TEMA 1. Bazele teoretico-metodologice ale analizei activității economico-financiare

1.Obiectul și metoda analizei economice.2.Noțiune de indicatori, factori și rezerve în analiza economică și clasificarea lor.3.Noțiune de metode (procedee) în analiza economică.

Analiza apare ca un instrument absolut necesar în procesul cunoaşterii în orice domeniu de activitate uman, inclusiv cel economic. Orice întreprindere, indiferent de tipul de proprietate, profil, fie de gradul de diversificare al activităţii operaţionale se află în relaţii cu numeroşi parteneri sociali care, în mod direct sau indirect, influenţează performanţele acesteia. Mediul natural, economic, politic, social, cultural, adesea favorizează, alteori defavorizează desfăşurarea activităţii economice. Orice întreprindere la un moment se poate confrunta cu probleme acute: reducerea cererii pentru produsele sau serviciile sale, creşterea riscului financiar prin scăderea capacităţii de plată, reducerea rentabilităţii, degradarea imaginii, pierderea furnizorilor. Astfel de deficienţe pot fi ameliorate prin analiză cauzelor generatoare, precum şi a factorilor e influenţă. Practica economică a identificat multiple situaţii în care activitatea întreprinderii trebuie investigată, printre care merită a fi numite:

Dificultate, scopul analizei în acest cazi fiind „eliminarea unui necaz” sau remedierea unei probleme caz în care diagnosticul are rol ”curativ”;

Preocupare pentru preîntâmpinarea eventualelor evoluţii neaşteptate ale unor fenomene, situaţii, în care analiza are rol „preventiv”;

Interes pentru dezvoltare, diversificare sau creştere caz în care prin diagnostic se doreşte identificarea căilor de realizare a unui „salt înainte”.

Obiectul analizei economice este activitatea întreprinderii reflectată prin date din situaţiile financiare, statistice, evidenţa contabilă şi din alte surse informaţionale. Părţile componente ale obiectului AE sânt:

Indicatorii, factorii, rezervele interne.Toate fenomene economice care au loc la întreprindere sunt măsurate cu ajutorul indicatorilor

economici.Indicatorii analitici se obţin în rezultatul combinării, transformării, prelucrării datelor cu mijloacele

caracteristice analizei economice. Atât indicatorii economici, cât şi cei analitici reprezintă noţiuni în care îşi găsesc reflectarea volumul, nivelul, structura şi eficienţa proceselor economice.

IndicatoriVolum Nivel Structura Eficienţă

Numeroşi şi diverşi după formă, metodă de calcul şi reflectare a proceselor economice indicatorii se clasifică după diverse criterii, cum ar fi:1.În dependenţă de unitatea de măsura se deosebesc:

Indicatori naturali Convenţional naturali Valorici

2. După conţinutul economic: Indicatori cantitativi, ce reflectă dimensiunea Indicatori calitativi care reflectă eficienţa economică

3. După modul de calcul indicatorii pot fi divizaţi în: Absoluţi, obţinuţi din sursele de evidenţă sau prin sumarea altor indicatori Relativi, care se obţin prin raportarea indicatorilor absoluţi

4. După gradul de generalizare: Generali, care caracterizează întregul proces economic(Rvv) Particulari - caracterizează numai unele laturi ale acestui proces (Rp)

Factorii în analiza economică sânt numite condiţiile necesare pentru desfăşurarea proceselor economice şi cauzele care influenţează mărimea rezultatelor acestor procese. Mulţimea de factori se clasifică după diverse criterii: 1. După natura lor:

Tehnici, tehnologici, organizatorici, economici, psihologici,juridici, sociali, politici.Factori social şi economici (inovaţia, creativitatea, motivarea, atmosfera în colectiv, asigurarea cu loc de trai, grădiniţe muncă, capital, resurse materiale)După caracterul lor în cadrul relaţiei cauzale:

Factori cantitativi – caracterizează mărimea absolută a resurselor Factori calitativi – reflectă nivelul de eficienţă a utilizării acestor resurse.

După izvorul acţiunii: Interni, care îşi au originea în interiorul entităţii Externi care îşi au originea în afara activităţii întreprinderii

După modul de acţiune Factorii cu acţiune directă Factori cu acţiune indirectă sau inversă

Rezervele interne în analiza economică reprezintă posibilităţile nefolosite, ratate pe parcursul desfăşurării activităţii ca rezultat al folosirii necorespunzătoare a resurselor economice. Pentru descoperirea şi valorificarea lor rezervele interne se grupează dup diferite criterii:După elementele procesului de producţie:

Rezerve interne privind folosirea forţei de muncă Rezerve interne privind folosirea mijloacelor fixe Rezerve interne privind folosirea resurselor materiale

După posibilitatea mobilizării în timp Rezerve curente (nu necesită alocări suplimentare de resurse) Rezerve de perspectivă (necesită investiţii suplimentare şi timp pentru a fi valorificate)

Cercetarea fenomenelor economice, realizarea obiectivelor analizei ec.-fin. implică necesitatea utilizării unor instrumente destinate prelucrarea informaţiei analitice. Aceste mijloace, numite şi metode sau procedee, sunt divizate în două grupe:

Procedee de studiere prealabilă şi apreciere calitativă a indicatorilor: Descompunerea (analiza vânzărilor divizate pe trimestre, secţii, grupe de mărfuri) Comparaţia permite analiza oricărui rezultat al activităţii întreprinderii în raport cu o bază de

comparaţie (perioada precedentă, plan, întreprinderea concurentă)Gruparea presupune cercetarea fenomenului analizat divizat şi grupat în grupe omogene după un

anumit criteriu (gruparea personalului după vechime în muncă)Procedee de calcul a influenţei factorilor asupra modificării indicatorului rezultativ Metoda bilanţieră ( legătură aditivă +,-) Metoda substituţiilor în lanţ (legătură multiplicativă *,:) Metoda diferenţelor absolute (legătură multiplicativă *,:).