LICEUL TEHNOLOGIC ,,ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT”VORONA-BOTOŞANI

PROIECT DE ABSOLVIRE

Profesor Coordonator Absolvent

ING.ANICĂI MARINA DOROFTEI ALEXANDRU

Specializarea: Tehnician-Horticultor

2012-2013

Studii comparative privind cultura mărului în plantaţii

clasice şi intensive

CUPRINS

Argument........................................................................................................................................4

Capitolul I. Înfiinţarea plantaţiilor de măr.................................................................................6

1.1Sisteme de cultură...................................................................................................................6

1.2.Organizarea,alegerea si pregătirea terenului..........................................................................7

1.3.Plantarea pomilor si îngrijirea după plantare.......................................................................10

Capitolul II.Forme de coroană...................................................................................................15

2.1. Coroane cu volum mic........................................................................................................15

2.2. Coroane cu volum mare......................................................................................................16

Capitolul III. Observaţii comparative privind cultura mărului in plantațiile clasice si intensive........................................................................................................................................17

Capitolul IV. Calculele tehnico-economice la înființarea unei plantații de măr pe o

suprafață de 1ha in sistem clasic şi intensiv..............................................................................18

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................19

ANEXE..........................................................................................................................................20

Argument

Am ales aceasta temă ,,Studii comparative privind cultura mărului in plantaţiile clasice si

intensive”deoarece familia mea locuieşte in mediul rural si avem o mica plantaţie de meri de tip

intensiv si am fost atras de aceasta tema pentru ca am participat si eu la înfiinţarea plantaţiei.

Pot spune ca aceasta plantaţie este folosita doar pentru consumul familiei.

Mărul este un fruct care întreţine tinereţea,un simbol al reînnoirii si al veşnicii prospeţimi. El

are un gust bun,aspect minunat si substanţe nutritive dintre cele mai sănătoase.

Mărul cultivat (Malus Domestica Borkh) face parte din familia Rosaceae,subfamilia

Pomoideae şi este specia pomicolă care prezintă o deosebită importanţă deoarece asigură ,

împreună cu bananierul si portocalul,cea mai mare producţie de pe glob. Importanta mărului

rezidă din valoarea alimentară a fructului,în potenţialul său productiv ridicat îin plasticitatea sa

ecologică accentuată, in pretabilitate la tehnologii de cultură foarte variate şi,în acelaşi

timp,foarte diferite.

Valoarea alimentara ridicata a merelor si importanta acestora in consumul uman constituie

obiectivul principal al cultivării mărului. Valoarea alimentara a fructului este data,in primul

rând,de consumul in stare proaspătă,merele fiind consumate cu prioritate ca fructe de desert si

in mai mica proporţie(pana la 30%)sub forma preparata.

Valoarea terapeutica.

Merele, prin calităţile de substanţe minerale pe care le conţin, au un rol deosebit in

organismul uman influientând secreţia diferitelor glande,servind totodată ca substanţe tampon

in metabolismul intern, in special in cel al sucului gastric. Alături de sărurile minerale, acizii(cu

precădere acidul malic)joaca un rol deosebit in secreţia diferitelor glande si au de asemenea,

avantajul ca nu măresc aciditatea sucului gastric fiind, in general, acizi slabi, uşor metabolizaţi

si descompuşi in alte substanţe mai simple. Vitaminele, in calitatea lor de biocatalizatori ai

proceselor vitale ,sunt indispensabile vieţii,lipsa lor din organism provocând grave tulburări

funcţionale a metabolismului.

Dintre vitaminele absolut necesar pentru buna funcţionare si dezvoltare a organismului

uman (A1,B1C,D,E,F,K,PP) majoritatea se găsesc in mere,in cantităţi diferite, in funcţie de

genotipul speciilor si soiurile de mar luate in considerare.

4

Importanta ca materie prima pentru industrie.

Datorita caracterului sezonier al producţie de mere,al dezechilibrului dintre producţie şi

consum din unele perioade cat si nevoii aportului de fructe in alimentaţie in cursul întregului

an,industria prelucrării fructelor a luat o dezvoltare deosebită .Sortimentele in care se

transforma fructele de mar si derivatele in care îl folosesc sunt tot mai diversificate:sucuri

naturale concentrate, nectaruri,siropuri, băuturi răcoritoare, băuturi alcoolice (slabe si tari),

compoturi, jeleuri, gemuri , marmelade, dulceţuri, bomboane, îngheţată, fructe dezhidratae,,

congelate etc.

Tendinţa actuala, in consumul de fructe, nedorita sub aspect fiziologic dar impusa de alţi

factori, este cea de sporire a proporţiei fructelor sub forma prelucrata, in comparaţie cu cele

proaspete. In tara noastră, deocamdată, structura consumului de fructe este de 77% in stare

proaspătă si 23% prelucrata (din care 21% conservata, 0,5%congelate si 1,5% uscate).

Importanta agrotehnica a mărului exercita prin valorificarea eficienta a unor terenuri

improprii pentru alte culturi. Mărul este adesea întâlnit pe terenuri in pante, cu soluri argiloase,

in zona dealurilor, cat si pe nisipurile din sudul si nord-vestul tarii, terenuri improprii pentru

culturile de cereale. Sistemul radicular al speciilor pomicole, in general si al mărului,in special,

valorifica si astfel de terenuri asigurând, in condiţiile unor tehnologii adecvate, producţii

eficiente din punct de vedere economic.

Importanta social economica.

Suprafaţa însemnată pe care o ocupa plantaţiile de pomi si arbuşti fructiferi,sutele de mii de

tone de fructe care se realizează ,absorb o parte a populaţie care lucrează,fie direct la aplicarea

tehnologiilor in livezi, fie in activităţi conexe (industria prelucrătoare, comerţul cu

fructe,transporturi, construcţia de maşini si unelte, industria chimica, ambalaje etc.).De

asemenea, cu deosebire in ultimul timp, tot mai mulţii specialişti cu pregătire medie si

superioara, îşi desfăşoară activitatea in unităţile de cercetare si proiectare, in învaţământul

superior si şcolile de nivel mediu cu caracter horticol sau chiar pomicol.

Capitolul I. Înfiinţarea plantaţiilor de măr

5

1.1Sisteme de cultură

Plantaţiile pomicole comerciale au ca scop obţinerea unor producţii mari, destinate

comercializării în diferite forme. Acest tip de plantaţie cuprinde 1-3 specii, cu un număr redus de

soiuri, care permite o eficienta sporita a tehnologiilor de îngrijire. Plantaţiile comerciale pot fi

realizate în sistem superintensiv (cu peste 1250 pomi/ha, pomii altoiţi pe portaltoi de vigoare

mica si foarte mica), sistem intensiv (cu 400-1250 pomi/ha, pomi altoiţi pe portaltoi de vigoare

mijlocie si mica) si mai Putin în sistem clasic.

Fig. 1.1.1. Plantaţie de măr în sistem clasic

6

Fig. 1.1.2. Livadă de tip intensiv

1.2.Organizarea,alegerea si pregătirea terenului

Alegerea locului pentru livada

Alegerea locului pentru o viitoare plantaţie pomicolă se face în funcţie de factorii naturali şi

social-economici.

Factorii naturali

Temperatura trebuie să fie corespunzătoare din punct de vedere al mediei anuale, a

minimelor şi maximelor absolute, suma gradelor de temperatură. Precipitaţiile trebuie să

satisfacă speciile care vor fi cultivate. Soiurile altoite pe portaltoi de vigoare mică au nevoie de

irigare, deoarece acestea nu pot rezista la seceta prelungită. Lumină este foarte importantă atât

pentru speciile iubitoare de căldură: nuc, cireş, cais, piersic, migdal, dar şi pentru cele mai puţin

pretenţioase cum sunt arbuştii fructiferi, care suferă în condiţii de iluminare insuficientă.

7

Solul

Speciile pomicole reuşesc bine pe soluri uşoare, fertile cu pH-ul cuprins între 5,6-7,8, cu

pânza de apă freatică la suprafaţă. Relieful are o mare influenţă asupra alegerii locului pentru

livadă. Panta terenului se recomandă să fie în jur de 6-15%, adică terenuri care să nu necesite

amenajări speciale. Expoziţia terenului se alege în-funcţie de specie şi altitudine. Aşa cum s-a

arătat într-un capitol anterior, cele mai bune expoziţii sunt cele sudice, estice şi vestice. în zonele

sudice, plantaţiile pot fi înfiinţate şi pe versanţi nordici.

Adăposturile faţă de vânturi sunt obligatorii pentru măr, păr, gutui, prun, care sunt sensibile

la curenţii de aer. Vecinătăţile. Plantaţia trebuie să fie amplasată la distanţă mare de păduri, de

unde pot veni insecte şi animale dăunătoare (iepuri, căprioare, cerbi). De asemenea trebuie

amplasate departe de râuri sau alte întinderi mari de apă care pot face să crească

hidroscopicitatea, în cazul râurilor, să formează curenţi de aer rece şi brume. Vegetaţia naturală.

Prezenţa speciilor pomicole spontane indică un mediu favorabil unei culturi pomicole. în zona

stejarului şi fagului, pomi fructiferi găsesc condiţii favorabile de cultură. în zonele coniferelor,

friguroase şi în zonele plopului sau salciei, umede, nu se vor amplasa culturi pomicole.

Factorii social-economici sunt:

- apropierea de pieţe de desfacere interne sau posibilitatea unei desfaceri externe;

- asigurarea forţei de muncă în tot timpul anului, ieftină;

- asigurarea căilor de acces, accesibile tot timpul anului;

- lucrările de îmbunătăţiri funciare să fie puţine, iar valoarea lor să fie mică;

- posibilităţile de aducţiune a apei pentru irigare şi tratamente fitosanitare, să fie eficiente din

punct de vedere financiar;

- distanţă corespunzătoare de sursele de poluare care pot afecta calitatea fructelor, impuse de

normele sanitare;

- asigurarea unui parc de maşini, dotat corespunzător, gata în orice moment pentru intervenţii.

Organizarea si amenajarea terenului

După ce am ales terenul, acesta va fi supus unor lucrări complexe de pregătire, care sa

asigure condiţii bune de prindere a pomilor la plantare si o creştere uniforma in primii ani după

plantare.

Defrișarea culturii precedente sau a vegetației lemnoase sau arbustive este obligatorie.

Defrișarea se poate face cu buldozere si extractoare de cioate, în așa fel încât terenul sa fie curat

de orice rest lemnos, care poate forma un focar de infecție.

8

Repausul solului. Se recomanda ca după desființarea unei culturi, terenul trebuie sa

rămână în repaus 3-4 ani, timp în care sa fie cultivate plante erbacee, anuale sau perene. După

piersic, perioada de repaus va fi mai mare. în cazul succesiunii sămânţoase-sâmburoase sau

invers, perioada de repaus poate scădea sau poate fi eliminata.

Nivelarea terenului este necesara pentru eliminarea denivelărilor care favorizează

reținerea apei si pentru a crea condiții pentru mai târziu, când terenul va fi irigat. Aceasta lucrare

se face cu 1-2 ani înainte de plantare fără însa a afecta stratul de humus.

Fig.1.2.1.Nivelarea terenului

Fertilizarea terenului. Fiind culturi care se întind pe perioade mari de timp (zeci de ani),

fertilizarea înainte de plantare este obligatorie. Dozele de îngrăşăminte se aplică în funcție de

fertilitatea naturala a terenului si de sistemul de cultura adoptat! Dozele orientative sunt de 40-60

t/ha gunoi de grajd, 100-300kg P205/ha, 100-300 kg K20/ha. Fosforul si potasiul se aplica

înainte de desfundare,iar gunoiul de grajd după desfundare. Pentru corectarea acidității solului se

administrează 5-10 t/ha carbonat de calciu.

Desfundarea terenului se face la adâncimea de 60-80 cm si este condiția principala de

reușita a unei plantații deoarece solul se mobilizează se aerisește, incorporează bine

îngrăşămintele , activează microorganismele. In cazul solurilor cu un strat fertil subțire se

recomanda o scarificare urmata de o arătura de 35-40 cm. In grădinile familiale terenul se poate

pregăti doar prin săparea unor gropi mari(1,0m×0,8m) in care pomii sa găsească condiții bune de

9

dezvoltare in primii ani de viaţa. Aceasta lucrare se executa de obicei in lunile august /

septembrie, cu doua luni înainte de plantatul pomilor.

Daca terenul este sărăcăcios si daca este posibil, se va administra gunoi de grajd înainte de

desfundat pana la 150-200 t /ha.

Va urma apoi, mărunţirea solului prin discuire, nivelarea terenului apoi mărunţirea si

tasarea solului cu combinatorul.

Ca dimensionare, exploataţia pomicola devine rentabila începând de la 1 ha si pana la 20-

30 ha. In cadrul acestor livezi, se asigura un control tehnologic permanent si riguros, pentru

obţinerea unor fructe de calitate si uşor de vândut.

1.3.Plantarea pomilor si îngrijirea după plantare

Perioada optima de plantare este toamna, după căderea

frunzelor si pana la venirea gerurilor. Plantarea de

primăvara da rezultate bune cu cat se face mai devreme.

Daca plantarea se face toamna, între rădăcini si sol se

stabilește un contact bun, rănile se cicatrizează mai ușor

si încep procesele de rizogeneza, care duc la formarea a

noi rădăcini, pana în primăvara. Daca plantarea se face

primăvara, se începe cu speciile care dezmuguresc mai

repede: cais, piersic, vișin, prun, par si arbuștii fructiferi.

Fig.1.3.1. Plantarea pomilor

Fig.1.3.2. Plantarea pomilor

10

Înainte de plantare pomii sunt supuși unor operațiuni obligatorii.

Controlul viabilității si a sanatatii. Pomii sănătoşi au scoarța turgescenta, țesuturile

sănătoase de culoare caracteristica, uniforma,.secțiunea prin rădăcina este alba cu miros plăcut.

Fasonarea rădăcinilor se face pentru împrospătarea secțiunii la rădăcinile de schelet mai

groase de 3-4 mm, scurtarea rădăcinilor cu diametrul între 4 mm si 10 mm. Rădăcinile fibroase

se taie scurt. Ținând cont ca prinderea se face pe baza rădăcinilor groase, de schelet, acestea se

lașa cat mai lungi, daca nu sunt ranițe, în caz contrar acestea se fasonează deasupra rânii.

Mocirlirea rădăcinilor consta în scufundarea repetata a rădăcinilor pomilor într-un

amestec alcătuit din parți egale de balega proaspăta de vita, pământ de țelina si apa. Acest

amestec asigura în primele faze de după plantare un contact bun cu solul, asigura o buna

cicatrizare a rănilor si substanțe nutritive. Mocirlirea este obligatorie la toate plantele si cele din

toamna si cele din primăvara. Pomii se vor planta imediat după Mocirlirea, ca mocirla sa nu se

usuce pe rădăcini.

Pentru livezile intensive, pe terenul pregătit aşa cum s-a arătat, se sapa gropi de 30cm x 30cm x

30cm, fiecare dimensiune putând fi mărita cu pana la 10 cm, în funcție de vigoarea pomului.

Plantarea se face cu ajutorul cablurilor marcate sau cu scândura de plantare. Pomii se

plantează în așa fel încât punctul de altoire sa rămână la nivelul solului, după plantare. Anterior

plantarii, după stabilirea adâncimii de plantare, pe fundul gropii se face un mic mușuroi din

pământ reavăn, pe care se aşează pomul. Un muncitor tine de pom, iar altul trage pământ în

groapa în așa fel încât acesta sa pătrundă bine printre rădăcinile pomului, după care se calca

bine. în continuare se pune în gropi, 10-15 kg mranița si se acoperă total cu pământ, care este

bine tasat cu piciorul. Daca pământul este uscat, se uda cu 5-8 I apa. La sfârșit se face un mic

mușuroi în jurul pomului. Daca pământul este prea umed, nu se plantează pomii,deoarece exista

pericolul tasării solului, ceea ce împiedica dezvoltarea rădăcinilor.

Lucrarea de pichetare consta în amplasarea tutorilor în groapa, în funcție de schema de

pichetaj, cu ajutorul scândurii de plantare sau a cablurilor marcate. plantare, cu 2/3 din pământul

scos din primul strat, bogat în humus.

Plantarea propriu-zisa se face în același mod ca în cazul precedent.

11

Udările după plantare se fac în funcție de precipitațiile din zona, dar în general se dau la 3-4

săptămâni,1-2 galeți cu apa. Pentru udare se desfac mușuroaiele se uda după care se refac. In

timpul verii solul din vecinătatea pomului se mulceşte cu paie, pleava, frunze, rumeguș.

Fig.1.3.3. Sisteme de pichetat in pătrat

Pichetatul in pătrat, la care distanţele dintre rânduri sunt egale cu cele dintre pomi pe rând.

Acest tip de pichetat se foloseşte in general, pentru înfiinţarea plantaţiilor clasice si pe terenuri

plane.

Fig.1.3.4. Sisteme de pichetat in dreptunghi

Pichetatul in dreptunghi, cu distantele mai mari intre rânduri si mai mici intre pomi pe rând,

se utilizează mai mult pe terenurile plane si cu panta uşoară pentru toate tipurile de livezi.

12

Fig.1.3.5. Sisteme de pichetat in dreptunghi

Pichetatul in triunghi, oferă pomilor condiţii mai bune de captare a luminii directe si de

distribuţie a rădăcinilor in spaţiul de nutriţie. Pe terenurile in panta, pomii constituie obstacole

pentru apa care se scurge la vale si erodează solul.

Întreținerea plantației

Tăierile sunt operațiuni chirurgicale si nechirurgicale prin care se modifica poziția relativa

a ramurilor în coroana si a mugurilor pe ramuri. Altfel spus tăierile trebuie sa stimuleze funcțiile

pomului slab manifestate si sa le tempereze pe cele manifestate intens.

Operațiuni tehnice utilizate la tăierea pomilor:

- chirurgicale – de taiere cu foarfeca fierăstrăul;

- nechirurgicale – când nu se fac tăieri si se modifica poziția ramurilor. După importanta tăierile

se clasifica în principale – care au efect mare în dirijarea creșterii si rodirii si secundare – cu

efect mai mic în procesul respectiv. De obicei acestea se executa mai rar.

Tăierea de formare debutează în școala de pomi si se continua în livada pe parcursul a 3-4 ani.

Sistemele de coroana au evoluat, de Ia cele cu volum mare, specifice livezilor clasice, la cele cu

volum mic, aplatizate, specifice livezilor superintensive. Sistemul de coroana, adaptat într-o

livada, depinde de sistemul de cultura, de vigoarea portaltoiului si a soiului, de particularitățile

morfologice ale pomului.

Tăierile de formare presupun următoarele faze succesive:

- provocarea ramificării care se face prin ciupire sau scurtare in uscat;

- alegerea ramificațiilor care se executa in perioada de vegetație când lăstarii au 25-30 cm.

Dintre acestea se aleg viitoarele șarpante si subşarpante Luandu-se in considerație distantele si

unghiurile de ramificare specifice sistemului de coroana ales;

- conducerea ramificațiilor prin care acestea se conduc se dirijează in funcție de specificul

fiecărui sistem de coroana. Altfel spus se respecta echilibrul orizontal(prin formarea unor

unghiuri de deschidere egale) si echilibrul vertical(prin subordonarea ramurilor de ordinul I fata

de ax cu 25-30 cm si a ramurilor de ordinul II fata de precedentele cu 15-20 cm).

13

Fig.1.3.6.Tăierile de formare

Întreținerea si lucrările solului in plantațiile pomicole. În plantațiile pomicole solul se

menține in diferite sisteme de cultivație in așa fel încât pomii sa nu fie concurați. Practicarea

unui sistem adecvat de întreținere a solului se face in funcție de:zona,precipitații,textura

solului,specie,soi,portaltoi.

14

Capitolul II. Forme de coroană

2.1. Coroane cu volum mic

Fusul subțire. A fost creat in Olanda de către S.L.Wertheim pentru soiul de mar „Golden

Delicios”, altoit pe m-9,apoi extins la majoritatea soiurilor de mar. Are trunchiul de 40cm si

axul Zig-agat,limitat deasupra unei ramuri orizontale ,la ]nălțimea de 2,5-3m.Pe ax sunt inserate

4-5 șarpante la baza si 15-20 ramuri de semischelet , care după 3-4 ani de rodire se înlocuiesc.

Coroana are diametrul de 0,9-4m la baza si 0,4-0,6 metri către vârf.

Fusul tufa ameliorat. Are trunchiul de 50-60 cm înălțime si un ax central 14-18 șarpante

de vigoare mica ,dispuse solitar sau etajate la distante de 10-30 cm si înclinate la 65-

75º.Formatiunile de rod se prind directe șarpante si ax .

Tufa-vas. Este o coroana globuloasa cu interiorul decupat, creata la Institutul Agronomic din

București pentru soiurile de vișin care fructifica „pe plete”.Are 5-6 șarpante pe un trunchi de

10-20 cm prevăzute fiacre cu 7-8 ramuri de semischelet ,dispuse altern la 20-25 cm care se

reduc la 40-50 cm lungime,pentru activarea mugurilor dorminzi si formarea de noi “plete

roditoare”. Prin ciupirea lăstarilor la 10-15 cm se obțin ramuri bifuncţionale (cu plete anticipate

si pinteni),care

amplifica volumul productive al coroanei. Proiectata pentru plantațiile de vișin cu densitate

mare(1666-2500 pomi pe ha),coroana se limitează la 1,6-1,8 m înălţime si 2-2,5m diametru.

Fig.2.1.1. Tipuri de coroana

15

2.2. Coroane cu volum mare

Piramida etajata rarița modificata. Prezintă un trunchi de 70-80 cm si un ax central cu

2-3 etaje, fiecare cu cate 3-4 șarpante dispuse in spirala si inclinate la 50-55º,formând unghiuri

de divergent de 90-120º.Fiecare șarpanta are 3-4 sub şarpante distanțate la 50-70 cm,care se

subordonează șarpantei si intre ele. După consolidarea ultimului etaj,axul pomului se suprima.

Piramida neetajata modificata. Are trunchi de 60 cm si ax central de 120-160 cm pe care

se prind 5-6 șarpante solitare dispuse in spirala la 35-40 cm una de alta. Primele doua șarpante

au cate trei sub şarpante;șarpantele 3-4 au cate doua sub şarpante iar a 5-a si a6-a cate o singura

subşarpante.

Vasul întârziat. Are un trunchi de 60 cm înălțime si un ax scurt de 60-90 cm pe care sunt

prinse in spirala 3 șarpante la 30-40 cm,fiecare cu 3-4 subşarpante .Se recomanda pentru

soiurile de mar,par,prun si cais altoite pe portaltoi viguroși.

Palmeta etajata cu brațe oblice. Este destinata livezilor intensive de mar,par,prun,cais si

vişin. Are înălțimea trunchiului de 50-60 cm si ax central pe care sunt inserate 3 etaje distanțate

la 6- 120 cm .Fiecare etaj are cate două șarpante distanțate la 8-12 cm înclinate la 50-55º.La

piersic ,pe șarpantele primului etaj exista cate doua subşarpante(din 20 în 20 cm) iar la

mar,par,prun,cais si vișin cate patru sub şarpante (din 50 in 50 cm),subşarpante conduse

orizontal ( pe primele 2-3) si ușor ascendent la vârf.

16

Fig2.2.1. Livada Intensiva

Capitolul III. Observaţii comparative privind cultura mărului in plantațiile clasice si intensive

Sistemulde cultura

Grupa de soiuri si portaltoi

Forma de conducere

Cu sau fără susținere

Gradul de fertilitate a solului

Distante de plantare(m)

Nr de pomi la ha

Inăltimea pomilor-m-

Durata plantației

Producția posibilaIntre

rânduriPe rânduri

Intensiv StandardM4

M4

MM106 siM7

MM106siM7

MM106 siM7

Spur

PalmetaPalmeta

Palmeta

Palmeta

Fus zveltFus zvelt

Cu spalierCu spalier

Cu spalier

Cu spalier

Fără susținere

BunMediocru

Bun

Mediocru

BunBun

4,54,0

4,0

4,0

4,54,0

3,53,0

3,0

2,5

3,02,5

641714

714

1000

7331000

3-3,53,0

3,0

3,0

2,52-2,5

30-3525-30

25-30

25-30

25-3020

26-5228-43

28-43

30-50

30-4530-50

clasic M2A2M11M109

Piramida etajataPiramida neetajataPiramida mixta

Fără susţinere

Bun 4,0 3,0 150-200

7-10 30-35 5-16

17

Capitolul IV. Calculele tehnico-economice la înființarea unei plantații de măr pe o

suprafață de 2/ha in sistem clasic şi intensiv

Indicatori tehnico-economici la cultura măruluiIndicatori U.M Cultura

clasicaPreț unitar

Total Cultura intensiva

Preț unitar

Total

Producția medie kg/2ha 26.000 1,5 39.000 40.000 1,5 60.000Apa pentru irigat

Mc/2ha 500 4 2.000 1000 4 4.000

Ingrăşăminte organice

t/2ha 50 120 6.000 100 120 12.000

Ingrăşăminte minerale

Kg/2ha 600 1.4 840 1.200 1.4 1.680

Consum forța de munca anuala

Ore-om/2ha

1.880 5 9.400 3.016 5 15.090

In concluzie costurile înființării unei plantații de măr pe o suprafață de 2ha in sistem

clasic sunt de 18.240 lei. Producția obținută pe o suprafață de 2/ha este de 26t,astfel din

vânzarea producției am obținut o sumă de 39.000lei.

Costurile înființării unei plantații de măr pe o suprafață de 2ha in sistem intensiv sunt de

32.770 lei. Producția obținută pe o suprafața de 2/ha este de 20t,astfel din vânzarea producției

am obținut o suma de 60.000 lei.

Profitul pe care l-am obținut pe o suprafață de 2/ha în sistem clasic este de 20.760

comparativ cu cel pe care l-am obținut pe aceiași suprafața în sistem intensiv este de 27.230.

18

BIBLIOGRAFIE

1. Cepoiu N.-Pomicultura aplicata,Editura Științelor agricole,Bucuresti,2002

2. Chira L.,Pasca I.-Cultura marului,Editura M.A.S.T.,Bucuresti,2004

3. Corneanu Gelu,Corneanu Margareta-Sfaturi Pomicole,Editura M.A.S.T.,Bucuresti,2004

4. Hoza D.Pomologie,Editura Prahova,2000

5. Popescu.M-Pomicultura(generala si speciala),Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti,1992

6. Gheorghies C.-Bolile plantelor horticole,Bucuresti,1999

7. Gheorghies C.,Geaman I.Bolile plantelor horticole,Editura Universitas,Bucuresti, 2003

19

ANEXE

20

21