pe lângă tribunale,făcând parte din schema acestora de funcţionare, acestea se menţinindependente în practica lor curentă.

Directorul Direcţiei de Probaţiune este numit prin ordin al ministrului justiţiei, şefii serviciilor de probaţiune ocupă funcţia prin concurs.Consilierii de probaţiune sunt admişi în serviciile de probaţiune princoncurs în funcţie de numărul de posturi scoase la concurs în fiecareserviciu de probaţiune şi specializările admise la concurs, specializărileadmise sunt: asistenţă socială, psihologie, sociologie, pedagogie şi drept.

Poate fi consilier de probaţiune sau şef al serviciului de probaţiuneori inspector de probaţiune persoana care îndeplineşte, cumulativ,următoarele condiţii:

a) să aibă capacitate deplină de exerciţiu;b) să nu aibă antecedente penale, să nu aibă cazier fiscal;c) să cunoască limba română, scris şi vorbit;d) să fie aptă din punct de vedere medical şi psihologic pentru

exercitarea funcţiei, fapt dovedit pe baza testării medicale şi

psihologice de specialitate organizate în acest scop;e) să se bucure de o bună reputaţie;f) să fie licenţiată în asistenţă socială, psihologie, sociologie,

pedagogie sau drept;g) să promoveze concursul organizat pentru ocuparea funcţiei

pentru care candidează.În termen de 60 de zile de la angajare, persoana trebuie să prezinte

direcţiei de specialitate dovada stabilirii reşedinţei în România.



Ministerul Justiţiei şiLibertăţilorCetăţeneşti

Ministru JustiţieiSecretar de Stat

Direcţia deProbaţiune

DirectorDirector adjunct

Inspectori de probaţiuneConsilieri juridici

ExperţiReferenţi

Tribunal8

Preşedinte

Serviciul de Probaţiune

Sef serviciuConsilieri de probaţiune9

Schema nr. 2, Subordonarea serviciilor de probaţiune

Odată cu trecerea timpului, serviciile de probaţiune şi-au făcutsimţită prezenţa şi importanţa în toate ariile de activitate specifice, în8 Ordonator terţiar de credite

9 Numărul acestora este variabil de la serviciu la serviciu în funcţie de starea infracţionalităţii din judeţul respectiv, numărul

de instanţe de judecată, numărul de penitenciare, penitenciare pentru minori şi tineri, centre de reeducare pentru minori etc.De asemenea, serviciile de probaţiune care au avut centre experimentale anterior înfiinţării celor de stat au beneficiat de unnumăr mai mare de consilieri de probaţiune din start.

Subordonaretehnică/

metodologică

Subordonare

administrativă/financiară



comunitate, instanţă şi penitenciar dar şi pe întreg arealul fiecărui judeţ înparte. Pentru supravegherea eficientă a persoanelor aflate în evidenţădintr-un judeţ este necesar ca, pe lângă alte acţiuni, acestea să seprezinte periodic la sediul serviciului de probaţiune. Uneori distanţele dela locul de domiciliu până la sediul serviciului de probaţiune sunt deosebit

de lungi (peste 100 km.), cu legături dificile de transport şi mai alestrebuie ţinut cont de veniturile clienţilor serviciului de probaţiune caresunt reduse sau foarte reduse (cazul celor care subzistă doar graţieajutorului social). Pornind de la aceste aspecte dar şi de la cele ce izvorăscdin proiectele noului Cod penal şi noului Cod de procedură penală, înperspectiva supravegherii persoanelor care se vor libera condiţionat,Direcţia de Probaţiune s-a preocupat pentru înfiinţarea unor sediisecundare de probaţiune pe lângă judecătoriile10 mai îndepărtate cadistanţă de oraşul reşedinţă de judeţ unde se află sediile serviciilor deprobaţiune. Astfel prin Ordinul nr. 915/C/2008 al Ministrului Justiţiei s-austabilit locaţiile serviciilor de probaţiune, inclusiv locaţiile sediilorsecundare. Acestea urmează să fie dotate cu mobilier şi echipamente ITprin Programul PHARE 2006, până la sfârşitul lunii martie 2009 când vordeveni funcţionale.

II. Referatul de evaluare

II.1. Rolul referatului de evaluare, instituţii abilitate să-lsolicite

Referatul de evaluare este instrumentul prin care serviciile deprobaţiune furnizează organelor judiciare (instanţe de judecată şiparchete) la sesizarea acestora date privind persoana învinuitului sauinculpatului din perspectivă (psiho11) socială. Rolul referatului de evaluareeste de a introduce informaţia socială12 în deciziile juridice ale organelor judiciare iar ca trăsături generale, acesta trebuie să fie obiectiv, concis,

concret, clar şi coerent

13

. Referatul de evaluare are caracter consultativ şide orientare pentru organul judiciar care-l solicită.Referatul de evaluare poate fi solicitat de organele judiciare înainte

de pronunţarea hotărârii judecătoreşti sau după aceasta astfel:10 Alegerea locaţiei sediului secundar s-a făcut în funcţie de posibilităţile fiecărui serviciu de probaţiune în plan local, cel mai

mare număr de sedii secundare îşi au locaţia în incinta judecătoriei din localitate propusă a se înfiinţa sediul secundar, sunt însă şi situaţii când identificarea locaţiilor a fost făcută la primăria localităţii în care îşi are sediul judecătoria sau la parchetulde pe lângă judecătorie.11 Atunci când factorii de natură psihologică au relevanţă în determinarea persoanei (starea de boală) la comiterea de acteinfracţionale pot fi consultaţi specialişti a căror opinie se consideră necesară.12 În dosarul penal sau în cel de urmărire penală există deja o serie de informaţii sociale cuprinse în documentele care

alcătuiesc dosarul respectiv (procese verbale ale organelor de cercetare penală, declaraţii ale părţilor, anchete sociale,

rechizitoriul parchetului etc.)13 Conform art. 6 (2) din H.G. nr. 1239/2000 – republicată – privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor

Ordonanţei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de probaţiune



• pentru minori14:- în cazul învinuiţilor 15, conform art. 482 Cod procedură penală16

(C.p.p.), procurorul care supraveghează sau, după caz, efectueazăurmărirea penală poate să solicite, atunci când consideră necesar,efectuarea referatului de evaluare de către serviciul de probaţiune

de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripţie teritorială îşi arelocuinţa minorul, potrivit legii;

- în cazul inculpaţilor , similar situaţiei învinuiţilor din paragrafulanterior, procurorul poate solicita întocmirea referatului deevaluare, conform art. 482 C.p.p. sau conform Legii nr. 129/2002pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2000 privindorganizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială ainfractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivativede libertate. Dacă în cazul parchetului solicitarea întocmiriireferatului de evaluare este facultativă, în cazul instanţei de

judecată solicitarea întocmirii acestuia este obligatorie conform art.482 C.p.p. Solicitarea întocmirii referatului de evaluarea se poateface conform O.G. 92/2000 de către instanţa de judecată, chiar dacădosarul penal conţine referatul de evaluare întocmit la solicitareaparchetului, dacă instanţa apreciază că este nevoie de actualizareainformaţiilor din referat (mai ales când intervalul de timp esteconsiderabil între solicitarea parchetului şi cea a instanţei de judecată sau în viaţa sau evoluţia minorului au survenit modificăriimportante).

- în cazul persoanelor supravegheate, solicitarea referatului deevaluare se poate efectua numai de către instanţa de judecată

conform O.G. nr. 92/2000, numai atunci când este cazul.• pentru majori:- în cazul inculpaţilor , conform Legii nr. 129/2002 întocmirea

referatului de evaluare poate fi solicitată de parchet sau conformO.G. nr. 92/2000, de instanţă. Nici-unul dintre organele judiciare nuare obligativitatea solicitării întocmirii referatului de evaluare.

- în cazul persoanelor supravegheate, ca şi în cazul minorilor,solicitarea referatului de evaluare se poate efectua numai de cătreinstanţa de judecată conform O.G. nr. 92/2000, numai atunci cândeste cazul.

Sintetic, informaţiile de mai sus privind solicitarea întocmiriireferatului de evaluare, pot fi prezentate ca în tabelul de mai jos:

Persoan minor17 major

14 Conform art. 99 (1) din C.p. minorul care nu a împlinit 14 ani nu răspunde penal, (2) minorul care are vârsta între 14 şi 16

ani răspunde penal, numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ şi (3) minorul care a împlinit 16 anirăspunde penal.15 Învinuit, este calitatea procesuală pe care o are făptuitorul odată cu declanşarea procesului penal, prevăzută în secţiunea

II, cap. IV, t. 1, C. proc. pen.; potrivit legii, persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte învinuit atâttimp cât nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa.16

Ultima modificare a art. 482 C.p.p. s-a făcut prin O.U.G. nr. 31/2008 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 224, din24.03.2008)17 Se are în vedere ca reper vârsta majoratului, cea de 18 ani.



aOrg. judiciar

învinuit

inculpat

persoanăsupravegh

eată

învinuit

inculpat

persoanăsupravegh

eată

Parchetul

poate

solicita cf.art.482

C.p.p.

poatesolicita

cf. art.482

C.p.p./Legii nr.

129/2002

- -

poate

solicitacf. Legii

nr.129/20

02

-

Instanţ

a de judecată

-

solicităobligatoriu cf. art.

482

C.p.p.,poatesolicitacf. O.G.

nr.92/2000

poate

solicita cf.O.G. nr.92/2000

-

poatesolicita

cf. O.G.nr.92/200

0

poate

solicita cf.O.G. nr.92/2000

Tabelul nr. 1

II.2. Metodologia de lucru pentru întocmirea referatului deevaluare

Parchetul sau instanţa de judecată solicită prin adresă scrisăserviciului de probaţiune întocmirea referatului de evaluare.După înregistrarea adresei de solicitare, şeful serviciului de

probaţiune încredinţează, de îndată, întocmirea referatului de evaluareunui consilier de probaţiune18. Conform art. 8 din H.G. nr. 1239/2000privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor OrdonanţeiGuvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor deprobaţiune, consilierul de probaţiune desemnat să întocmească referatulde evaluare stabileşte de îndată, dar nu mai târziu de 5 zile de la dataprimirii solicitării (parchetului19) instanţei de judecată, locul, data, şi oraprimei întrevederi cu persoana pentru care s-a solicitat referatul deevaluare. Prima întrevedere cu persoana pentru care s-a solicitat referatulde evaluare20 trebuie să aibă loc în termen de 7 zile de la data primiriisolicitării organului judiciar.

18 De regulă, se ţine seama de către şeful serviciului de probaţiune la alocarea referatului de evaluare, de încărcătura de

activitate a fiecărui consilier de probaţiune, în cadrul serviciilor de probaţiune; la această dată, nu există „specializări” peactivităţi cum ar fi, întocmirea referatelor de evaluare, supravegherea persoanelor condamnate sau reintegrarea socială aacestora, există însă voci printre practicieni care recomandă „specializarea” consilierilor de probaţiune, considerând că s-arputea obţine rezultate mai bune abordând o astfel de poziţie.19 Şi în cazul solicitării referatului de evaluare conform art. 482 C.p.p. s-a considerat că termenele referatului rămân aceleaşi

ca în cazul referatelor de evaluare solicitate de instanţa de judecată.20

În cazul minorilor consilierul de probaţiune stabileşte locul, data şi ora întrevederii sau întrevederilor cu minorul, precum şicu părinţii, cu cel care l-a adoptat, cu tutorele sau, după caz, cu persoanele sau cu reprezentanţii instituţiilor cărora le-a fost încredinţată supravegherea minorului.



Referatul de evaluare este întocmit de consilierul de probaţiune, înbaza uneia sau a mai multor întrevederi cu persoana pentru care instanţasau parchetul au solicitat referat de evaluare.

Consilierul de probaţiune desemnat contactează persoanele şiinstituţiile care ar putea furniza informaţii utile despre persoana evaluată

(membrii familiei inclusiv persoana evaluată – învinuită sau inculpată,şcoala sau unitatea unde persoana îşi desfăşoară activitatea), nivelulinstrucţiei şcolare, comportamentul acesteia, mediul social şi familial etc. Toate datele necesare şi utile pentru întocmirea referatului de evaluaresunt consemnate cu ocazia fiecărei întrevederi realizate de consilierul deprobaţiune. Atunci când consideră necesar, consilierul de probaţiunepropune şefului serviciului de probaţiune desemnarea consultării unorspecialişti în vederea întocmirii referatului de evaluare. Aceşti specialiştipot fi psihologi, sociologi, cadre didactice, medici sau oricare alţispecialişti a căror opinie este considerată necesară. La întocmireareferatului de evaluare se ţine seama desigur şi de informaţiile existente în dosarul de urmărire penală sau în dosarul penal.

În cazul în care persoana cu privire la care se întocmeşte referatulde evaluare nu colaborează la realizarea acestuia , consilierul deprobaţiune va menţiona în referat refuzul de cooperare.

În cazul în care persoana cu privire la care este solicitată întocmireareferatului de evaluare nu este găsită, serviciul de probaţiune înainteazăorganului judiciar care a solicitat întocmirea referatului de evaluare, onotă informativă însoţită de dovezi care să ateste situaţia de faptconstatată şi imposibilitatea întocmirii referatului de evaluare, excepţie seface atunci când întocmirea referatului de evaluare a fost solicitată în

baza art. 482 din Codul de procedură penală, în acest caz consilierul deprobaţiune întocmeşte referatul de evaluare fără să facă referire încuprinsul acestuia la factorii care influenţează sau pot influenţa conduitagenerală a persoanei pentru care a fost solicitat şi la perspectivele dereintegrare în societate.

După consultarea tuturor surselor care pot oferi date relevantepentru întocmirea referatului de evaluare şi verificarea informaţiilor,consilierul de probaţiune procedează la redactarea acestuia. Referatul deevaluare poate fi citit de supervizorul serviciului de probaţiune, dupăcaz21, ulterior fiind prezentat spre analiză şi semnare şefului serviciului deprobaţiune. Referatul de evaluare este înaintat organului judiciar solicitant

în 14 zile de la solicitare.

II.3. Elementele referatului de evaluare

Forma referatului de evaluare este standardizată, modelul acestuiacu elementele pe care le cuprinde este prezentat în Anexa nr. 1 a H.G. nr.1239/2000. Conform art. 9 din această hotărâre referatul de evaluarecuprinde următoarele părţi:21 Practicienii din domeniul probaţiunii au în intenţie într-un viitor nu prea îndepărtat generalizarea activităţii de supervizarea

a activităţilor în cadrul serviciilor de probaţiune pentru a degreva şeful serviciului de probaţiune de această activitate, acestarămânând sa-şi centreze atenţia, cum este şi firesc, asupra activităţii de management. La această dată supervizareaactivităţii în serviciile de probaţiune se face numai pentru personalul nou angajat.



- introducere;- sursele de informaţii utilizate la întocmirea lui;- date privind persoana pentru care a fost solicitat;- factorii care influenţează sau care pot influenţa conduita generală a

persoanei pentru care a fost solicitat;

- perspectivele de reintegrare în societate.În ceea ce priveşte datele privind persoana pentru care a fost

solicitat referatul de evaluare, acestea se vor prezenta diferenţiat,după cum solicitarea referatului de evaluare se referă la inculpaţi sau lapersoanele prevăzute la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2000.Aceste date sunt prezentate sistematic în tabelul următor:

Categoria depersoa

neInculpaţi Persoane supravegheate

Majori a) trecutul infracţional;b) mediul familial şi social;c) nivelul instrucţiei şcolare

şi al pregătiriiprofesionale;

d) comportamentulpersoanei înainte şi dupăcomiterea faptei;

e) factorii care au favorizatcomportamentulinfracţional;

f) dacă este cazul, modul încare au îndeplinitanterior obligaţiilestabilite de instanţa de judecată;

g) atunci când considerănecesar, consilierul deprobaţiune va include

a) mediul familial şi social;b) evoluţia persoanei din

punct de vedereeducaţional şiprofesional;

c) comportamentul peperioada supravegherii;

d) modul în care au

executat obligaţiilestabilite de instanţa de judecată;

e) atunci când considerănecesar, consilierul deprobaţiune va includedate privind starea fizicăşi mintală, precum şidezvoltarea intelectualăşi morală a persoaneiaflate în supraveghere,



date privind starea fizicăşi mintală, precum şidezvoltarea intelectualăşi morală a inculpatului,furnizate de specialiştii

desemnaţi în acest scop;

furnizate de specialiştiidesemnaţi în acest scop;

Minori

h) condiţiile în care aucrescut şi au trăit;

i) modul în care părinţii, ceicare i-au adoptat saututorele îşi îndeplinescobligaţiile ce le revin.

f) modul în care părinţii,cei care i-au adoptatsau tutorele îşi îndeplinesc obligaţiile cele revin;

g) după caz, modul decolaborare dintreserviciul de probaţiune şipersoana sau instituţialegal însărcinată cusupravegherea minoruluisau cu instituţia publicăla care minorul executăobligaţia prevăzută laart. 103 alin. 3 lit. c) dinCodul penal.

Tabelul nr. 2

În ceea ce priveşte evaluarea riscului22 de a săvârşi din nouunele infracţiuni şi riscul pentru siguranţa publică, precum şi

riscul de sinucidere sau autovătămare (aparţinând capitolului Factoriicare influenţează sau pot influenţa conduita generală a persoanei pentrucare a fost solicitat - referatul de evaluare), conform art. 14 (2) din H.G.nr. 1239/2000, riscurile menţionate mai sus se evaluează numai pentrupersoanele supravegheate, în cazul învinuiţilor sau inculpaţilor referatulde evaluare nu conţine aprecieri privind riscul (scăzut, mediu şi ridicat).

La completarea capitolului perspectivele de reintegrare însocietate apare o altă diferenţiere conform art. 15 din H.G. nr.1239/2000, diferenţiere redată în Tabelul nr. 3.

22 Evaluarea riscului de recidivă este un proces continuu şi presupune elaborarea unor predicţii cu privire la posibilitatea

apariţiei comportamentului infracţional, frecvenţa acestor manifestări, tipul de comportament şi posibilele victime ale acestuicomportament. În România nu există încă un instrument validat, acreditat pe populaţia românească, de evaluare a riscului,există însă în cazul infracţiunilor patrimoniale un instrument de evaluare a riscului de recidivă elaborat de Ioan Durnescu –lector universitar doctor la Facultatea de Asistenţă Socială a Universităţii Bucureşti, acest instrument a fost aplicat până înprezent doar experimental. Estimarea riscului de recidivă se face folosind informaţiile conţinute în capitolele anterioare alereferatului de evaluare, rezultatele analizei datelor factuale, legate de mediul social al persoanei evaluate şi de istoria deviaţă a acesteia, precum şi din rezultatele analizei realizate în capitolele privind comportamentul persoanei înainte şi dupăcomiterea faptei şi factorii conduitei generale a persoanei. Pentru evaluarea riscului se ţine seamă de două categorii defactori care influenţează comportamentul persoanei: factorii statici (vârsta comiterii primei infracţiuni, vârsta actuală, vârstala prima condamnare, sexul, experienţa infracţională – numărul de condamnări pe perioada minoratului etc.) şi dinamici

(nivelul de şcolarizare, calificarea, locul de muncă, abilităţile sociale, anturajul – asocierea cu persoane cu comportamentinfracţional, atitudini antisociale, empatia faţă de victimă, capacitatea de autocontrol, consumul şi abuzul de substanţeetc.).Ţinta intervenţiei pentru schimbarea comportamentului şi redducerea riscului de recidivă, sunt factorii dinamici.



Învinuiţi/inculpaţi Persoane supravegheateNu se fac propuneri saurecomandări organului judiciarprivind soluţia ce urmează să fiedată în cauză.

Dacă se constată că şansele dereintegrare în societate suntreduse, se vor face doar menţiune în acest sens, fără a se formula

propuneri sau recomandăriinstanţei de judecată privindmăsura ce trebuie luată.

Tabelul nr. 3

II. 4. Alte date despre referatul de evaluare

Conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1239/2000 privindaprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziţiilor OrdonanţeiGuvernului nr. 92/2000 (art. 9), referatul de evaluare va purta pe prima

pagină, în colţul din stânga sus, antetul serviciului de probaţiune, iar încolţul din dreapta sus, menţiunea „Strict confidenţial după completare”.Conform unei circulare ulterioare a Direcţiei de Probaţiune din cadrulMinisterului Justiţiei, pe prima pagină a referatului de evaluare va apăreaşi menţiunea „Operator de date cu caracter personal nr. 7303” , iar înpartea de jos a fiecărei pagini, datele de contact ale serviciului deprobaţiune23.

Fiecare pagină scrisă a referatului de evaluare va purta în colţul dindreapta jos ştampila şi semnătura şefului serviciului de probaţiune.

După completarea datelor în introducere celelalte părţi alereferatului de evaluare vor fi prezentate pe scurt, într-o formă narativă,

evitându-se pe cât posibil folosirea unor termeni de specialitate sau aunor exprimări care ar face dificilă înţelegerea conţinutului referatului deevaluare. Paginile sau spaţiile libere rămase în conţinutul referatului deevaluare se vor bara după întocmirea acestuia.

II. 5. Referatul de evaluare - exemplificare

Referatul de evaluare a suferit pe parcursul timpului, după anul2001, mai multe modificări de formă şi conţinut din dorinţa practicienilorşi a legiuitorului ca acesta să fie cât mai clar, concis şi obiectiv şi mai alessă fie cât mai util celor care îl solicită (instanţele şi parchetele).

A fost o perioadă când referatul de evaluare putea fi solicitat si deorganele de poliţie, pornind de la calitatea de învinuit a celui care asăvârşit infracţiunea, perioada aceasta a fost cea mai grea pentruserviciile de probaţiune deoarece acestea erau pur şi simplu blocatedatorită numărului mare de referate de evaluare solicitate pentru oricefaptă, pornind de la cele mai banale furturi, până la fapte al căror pericolsocial crescut. Întocmirea referatelor de evaluare în aceste condiţiiconsuma foarte mult timp din timpul de lucru al serviciilor de probaţiune,astfel încât erau neglijate o serie de activităţi în supravegherea sau

asistenţa şi consilierea clienţilor serviciului de probaţiune.23 Adresa, telefon, fax, e-mail.



Neglijarea unor activităţi de bază a făcut să scadă calitateareferatelor de evaluare şi implicit să scadă satisfacţia persoanelor dinsupraveghere şi chiar încrederea instanţelor de judecată acordatăserviciilor de probaţiune. Momentul a trecut, acum referatele de evaluarese întocmesc fără a mai produce probleme în sistem, experienţa serviciilor

de probaţiune a crescut putându-se vorbi pe bună-dreptate, la aceastădată, de o anumită maturizare a serviciilor de probaţiune.

Din dorinţa unei exemplificări cât mai bine făcute, privind întocmirea unui referat de evaluare, am ales un caz din experienţaServiciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, cu respectareaconfidenţialităţii tuturor datelor despre persoana pentru care a fost întocmit referatul de evaluare. Aşadar cazul este real, personajele doarsunt ipotetice.

Serviciul de ProbaţiuneStrict confidenţial după completare

de pe lângă Tribunalul VranceaOperator de date cu caracter personal nr. 7303Nr. xxxx din xx.xx.2008

REFERAT DE EVALUARE

Introducere:

Numele şi prenumele inculpatului:T. C. P.

Data şi locul naşterii:25.07.1992, Focşani, jud. Vrancea

Adresa:satul S. L., comuna S. C., jud. Vrancea

Fapta pentru care subiectul referatului de evaluare este inculpat :

tentativă de omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit.i C.p.



Instanţa de judecată care a solicitat referatul de evaluare: Tribunalul xxxxx

Numărul dosarului penal:xxxx/xx/2008

Termenul de judecată:xx.xx.2008 Numărul şi data adresei de solicitare din partea instanţei de

judecată: xxxx/P/2008 din xx.xx.2008

Numele şi prenumele consilierului de probaţiune :M. P.

Sursele de informaţii24:

T. C. P, inculpat – o întrevedere; M. M., bunicul inculpatului - o întrevedere; M. A., bunica inculpatului – o convorbire telefonică; T. C., tatăl inculpatului – o convorbire telefonică; M. P., mătuşa inculpatului – o întrevedere; S. C., parte vătămată – o întrevedere; V. O., agent în cadrul Postului de Poliţie al Comunei S. C. – o

întrevedere; I. V., referent social în Primăriei Comunei S. C. – o întrevedere; C. V., consătean, vecin cu inculpatul – o întrevedere; Dosarul penal nr. xxxx/xx/2008, al Tribunalului xxxx.

Date privind persoana pentru care a fost solicitat referatul deevaluare25:

24

Sursele de informaţii utilizate la întocmirea referatului de evaluare sunt prezentate sintetic, evidenţiindu-se toatepersoanele cu care au avut loc întrevederi, numărul de întrevederi dar şi documentele consultate (documente medicale,anchete sociale, catalogul clasei în cazul elevilor etc.). Se vor menţiona şi sursele de informaţii care au refuzat săcoopereze, eventualele îndoieli privind acurateţea informaţiilor sau sursele la care nu a fost posibil accesul consilierului deprobaţiune, motivele pentru care nu a fost posibil accesul.25 Aceste date se referă conform art. 12 alin (1), lit. a) - f) din H.G. nr. 1239/2000 la: trecutul infracţional al inculpatului (dacă

a fost implicat în săvârşirea altor fapte cu caracter penal), mediul familial şi social (se prezintă membrii familiei, mai ales ceisemnificativi – tata mama, fraţii cu anumite influenţe semnificative în conduita inculpatului, veniturile familiei şi cele la careinculpatul participă în mod direct la realizarea lor, dotarea şi confortul locuinţei, condiţiile în care membrii familiei au crescutşi au trăit, climatul familial, modul în care părinţii îşi îndeplinesc obligaţiile ce le revin, accesul la informaţie şi educaţie,modul de petrecere a timpului liber şi modalităţi de recreere, hobby-uri, atitudinea familiei faţă de modul de petrecere atimpului liber, persoane cu care intră inculpatul sau membrii familiei în contact, eventuale presiuni la care sunt supuşimembrii familiei – sociale, financiare, modele comportamentale existente/acceptate, consumul de băuturi alcoolice/droguri,

starea de sănătate), nivelul instrucţiei şcolare şi al pregătirii şcolare, comportamentul persoanei înainte şi după comitereafaptei, factorii care au favorizat comportamentul infracţional şi dacă este cazul, modul în care au îndeplinit anterior obligaţiilestabilite de instanţa de judecată.



Minorul pentru care se întocmeşte prezentul referat de evaluarelocuieşte împreună cu bunicii şi fraţii săi în satul S. L., comuna S. C., jud.Vrancea.

Începând de la vârsta de 12 ani minorul a fost lăsat în grija bunicilorpaterni, M. M., 70 ani şi M. A., 68 ani, pensionari, părinţii hotărând să

plece în Italia în scopul accesării unor locuri de muncă mai bine plătitedecât în ţară. Alături de inculpat, au fost încredinţaţi fără forme legalebunicilor, şi fraţii acestuia T. L., în prezent în vârstă de 12 ani, elevă înclasa a V-a la Şcoala Generală S. C. şi T. M., 16 ani, elev în clasa a IX-a laLiceul nr. 3 Focşani. În această perioadă părinţii au menţinut legăturatelefonic cu minorul în cauză, au trimis periodic sumele de bani necesare întreţinerii sale, au efectuat vizite anuale în România şi au manifestatinteres faţă de evoluţia sa în plan educaţional.

Familia alcătuită din persoanele prezentate mai sus locuieşte într-unimobil format din şase camere plus anexe, bine întreţinut, din afirmaţiileminorului rezultând că acesta satisface nevoile locative ale tuturormembrilor.

T. C. P. a absolvit opt clase26 în cadrul Şcolii Generale S. C., dupăcare datorită dezinteresului faţă de procesul de învăţământ şi a lipsei devalorizare în cadrul familiei a pregătirii şcolare („chiar dacă nepoţii meifinalizează liceul tot aici ajung, la mine la ţară să muncească să-şi câştige

pâinea!”- afirmă bunicul minorului), a decis să abandoneze şcoala. Înacelaşi timp s-a remarcat prin implicarea sa constantă în activităţilucrative în cadrul gospodăriei bunicilor şi în comuna de domiciliu, fiindsolicitat de diferite persoane la lucrările specifice zonei: prăşit, cosit, culesstruguri, scos lemne din pădure, etc. Ambii bunici sunt mulţumiţi de

implicarea minorului în susţinerea gospodăriei, de modul în care acesta seraportează la autoritatea lor şi doresc să se ocupe în continuare decreşterea şi îngrijirea sa.

În ceea ce priveşte starea de sănătate27, atât din informaţiilefurnizate de către inculpat cât şi din discuţia purtată cu bunicul acestuia,rezultă că numitul T. C. P. este înscris în evidenţele medicului de familie şinu figurează cu boli cronice şi neuropsihice.

Cea mai mare parte a timpului liber inculpatul şi-o petrece împreunăcu persoane de aceeaşi vârstă din comuna de domiciliu ascultând muzică,plimbându-se în comuna de domiciliu sau deplasându-se pentru câtevaore în mun. Focşani unde frecventează sălile de Internet.

Anterior comiterii prezentei infracţiuni, din informaţiile furnizate decătre dl V. O., agent în cadrul Postului de Poliţie al Comunei S. C., rezultăcă în cursul lunii martie 2008, minorul a fost cercetat penal sub aspectulcomiterii infracţiunii de distrugere, cercetare penală încheiată cuscoaterea de sub urmărire penală; în luna august a aceluiaşi an a fostcercetat penal pentru comiterea aceleiaşi infracţiuni, distrugere, cercetare

26 Se va evidenţia traseul şcolar al inculpatului, ultimul nivel al cursurilor şcolare absolvite, atitudinea inculpatului şi a familiei

sale faţă de actul educaţional, respectarea regulamentului şcolar, rezultate şcolare obţinute. Similar în cazul traseuluiprofesional se poate prezenta istoricul locurilor de muncă ocupate, descrierea locului de muncă actual, rezultate obţinute înactivitatea profesională, venituri realizate, aptitudini, abilităţi, gradul de satisfacţie profesională, preocuparea pentru

continuarea pregătirii profesionale, planuri de viitor.27 În cazul în care inculpatul acuză diverse afecţiuni medicale se vor lua în evidenţă doar cele pentru care există acte

medicale.



încheiată tot cu scoatere de sub urmărire penală; în cursul lunii martie2008 a fost sancţionat cu amendă pentru tulburarea liniştii şi ordiniipublice.

Din studierea fişei de cazier judiciar rezultă că minorul T. C. P. nu acomis alte fapte penale, respectiv nu este înregistrat cu antecedente

penale28.S-a constatat în cazul minorului existenţa unui pattern în comiterea

faptelor antisociale menţionate mai sus: faptele au fost comise pe fondulconsumului de alcool şi au avut ca mobil răzbunarea dintre două grupuririvale, derularea acestora având loc cu ocazia serilor petrecute ladiscoteca din comună.

În familia minorului nu există persoane care au antecedentepenale29.

Din informaţiile furnizate de sursele menţionate mai sus, seconstată că există o situaţie conflictuală între tinerii aparţinând satului S.L., localitatea de domiciliu a învinuitului, şi un alt grup de persoane deaceeaşi vârstă aparţinând satului F. Între cele două grupuri au existat de-alungul timpului numeroase conflicte, având ca motivaţie mici incidentederulate în serile petrecute la discoteca din comună – călcări pe picior întimpul dansului, remarci ofensatoare, manifestarea unor atitudini desuperioritate. În luna august 2008 pe fondul acestei situaţii tensionate aavut loc un alt conflict între inculpat şi numitul P. I. (tânăr din satul vecin)care „într-o seară în timp ce mă întorceam de la discotecă, a intrat dupămine în curte, m-a bătut şi mi-a spart câteva gemuri de la casă, motivândcă aş fi cochetat cu prietena sa la un dans de grup. Atunci am luat un par din curte şi i-am distrus şi eu capota de la maşină”, relatează inculpatul.

Membrii comunităţii locale cunosc existenţa situaţiei tensionatedintre cele două grupuri, deşi nu se cunoaşte un motiv concret aldiscordiei şi nici nu se identifică anumiţi vinovaţi. „Anul trecut s-auîncăierat pe stradă, chiar din gardul acesta au rupt scânduri şi s-au bătut.

A fost implicat şi T. C. P. în unele scandaluri. Familia sa este unarespectabilă, sunt oameni gospodari, la locul lor, nici băiatul nu-i rău, dar când se duce la discotecă se întâlneşte cu ceilalţi, beau30 şi apoi se iau labătaie” afirmă d-nul C. V., consătean, vecin cu bunicii inculpatului.

Faptul că familia minorului se bucură de o imagine pozitivă în cadrulcomunităţii este confirmat şi de către autorităţile comunei S. C., „pebunicii minorului îi cunosc personal, îşi văd de treburile lor şi din acest

motiv sunt bine-văzuţi în comunitatea noastră oarecum redusă ca număr de membri, de asemenea, îi cunosc şi părinţii care pentru a-şi câştigaexistenţa şi pentru a-şi putea creşte copiii au fost nevoiţi să plece la lucruafară” , relatează dna I.V., referent social.

28 Se prezintă toate informaţiile legate de trecutul infracţional al persoanei, natura faptelor, existenţa unui pattern infracţional,

eventualele condamnări penale, in cazul infracţiunilor comise în grup trebuie să se precizeze cine a avut iniţiativa comiteriiinfracţiunii sau cine a avut rolul conducător sau decisiv în comiterea infracţiunii29 Precizarea este importantă de făcut pentru a observa „modelele” din familia minorului, modele care în cazul în care sunt

părinţii sau fraţii mai mari au o mare influenţă supra conduitei minorului.30 Consumul de alcool sau de substanţe toxice trebuie precizat mai ales în situaţiile în care comiterea infracţiunii are loc pe

acest fond sau duce la crearea unui pattern.



Ulterior comiterii faptei31 pentru care este inculpat în prezentuldosar penal, minorul a renunţat la frecventarea discotecii care constituiapunctul de întâlnire dintre cele două grupuri rivale, excluzând în felulacesta şi consumul de alcool din obiceiul său. Totodată, a continuat să seimplice în activităţi lucrative sezoniere solicitat fiind de persoane din

localitate. Un alt fapt pozitiv constatat în conduita sa ulterior produceriifaptei îl reprezintă încercarea de refacere a relaţiei cu partea vătămată,dorinţa de clarificare a motivelor care au stat la baza acţiunii sale precumşi a intenţiei avute atunci când a folosit briceagul cu care numitul S. C.(parte vătămată) a fost rănit.

În ceea ce priveşte fapta din actualul dosar penal, din afirmaţiileinculpatului T. C. P oferite cu ocazia realizării interviului pentru întocmireaprezentului referat de evaluare, rezultă următoarea situaţie: „eram în faţadiscotecii şi îl aşteptam să se întoarcă pentru a merge împreună acasă peV. I., prietenul meu, care plecase să o conducă o porţiune de drum sprecasă pe prietena lui. Acesta a apărut în câteva minute şi mi-a spus că pedrum se întâlnise cu S.C. şi P. I. care s-au luat de el fără vreun motiv şi l-au ameninţat cu bătaia. Apoi, prietenul meu I. mi-a propus să mergemdupă ei să le cerem socoteală pentru ameninţare, ceea ce am şi făcut. Ne-am dus după ei, i-am ajuns, I. i-a întrebat care au fost motivele pentrucare îl tratase urât mai înainte şi de aici a început cearta. Cei doi, S.C. şi P.I. au luat scânduri dintr-un gard şi au început să-l lovească pe I. – l-au lovit

peste cap şi la coaste, apoi au venit şi la mine să mă lovească, moment în care eu am fugit iar ei s-au întors să-l bată iar pe I. Când am văzut că I.nu se putea apăra, m-am întors să mă bag între ei. S.C. a sărit la mine cuo bâtă să mă lovească, moment în care eu am scos un briceag pe care îl

aveam de la cules de struguri şi am făcut mişcări în dreapta şi în stângaspre el, cu scopul de a-l intimida. Nu aveam de gând să-l rănesc cuadevărat ci doream să-l sperii. Pentru că ne împingeam unii pe alţii, nuştiu când S.C. a intrat cu abdomenul în briceagul meu. Nu mi-a spusnimic, nu s-a văitat, după scurt timp am plecat fiecare la casele noastre,eu m-am culcat şi cam după o oră a venit la mine domnul agent de poliţieşi mi-a spus că l-am tăiat pe S.C.”

Analizând atitudinea inculpatului faţă de fapta comisă, se remarcăconştientizarea vinovăţiei în comiterea acesteia, prezenţa sentimentuluide regret pentru rănirea părţii vătămate. Ulterior comiterii faptei, cei doiau relaţionat, din afirmaţiile părţii vătămate rezultând că ambele părţi

sunt de acord asupra intenţiei care a stat la baza folosirii de către învinuita briceagului respectiv – dorinţa de intimidare şi nu cea de rănire aceluilalt, însă părinţii părţii vătămate nu renunţă la plângere solicitândanumite despăgubiri materiale.

Din afirmaţiile numitului S. C. rezultă că între el şi inculpat nu aexistat un conflict prealabil ci incidentul s-a datorat dorinţei de a-şi apărafiecare prietenul. Pe de altă parte, S. C. avea cunoştinţă de existenţa unuiconflict între P. I. şi V. I., situaţie care a constituit mobilul certei din searade xx.xx.2008. .

31

Comportamentul persoanei înainte şi după comiterea faptei trebuie totdeauna precizat deoarece poate ajuta instanţa de judecată să constate gradul de conştientizare al inculpatului şi atitudinea faţă de fapta comisă, empatia faţă de victimă,motivaţia pentru schimbare, evoluţia comportamentală.



Ca urmare a comiterii prezentei infracţiuni părinţii minorului audecis să intervină în situaţia sa, prin scoaterea acestuia din mediul social în care a comis fapta, intenţionând să-l ia pe acesta în Italia în scopurilucrative şi pentru ruperea în acest fel a legăturilor cu persoanele înanturajul cărora a comis prezenta faptă penală.

În urma evaluării realizate de către Serviciul de Probaţiune s-auidentificat următorii factori care au favorizat, în cazul învinuitului minor T.C. P., comiterea prezentei infracţiuni: existenţa unei situaţii conflictuale perpetue între grupurile de tinerii

aparţinând localităţilor S. L. (satul în care minorul îşi are domiciliul )respectiv F., fapt care a condus la declanşarea situaţiei violente încontextul căreia minorului a comis infracţiunea;

dorinţa minorului de a-şi intimida adversarul şi de a-şi apăra înacelaşi timp prietenul aflat în poziţie minoritară;

consumul de băuturi alcoolice care a precedat comiterea infracţiunii,

fapt care a influenţat negativ capacitatea de evaluare a implicaţiilorgestului de manevrare a briceagului respectiv chiar şi în scopulintimidării celuilalt;

implicarea în trecut a minorului în acte de violenţă declanşate întrecele două grupuri, trăirea experienţei de victimă cauzată de grupulrival, situaţie care a condus la obişnuirea acestuia cu practicareaviolenţei;

deprinderi slabe ale bunicilor de a interveni eficient în situaţia decriză din existenţa minorului.

Factorii care influenţează sau pot influenţa conduitagenerală a persoanei pentru care a fost solicitat referatul deevaluare32

Din informaţiile obţinute în urma realizării prezentei evaluări, au fostidentificaţi următorii factori negativi care pot influenţa comportamentulinculpatului şi se pot constitui în cazul său ca factori predispozanţi ai unuicomportament antisocial:

existenţa unei rivalităţi între cele două grupuri aparţinând

localităţilor S. L. respectiv F., situaţie care poate declanşa pe viitoralte dispute între membrii aparţinând celor două grupuri; oferta scăzută a modalităţilor de petrecere a timpului liber la nivelul

comunităţii locale, fapt care conduce la întâlniri frecvente întrepersoanele grupurilor aflate în conflict – majoritatea conflictelor auavut loc în timpul sau după plecarea de la discoteca din comună;

tendinţa minorului de a consuma băuturi alcoolice în companiaprietenilor cu ocazia serilor petrecute în compania acestora;

32 În acest capitol, se va face referire la factorii identificaţi de natură să inhibe dezvoltarea unui comportament infracţional,

cât şi la factorii care pot accentua dezvoltarea comportamentului infracţional.



dificultatea bunicilor de a interveni eficient în dezamorsarearelaţiilor tensionate dintre minorul în cauză şi persoane de aceeaşivârstă;

abandonul şcolar, aprobat şi susţinut şi de bunicii paterni; absenţa unei calificări profesionale şi a unei activităţi lucrative

constante care să o conducă la o mai bună organizare a timpului şipreocupărilor inculpatului.

Din categoria factorilor pozitivi, care pot influenţacomportamentul inculpatului şi se pot constitui în cazul său ca factoriinhibitori ai comportamentului infracţional, au fost identificaţi următorii:

decizia părinţilor de a scoate minorul din mediul social în care acomis infracţiunea şi mutarea sa în Italia, unde îl pot supraveghea îndeaproape;

atitudinea potrivită adoptată de bunici faţă de comportamentulinfracţional al minorului – mustrare, interzicerea accesului ladiscotecă, etc.;

raportarea adecvată a învinuitului la victima infracţiunii sale,prezenţa sentimentelor de empatie faţă de afecţiunea produsăacesteia, iniţiativa remedierii relaţiilor cu aceasta;

implicarea minorului în activităţi lucrative, imaginea pozitivă pe careo are în localitatea de domiciliu din acest punct de vedere.

Perspectivele de reintegrare în societate33:

Analizând resursele minorului – abilităţi lucrative, atitudinea pozitivăa acestuia în raport cu infracţiunea comisă, atitudinea empatică faţă devictimă, ţinând cont de mediul social în care s-a dezvoltat, precum şi deintenţia părinţilor minorului de a interveni în conflictul dintre cele douăgrupuri rivale prin scoaterea acestuia din mediul respectiv, apreciem că, în cazul persoanei inculpate există factori care pot favoriza pe viitorreintegrarea sa în societate. În acelaşi timp, obişnuinţa minorului de arăspunde cu violenţă provocărilor, tendinţa de a consuma în exces băuturialcoolice în compania prietenilor, precum şi spaţiul restrâns care

favorizează întâlniri frecvente între persoanele aflate în conflict, seconstituie în factori care pe viitor ar putea sta la baza altor incidenteviolente.

Data întocmirii şi semnării Întocmit,referatului de evaluare:Consilier de probaţiune,

33 Perspectivele de reintegrare în societate sunt estimate după analiza tuturor informaţiilor din referatul de evaluare, a

factorilor inhibitori şi favorizanţi, a resurselor din comunitate, acestea sunt prezentate pe scurt, obiectiv şi motivat sub formă

narativă. Stipularea existenţei resurselor interne/externe ale persoanei poate crea tabloul cel mai evident al perspectivelorde reintegrare în societate. Nu se fac propuneri sau recomandări instanţei cu referire la soluţia ce ar putea fi dată în cauzarespectivă. Se vor surprinde mai mult informaţii ce ţin de comportamentul persoanei, mai ales de evoluţia acestuia.



xx.xx.2008 ...........................................

Şef Serviciu,

...................................

Tema 5 Probatiunea

Documents

Transcript of Tema 5 Probatiunea