Inființarea plantației pomicoleTehnologia mărului

Inființarea plantației pomicole

Acţiunea de înfiinţare a unei plantaţii pomicole (livezi) este de importanţă majoră, deoarece ea angrenează capitalul iniţial ce se investeşte şi lucrările ce se execută într-o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Se finalizează cu plantarea pomilor la locul definitiv. De executarea întocmai a acestei acţiuni depinde, în primul an, prinderea totală a pomilor şi în următorii ani creşterea şi rodirea lor bogată, constantă an de an. Înfiinţarea livezii cuprinde acţiuni de ordin organizatoric şi tehnologic, care se execută până la intrarea pe rod a plantelor.

In pomicultura exista mai multe tipuri de plantatii:

1. Comerciale2. Familiale3. Experimentale

Metodele de cultură

Plantaţiile pomicole sunt culturi multianuale, intensive, care necesită investiţii mari pentru înfiinţare, inclusiv întreţinerea până la intrarea pe rod. Pe de altă parte, greşelile făcute la înfiinţarea unei plantaţii se repercutează pe o perioadă lungă de timp, putând fi doar parţial remediate. De aceea, la înfiinţarea plantaţiilor se fac studii privind alegerea celor mai eficiente soluţii tehnico-economice. Pe baza acestora se execută proiecte de înfiinţare a livezilor prin care se stabileşte tipul de plantaţie, sistemul de cultură, alegerea, organizarea şi amenajarea terenului, tehnologia plantării şi întreţinerii livezilor, cât şi destinaţia producţiei.

Dintre toate metodele de cultură, cele mai bune rezultate de producţie dau livezile intensive şi superintensive datorită, în principal, intrării rapide pe rod, duratei scurte de recuperare a investiţiei şi rentabilităţii ridicate.

Materialului săditor pomicol

Pentru a răspunde exigenţelor actuale în ceea ce priveşte producţia şi calitatea materialului săditor pomicol, acesta se produce în ferme specializate, numite pepiniere.

2

De regulă, pepinierele pomicole aparţin de staţiunile de cercetare pomicolă şi de unele societăţi comerciale pomicole. Fermele particulare sunt autorizate să producă material săditor numai cu autorizarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor. Orice pepinieră produce material săditor (portaltoi, ramuri altoi, butaşi, drajoni, stoloni de căpşun) selecţionat, destinat înmulţirii. Materialul săditor trebuie să fie autentic şi se înscrie în registrul de pepinieră cu specificaţia speciei, soiurilor, tehnologiei aplicate şi destinaţiei lui. Conform normelor în vigoare, în pepiniere se poate înmulți numai material pomicol recomandat de Catalogul Oficial al Soiurilor (hibrizi de plante de culturã și plante pomicole) din România. Cel care monitorizeazã aceastã acțiune este Institutul de Stat pentru Testarea și Înregistrarea Soiurilor.

Alegerea şi pregătirea terenului

Terenul trebuie sa fie fertil, cu textura mica spre mijlocie, permeabil cu ractie slab acida.

Orientarea randurilor:S, S-E, S-V.

Terenul trebuie sa fie in apropierea centrelor populate și a fabricilor de conserve și de asemenea in apropierea unei surse de apă pentru a se asigura irigarea.

Organizarea terenului

Terenul se parceleaza in parcele și se orientează cu latura lungă pe direcţia curbei de nivel. Fiecare parcelă trebuie să îndeplinească în mod obligatoriu condiţia de a asigura acelaşi sistem de întreţinere şi de executare a lucrărilor, cu aceleaşi mijloace mecanizate pe toată suprafaţa sa.

Pot fi necesare amenajari pentru combaterea eroziunilor și pentru evacuarea apei in exces de asemenea trebuie sa se țina cont de trasarea drumurilor principale si secundare și de amplasarea depozitelor necesare pentru depozitarea fructelor, a materialului saditor pomicol, a mașinilor si utilajelor agricole, a îngrașamintelor și pesticidelor.

3

Pergatirea terenului

Cu 3-4 luni inainte de plantarea propriuzisa se defișeaza, se curața și se niveleaza terenul apoi se executa fertilizarea de aprovizionare(toamna 40-60t/ha gunoi de grajd in funcție de fertilitatea solului + ingrășăminte cu fosfor și potasiu intre 50-200kg/ha + amendamente calcaroase in doze de 2-8t/ha).

Se executa de asemenea o arătura de desfundare la adâncimea de 60-80 cm cu rol in aerisirea solului.

Pichetarea si plantarea pomilor

Pichetarea terenului este lucrarea tehnică prin care se fixează pe teren cu ajutorul ţăruşilor locul de plantare a fiecărui pom în parte. Prin aceasta se stabileşte pe teren distanţa dintre pomi, pe rând şi între rânduri, direcţia rândurilor şi aşezarea pomilor într-o anumită ordine unul faţă de altul. Această lucrare se face cu scopul de a permite o mai bună mecanizare a lucrărilor ce se aplică în livadă şi se creează un spaţiu egal şi uniform de hrănire pentru fiecare pom.

Săpatul gropilor pentru plantare se executa cu 2-3 luni inainte de plantarea prorpiu-zisa la o dimensiune de 0.7*0.7*0.5 m pentru terenurile plane iar pentru terenurile in panta groapa se sapa cu 1-2 zile inainte de plantare la dimensiunile de 1*1.5*0.8 metri.

Plantarea pomilor este una din lucrările principale de care depinde prinderea şi dezvoltarea lor mai târziu.

Fasonatul rădăcinilor constă în scurtarea celor principale la 30-40 cm, iar a celor secundare la 15-20 cm. Rădăcinile fibroase se scurtează la 2-3 cm.

Mocirlirea rădăcinilor se face înainte de plantare, într-o mocirlă formată din bălegar proaspăt de vită şi lut, în părţi egale, amestecate cu apă până devine de o consistenţă potrivită încât să se menţină pe rădăcini într-un strat de 1-2 mm aceasta asigura un contact mai intim cu pamantul si stimuleaza cresterea radacinilor. După mocirlire pomii se repartizează la gropi în momentul plantării.

Plantarea pomilor se face la aceeasi adancime la care aceștia au fost plantati in pepiniera.Se adauga gunoi de grajd bine fermentat intre 15-20kg se taseaza solul prin calcare in 2-3 reprize , se uda fiecare pom cu 2-3 galeti de apa iar apoi se face musuroirea in jurul pomului .Plantarea este facuta de o echipa formata din 2-3 muncitori.

4

Mărul

Mărul apartine sămânţoaselor, specii pomicole la care perioada de tinereţe este mult influenţată de portaltoi, cât şi de tehnologiile de cultură. Aplicarea în plantaţiile noi a portaltoilor şi tehnologiilor adecvate, a dus la scurtarea perioadei de tinereţe la sămânţoase în loc de 5 – 7 ani la 2 – 3 ani.

Grupa speciilor sămânţoase are un potenţial productiv ridicat, datorită însuşirii soiurilor de a diferenţa muguri de rod din abundenţă, cât şi faptului că unele soiuri precoce ramurile devin florifere încă din primul an de viaţă. Mărul şi părul rodesc pe ramuri roditoare propriu-zise sau florifere (ţepuşe, nuieluşe, mlădiţe) şi ramuri roditoare în devenire – neflorifere (pinteni, smicele). Majoritatea soiurilor de măr şi păr sunt autosterile, de aceea în plantaţii trebuie asiguraţi polenizatorii, fiind specii rezistente la ger se dezvoltă cel mai bine în zona colinară.

Durata economică de viaţă a sămânţoaselor este diferită în funcţie de combinaţia soi-portaltoi şi de sistemul de cultură. Astfel, în sistem intensiv durata medie este de 20 – 25 ani, în sistem superintensiv de 12 – 15 ani, în sistem clasic de 30 – 35 ani.

Livezile de măr se amplasează pe terenuri plane şi cu panta până la 24%, de preferat în zona colinară umedă moderat, iar în zona cu precipitaţii sub 600 mm anual, cu sistem de irigare. În vederea plantării, terenul se desfundă la 60 cm. Se fertilizează cu 40 – 60 t/ha gunoi de grajd şi 600 – 800 kg superfosfat şi 300 – 400 kg/ha sare potasică. Îngrăşămintele se încorporează printr-o arătură adâncă.

Mărul este reprezentat prin peste 30 de specii fructifere şi ornamentale, răspândite în emisfera nordică, fiind cunoscut prin circa 10.000 de soiuri cu fructe comestibile ori cu frunze, flori şi fructe decorative. Înfiinţarea unei livezi se efectuează numai cu pomi altoiţi. Mărul cultivat are fructe de calitate care conţin ca principali constituenţi: apă 84–93%, zaharuri reductoare 8,30%, zaharoză 1,60–4%, celuloză 0,90–1,70%, lignină 0,40%, pectină 0,40%, acizi 0,10–0,25%, subsatanţe minerale, vitamine B1, PP, C.

Înfiintarea plantațiilor

Mãrul se cultivã în sistem clasic, dar mai ales intensiv de mare densitate si superintensiv.Pomii se planteazã în rânduri simple sau în benzi, folosindu-se formele de coroanã fusul zvelt, Lepage, scheletul arcuit, gradul belgian, cordon orizontal, la distanþe de plantare de 4,5 x 3,5 m, 2,5 x 1 m, functie de soi si portaltoi.

5

Portaltoii recomandaţi pentru măr sunt diferiţi ca vigoare: mărul franc din Creţesc (obţinut din seminţele soiurilor cultivate), tipurile EM (East Malling) numerotate cu cifre romane de la I la XVI şi tipurile MM (Marton Malling), numerotate MM (MM – 104, 106,109,111); Voineşti 2 omologat în 1994.

Soiurile recomandate de mãr se împart în 3 grupe:

- de varã, cu maturitatea de consum iulie – septembrie: Aromat de varã, Red Melba, Romus 1,2,3,4 ;

- de toamnã: Frumos de Voineºti, Parmen auriu, Pionier, Voinea, Prima, cu perioada de consum septembrie – noiembrie ;

- de iarnã: Delicios de Voinesti, Florina, Golden Delicious, Granny Smith, Jonathan, Starkrimson, cu maturitatea de consum în noiembrie – aprilie.

Alegerea soiurilor: se recomanda alegerea unor soiuri de mar adaptate zonei din punct d evedere climateric, dar si alegerea unor soiuri de mar rezistente la boli si daunatori.

Fertilizarea livezilor de măr se face pe toată suprafaţa, în funcţie de producţia de fructe. Irigarea se aplică în momentele critice în livezile pe rod din zonele cu precipitaţii sub 600 mm anual, cu 4 – 5 udări, cu norma de udare de 500 – 700 m3 apă/ha.

Cantitatea de substanţă organică din sol determină, în mare măsură, fertilitatea acestuia astfel pe solurile care conţin mai puţin de 2% humus este necesar să se aplice îngrăşăminte organice în cantităţi suplimentare pentru ridicarea conţinutului de humus din sol.

In general doza de îngrăşăminte organiceeste cuprinsa între 12 şi 90 t la ha. Aceste doze se aplică o dată la 2 – 3 ani. Sporul de producţie obţinut în urma aplicării îngrăşămintelor organice este cuprins între 9 şi 54% în funcţie de însuşirile solului şi specificul pomilor.

De asemenea ingrasamintele chimice cu azot sau dovedit eficiente in cea mai mare parte a cazurilor, recomandandu-se 60-140kg N la ha pentru recolte de 8-30t/ha, ceea ce asigura un spor de productie de 12-34%.Fosforul se recomanda in cantitati de 20-150 kg P205la ha, la care se adauga si potasiu mai ales pentru soiurile de pe terase.

6

În livezile de măr trebuie să se asigure combaterea eficientă a buruienilor, reducerea consumului de apă şi menţinerea unei aeraţii bune a solului pentru desfăşurarea normală a proceselor biochimice la nivelul rădăcinilor. Realizarea acestor deziderate prin lucrarea superficială a solului cu mijloace mecanizate şi manual este favorabilă nutriţiei pomilor dar necesită consum mare de carburanţi şi forţă de muncă şi duce treptat la deteriorarea solului, de aceea trebuie lucrat cu multă grijă.

Principalele lucrari de intretinere in livada de mar

Tăierea ramurilor de fructificare şi taierile de întreţinere se execută anual, diferenţiat în funcţie de vârsta pomului şi încărcătura cu muguri de rod.

Ramurile căzute la tăiere sunt scoase din livadă cu grebla sau tocate şi îngropate în sol pentru îmbunătăţirea acestuia cu substanţa organică.

Săpatul in jurul pomilor, prașirea buruienilor.

Curățarea, dezinfectarea si zidirea scorburilor și atragerea păsărilor folositoare.

Tratamentele contra principalelor boli, rapănul şi făinarea, şi dăunătorilor, se fac în perioada de repaus, în număr de 2 şi în perioada de vegetaţie, 8 – 14, cu produse insecto-fungicide, folosind maşina MSPP-900 sau pompa de spate.

Recoltarea se face manual în gãleți de plastic sau în saci de pânzã, cu fundul mobil în asa fel încât sã se vãtãmeze fructele cât mai putin. Recoltarea se face esalonat în functie de epoca de coacere. Soiurile de iarnã se recolteazã în septembrie-octombrie, înaintea maturitãtii de consum.Productia la mãr este în functie de sistemul de culturã si nivelul agrotehnic. Ea variazã de la 5 – 16 t/ha în livezile clasice, la 20 – 30 t/ha în livezile intensive si superintensive. Potentialul productiv al mãrului este deosebit, întrucât în livezile superintensive se pot obtine si 10 vagoane fructe la ha.

7

Bibliografie : Sisteme horticole comparate Editie revizuita si adaugita Prof.univ.ing. Bujor MANESCU Doctor docent in stiinte Conf.univ.dr. ing. Marcela STEFAN

8