Tema 1. Noţiuni generale despre disciplina organizarea şi tehnologia construcţiilor. 1.1. Rolul OTLC în construcţii. 1.2 Poziţiile de bază a lucrărilor de construcţii montaj.1.3 Specializarea lucrărilor, organizarea muncii.

Bibliografie:Toma , Al., Tehnologia si mecanizarea lucrarilor de constructii civile si industriale –-Editura Politehnica, Timisoara , 2005

1.1 Rolul OTLC în construcţii.

Construcţia este o ramura de producere definita de procese legate de executareaa clădirilor şi edificiilor noi, reconstrucţia lor, modificarea tehnologică şi tehnică. Pentru domeniul de construcţie se utilizează următoarea definiţie: tehnologia – este ştiinţa care stabileşte şi elaborează principiile, metodele, procedeele, operaţiile şi mijloacele de realizare a produselor de construcţie. Tehnologia construcţiilor reprezintă prin sine un complex de procese realizate în succesiune in timp şi spaţiu cu utilizarea materialelor de construcţie, semifabricatelor şi construcţiilor cu scopul transformării lor în producţie de construcţie gata: clădiri şi complexe de clădiri. La baza proceselor de construcţie se află întotdeauna procesele fizice, chimice şi fizico-chimice.Sub executarea clădirilor şi edificiilor noi se înţelege realizarea lor pe şantiere noi, în condiţii climaterice şi geologice noi după proiectul adoptat în ordinea respectivă. Sub reconstrucţia clădirilor se înţelege remodificarea parţiala sau totală a obiectelor existente cu modificarea sau schimbarea utilajului tehnologic ce duce la majorarea coeficienţilor tehnico-economici şi îmbunătăţirea condiţiilor de lucru.

Procesele de construcţie se numesc procesele de producere executate în limitele şantierului de construcţie.  În orice proces de construcţie se utilizează obiecte de muncă: - materiale de construcţie; - semifabricate (betoane, mortare); - elemente de construcţie; - construcţii (coloane, grinzi, ferme).Clasificarea proceselor de construcţie se face după următoarele criterii: a) după complexitatea executării: - operaţii de lucru; - proces simplu; - proces complex. b) după criterii tehnologice: - procese pregătitoare; - procese de transportare; - procese de montare-clădire. c) după caracterul de producere: - procese continue; - procese incontinue. d)după valoarea în producere: - de antrenare; - combinate (paralele).

Operaţia de lucru se numeşte elementul tehnologic omogen şi organizaţional imparţiabil a unui proces de construcţie care asigură realizarea producţiei primare. Operaţia este executată de componenţa permanentă a lucratorilor (un muncitor sau o brigadă). Pentru executarea fiecărui proces tehnologic trebuie de organizat locul de munca - zona situării muncitorilor, înzestrata cu utilaj necesar şi obiecte de lucru, în care se realizează operaţiile de lucru de un muncitor sau de o brigadă specializată.

1.2 Poziţiile de bază a lucrărilor de construcţii montaj

Direcţia de bază în dezvoltarea construcţiei contemporane este industrializarea ei. Sub industrializare trebuie de înţeles procesul mecanizat complex de lucrări de construcţie-montaj, efectuate în flux şi ritmic în decursul întregului an pe şantier de construcţie. Condiţii de bază pentru industrializare în construcţii sunt: - mecanizarea complexă şi automatizarea lucrărilor de construcţii-montaj; - încărcarea-descărcarea şi alte lucrări cu volum mare de lucru;- dezvoltarea bazei tehnico-materiale. Prin mecanizare se înţelege realizarea proceselor de lucru, simple sau complexe,cu ajutorul unor mijloace mecanice sau echipamente adecvate categoriei sau grupei de lucrări. În construcţii, ca şi în alte ramuri ale industriei, se realizează trei forme de mecanizare a proceselor de producere: parţiala, complexă şi automatizarea. Mecanizarea se numeşte complexă dacă toate procesele de bază sunt executate de maşini şi mecanisme. Mecanizarea complexă este mai eficientă în cazul efectuării în flux a lucrărilor de construcţie-montaj.

Problemele de bază a automatizării proceselor de construcţie alâturi de majorarea ritmurilor de efectuare a lucrărilor sunt: -încărcarea cât mai eficientă a maşinilor de construcţie şi utilajelor; -majorarea productivităţii şi micşorarea consumului de muncă; -folosirea cât mai efectivă a materialelor de construcţie; -ridicarea calităţii lucrărilor de construcţie-montaj. Pe şantier nu se poate vorbi decât de fluxul tehnologic şi nu de “linii tehnologice” deoarece mijloacele utilizate cu muncitori ce le deservesc, se deplasează succesiv pe acelaşi obiect de la un sector la altul. Prin proiectarea fluxurilor tehnologice trebuie să înţelegem elaborarea fişelor tehnologice. Proiectarea tehnologiilor de executare a lucrărilor de construcţie se poate face prin două metode: a) proiectarea fluxurilor tehnologice, adaptate la condiţiile specifice concrete ale fiecărui obiect de construcţie; b) proiectarea unor fluxuri tehnologice tip adaptate condiţiilor concrete ale mai multor categorii sau tipuri de obiecte de construcţie.

1.3 Specializarea lucrărilor, organizarea muncii.

În construcţii muncitorii se diferenţiază după profesii şi categorii. Profesia se determină de tipul proceselor executate (zidar, fierar, montator). Pentru realizarea construcţiei sunt necesare muncitori de deferite grade de pregătire, adică diferite categorii. Sunt stabilite şase categorii, care se determină după anumite criterii.Pregătirea cadrelor pentru construcţii este asigurata de colegii de profil şi instituţii de specialitate. Productivitatea se numeşte cantitatea producţiei calitative (bucăţi, metri, m2,m3, tone) realizate intr-o unitate de timp asigurat de mijloace necesare de un muncitor sau o brigadă de profesie şi categorie respectivă în condiţii corecte de organizare a muncii.  Norma de timp este timpul necesar pentru executarea unei unităţi de producţiede calitate, de un muncitor (brigadă) de profesie şi categorie respectivă în condiţii corecte de organizare a muncii. Aceasta valoare se măsoară în om*ore.

Producţia de construcţii prezintă caracteristici şi particularităţi care î-i sunt specifice. Dintre acestea subliniem următoarele: a) caracterul de unicat al obiectului de construcţie; b) produsul de construcţie este fix (staţionar pe amplasament); c) mobilitatea obiectelor şi mijloacelor de muncă; d) efectuarea de procese tehnologice neprotejate de intemperii; e) punerea în operă a unor cantităţi mari de materiale având caracteristicifizico-mecanice, fizico-chimice, de formă, dimensiuni foarte deferite, fapt ce determină folosirea unor mijloace de transport diversificate; f) durata de realizare a obiectelor de construcţii este relativ mare; g) diversitate din punct de vedere al destinaţiei construcţiilor, alcătuiri constructive, formă, dimensiuni determină o mare diversitate de procedee tehnologice.

Caracteristicile şi particularităţile de mai sus evidenţiază diferenţe foarte mari între posibilităţile de organizare a proceselor tehnologice şi condiţiilor de muncă în sectoare industrializate şi cel al construcţiilor.